cascat, -a adj. Deschis: gura, usa cascata. Iron. Holbat: ochi cascati. Distrat, neatent, zapacit, cu gura cascata. Cracanat: picioare cascate.

CASCAT² -A, cascati, -te, adj. 1. Care sta cu gura deschisa, privind neatent; p. ext. nataflet, bleg, neatent. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a privi etc.) cu gura cascata = a fi mirat, buimacit sau inselat in asteptarile sale; a se ului. 2. (Despre ochi) Holbat, zgait. 3. Care prezinta o deschizatura sau o crapatura. – V. casca.

CASCAT² -A, cascati, -te, adj. 1. Care sta cu gura deschisa, privind neatent; nataflet. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a privi etc.) cu gura cascata = a fi mirat, buimacit sau inselat in asteptarile sale. 2. (Despre ochi) Holbat, zgait. 3. (Despre cavitati) Care prezinta o deschizatura. – V. casca.

adint, a -a v. intr. (lat. ad-hiantare, d. hians, hiantis part. prez. d. hiare, a casca, a dori cu pofta, „cu gura cascata”, ca si it. spaventare d. lat. expaventare, a spaiminta, format tot dintr' un part. prez. P. ian devenit in, cp. cu crestin. V. hiat). Vechi. Mold. (Tkt. Acad.). Ma uit cu atentiune, nu dau uitarii.

casca, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a manca etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nici o treaba, a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgai; p. ext. a baga de seama, a fi atent. ◊ Compus; casca-gura s. m. = gura-casca. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o miscare de inspirare adanca, urmata de o expiratie prelungita, tradand oboseala, plictiseala si mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putin); a se crapa. – Lat. *cascare.

cascaUND, -A, cascaunzi, -de, s. m. si f. (Pop.) gura-casca, nataflet, zapacit. – Lat. *cascabundus.

PROTAPIT, -A, protapiti, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemiscat, teapan. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; ingamfat. 2. (Despre gura) cascat, intepenit. – V. protapi.

casca-gura s. gura-casca, gura-cascata, (pop.) cascaund. (E un ~.)

cascaUND s. v. casca-gura, gura-casca, gura-cascata.

DESCHIDERE s. 1. v. desfacere. 2. v. descuiere. 3. cas-care, cascat. (~ gurii.) 4. v. destupare. 5. v. spar-gere. 6. crapare, desfacere, despicare, plesnire. (~ bobocilor de floare.) 7. v. deschizatura. 8. deschidere geologica v. afloriment. 9. v. inaugu-rare. 10. v. incepere.

casca-gura s. m.

gura-casca (epitet) s. m. si f.

ADUNATURA ~i f. 1) Ceea ce a fost adunat de pe unde s-a putut, fara nici un discernamant; stransura. 2) depr. Multime de oameni adunati intamplator. ~ de gura-casca. /a aduna + suf. ~atura

A casca casc 1. tranz. (gura) A desface despreunand buzele si falcile (pentru a manca, a vorbi etc.); a deschide. ◊ ~ gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naiva la ceva sau la cineva; b) a umbla fara nici o treaba (uitandu-se in toate partile). ~ ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaima etc.); a se holba; b) a baga de seama; a fi atent. casca-gura (sau gura-casca) calificativ atribuit unei persoane care umbla fara nici un rost. 2. intranz. A deschide larg gura printr-o miscare reflexa, inspirand adanc si expirand prelung (din cauza somnului, oboselii etc.). /<lat. cascare

foflea s.m. invar. (reg.) om puturos, lenes, trandav, gura-casca.

prinde-muste s.m. (pop.) casca-gura, gura-casca.

casca-gura s. m. gura-casca.

casca, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura spre a vorbi, spre a striga, spre a lua mancarea etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes, cu mirare, cu curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nici o treaba, a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgai. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o miscare reflexa de inspirare adanca, urmata de o expiratie prelungita, tradand oboseala, plictiseala si mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putin), a se crapa (4). – Lat. *cascare.

cascaUND, -A, cascaunzi, -de, s. m. si f. gura-casca, nataflet, zapacit. – Lat. *cascabundus.

casc, a casca v. intr. (lat. cascare, d. vgr. hasko, casc, ruda cu lat. hiscere, a se casca, a se crapa; sard. cascare, V. dehiscent). Rasuflu adinc deschizind convulsiv gura (de plictiseala sau de osteneala). Doresc, ma lacomesc (Vechi): casca sa cuprinda averea altuia. V. tr. Deschid (putin): a casca usa. Iron. A casca ochii, a holba ochii, a privi mirat ori atent. A casca gura, a perde [!] timpu privind.

casca-gura, V. gura-casca.

cascau m. (d. casc cu suf. -au). Prost, gura-casca.

DESCHIS adj., adv. 1. adj. desfacut. (Scrisoare ~.) 2. adj. v. descuiat. 3. adj. cascat. (Cu gura ~.) 4. adj. v. destupat. 5. adj. neacoperit. (Un vehicul ~.) 6. adj. (MED.) necicatrizat, nevindecat, sangerand, viu. (Rana ~.) 7. adj. crapat, desfacut, plesnit. (Boboc, mugur ~.) 8. adj. v. inflorit. 9. adj. v. fatis. 10. adv. v. fatis.

SURA ~i f. Constructie intr-o gospodarie taraneasca care serveste pentru depozitarea nutretului, a cerealelor etc. ◊ A casca o gura cat o ~ a deschide larg gura. A avea o gura cat o ~ a) a avea gura mare; b) a vorbi mult si zgomotos; a fi guraliv. [G.-D. surii; Pl. si sure] /<germ. Schur, sas. Schyren

DESCHIDE vb. 1. a desface. (~ repede plicul si citeste scrisoarea.) 2. v. descuia. 3. a casca, a desface. (~ gura.) 4. v. despica. 5. v. casca. 6. v. destupa. 7. v. sparge. 8. a crapa, a se desface, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 9. v. inflori. 10. v. inaugura. 11. v. debuta. 12. v. vernisa. 13. v. insenina.

DESFACE vb. 1. a despaturi, a dezdoi, (inv.) a raspica. (A ~ servetul sau o foaie impaturita.) 2. v. desfasura. 3. v. deschide. 4. v. dezlega. 5. v. despleti. 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (inv. si pop.) a s*****i. (A ~ pe cineva din stransoare.) 7. v. desprinde. 8. v. dezlipi. 9. v. scoate. 10. v. descompune. 11. a desfasura, a intinde, a rasfira. (Pasarea isi ~ aripile.) 12. a casca, a deschide. (~ gura.) 13. a crapa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 14. v. vinde. 15. v. rupe. 16. v. rezilia.

cascaT ~ta (~ti, ~te) si substantival 1) (despre persoane) Care este distrat; neatent. ◊ A ramane (sau a privi) cu gura ~ta a privi sau a ramane mirat, uluit de ceva. 2) Care prezinta o deschizatura sau o crapatura. 3) (despre ochi) Care este larg deschis; holbat. /v. a (se) casca