BRUM s. n. Perturbatie care poate sa apara intr-un sistem de transmisie audio, manifestandu-se ca un zgomot de frecventa joasa, suprapus semnalului util. – Din germ. Brummen.

VOCE, voci, s. f. 1. Facultate specifica omului de a emite sunete articulate; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; glas. ◊ Expr. A ridica vocea = a vorbi rastit. 2. Insusire, aptitudine pe care o au unele persoane de a canta frumos din gura. ♦ Registru de sunete muzicale, mai inalte sau mai profunde, in care cineva poate canta. ◊ Voce calda = voce in care predomina componentele de frecventa joasa, accentuate natural sau artificial. Voce metalica = voce dura, aspra, in care predomina componentele de frecventa inalta. Voce profesionala = voce care corespunde unor exigente inalte, specifica cantaretilor, actorilor, crainicilor. Voce robot = denumire data vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane. Voce sintetica = voce produsa prin intermediul unui sintetizor de vorbire. 3. Linie melodica incredintata fiecarui instrument dintr-o compozitie. – Din lat. vox, vocis.

DEMODULATIE, demodulatii, s. f. Separare a oscilatiei de frecventa joasa de unda purtatoare de inalta frecventa. – Din germ. Demodulation, fr. demodulation.

CAVERNOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care are (multe) caverne; cu (multe) pesteri. Regiune ~oasa. 2) med. (mai ales despre plamani) Care este (plin) cu caverne. 3) fig. (despre voci, sunete) Care este produs de oscilatii cu frecventa joasa; jos; grav; gros. /<fr. caverneux, lat. cavernosus

GROS² groasa (grosi, groase) (in opozitie cu subtire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinta si diametru mare. Stalp ~. 2) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gras. ◊ (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) nerusinat; b) (a fi) nesimtit. 3) pop. (despre femei) Care este gravida; insarcinata. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ◊ ~ la punga cu multi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare intre baza si suprafata. 6) Care are dimensiunea sectiunii transversale in plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre tesaturi) Care este tesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se imprastie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepatruns; des; dens. Ceata groasa. Umbra groasa. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilatii cu frecventa joasa; profund; jos; grav. /<lat. grossus

DEMODULATIE s.f. Separarea oscilatiei de frecventa joasa (audio frecventa) de unde purtatoare de inalta frecventa; demodulare. [Cf. fr. demodulation, germ. Demodulation].

WOOFER s. n. Difuzor special pentru redarea frecventelor joase. [Pr.: ufar] – Cuv. engl.

frecventa, frecvente, s. f. 1. Repetare deasa si regulata a unei actiuni, a unui fapt. ♦ (In invatamant) Participare a studentilor sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Marime care arata de cate ori se produce un fenomen intr-o unitate de timp. ◊ Curent de inalta (sau de joasa) frecventa = curent electric care isi schimba sensul de un numar mare (sau mic) de ori intr-o unitate de timp. 3. (Fon.; in sintagma) frecventa fundamentala = prima armonica a unui semnal complex; fundamentala. – Din lat. frequentia, fr. frequence.

PISTONFON, pistonfoane, s. n. Dispozitiv de etalonare a microfoanelor in domeniul frecventelor joase. – Din fr. pistonphone.

V*****O adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu v******i. ♦ (Substantivat, n.) Bucata (sau parte dintr-o bucata) muzicala astfel executata. ◊ V*****o vocal = modulatie a vocii umane (de frecventa, de amplitudine, de spectru) de foarte joasa frecventa. – Cuv. it.

DEMODULATIE s. f. (radio, inform.) operatie inversa modulatiei; separare a oscilatiei de joasa frecventa de unda purtatoare de inalta frecventa. (< germ. Demodulation, fr. demodulation)

PISTONFON s. n. dispozitiv de etalonare a microfoanelor in domeniul frecventelor joase. (< fr. pistonphone)

WOOFER [UFAR] s. n. difuzor special pentru redarea frecventelor joase. (< engl., fr. woofer)

BASREFLEX adj. Procedeu ~ = accentuare a frecventelor joase la un difuzor, prin montarea lui intr-o cutie speciala in vederea reducerii distorsiunilor.

INFRASUNET ~e n. V******e imperceptibila a unui mediu care are o frecventa mai joasa decat cea pe care o poate percepe urechea omului. /infra- + sunet

RECHIE s. f. Numele unor plante din genul Reseda, cu tulpina ramificata frunze alterne si flori mici, galbene-verzui, dispuse in racem terminal, dintre care R. luteola, inalta de 50-130 cm, cu frunze intregi frecventa in regiuni de campie si dealuri joase, folosita in trecut ca planta tinctoriala si R. lutea, plnata erbacee melifera, inalta de 30-60 cm, cu frunze penat-fidate, intregi sau dintate.

jos² joasa (josi, joase) 1) Care este de inaltime mica; scund. 2) Care este mic (ca valoare, intensitate, marime) Presiune joasa. Preturi joase. Temperatura joasa. 3) Care se afla la inaltime mica. 4) (despre frecvente) Care se caracterizeaza printr-un numar mic de perioade intr-o unitate de timp. 5) (despre sunete, voci) Care are un timbru gros; grav; profund. /<lat. deo(r)sum

SASCHIU (‹ magh.) s. m. Denumirea a doua plante din genul Vinca, familia apocinaceelor, cu tulpina intinsa pe pamant din care se inalta mici tulpini florifere cu flori albastre-violet, roze, rar albe. Vinca herbacea are tulpina ierbacee, de 10-40 cm si frunze subtiri, cazatoare; creste in regiuni de campie si dealuri joase, in locuri insorite. Vinca minor are tulpina mai lunga (60-100 cm), la baza lignificata si frunze pieloase, persistente. Creste in locuri umbrite, frecvent cultivata pe sub arbori sau pe langa ziduri, in gradini si cimitire. Are multiple utilizari ca planta medicinala, continand un numar mare de aminoacizi si elemente minerale. Intra in componenta unor medicamente pentru combaterea hipertensiunii, diminuarea ritmului c*****c, oxigenarea creierului etc.