MORAR, morari, s. m. 1. Proprietar sau conducator al unei mori; muncitor intr-o moara. ♦ Muncitor intr-o intreprindere in care se macina diferite materii. 2. Gandac cu aripile lucioase, brune sau negre, care traieste prin mori; gandac de faina (Tenebrio molitor). – Moara + suf. -ar.

GANDAC s. (ENTOM.) 1. (Transilv.) pepe. 2. gandac de bucatarie (Blatta sau Periplaneta orientalis) = libarca, svab, gandac de casa, gandac-negru, (reg.) gazoaba, taracan, (Bucov.) tarhan; gandac de casa (Blatta sau Periplaneta orientalis) v. gandac de bucatarie; gandac de faina v. morar; gandac de frasin v. cantarida, (reg.) catelul-frasinului, gandac de turba, mata-popii; gandac de grane (Gymnopleurus pilularius) = grangoasa; gandac de hrisca (Rhizotrogus solstitialis) = carabusel, hriscar, carabus de hrisca; gandac de trandafir v. ileana; gandac-negru v. gandac de bucatarie.

MORAR² ~i m. Insecta cu aripile intunecate si lucioase, care traieste prin mori; gandac de faina. /moara + suf. ~ar

gandac, gandaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemanatoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gandac-de-casa (sau -de-bucatarie, -negru) = svab¹; gandac-de-frasin (sau gandacul-frasinului) = cantarida; gandac-de-mai = carabus; gandac-de-faina = morar; gandac-de-Colorado = insecta coleoptera de culoare galbena-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, daunatoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de matase”) Vierme-de-matase. – Cf. scr. gundelj.

MORAR s. 1. (reg.) macinar. (E ~ de profesie.) 2. (ENTOM.; Tenebrio molitor) gandac-de-faina.

stradomasita, stradomasite, s.f. (reg.) larva femela a gandacului de faina.

SFOIAG, (1) s. n., (2) sfoiegi, s. m. 1. S. n. (Reg.) Mucegai. 2. S. m. Larva a unei specii de gandac (Tenebrio molitor), de culoare galbuie sau cafenie, care se dezvolta si traieste in faina de grau, degradand-o si facand-o inutilizabila. ♦ Un fel de vierme asemanator cu rama, care traieste prin pivnite si prin casele umede. – Din bg. svojak.

VIERME s. (ENTOM.) vierme-alb = (Bucov.) baba, ciormag, (Maram.) ciorman, ciorma. (Larva carabusului se numeste ~); vierme de faina = molete, (pop.) sfoiag, (Olt. si Ban.) surdomas. (~ este larva morarului); vierme-de-matase = fluture-de-matase, (pop.) gandac-de-matase.