ANGIOSPERM, -A, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semintele inchise in fructe. 2. S. f. (La pl.) Increngatura de plante cu flori, cu seminte inchise in fructe, raspandite pe tot globul pamantesc; (si la sg.) planta care face parte din aceasta increngatura. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme.

IHTIOFAUNA s. f. Totalitatea speciilor de pesti care se gasesc in apele de pe un anumit teritoriu sau de pe intreg globul pamantesc. [Pr.: -ti-o-fa-u-] – Din fr. ichtyofaune.

ANTIPOD ~zi m. 1) Loc de pe globul pamantesc diametral opus altui loc. 2) mat. Pereche de puncte diametral opuse pe o sfera. 3) Persoana sau lucru diametral opus unei alte persoane sau unui alt lucru. /<fr. antipode

ECUATOR n. Cerc imaginar pe suprafata Pamantului care imparte globul pamantesc in doua emisfere, nordica si sudica. [Sil. e-cu-a-tor] /<fr. equateur, lat. equator

ENDEMISM ~e n. Particularitate a unor specii de animale sau de plante de a vietui numai intr-un anumit loc de pe globul pamantesc. /<fr. endemisme, engl. endemism

FLORA f. Ansamblu de plante raspandite pe globul pamantesc sau intr-o anumita regiune. ◊ ~ microbiana totalitate a microorganismelor vegetale, care se intalnesc intr-un mediu. /<fr. flore

MAPAMOND ~uri n. Harta care reprezinta globul pamantesc pe o suprafata plana; planiglob; planisfera. ◊ Pe tot ~ul in toata lumea; peste tot; pe tot pamantul. /<it. mappamonde, ngr. mappamondo

OCEAN ~e n. 1) Vasta intindere de apa sarata, care ocupa spatiul dintre continente. 2) fig. Intindere sau multime nemarginita. ◊ ~ul planetar (sau mondial) totalitate a oceanelor si marilor de pe globul pamantesc care comunica intre ele. [Sil. -cean] /<lat. oceanus, fr. ocean, germ. Ozean

OMENIRE f. Totalitate a oamenilor de pe globul pamantesc; neamul omenesc; umanitate; lume. [G.-D. omenirii] /Din om

PLANETAR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de planete; propriu planetelor. ◊ Sistem ~ (sau solar) totalitate a corpurilor ceresti care se misca in jurul Soarelui. 2) Care cuprinde tot globul pamantesc; referitor la intreaga planeta Pamant. Revolutie ~a. /<fr. planetaire

UNIVERS ~uri n. 1) Ansamblu de fiinte si lucruri, manifestate in diverse forme de existenta si infinite in timp si in spatiu; lume. 2) Suprafata a globului pamantesc. 3) Totalitate a oamenilor care locuiesc pe globul pamantesc. 4) Ansamblu al corpurilor ceresti, privit ca un sistem unic, infinit in timp si in spatiu. 5) Mediu material si spiritual in care traieste cineva; camp de activitate; domeniu de preocupari. /<fr. univers, lat. universum

UNIVERSAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de univers; propriu universului. Gravitatie ~a. 2) Care caracterizeaza lumea intreaga; caracteristic pentru intreg globul pamantesc. Istorie ~a. 3) Care are cunostinte din toate domeniile; cu cultura vasta; enciclopedic. 4) Care se refera la o totalitate de obiecte sau fiinte; caracteristic pentru o anumita clasa de obiecte sau fiinte. Remediu ~. Principiu ~. 5) (despre masini, unelte, aparate) Care poate exercita mai multe operatii; bun pentru executarea mai multor operatii. /<fr. universal, lat. universalis

BARISFERA s. f. Partea centrala a globului pamantesc, cu raza de 3500 km si densitatea foarte mare, care se considera a fi alcatuita din nichel si fier; nife. centrosfera. – Din fr. barysphere.

CENTROSFERA s. f. 1. Partea centrala a globului pamantesc, cu raza de 3500 km si densitatea foarte mare, care se considera a fi alcatuita din nichel si fier; nife. 2. (Biol.) Regiune care inconjura centriolul si are rol activ in diviziunea celulara. – Din fr. centrosphere.

HIPERBOREAN, -A, hiperboreeni, -e, adj. Care se afla, care traieste in extremitatea de miazanoapte a globului pamantesc. [Pr.: -re-an] – Din fr. hyperboreen.

SCOARTA, scoarte, s. f. 1. Invelis extern (gros si tare) al trunchiului si al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coaja. ◊ Expr. Obraz de scoarta = om necioplit, lipsit de rusine de buna-cuviinta. (Reg.) Mama (sau sora) de scoarta = mama (sau sora) vitrega. 2. Invelisul exterior si solid al globului pamantesc, cu o grosime care variaza intre 5 si 8 km in zona oceanica si intre 30 si 80 km in zona continentala; coaja care se formeaza la suprafata pamantului dupa ploi mari urmate de seceta. 3. (Anat.; in sintagma) Scoarta cerebrala = partea exterioara a emisferelor cerebrale, formata din substanta nervoasa cenusie. 4. Coperta rigida a unei carti, a unui registru etc. ◊ Expr. Din scoarta in scoarta = de la prima pana la ultima pagina, de la inceput pana la sfarsit, in intregime. 5. Perete de scanduri cu care se inlocuiesc loitrele carului cand se transporta graunte. 6. Covor cu urzeala de lana sau bumbac si bateala din lana. – Lat. scortea.

UNIVERS, universuri, s. n. 1. Lumea in totalitatea ei, nemarginita in timp si spatiu, infinit de variata in ce priveste formele pe care le ia materia in procesul dezvoltarii ei; cosmos. 2. globul pamantesc; parte populata a globului pamantesc (impreuna cu tot ce se afla pe el); locuitorii globului pamantesc. ♦ Mediul, cercul, lumea imediata in care traieste cineva sau ceva: domeniu material, intelectual sau moral. – Din fr. univers, lat. universum.

MAGNETIC, -A, magnetici, -ce, adj. (Despre forte, fenomene) Care se refera la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat. ◊ Camp magnetic = stare fizica particulara a unui spatiu in care se exercita forte magnetice; p. ext. spatiul respectiv. Fluid magnetic = forta prin care se explica, in stiintele oculte, fenomenele telepatice si hipnotice. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele doua puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b) fiecare dintre cele doua puncte ale globului pamantesc catre care se indreapta capetele unui ac magnetic. ♦ Fig. Care exercita o influenta profunda sau o atractie irezistibila; care magnetizeaza. – Din fr. magnetique, germ. magnetisch.

COAJA, coji, s. f. 1. Tesut protector extern al radacinilor, tulpinilor si ramurilor unor plante (lemnoase); scoarta. ♦ Invelis exterior al fructelor, al semintelor etc. 2. Invelis, tare si calcaros, al oului. 3. (Inv.) Invelis, tare si calcaros, al unor moluste sau al unor crustacee. 4. Partea exterioara, mai tare, a unor alimente coapte, fripte, dospite etc. ♦ Bucatica uscata ramasa din paine, mamaliga etc. 5. Crusta unei rani care incepe sa se cicatrizeze. 6. Stratul exterior, tare si racit, al globului pamantesc. 7. Strat exterior, superficial, care acopera un obiect, o piesa (metalica) etc. – Din sl. koza.

SUD s. n. 1. Punct c******l opus nordului, aflat in directia in care se indreapta Soarele la amiaza in emisfera nordica; miazazi, amiaza. ◊ Loc. adj. De sud = sudic. 2. Parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc., asezata spre sud (1). ♦ Popoare, populatii care locuiesc in sud (2). – Din fr. sud.

EPICENTRU, epicentre, s. n. Punct de pe suprafata globului pamantesc situat deasupra hipocentrului unui cutremur si unde intensitatea zguduirii este maxima. – Din fr. epicentre.

LITOSFERA s. f. Invelisul exterior solid al globului pamantesc. – Din fr. lithosphere.

MIAZANOAPTE s. f. 1. Unul dintre cele patru puncte c*******e, aflat in directia stelei polare, nord; p. ext. parte a globului pamantesc, a unui continent, a unui oras etc. situata spre acest punct c******l. ♦ Lumea, popoarele din tarile, tinuturile etc. situate in (sau spre) nord. 2. (Inv. si pop.) Miezul noptii. – Lat. mediam noctem.

MIAZAZI s. f. Punct c******l opus nordului; sud; amiaza; p. ext. parte a globului pamantesc, a unui continent, a unui oras etc. situata spre acest punct c******l. ♦ Lumea, popoarele din tarile, tinuturile etc. situate in (sau spre) sud. – Lat. mediam diem.

NORD-EST s. n. Punct c******l secundar situat pe directia bisectoarei unghiului format de directiile nord si est; parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc. asezata intre nord si est. – Din fr. nord-est.

NORD-VEST s. n. Punct c******l secundar situat pe directia bisectoarei unghiului format de directiile nord si vest; parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc. asezata intre nord si vest. – Din germ. Nordwest.

NORD s. n. sg. 1. Unul dintre cele patru puncte c*******e aflat in directia stelei polare; miazanoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = directie in care se indreapta intotdeauna varful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc. asezata spre nord (1); tinut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord.

SIDEROFIL, -A, siderofili, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Care, dupa unele ipoteze, se considera ca are un rol important in alcatuirea partii centrale a globului pamantesc. – Din fr. siderophile.

SUD-EST s. n. 1. Punct c******l secundar, situat in directia bisectoarei unghiului format de directiile sud si est. 2. Parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc, asezata intre sud si est. – Din fr. sud-est.

SUD-VEST s. n. 1. Punct c******l secundar, situat in directia bisectoarei unghiului format de directiile sud si vest. 2. Parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc. asezata intre sud si vest. – Din fr. sud-ouest, germ. Sudwest.

CENTROSFERA s. (GEOL.) barisfera, nife. (~ este partea centrala a globului pamantesc.)

BARISFERA ~e f. geol. Portiune din centrul globului pamantesc alcatuita din elemente cu densitate mare; centrosfera. /<fr. barysphere

CENTROSFERA f. Portiune din centrul globului pamantesc, compusa din elemente cu densitate mare; barisfera. /<fr. centrosphere

ECUATORIAL ~a (~i,~e) 1) Care tine de ecuator; propriu ecuatorului. Clima ~a. 2) Care este situat in regiunea ecuatorului; din regiunea ecuatorului. Stat ~. ◊ Zona ~a zona a globului pamantesc, care se intinde de o parte si de alta a ecuatorului. Coordonate ~e sistem de coordonate pentru determinarea pozitiei astrilor in raport cu ecuatorul ceresc. [Sil. e-cu-a-to-ri-al] /<fr. equatorial

EMISFERA ~e f. 1) Jumatate de sfera. 2) Fiecare din cele doua jumatati ale globului pamantesc sau ale sferei ceresti. ~ nordica. ~ sudica. 3) : ~ cerebrala fiecare dintre cele doua jumatati ale creierului mare. [Sil. e-mi-sfe-ra] /<fr. hemisphere, lat. hemisphaerium

GEOFIZICA f. Stiinta care se ocupa cu studiul proprietatilor fizice ale globului pamantesc (fenomenele seismice, magnetice, meteorologice etc.). /<fr. geophysique

GEOGRAFIE f. 1) Stiinta care se ocupa cu studiul invelisului globului pamantesc sub toate aspectele (fizic, biologic, social etc.). ~ economica. ~ fizica. 2) Raspandire a ceva pe un teritoriu. /<fr. geographie, lat. geographia

HARTA harti f. Reprezentare grafica, in plan orizontal, a suprafetei globului pamantesc (totala sau partiala), generalizata si micsorata la o anumita scara. ◊ ~ geologica harta pe care este reprezentata raspandirea diferitelor formatii geologice. [G.-D. hartii] /<ngr. hartis

HIDROSFERA f. Invelis de apa al globului pamantesc (cuprinzand oceane, mari, lacuri, ghetari, zapezi, ape curgatoare, ape subterane etc.). [G.-D. hidrosferei; Sil. hi-dro-sfe-] /<fr. hydrosphere, germ. Hydrosphare

HIPERBOREAN ~ana (~eni, ~ene) Care tine de extremitatea nordica a globului pamantesc. /<fr. hyperborean

IHTIOFAUNA f. Totalitate a speciilor de pesti dintr-o zona sau de pe intregul glob pamantesc. /<fr. ichtyofaune

IZOBATA ~e f. Linie pe harta globului pamantesc, care uneste punctele cu aceeasi adancime fata de o suprafata de reper. /<fr. isobathe

LITOSFERA f. Invelis extern solid de pe suprafata globului pamantesc; scoarta terestra. [G.-D. litosferei; Sil. -to-sfe-] /<fr. lithosphere

MIAZANOAPTE f. (in opozitie cu miazazi) 1) Punct c******l care se afla in directia stelei polare; nord. 2) Parte (a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc.) care este situata spre acest punct c******l. /<lat. medium noctem

MIAZAZI f. (in opozitie cu miazanoapte) 1) Punct c******l care se afla in directia Soarelui la amiaza; sud. 2) Parte (a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc.) care este situata spre acest punct c******l. /<lat. medium diem

NORD n. 1) (in opozitie cu sud) Punct c******l care se afla in directia stelei polare; miazanoapte. ◊ ~-vest punct c******l inter-mediar care indica directia intre nord si vest. ~-est punct c******l intermediar, care indica directia intre nord si est. De ~ nordic. 2) Par-te (a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc.) care este situata in aceasta directie in raport cu restul teritoriului. ~ul tarii. 3) rar Vant care sufla din aceasta di-rectie; crivat. /<fr. nord, germ. Nord

ORIZONT ~uri n. 1) Linie care delimiteaza aparent sfera cereasca de suprafata globului pamantesc. 2) Portiune a suprafetei globului terestru vizibila pe un teren deschis. 3) fig. Cerc de cunostinte si de interese ale unui om; nivel intelectual. ◊ Fara ~ cu vederi inguste; cu conceptii inapoiate. 4) Subdiviziunea stratigrafica cea mai mica in cuprinsul unui etaj geologic. 5) Totalitate a constructiilor miniere situate la acelasi nivel. 6) (in artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat. 7) (la teatru) Decor care acopera partea din fund a unei scene. /<lat. horison, ~ntis, ngr. orizon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon

PARALELA ~e f. 1) geogr. Linie imaginara de intersectie a suprafetei globului pamantesc cu un plan paralel cu ecuatorul. 2) Comparatie urmarita intre doua lucruri sau fiinte pentru a le reliefa trasaturile comune sau/si specifice. 3) la pl. Aparat de gimnastica constand din doua bare paralele fixate pe patru stalpi. 4) Instrument folosit la trasarea pe o piesa a unor linii paralele cu un plan dat /<lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallele

PIROSFERA f. Parte interioara a globului pamantesc care se considera a fi in stare topita, constituind sursa proceselor magmatice; interiorul fluid si fierbinte al Pamantului. /<fr. pyrosphere

STRATIGRAFIE f. Ramura a geologiei care se ocupa cu studiul stratificarii scoartei globului pamantesc si al determinarii varstei rocilor sedimentare. [G.-D. stratigrafiei; Sil. -ti-gra-] /<fr. stratigraphie

SUD n. (in opozitie cu nord) 1) Punct c******l care indica directia Soarelui la amiaza; miazazi. ◊ Sud-est punct c******l intermediar, care indica directia intre sud si est. Sud-vest punct c******l intermediar, care indica directia intre sud si vest. De ~ sudic; austral. 2) Parte (a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc.) care este situata in aceasta directie in raport cu restul teritoriului. Locuitori ai ~ului. /<fr. sud, it. sud

TEMPERAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A TEMPERA. 2) (despre oameni) Care stie sa-si potoleasca pornirile launtrice; cumpatat; moderat. ◊ Clima ~ta clima caracterizata prin ierni nu prea reci si veri potrivit de calduroase. Zona ~ta fiecare dintre cele doua zone de pe suprafata globului pamantesc, cuprinse intre tropice si cercurile polare. 3) muz. (despre instrumente cu claviatura) Care are intervalurile de tonuri impartite in cate doua semitonuri. /<lat. temperatus, ~a, ~um, fr. tempere

USCAT² ~uri n. Invelis exterior solid (neacoperit de ape) al globului pamantesc. ◊ A se zbate ca pestele pe ~ a depune maximum de eforturi pentru a iesi din impas. /v. a (se) usca

ZONA ~e f. 1) Diviziune a globului pamantesc, delimitata de poli, de cercurile polare si de tropice, care are trasaturi climaterice proprii. ~ tropicala. 2) Portiune dintr-un spatiu, caracterizata prin anumite particularitati; centura. ~ de frontiera. 3) mat. Parte a unei sfere, cuprinsa intre doua planuri paralele. [G.-D. zonei] /<fr. zone, lat. zona

EMISFERA s.f. Jumatate de sfera. ◊ Emisfera cerebrala = fiecare dintre cele doua jumatati ale creierului mare. ♦ Fiecare dintre cele doua jumatati ale globului pamantesc, delimitate de primul meridian sau de ecuator. ♦ Fiecare dintre cele doua jumatati ale sferei ceresti. [Var. hemisfera s.f. / < fr. hemisphere, cf. gr. hemi – jumatate, sphaira – sfera].

HIPERBOREAN, -A adj. Care este situat, care traieste la extremitatea de miazanoapte a globului pamantesc; nordic, septentrional. [Pron. -re-an. / < fr. hyperboreen].

MAPAMOND s.n. Harta a globului pamantesc impartita in cele doua emisfere; planisfera, planiglob. ◊ Mapamond ceresc = harta cerului, cuprinzand stelele, constelatiile etc. [< ngr., it. mappamondo, lat. mappa – harta, mundus – lume].

SIMA s.f. Parte a globului pamantesc in care predomina roci bogate in siliciu si magneziu. [< fr. sima < si(liciu) + ma(gneziu)].

EXTRATERESTRU, -A adj., s.m. si f. (Fiinta) din afara globului pamantesc. [< fr. extraterrestre, cf. lat. extra – din afara, terra – pamant].

GEOGNOZIE s.f. Stiinta care studiaza compozitia mineralogica si resturile faunei si florei globului pamantesc. [Gen. -iei. / cf. fr. geognosie < gr. ge – pamant, gnosis – cunoastere].

MERIDIAN s.n. 1. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului pamantesc si determina gradele de longitudine. ◊ Plan meridian = plan determinat de verticala locului si paralela axei de rotatie a Pamantului. 2. Intersectia unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. ◊ Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersectia sferei ceresti cu planul care trece prin axa universului. // adj. Cerc meridian = instrument cu ajutorul caruia se determina trecerea unui astru la meridian (1) si care serveste la masurarea inaltimii astrului; distanta meridiana = diferenta de longitudine dintre doua puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiana = meridiana locului. [Pron. -di-an. / < fr. meridien, cf. it. meridiana, lat. meridies – amiaza].

PLANISFERA s.f. Harta in care sunt reprezentate cele doua emisfere ale globului pamantesc sau ale sferei ceresti; mapamond, planiglob. [< fr. planisphere, cf. lat. planus – plan, gr. sphaira – sfera].

EXTRATERESTRU, -A adj., s. m. f. (fiinta) din afara globului pamantesc. (< fr. extraterrestre)

GEOGNOZIE s. f. stiinta care studiaza compozitia mineralogica si resturile faunei si florei globului pamantesc. (< fr. geognosie)

BARISFERA s. f. Samburele globului pamantesc, alcatuit din elemente cu densitate mare. – Fr. barysphere.

glob, (1, 2) globuri, s. n., (3) globi, s. m. 1. S. n. Corp sferic sau sferoidal. ♦ Spec. Corp sferic, de sticla sau de portelan, montat la o lampa sau la un bec. ♦ Spec. (Si in sintagmele glob terestru, pamantesc sau geografic) Obiect sferic pe a carui suprafata exterioara este reprezentat aspectul continentelor, marilor si oceanelor care alcatuiesc planeta noastra. ◊ glob ceresc = obiect sferic pe a carui suprafata exterioara este reprezentat aspectul boltii ceresti. 2. S. n. Planeta locuita de oameni; Pamantul. 3. S. m. (In sintagma) glob ocular (sau al ochiului) = parte a ochiului, de forma sferoidala, adapostita in orbita. – Din fr. globe, lat. globus.

glob ~uri n. 1) Corp de forma sferica. 2) Planeta din sistemul solar, pe care a aparut si se dezvolta viata; Pamant. ◊ ~ul pamantesc (sau terestru) sferoid pe care este desenata harta Pamantului. 3) Sfera de sticla sau de portelan care protejeaza un bec sau o lampa. 4): ~ul ochiului (sau ocular) partea de forma sferica a ochiului. /<fr. globe, lat. globus

glob s. 1. v. sfera. 2. (rar) basica. (~ colorat care se pune prin gradini.) 3. cilindru, sticla, (reg.) burlui, tilindru. (~ de lampa.) 4. (ANAT.) bulb, (reg.) bulbuc, gogoasa, scovarlie. (~ al ochilor.) 5. (GEOGR., ASTRON.) sfera. (~ pamantesc.) 6. v. lume.