ANAEROBIOZA s. (BIOL.) anoxibioza. (~ este forma de viata a organismelor anaerobe.)

ARHEOZOIC, -A adj. (Geol.) Era arheozoica = a doua era geologica, in care a aparut prima forma de viata; proterozoic. [Pron. -zo-ic. / cf. fr. archeozoique < gr. archaios – vechi, zoon – vietate].

ARHEOZOIC, -A adj. era ~a = a doua era geologica, in care a aparut prima forma de viata; proterozoic. (< fr. archeozoique)

FRATRIARHAT s. n. forma de viata sociala in dezvoltarea comunei primitive in care legatura esentiala intre membrii societatii era determinata de gradul de fraternitate naturala sau prin adoptiune si alianta. (< fratri- + /patri/arhat)

MATRIARHAT s. n. forma de viata sociala in dezvoltarea comunei primitive in care filiatia se stabileste matriliniar. (< germ. Matriarchat, fr. matriarcat)

FILOZOFIE s. f. 1. conceptie generala despre lume si viata, forma a constiintei sociale, constituind un sistem coerent de notiuni si idei care reflecta realitatea sub aspectele ei cele mai generale. ♦ ~ lingvistica = teorie neopozitivista care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al stiintei. ♦ a culturii = disciplina teoretica relativ autonoma, care se preocupa de definirea genetica, structurala si functionala a fenomenului culturii. 3. comportare, fel de a reactiona al cuiva in fata unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea si viata; intelepciune, stoicism. 4. (fam.) problema greu de rezolvat. 5. sistem filozofic apartinand unei persoane, scoli sau epoci. (< fr. philosophie, gr. philosophia)

AEROBIOZA, s. f. forma de viata a unor organisme, care consuma oxigenul molecular liber din aer¹. [Pr.: a-e-ro-bi-o-] – Din fr. aerobiose.

ANAEROBIOZA s. f. forma de viata a unor microorganisme anaerobe; anoxibioza. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaerobiose.

PROTOBIOLOGIE s. f. Ramura a biologiei care studiaza formele de viata mai mici decat bacteriile. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. protobiologie.

COACERVAT, coacervate, s. n. (La pl.) Forme de viata microscopice considerate ca facand trecerea intre substantele organice si primele organisme; (si la sg.) individ din aceste forme microscopice. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervat.

EXOBIOLOGIE s. f. Ramura a biologiei care studiaza prezenta si particularitatile formelor de viata in cosmos. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. exobiologie.

AEROBIOZA f. biol. forma de viata a microorganismelor aerobe. /<fr. aerobiose

ASTROBIOLOGIE f. Ramura a biologiei care se ocupa cu studiul formelor de viata extraterestra; exobiologie. /<fr. astrobiologie

EXOBIOLOGIE f. Ramura a biologiei care se ocupa cu studiul formelor de viata extraterestra; astrobiologie. /<fr. exobiologie

PROVERB ~e n. Expresie populara concisa, deseori figurata, care contine o generalizare a experientei de viata sub forma de povata sau de gand intelept; vorba din batrani; aforism popular. /<lat. proverbum, fr. proverbe

BIOFOR s.m. Nume dat de diferiti biologi formelor de viata foarte mici, invizibile. [< germ. Biophor, cf. gr. bios – viata, phoros – purtator].

BIOMORFOZA s.f. Totalitatea modificarilor structurale si functionale suferite de organisme din momentul conceptiei pana la moarte. [< fr. biomorphose, cf. gr. bios – viata, morphe – forma].

BIOTIC, -A adj. In legatura cu viata, de viata. // (In forma -biotic) element secund de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) viata”, „biologic” (cf. fr. biotique, germ. biotisch].

CONSERVATORISM s.m. Atitudine de sustinere a vechilor forme ale vietii politice, culturale si economice si de impotrivire fata de ceea ce este nou; conservatism. [< conservator + -ism].

AEROBIOZA s.f. (Biol.) forma de viata a microorganismelor aerobe. [< fr. aerobiose, cf. gr. aer – aer, bios – viata].

ANAEROBIOZA s.f. (Biol.) forma de viata a vietatilor anaerobe; anoxibioza. [< fr. anaerobiose].

EXOBIOLOGIE s.f. Ramura a biologiei care studiaza prezenta si particularitatile formelor de viata in spatiul cosmic, pe planetele sistemului solar. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. exobiologie, cf. gr. exo – in afara, bios – viata, logos – studiu].

MATRIARHAT s.n. forma de viata sociala in dezvoltarea comunei primitive, caracterizata prin filiatie materna si in care femeia avea un rol predominant in viata economica si sociala. [Pron. -tri-ar-, pl. -te. / < germ. Matriarchat, fr. matriarcat, cf. lat. mater – mama, gr. arche – conducere].

PATRIARHAT s.n. forma de viata sociala caracteristica societatii gentilice, in care gradele de rudenie sunt socotite in linie paterna, iar barbatul domina in mod nelimitat asupra femeii si copiilor. [Cf. germ. Patriarchat, fr. patriarcat < lat. pater – tata, gr. arche – conducere].

PROTOBIOLOGIE s.f. Disciplina care studiaza formele de viata mai mici decat bacteriile. [< fr. protobiologie, cf. gr. protos – primul, bios – viata, logos – stiinta].

BIOASTRONOMIE s. f. ramura a astronomiei care studiaza conditiile aparitiei vietii si formele de viata primitive de pe alte planete cu ajutorul undelor radio ce parvin din diverse galaxii. (< bio- + astronomie)

CONSERVATORISM s. n. atitudine de sustinere a vechilor forme ale vietii politice, economice si culturale; conservatism. ◊ doctrina politica moderna care pledeaza pentru apararea ordinii traditionale. (< conservator + -ism)

PROTOBIOLOGIE s. f. ramura a biologiei care studiaza formele de viata mai mici decat bacteriile. (< fr. protobiologie)

AEROBIOZA s. f. forma de viata a unor organisme in prezenta oxigenului din aer. [Pr.: -bi-o-]

BIOSPEOLOGIE (‹ {s} bio + speologie) s. f. Stiinta care studiaza formele de viata din mediul cavernicol. Ia nastere ca disciplina stiintifica din initiativa savantului roman Emil Racovita (1907), care-i traseaza problematica si planul de lucru al cercetarilor viitoare, si se consolideaza ca stiinta de sine statatoare, cu obiect si metodica specifice de lucru.

ANAEROBIOZA s. f. forma de viata a unor microorganisme in absenta oxigenului din aer. [Pr.: -bi-o-] – Ffr. anaerobiose.

CONSERVATISM n. Atasament fata de formele vechi ale vietii sociale, politice, economice si culturale, manifestat in tendinta de a le mentine si de a se opune fata de tot ce e nou. /<fr. conservatisme

PLASTIDE s.f.pl. Organite care se gasesc in protoplasma celulelor vegetale si care au un rol foarte insemnat in viata plantelor, ele formand substante organice din cele anorganice. [Sg. plastida. / < fr. plastides].

MOD s. n. 1. fel, chip, maniera; procedeu, metoda. ♦ (ec.) ~ de productie = modul istoriceste determinat in care oamenii produc bunurile materiale necesare existentei si dezvoltarii societatii; ~ de viata = continutul si formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale si spirituale ale unei societati. 2. categorie gramaticala specifica verbului, care exprima aprecierea vorbitorului fata de actiune. ◊ (despre parti de vorbire, propozitii sau parti de propozitii) de ~ = care are sensul, functia de a arata modul. 3. (muz.) structura unei game determinata de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (log.) ~ silogistic = forma concreta pe care o iau figurile silogismului in functie de calitatea si cantitatea judecatilor componente. (< fr. mode, it. modo, lat. modus)

IDILA, idile, s. f. Specie de poezie lirica si e*****a din sfera poeziei bucolice, in care este prezentata, in forma optimista sau idealizata, viata si dragostea in cadrul rustic; bucolica. ♦ Iubire curata, naiva si tinereasca intre persoane de s*x opus. [Var.: idil, -e s. n.] – Din fr. idylle. Cf. germ. Idyll.

LARVA, larve, s. f. Stadiu in dezvoltarea individuala a unor animale la iesirea din ou, deosebit prin forma si mod de viata de stadiul adult. – Din fr. larve.

formaT² ~ta (~ti, ~te) 1) v. A forma si A SE forma. 2) Care a capatat o anumita experienta de viata. Om ~. /v. a forma

BIONOMIE s. f. stiinta care studiaza formele de manifestare si legile vietii. (< fr. bionomie)

MATERIALIZA, materializez, vb. I. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni material, a da sau a capata forma materiala, a (se) transpune in viata; a (se) concretiza. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. materialiser.

CITOMORFOZA, citomorfoze, s. f. (Biol.) Modificare a formei si structurii celulelor in timpul vietii lor; totalitatea acestor modificari. – Din engl. cytomorphosis.

PREGATIRE s. 1. aranjare, preparare, preparat, (rar) preparatie. (~ celor necesare la drum.) 2. v. gatit. 3. aranjare, facere. (~ patului.) 4. (la pl.) preparative (pl.). (~ de nunta.) 5. v. formare. 6. instruire, indrumare. (~ unei fete pentru viata de gospodina.) 7. v. meditare. 8. v. invatatura. 9. v. formatie. 10. v. capacitate. 11. cunostinta, (inv.) stiinta. (Nu avea nici o ~ in acest domeniu.)

A CONSTRUI ~iesc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrari de constructie; a zidi; a cladi; a ridica; a inalta; a dura; a edifica. 2) (masini) A face dupa un anumit proiect. 3) (figuri geometrice) A desena pe baza dimensiunilor date. 4) fig. A infaptui printr-un efort creator. ~ o viata noua. 5) (enunturi, fraze, propozitii) A forma selectand si asezand cuvintele in conformitate cu regulile gramaticale sau cu efectul stilistic scontat. [Sil. -stru-i] /<fr. construire, lat. construere

RASCRUCE ~i f. 1) Loc de intretaiere a doua sau mai multe drumuri; raspantie; incrucisare. ◊ In ~ crucis. 2) fig. Moment crucial in viata cuiva; raspantie. 3) pop. Parte in forma de cruce a unui vehicul cu tractiune animala, de care se prinde protapul sau cele doua orcicuri. 4) rar Totalitate a stinghiilor incrucisate din mijlocul unei ferestre. 5) Parte a vartelnitei, constand din doua brate incru-cisate, pe care se pun cele doua fofeze; fofelnita. /ras- + cruce

FAMILIE s.f. 1. Totalitatea persoanelor inrudite, care sunt din acelasi neam; rude de sange, rude, neamuri; (spec.) grup social care are la baza casatoria si este alcatuit din soti si copii. ♦ Neam, descendenta. ♦ Copiii in raport cu parintii lor. ♦ Dinastie. ♦ (Ist., la romani) Totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (Fig.) Grup de oameni etc. strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. Serie de cuvinte care deriva din acelasi cuvant. ♦ Grup de limbi care au aceeasi origine, tragandu-se dintr-o limba mai veche, numita limba comuna. 4. Grup de plante, de animale, de elemente sau de combinatii chimice cu trasaturi comune. ◊ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup care duc o viata organizata; ◊ (fiz.) familie radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. [Gen. -iei. / < lat. familia, cf. fr. famille, it. famiglia].

ARBORE s.m. 1. Planta lemnoasa de talie mare; copac, pom. ◊ Arborele vietii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidala si frunze verzi, solzoase; tuia; b) (fig.) schema reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale; arbore genealogic = desen in forma unui arbore din care se vad ramificatiile unei familii si gradele de rudenie dintre membrii ei. 2. Catarg. ◊ Arbore gabier = catarg care sustine gabia. 3. Axa care transmite o miscare de rotatie diferitelor organe ale unei masini. [< lat. arbor].

RADISCEV [radiʃtʃif], Alexandr Nikolaevici (1479-1802), scriitor rus. Sub influenta scriitorilor iluministi francezi, a scris „Calatorie de la Petersburg la Moscova”, care, sub forma unui sir de tablouri ale vietii din Rusia feudala, contine un protest la adresa autocratiei tariste. Poeme. Arestat, condamnat la moarte (1790), gratiat si apoi deportat in Siberia (1790-1797).

UNIFORM ~a (~i, ~e) 1) Care are mereu aceeasi forma; cu caracteristici sau particularitati identice, constante. viata ~a. 2) Care este constant in timp si spatiu; lipsit de variatii. Viteza ~a. /<fr. uniforme, lat. uniformis, ~e

AFORISM s.n. 1. Judecata care reda intr-o forma concisa o parere cu privire la viata; sentinta, maxima, cugetare. 2. Enunt care sugereaza un adevar teoretic. [< fr. aphorisme, cf. gr. aphorismos – definitie].

ARBORE, arbori, s. m. 1. Planta lemnoasa cu trunchi solid si ramuri cu frunze care formeaza o coroana; copac; p. ext. pom. ◊ Compuse: arbore-de-paine = specie de arbore al carui fruct se mananca copt in cuptor, ca painea (Artocarpus incisa); arborele-vietii = a) arbore decorativ cu tulpina piramidala si cu frunze verzi, solzoase (Thuja occidentalis); b) fig. figura reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale. ♦ Arbore genealogic = figura care (sub forma unui arbore cu ramuri pornite dintr-un trunchi comun) reprezinta filiatia membrilor unei familii si indica gradele de inrudire dintre ei. 2. Organ de masina care primeste si transmite o miscare prin rotatia in jurul axei sale. 3. Catarg. [Var.: arbor, (inv.) arbure s. m.] – Lat. arbor, -is.

RASCRUCE, rascruci, s. f. 1. Loc unde se incruciseaza sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri; raspantie. ◊ (Pop.) Rascrucile cerului = punctul de pe bolta cereasca in care se afla Soarele la amiaza; zenit. ◊ Loc. adj. si adv. In rascruce = (care este) in forma de cruce; crucis. 2. Fig. Moment hotarator in viata unui om, a unui popor etc.; cotitura. 3. Parte a carului de care se prind sleaurile. 4. Cruce de lemn care imparte o fereastra in mai multe despartituri. 5. Parte a vartelnitei formata din doua stinghii incrucisate de care sunt prinse fofezele; fofelnita. – Ras- + cruce.

PANTA ~e f. 1) Portiune de teren cu suprafata inclinata; povarnis; coasta; versant. ◊ A aluneca (sau a cadea) pe o ~ a se lasa atras. 2) fig. Tendinta spre viata usoara si spre rau. 3) mat. Unghi ascutit format de o dreapta sau de un plan cu o dreapta sau cu un plan orizontal; declivitate. 4) Tangenta trigonometrica a acestui unghi. /<fr. pante

SFARSIT ~uri n. 1) Partea cu care se termina sau se incheie ceva. ~ul drumului. ◊ In ~ in cele din urma. La ~ la urma. A se apropia de ~ a fi aproape pe terminate. Fara ~ a) care nu se termina niciodata; b) mereu; intruna; tot timpul. 2) Element morfologic variabil care se adauga la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima forme sau paradigme flexionare; terminatie; desinenta. 3) Stingere din viata; moarte. ◊ A-si da obstescul ~ a muri. /v. a sfarsi

CABASILA, Nicolae (1320-1390), scriitor si teolog ortodox bizantin. A teoretizat unirea cu Dumnezeu prin intermediul formelor sensibile ale cultului („Tilcuirea dumnezeistii liturghii”, „Despre viata in Hristos”).

ACVATIC, -A, acvatici, -ce, adj. 1. De apa, care traieste in apa. 2. format din apa. ◊ Mediu acvatic = apa ca mediu de viata. – Din lat. aquaticus, fr. aquatique.

ROMANTAT, -A, romantati, -te, adj. (Despre viata unor persoane celebre, evenimente istorice etc.) Prezentat sub forma de roman¹; ca un roman¹. – V. romanta.

DEformaRE, deformari, s. f. Actiunea de a (se) deforma si rezultatul ei; deformatie. ◊ Deformare plastica = procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificari plastice in scopul obtinerii de forme si dimensiuni dorite. Deformare profesionala = folosire mecanica in viata de toate zilele a cunostintelor si a deprinderilor capatate prin exercitarea profesiunii sale. [Var.: diformare s. f.] – V. deforma.

ARBORE ~i m. 1) Planta lemnoasa cu tulpina inalta si cu crengi ramificate, pe care se afla frunzele, formand o coroana; copac. ◊ ~ de cacao planta lemnoasa tropicala cultivata pentru seminte comestibile. ~ de cafea planta lemnoasa tropicala din care se obtine cafeaua si cofeina. ~ de cauciuc planta lemnoasa tropicala din scoarta careia se extrage un suc, prin coagularea caruia se obtine cauciucul brut. ~ de chinchina planta lemnoasa tropicala din a carei scoarta se extrage chinina. ~ de paine planta lemnoasa exotica avand fructe mari, sferice, cu gust de paine, care se consuma fierte si coapte. ~ genealogic figura in forma de copac reprezentand ramificatiile unei familii si filiatia membrilor ei. ~ele vietii a) arbore exotic cu tulpina inalta, cu coroana deasa, foarte ramuroasa, si cu frunze mici solzoase, cultivata ca planta decorativa; tuia; b) forma a unei figuri reprezentand evolutia omului dea lungul vietii sale. 2) Organ de masina care transmite o miscare prin rotire in jurul axei sale. 3) Stalp de lemn sau de metal fixat vertical pe o nava pentru a sustine panzele si instalatiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris

A ROMANTA ~ez tranz. (vietile unor persoane, fapte istorice etc.) A descrie in forma de roman. / < it. romanzare, fr. romancer

BIOCENOZA s.f. (Biol.) Totalitatea organismelor vegetale si animale care populeaza un anumit mediu, formand un tot unitar. [< fr. biocenose, cf. gr. bios – viata, koinos – comun].

ESTETISM s.n. (Lit.) Conceptie care consta in pretuirea exclusiva a formei artistice, considerata independent de continut, opusa realitatii si vietii sociale. [Cf. fr. esthetisme].

HABITAT (‹ fr.) s. n. 1. (BIOL.) Ansamblu de conditii oferite vietii de un biotrop; ecotrop. 2. Element al ecosistemului uman format din factorii mediului inconjurator si si cei psihosociali. 3. Spatiu structurat din punct de vedere urbanistic, ocupat de o comunitate umana.

ASOCIATIE, asociatii, s. f. 1. Grupare de persoane creata pentru a atinge un scop comun si organizata pe baza unui statut. 2. Grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viata. 3. Grupare de molecule, de stele etc. cu insusiri comune. Asociatie moleculara. 4. Proprietate a psihicului de a lega intre ele mai multe imagini senzoriale, idei etc., aparitia unei reprezentari atragand in constiinta o alta reprezentare asemanatoare sau intalnita anterior; legatura intre reprezentari, idei etc. pe baza acestei proprietati. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. association.

BURETE ~ti m. 1) Specie de ciuperci. ~-alb. ~-pucios. ◊ Doar n-am mancat ~ti doar n-am innebunit. 2): ~-de-mare animal marin, nevertebrat, avand scheletul format dintr-o retea de fibre elastice, care isi duce viata in colonii masive, prins de stancile subacvatice. 3) Obiect spongios, facut din scheletul acestui animal (sau din cauciuc poros), servind la spalat, la sters tabla si in alte scopuri. /<lat. boletis

BIOTOP s.n. Mediu limitat, cu conditii de viata particulare si cu infatisare proprie, cuprinzand totalitatea organismelor care formeaza o biocenoza. [Pl. -uri. / < fr. biotope, cf. gr. bios – viata, topos – loc].

ENCULTURATIE s. f. proces de asimilare a unei forme de cultura, prin instruire si educatie, pe toata perioada vietii; adaptare culturala. (< engl. enculturation)

BIOSFERA (‹ fr. {i}) s. f. Invelis discontinuu al Pamantului format din totalitatea organismelor vii, impreuna cu toate elementele necesare vietii. Limitele sale cuprind marginea superioara a atmosferei, litosfera si intreaga hidrosfera. Masa totala a b. este de c. 10¹⁵ t. Este unicul suprasistem al Pamintului in care se produce substanta organica, prin procese specifice de transformare a energiei solare, apei si materiei anorganice.

GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezinta un obiect, o fiinta, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obtinuta prin clasificarea creatiilor artistice dupa forma, stil, tema. ◊ Pictura de gen = pictura care infatiseaza aspecte ale vietii de toate zilele. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale in care se impart operele literare si care cuprind creatiile asemanatoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticala bazata pe distinctia dintre fiinte si obiecte, precum si dintre fiintele de s*x masculin si cele de s*x feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematica, subordonata familiei, care cuprinde una sau mai multe specii inrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasa de obiecte care au note esentiale comune si cuprind cel putin doua specii. – Din lat. genus, -eris.

RENASTE, renasc, vb. III. Intranz. A se naste din nou, a lua fiinta. ♦ A se arata, a se ivi din nou, a reaparea. ♦ A se trezi la viata, a se innoi, a se inviora, a inflori. ♦ A se forma; a se reface. – Re¹- + naste (dupa fr. renaitre).

PRIMITIV adj., adv. 1. adj. v. barbar. 2. adj. v. neevoluat. 3. adj. v. nedezvoltat. 4. adj. v. necivilizat. 5. adj. inapoiat, neevoluat, rudimentar, salbatic. (Duceau o viata ~, in caverne.) 6. adj. v. originar. 7. adj. v. arhaic. 8. adj. primar. (forma ~ a unui cuvant.) 9. adj. rudimentar, simplu. (Unelte ~ de bronz.) 10. adj., adv. v. grosolan.

GEN ~uri n. 1) Grup de fiinte sau de obiecte care se caracterizeaza printr-o anumita insusire; fel; soi; specie; categorie. 2) Fel de a fi al cuiva; natura. 3) biol. Categorie sistematica inferioara familiei si superioara speciei. ~ul felinelor. 4) gram. Categorie gramaticala care indica forma ce o iau cuvintele pentru a indica sexul fiintelor pe care le denumesc (extinzandu-se si la numele de lucruri). ~ul masculin. ~ul neutru. 5) (in teoria literaturii si a artei) Grup de opere caracterizate prin trasaturi asemanatoare (in ce priveste tema, stilul, forma etc.). ~ epic. ~ muzical. ◊ Pictura de ~ pictura care reprezinta aspecte ale vietii cotidiene. /<lat. genus, ~eris

A TRADUCE traduc tranz. 1) (texte) A transpune (dintr-o limba in alta), incercand realizarea echivalentei de sens si de valoare; a talmaci. 2) tehn. (mesaje telegrafice) A restabili intocmai pe baza semnalelor receptionate. 3) fig. A reda in alta forma sau cu alte mijloace (decat cele initiale); a transpune. ◊ ~ in viata a infaptui in practica. ~ (pe cineva) in fata justitiei a aduce (pe cineva) in fata instantelor judecatoresti; a deferi justitiei. /<lat. traducere, fr. traduire

SECULARIZA vb. I. tr. A trece cu forme legale averile bisericesti si manastiresti in proprietatea statului; a reda vietii laice ceea ce apartine bisericii. [< fr. seculariser].

BABITS [bɔbitʃ], Mihaly (1883-1941), scriitor ungur. Poezie de factura intelectuala, impregnata de cultul formelor lirice („Valea nelinistii”). Romane pe teme contemporane („Fiii mortii”), eseuri („viata si literatura”), o istorie a literaturii europene. Traduceri.

COBALT (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Co; nr. at. 27, m. at. 58, p. t. 1.493ºC, p. f. 3.520ºC), metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obisnuita. In combinatii functioneaza in starile de valenta 2 si 3. Este un element indispensabil vietii celulare si in special hematopoezei. Este intrebuintat in tehnica sub forma de aliaje, iar sub forma de saruri la colorarea in albastru a sticlei, portelanurilor etc.; izotopul radioactiv cu numar de masa 60 este folosit in radioterapie, in radiografie si in industrie. A fost descoperit de chimistul suedez G. Brandt in 1735.

EVOLUTIE s.f. 1. Evoluare, dezvoltare, schimbare, transformare. 2. (spec.) Proces cu caracter istoric constand mai ales intr-o forma a dezvoltarii, care presupune acumulari cantitative treptate, obiective si subiective, in viata sociala si care pot duce la schimbari radicale, calitative, la revolutie. 3. Desfasurare, curs. 4. Miscare larga (mai ales circulara); miscare de ansamblu executata de o trupa, de o nava, de un avion etc. [Var. evolutiune s.f. / cf. fr. evolution, it. evoluzione, lat. evolutio].

EVOLUTIE s. f. 1. forma de dezvoltare care presupune acumulari cantitative treptate, obiective si subiective, in viata sociala si care pot duce la schimbari radicale, calitative, la revolutie. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealista si metafizica cu privire la procesul dezvoltarii, potrivit careia aparitia noilor calitati este absolut spontana si imprevizibila. 2. dezvoltare in timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei fiinte etc. 3. desfasurare, curs. 4. miscare larga (circulara); miscare de ansamblu executata de o trupa, de o nava, un avion etc. (< fr. evolution, lat. evolutio)

KIWI s. f. invar. 1. Pasare acarinata din Noua Zeelanda, pe cale de disparitie, inalta de 30 cm, cu aripile atrofiate, lipsita de clavicula, care se hraneste cu larve de insecte si duce o viata nocturna (Apteryx australis). 2. Fruct comestibil al plantei Actinidia chinensis din Asia, cu forma ovala, de marimea unui mar mijlociu, cu miezul verde, carnos, acrisor si cu coaja pufoasa, verde-maronie. – Din fr. kiwi, engl. kiwi[fruit].

GLOB ~uri n. 1) Corp de forma sferica. 2) Planeta din sistemul solar, pe care a aparut si se dezvolta viata; Pamant. ◊ ~ul pamantesc (sau terestru) sferoid pe care este desenata harta Pamantului. 3) Sfera de sticla sau de portelan care protejeaza un bec sau o lampa. 4): ~ul ochiului (sau ocular) partea de forma sferica a ochiului. /<fr. globe, lat. globus

A SE ZAMISLI ma ~esc intranz. 1) A aparea pe lume; a capata viata; a se naste. 2) fig. A lua nastere; a se constitui; a se forma; a aparea. /<sl. zamysliti

BIOM s.n. (Biol.) Complex ecologic care se formeaza in raport cu un anumit mediu ambiant. [Cf. it. bioma < gr. bios – viata].

HOMEOMORF, -A adj. 1. (min.; despre corpuri) care prezinta o analogie limitata a formelor cristaline. 2. (despre organisme) care se aseamana prin aspectul general si conditiile de viata, care apartine aceluiasi grup taxonomic. (< fr. homeomorphe)

TRILOGIE, trilogii, s. f. Serie de trei opere literare (dramatice ori epice) sau muzicale, apartinand aceluiasi autor, care formeaza o unitate, avand personaje comune si reprezentand de obicei trei momente succesive din viata acestora (sau a urmasilor lor). – Din fr. trilogie.

ORGANIZATIA UNITATII AFRICANE (O.U.A.; in engl.: Organization of African Unity – O.A.U.), organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Addis Abeba (Ethiopia), creata la Conferinta din mai 1963 de catre 32 natiuni africane (atunci independente), in scopul promovarii unitatii si solidaritatii statelor africane, colaborarii politice si economice a statelor membre, intensificarea si coordonarea eforturilor pentru imbunatatirea standardului de viata in Africa, al apararii suveranitatii, integritatii teritoriale si independentei statelor africane, desfiintarii oricaror forme de colonialism pe continentul african, al promovarii cooperarii internationale conform Cartei O.N.U. Are 53 de state membre (toate statele africane cu exceptia Marocului, care a parasit organizatia in 1984 in semn de protest pentru admiterea ca membru al Saharei Occidentale). Principalele organe ale O.U.A. sunt: Conferinta Sefilor de stat si guvern (care se reuneste anual intr-o tara membra), Consiliul Ministrilor de Externe, Comisia de Arbitraj, Comitetul de Coordonare pentru Eliberarea Africii, comitete si comisii specializate si Secretariatul permanent cu sediul la Addis Abeba. La 11 iul. 2001 O.U.A. s-a dizolvat si in iul. 2002 a fost inlocuita de Uniunea Africana.

REPTILA (‹ fr., germ.) s. f. (La pl.) Clasa de vertebrate amniote, poikiloterme, ovipare, avand membre scurte, uneori rudimentare sau absente (ex. serpii), plamanii bine dezvoltati si inima tricamerala (Reptilia). Sunt primele vertebrate in intregime terestre, ca adaptare avand pielea acoperita de un strat de solzi cornosi care impiedica pierderea apei din corp. Au aparut la sfarsitul Carboniferului si au fost animalele dominate in Mezozoic, cand au ocupat toate mediile de viata (acvatic, terestru si aerian) si au atins dimensiuni impresionante (dinozaurii, ichtiosaurii, ptedoractilii etc.). Formele actuale includ soparlele, serpii, broastele testoase si crocodilii. ♦ (Si la sg.) Animal din aceasta clasa.

DEPRESIV, -A adj. In legatura cu o depresiune neuropsihica. ◊ (Med.) Sindrom asteno-depresiv = forma de astenie care se manifesta printr-o tristete profunda si prin pierderea dorintei de viata. [< fr. depressif].

BILDUNGSROMAN s.n. (Lit.) Roman care prezinta procesul de formare a unei personalitati sub actiunea educatiei si a experientei dobandite prin participarea la framantarile vietii sociale. [< germ. Bildungsroman].

NATIUNE s. f. forma de comunitate umana stabila, istoriceste constituita, caracterizata prin comunitatea de limba, de teritoriu, de viata economica, politica (statala) si de cultura. (< lat. natio, fr. nation, it. nazione)

CRIPTOZOIC, -A (‹ fr. {i}; {s} gr. kryptos „secret” + zoon „viata”) adj. Eon ~ = interval de timp din cadrul evolutiei Pamintului in decursul caruia s-au format rocile precambriene lipsite de resturi evidente de fauna.

BIEDERMEIER adj., s.n. Stil Biedermeier = stil de mobilier caracterizat prin forme simple, suprafete netede, lemn curbat, cu aspect general greoi, exprimand gustul pentru confort si pentru viata intima de familie. [Pron. bi-der-ma-ier. / < Biedermeier – personaj, intruchipare a filistinului burghez, din poemele scriitorului german Eichrodt].

CREA, creez, vb. I. Tranz. 1. A face ceva ce nu exista inainte; a intemeia, a produce, a infiinta; a organiza. ♦ A inventa, a nascoci; a concepe, a compune o opera literara, o bucata muzicala etc. 2. A pregati, a instrui pe cineva, a forma pentru o cariera sau pentru o misiune. 3. (Teatru, in expr.) A crea un rol = a da viata unui personaj, a interpreta cu pricepere si originalitate un rol dintr-o piesa de teatru, un film etc. [Prez. ind. pers. 1 pl. cream, ger. creand] – Din fr. creer, lat. creare.

OLIGARHIE, oligarhii, s. f. 1. forma de conducere a statului, in care puterea politica si economica este detinuta de un numar restrans de persoane. ♦ Grup de persoane care exercita puterea intr-o astfel de forma de guvernamant. 2. (In sintagma) Oligarhie financiara = grup restrans de mari posesori ai capitalului financiar, care domina viata economica a unui stat. – Din ngr. oligarhia, fr. oligarchie.

OPULENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care manifesta bogatie; excesiv de bogat. Regiune ~ta. viata ~ta. 2) (despre persoane sau despre parti ale corpului lor) Care se caracterizeaza, se impune prin amploarea formelor; caracterizat prin opulenta; corpolent. Femeie ~ta. /<fr. opulent, lat. opulentus

RASA s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea indelungata la mediul cosmogeografic si la conditiile istorice de viata economico-sociale, avand drept caractere distinctive culoarea pielii, a parului, trasaturile fetei etc. 2. varietate de animale dintr-o aceeasi specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse)

EMPATIE s. f. 1. (Fil.) forma de intuire a realitatii prin identificare afectiva. 2. Tendinta a receptorului de a trai afectiv, prin transpunere simpatetica, viata eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy.

FILARMONIC, -A, filarmonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se refera la activitatea de raspandire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. ◊ Societate filarmonica = institutie, asociatie avand ca scop cultivarea si raspandirea artelor, in special a artei muzicale. 2. S. f. Institutie (de stat) care detine rolul principal in viata de concert si in dezvoltarea culturii muzicale a unei tari, cuprinzand toate aspectele artei interpretative si toate formele de manifestare concertistice. ♦ Orchestra simfonica apartinand unei astfel de institutii. – Din fr. philharmonique.

PENTACRIN s.m. Echinoderm cu corpul in forma de potir pe marginea caruia sunt prinse bratele bifurcate si penate cu aspect de floare, care duce viata sedentara, fiind fixat pe fundurile marine cu ajutorul unui peduncul; crin-de-mare. [< fr. pentacrine].

UNIVERS s.n. 1. Lumea in totalitatea ei, nemarginita in timp si in spatiu, infinit de variata in ceea ce priveste formele pe care le ia materia in procesul dezvoltarii ei; cosmos. 2. Globul terestru, Pamantul. 3. (Fig.) Cerc ingust al vietii cuiva; mediu. 4. Populatie in cadrul unei operatii statistice. [Pl. -suri. / < fr. univers, it. universo, engl. univers, cf. lat. universus].

UNIVERS s. n. 1. lumea in totalitatea ei, nemarginita in timp si in spatiu, infinit de variata in ceea ce priveste formele pe care le ia materia in procesul dezvoltarii ei; cosmos. 2. lumea locuita; globul terestru. 3. cerc ingust al vietii cuiva; mediu in care se traieste. 4. camp, domeniu de activitate, de preocupari. 5. populatie in cadrul unei operatii statistice. (< fr. univers, lat. universum)

CAUZALITATE (‹ fr.) s. f. 1. (FILOZ.) Raport necesar intre cauza si efectul sau, cauza desemnand antecedentul producator al efectului. ♦ Principiul cauzalitatii = principiu fundamental al gindirii enuntat astfel: in aceleasi conditii, aceleasi cauze produc aceleasi efecte. C. sociala = proces de atribuire a rolului de cauza anumitor elemente sau factori ai vietii sociale (personali, interpersonali sau extrapersonali) in raport cu altii. 2. (GENET.) Raport genetic existent intre anumite stari ale formelor si varietatilor materiei, aparute in procesele de miscare si dezvoltare ale acesteia.

MANGAN (‹ germ.) s. n. Element chimic (Mn; nr. at. 25, m. at. 54,938, gr. sp. 7,2, p. t. 1.247ºC, p. f. 2.030ºC), metal alb-cenusiu, foarte dur si foarte sfaramicios, care se gaseste in natura sub forma de oxizi. Formeaza combinatii in starile de valenta 2, 3, 4, 6 si 7. Se intrebuinteaza la fabricarea unor oteluri speciale. Este un oligoelement indispensabil vietii, fiind prezent in tesuturile animale si vegetale. Organismul uman contine c. 30 mg. de m. Multe saruri ale m. sunt folosite in terapeutica. Mari cantitati de m. se afla pe fundul oceanelor. A fost izolat (1774) de J.G. Gahn.

A DOMNI ~esc intranz. 1) A fi domn al unei tari. 2) fig. A trai ca un domn; a duce o viata din belsug; a huzuri; a se lafai. 3) fig. (despre liniste, pace, ordine) A avea loc in exclusivitate. 4) fig. (despre forme de relief, cladiri) A se inalta impunandu-se prin proportii si maretie. ◊ Muntele ~este deasupra intinderii. /v. a domni

PEONAJ s.n. forma de exploatare a peonilor¹, constand in a le imprumuta bani in contul muncii viitoare, facandu-i astfel datornici pe viata. [< fr. peonage].

CONSTIINTA s.f. 1. forma cea mai inalta, proprie omului, de reflectare a realitatii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- si al vietii sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzand senzatii, perceptii, reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. ◊ Constiinta sociala = viata spirituala a societatii ca reflectare a vietii ei materiale; constiinta de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. Sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ◊ Proces de constiinta = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale.; mustrare de constiinta = remuscare. 4. Libertate de constiinta = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. [Pron. -sti-in-. / < fr. conscience, cf. lat. conscientia, dupa stiinta].

PREFORMISM s.n. Conceptie nestiintifica, antidialectica, care neaga dezvoltarea si schimbarea organismelor in procesul vietii lor si al interactiunii cu mediul, sustinand ca toate insusirile si caracteristicile organismului matur exista deja date intr-o forma ultima in germenul organismului. [Cf. fr. preformisme, engl. preformism, rus. preformizm].

LANDI, Stefano (pe numele adevarat Stefano Pirandello) (1895-1972), scriitor italian. Fiul lui L. Pirandello. Versuri („Formele”) si romane („Zidul casei”), dar mai ales piese de teatru care prezinta, intr-o atmosfera de mare tensiune dramatica, viata de familie („Casa cu doua etaje”, „O treapta mai jos”, „Scoala tatilor”) precum si aspecte vizand nedreptatea si suferinta („Cel mai mare sacrilegiu”).

DEformaTIE s. f. 1. deformare. ♦ ~ profesionala = folosire mecanica, in viata de toate zilele, a deprinderilor capatate prin exercitarea unei profesiuni. 2. (tehn.) operatie prin care se obtine o modificare permanenta a formei, volumului, suprafetei unui material. ♦ ~ plastica = prelucrare a unui material prin producerea unor modificari plastice. (< fr. deformation, lat. deformatio)

leat (leaturi), s. n. – 1. An, data. – 2. Recrutare, contingent. – 3. Recrut, racan. – 4. Soldat care apartine aceluiasi contingent cu altul, camarad. Sl. leto (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 351; Cihac, II, 167). Din forma de „a data documentele” sl. vu leto „in anul”, provine veleat (var. inv. valeat), s. n. (data; loc, termen; viata). – Comp. letopiset, s. n. (cronica, anale), din sl. letopisici. Cf. indelete.

A SE NASTE ma nasc intranz. 1) (despre fiinte) A aparea pe lume; a capata viata. ◊ ~ cu tichia pe cap a avea noroc; a fi fericit. 2) fig. A aparea pentru prima data; a lua fiinta; a se forma. /<lat. nascere

INFERN s. n. 1. (mit.) locas subpamantean unde se credea ca raman sufletele mortilor. 2. iad. 3. colectie de carti licentioase, formand, in bibliotecile mari, o sectie aparte unde accesul este limitat. 4. (fig.) atmosfera de dezordine si de confuzie; situatie greu de suportat, viata chinuita. (< lat. infernus, it. inferno)

CALUGARITA, calugarite, s. f. I. Femeie care a facut legamant sa duca o viata religios-ascetica si care traieste intr-o comunitate manastireasca; monahie². II. Insecta carnivora mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din fata in forma de cange, care-i servesc la prinderea prazii (Mantis religiosa). – Calugar + suf. -ita.

CUPRESACEE (‹ fr.; {s} lat. cupressus „chiparos”) s. f. Pl. Familie de plante rasinoase (arbori si arbusti), cu frunze persistente, aciculare sau in forma de solzi si flori unisexuate mici. Cuprinde plante decorative (ex. chiparosul) si unele plante importante pentru industria lemnului si industria farmaceutica (ex. arborele-vietii, ienuparul).

HAM², hamuri, s. n. Ansamblu de curele (sau de franghii) cu care se inhama calul sau alte animale (de tractiune) la un vehicul. ◊ Gura de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul si gatul calului si din cele doua sleauri. ◊ Expr. A trage in (sau la) ham = a trai o viata grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepozitii) Tractiune (cu cai). Are cai buni la ham. – Din magh. ham.

PARAZITISM s. n. forma de relatii intre doua organisme de specii diferite, in cadrul careia un organism foloseste celalalt organism, partial sau in totalitate, ca mediu necesar de viata; mod de viata specific parazitilor (1). ♦ Fig. Faptul de a trai ca un parazit (2), mod de viata al parazitilor. – Din fr. parasitisme.

PATRIARHAT s. n. 1. forma de organizare sociala in care gradele de rudenie sunt socotite in linie masculina, iar barbatul este considerat sef al familiei, cu rol predominant in viata comunitatii. 2. Demnitatea de patriarh (1). ♦ Perioada de preistorie a unui patriarh. [Pr.: -tri-ar-] – Din fr. patriarcat (dupa patriarh).

MUTATIE s.f. 1. (Liv.) Schimbare, modificare radicala. ◊ Mutatie consonantica = transformare a unei serii de consoane in limbile germanice. ♦ Transmitere a unui lucru dintr-o proprietate intr-alta. ♦ Totalitatea formelor necesare pentru o schimbare de domiciliu. ♦ Schimbarea vocii la baieti in perioada pubertatii. 2. (Biol.) Modificare calitativa brusca a unui organism sub influenta conditiilor de viata. ♦ (Genet.) Fenomen prin care o gena plasata intr-un anumit loc pe cromozom se transforma intr-o alela a ei. 3. (Jur.) Schimbare a raporturilor de proprietate, de posesiune etc. [Gen. -iei, var. mutatiune s.f. / cf. lat. mutatio, fr. mutation].

CRIZA ~e f. 1) Faza primejdioasa si hotaratoare in viata sociala, constand intr-o manifestare violenta a contradictiilor economice, politice si sociale. ◊ ~ de guvern perioada cand un guvern a demisionat iar altul inca nu este format. 2) Moment critic in evolutia unei boli, dupa care urmeaza schimbarea in bine sau in rau. 3) Agravarea brusca a unei boli cronice. 4) Lipsa acuta a ceva necesar vietii materiale sau spirituale. 5) fig. Tensiune, zbucium sufletesc. /<fr. crise, lat. crisis

FILOZOFIE s.f. 1. forma a constiintei sociale, constituind un sistem coerent de notiuni si idei care reflecta realitatea sub aspectele ei cele mai generale; conceptie generala despre lume si viata. ◊ Filozofie lingvistica = teorie neopozitivista care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. Totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al stiintei. ◊ Filozofia culturii = disciplina teoretica care se preocupa de definirea genetica, structurala si functionala a fenomenului culturii. 3. Comportare, fel de a reactiona al cuiva in fata unor lovituri, a unor nenorociri etc.; fel al cuiva de a privi lumea si viata. 4. (Fam.) Problema greu de rezolvat. [Gen. -iei, var. filosofie s.f. / < lat., gr. philosophia < philein – a iubi, sophia – intelepciune, cf. fr. philosophie].

cercevea (cercevele), s. f. – 1. Cadru de usa, si mai ales de fereastra. – 2. Lemnaria in forma de cruce din mijlocul ferestrei. – Var. ciurciuvea, gergevea, giurgiuvea. Mr. circive, megl. carcavel. Tc. cercive (Cihac, II, 560; Roesler 607; Seineanu, II, 101; Meyer 446; Lokotsch 411; Graur, viata rom., 1940, nr. 3, p. 110); cf. ngr. τσερτσεβὲς, alb. cercive, bg. cerceve.

UNIUNEA SCRIITORILOR, organizatie a scriitorilor din Romania, constituita in mart. 1949, prin fuziunea Societatii Scriitorilor Romani (infiintata in apr. 1909) cu Societatea Autorilor Dramatici. In perioada 1949-1989 a functionat ca „organizatie obsteasca si profesionala de creatie”, fiind subordonata si finantata de stat. Dupa 1989, a devenit o asociatie de creatori neguvernamentala, nonprofit si apolitica, intretinandu-se din autofinantare. Reuneste 12 filiale regionale organizate in Romania si in filiala Chisinau. include 6 sectii, dupa genurile literare. Sustine aparitia publicatiilor literare si de cultura (saptamanalele „Romania literara” si „Luceafarul”, mensualele „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Tribuna”, „Apostrof”, „Euphorion”, „Ex-Ponto”, „viata Romaneasca”, „Memoria”). Are doua edituri: Cartea Romaneasca si Ardealul. Organele de conducere sunt Adunarea Generala si Conferinta Nationala. Intre Adunari este condusa de un consiliu, format din reprezentatii filialelor. Acorda anual premii membrilor si debutantilor. Presedinte, din 2005, N. Manolescu.

CAPATAI ~ie n. 1) Parte a patului pe care se pune capul. ◊ A sta la ~iul cuiva a veghea langa un bolnav. 2) Obiect sub forma de sac scurt si larg umplut cu pene, lana sau vata, care se pune sub cap in timpul somnului; perna. ◊ Fara ~ fara casa; fara rost in viata. Carte de ~ a) carte fundamentala intr-un domeniu; b) carte de care nu te poti desparti. /<lat. capitaneum

SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.

FOND s.n. I. 1. Ceea ce este esential intr-un lucru, continut. ◊ Articol de fond = articol care trateaza o problema importanta actuala; editorial; fond lexical principal = partea esentiala si cea mai stabila a vocabularului unei limbi, cuprinzand cuvintele care exprima notiunile fundamentale din viata si activitatea oamenilor si constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦ In fond = in realitate, de fapt. 2. Trasaturile de baza ale caracterului, ale individualitatii unei persoane. 3. Culoare care formeaza campul, baza unui tablou, din care se detaseaza, figurile, detaliile. ♦ (Poligr.) Strat de culoare sau ornament peste care se tipareste un text. 4. (Sport) Alergare de fond = alergare pe distanta lunga. II. 1. Totalitatea mijloacelor materiale si banesti de care dispune o intreprindere, o institutie etc. ◊ Fond de acumulare = parte a venitului national pe seama careia se realizeaza cresterea si perfectionarea productiei, se creeaza rezerve si se asigura sporirea fondurilor si rezervelor materiale din sfera neproductiva. 2. Totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu (mai ales cultural). ◊ Fond de carti = totalitatea cartilor pe care le poseda o biblioteca. [< fr. fond].

IZOLA vb. I. 1. tr. A da, a pune deoparte, a separa de ceea ce inconjura. ♦ A impiedica trecerea unei forme de energie in alta sau a unor substante dintr-un mediu (sau dintr-un corp) in altul cu ajutorul unei materii izolante. 2. tr., refl. A (se) indeparta de viata sociala. [< fr. isoler, it. isolare].

CONSTIINTA s. f. 1. forma cea mai evoluata, proprie omului, de reflectare psihica a realitatii obiective prin intermediul senzatiilor, perceptiilor si gandirii, sub forma de reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. ◊ gandire, spirit. 2. faptul de a-si da seama; intelegere. ♦ ~ sociala = ansamblul conceptiilor etc. unei societati ca reflectare a vietii ei materiale; ~ de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ♦ proces de ~ = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuscare. 4. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. (< fr. conscience, lat. conscientia)

IZOLA vb. I. tr. 1. a desparti, a separa. 2. a impiedica trecerea unei forme de energie in alta, sau a unor substante dintr-un mediu (sau corp) in altul cu ajutorul unei materii izolante. II. refl. (despre oameni) a se indeparta de viata sociala. (< fr. /s'/isoler)

VATRAI, vatraie, s. n. 1. Unealta mecanica in forma de carlig lung sau de lopatica, cu coada, cu care se scoate sau se scormoneste jarul din sobe, din cuptoare etc.; vatrar. ◊ Expr. (Pop. si fam.) Trai pe vatrai = viata usoara, lipsita de griji. (Inv. si reg.) Trai cu vatrai = viata grea, plina de certuri, de neintelegeri. 2. Lamba (la caruta sau car). – Cf. scr. vatralj, bg. vatral.

AN², ani, s. m. 1. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Pamantului in jurul Soarelui si care cuprinde 12 luni. ◊ Anul nou = ziua de 1 ianuarie (in care se serbeaza inceputul unui an). ◊ Loc. adv. In anul... = in cursul anului... La anul = in cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) in urma. De ani si ani = de multi ani, de multa vreme. An de (sau cu) an = in fiecare an, mereu. Cu anii = ani intregi, ani indelungati. La (sau intr-) un an o data = o singura data intr-un an; rar. 2. (Astron.; in sintagma) An-lumina = unitate de lungime pentru masurarea distantelor mari, egala cu distanta strabatuta de lumina intr-un an. 3. Stadiu de studiu in unele forme de invatamant. ◊ (Urmat de determinari) Anii de studentie. Anii de ucenicie. 4. Masura a varstei unei fiinte sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epoca din viata; vreme. Anii copilariei. – Lat. annus.

CAP s. v. articol, baza, cale, capitol, cauza, chip, considerent, cant, desteptaciune, esenta, fel, forma, fundament, gandire, intelect, inteligenta, intelegere, judecata, maniera, memorie, metoda, mijloc, minte, mobil, mod, modalitate, motiv, paragraf, posibilitate, pricepere, pricina, prilej, procedare, procedeu, procedura, punct, putinta, ratiune, sistem, spirit, temei, temelie, viata.

BRIGADA s. f. 1. formatiune (stabila) de lucru format din muncitori, organizata pentru anumite sarcini de productie. ◊ formatiune de politie intr-un anumit scop, cu un anumit profil. ◊ ~ artistica = echipa de artisti amatori care prezinta programe scurte, inspirate din viata colectivului din care fac parte. 2. echipa de specialisti care controleaza si indruma activitatea unei institutii, intreprinderi etc. 3. mare unitate militara din doua sau trei regimente din aceeasi arma, mai mica decat divizia. ◊ mare unitate navala din sase-noua nave mijlocii (distrugatoare, submarine) sau doua-trei nave mici (vedete) ◊ ~azi internationale = mari unitati militare constituite in Spania din voluntari de diferite nationalitati in razboiul din 1936-1939. 4. subunitate silvica din mai multe cantoane (3) si supravegheata de un brigadier (2). (< fr. brigade, rus. brigada)

PSIHANALIZA s. f. 1. Ansamblul conceptiilor lui Freud privind viata psihica constienta si inconstienta, dupa care tendintele sau dorintele profunde ale individului vin in conflict cu convingerile sale morale si sunt alungate in subconstient, de unde tind sa reapara sub o forma travestita. 2. Metoda de analiza psihologica si de tratament al bolilor neuropsihice, care isi propune, prin diverse probe (asociatii de cuvinte, relatari de vise, interpretari de figuri confuze etc.), sa descopere cauzele nevrozelor si psihozelor si sa vindece aceste boli. – Din fr. psychanalyse.

NASTE, nasc, vb. III. 1. Tranz. A aduce pe lume un copil, a da viata unui copil. ♦ A fata. 2. Refl. A capata viata, a veni pe lume, a incepe sa traiasca. ◊ Intranz. Ce naste din pisica soareci mananca. 3. Tranz. Fig. A crea, a plasmui, a produce; a provoca, a starni. 4. Refl. Fig. A se forma, a se ivi, a se isca, a aparea. – Lat. nascere.

STANDARD, standarde, s. n. 1. Norma sau ansamblu de norme care reglementeaza calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document in care sunt consemnate aceste norme. ♦ (Concr.) Produs realizat pe baza unui standard (1). ♦ Fig. (Adjectival) Lipsit de originalitate, facut dupa un sablon; comun. 2. (In sintagma) Standard de viata = grad de dezvoltare a conditiilor de viata caracteristice unei persoane sau unei colectivitati; nivel de trai. – Din fr., engl. standard.

MATURITATE s. f. 1. dezvoltare completa din punct de vedere fizic si intelectual; calitatea de a fi matur; perioada in viata omului intre tinerete si batranete. ◊ (fig.) stadiu inaintat de experienta. 2. seriozitate, profunzime. 3. (biol.) dezvoltare desavarsita a unui organ sau organism, a unui fruct. 4. stadiu de evolutie a solului in care acesta si-a format un profil cu orizonturi bine dezvoltate. (< fr. maturite, lat. maturitas)

ORGAN¹ s. n. 1. parte a unui organism animal sau vegetal care indeplineste functii vitale sau utile vietii. 2. piesa componenta a unei masini, a unui mecanism. 3. (fig.) mijloc de actiune, de comunicare etc.; (p. ext.) publicatie, ziar. 4. grup de persoane numite, ori alese in conducerea unei organizatii politice sau administrative. ♦ ~ de stat = forma de organizare legala cu anumite puteri in exercitarea functiilor statului; ~ reprezentativ = organ de stat ales prin vot. (< lat. organum, gr. organon, fr. organe, germ. Organ, rus. organ)

MEDALION, medalioane, s. n. 1. Bijuterie de forma rotunda sau ovala, care incadreaza sau inchide intre doua capace o fotografie, o pictura, o suvita de par etc. si care se poarta de obicei la gat. ♦ Rama ovala sau rotunda in care este fixata o fotografie sau un tablou; p. ext. fotografie sau tablou fixat intr-o astfel de rama. 2. Element decorativ de forma circulara sau ovala, folosit in arhitectura, mobilier etc. si cuprinzand un basorelief, o inscriptie, un portret etc. 3. Scriere literara in proza de mici dimensiuni, pe o anumita tema, in care sunt schitate trasaturile fundamentale ale vietii si operei unei personalitati, adesea urmata de exemplificari din opera acesteia. [Pr.: -li-on] – Din fr. medaillon (dupa medalie). Cf. it. medaglione.

SCHITA, schite, s. f. 1. Desen, sculptura, plan arhitectural in care autorul contureaza in linii mari si caracteristice un subiect care il preocupa (si care serveste la realizarea formei definitive). ♦ Plan initial si sumar al unei lucrari; schema. ♦ Lucrare, opera care cuprinde o privire generala si sumara asupra unui anumit subiect. 2. Specie literara a genului epic, de dimensiuni reduse, care infatiseaza un (singur) episod caracteristic din viata unuia sau mai multor personaje. – Din it. schizzo.

IMAGINE, imagini, s. f. 1. Reflectare de tip senzorial a unui obiect in mintea omeneasca sub forma unor senzatii, perceptii sau reprezentari; spec. reprezentare vizuala sau auditiva; (concr.) obiect perceput prin simturi. 2. Reproducere a unui obiect obtinuta cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastica a infatisarii unei fiinte, a unui lucru, a unei scene din viata, a unui tablou din natura etc., obtinuta prin desen, pictura, sculptura etc. ♦ Reflectare artistica a realitatii prin sunete, cuvinte, culori etc., in muzica, in literatura, in arte plastice etc. 3. (Fiz.) Figura obtinuta prin unirea punctelor in care se intalnesc razele de lumina sau prelungirile lor reflectate sau refractate. [Var.: (rar) imagina, -i s. f.] – Din lat. imago, -inis (cu sensuri dupa fr. image).

PALEOZOIC s.n. A doua era geologica dintre precambrian si mezozoic, in care s-au format muntii, au aparut ultimele tipuri de nevertebrate, unii pesti vertebrati si reptilele primitive si s-a dezvoltat flora continentala pana la conifiere; era primara. // adj. Care apartine acestei ere. [Pron. -zo-ic. / < fr. paleozoique, cf. gr. palaios – vechi, zoe – viata].

MEDIU¹ s. n. 1. natura, spatiul inconjurator in care se afla o fiinta, un lucru etc.; complexul tuturor factorilor care afecteaza viata si dezvoltarea organismelor. ◊ orice substanta in care se produce sau se propaga un fenomen. ♦ ~ de cultura = solutie nutritiva sterilizata, pentru inmultirea microbilor in laborator. 2. substanta care poate fi strabatura de un fluid. 3. societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva. 4. (in forma medium) cel care pretinde ca poate inlesni comunicarea cu spiritele in practicile oculte. (< lat. medium)

PSIHOLOGISM s. n. tendinta de a interpreta fenomenele sociale, arta, morala, religia si alte forme ale constiintei sociale prin factorul psihologic; exagerare a importantei factorului psihologic in literatura. ♦ ~ lingvistic = curent in Rusia, dupa care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui sa fie actul individual al vorbirii, conceput ca un proces psihic, fara nici o legatura cu viata sociala. (< fr. psychologisme)

MEDIU s.n. 1. Natura, spatiul inconjurator in care se afla o fiinta, un lucru etc. ◊ Mediu geografic = totalitatea conditiilor naturale exterioare ale vietii sociale, care constituie una dintre conditiile necesare si permanente ale vietii materiale a societatii si unul dintre factorii care influenteaza dezvoltarea ei. ♦ Orice substanta in care se produce sau se propaga un fenomen. ◊ Mediu de cultura = solutie nutritiva sterilizata, folosita pentru inmultirea microbilor in laborator in diverse scopuri. 2. Societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva. 3. (In forma medium) (Cel) care pretinde ca poate inlesni comunicarea cu spiritele in practicile oculte. [Pron. -diu, var. medium s.n. / cf. lat. medium, fr. medium].

REGIM ~uri n. 1) forma de guvernamant a unui stat; guvernare. ~ parlamentar. 2) Sis-tem de reglementare a unei activitati sau de functionare a unei institutii sau intreprinderi. 3) Ansamblu de conditii care determina func-tionarea unui sistem tehnic. 4) lingv. Raport gramatical dintre doua cuvinte dependente unul de altul. ~ul verbului. 5) Totalitate a conditiilor de viata, de lucru etc. a unei persoa-ne; mod de viata. 6) Totalitate a regulilor impuse modului de viata sau de alimentare a unui bolnav. /<fr. regime

REVOLUTIA DIN OCTOMBRIE, insurectie armata declansata la Petrograd in noaptea de 24/25 oct. (6/7 nov.) 1917, in cursul careia fortele revolutionare (muncitori, soldati si marinari) din oras ocupa principalele institutii guvernamentale, iau cu asalt (26 oct./8 oct. 1917) Palatul de Iarna si aresteaza Guvernul provizoriu (constituit in febr. 1917, in conditiile existentei dualitatii puterii in Rusia), care reprezenta interesele burgheziei. Congresul II General al Sovietelor de deputati ai muncitorilor si soldatilor din Rusia (26-27 oct./8-9 nov. 1917) proclama instaurarea puterii sovietice, ca forma a dictaturii proletariatului. Congresul adopta, totodata, Decretul asupra pacii si Decretul asupra pamantului si formeaza primul guvern sovietic, Consiliul Comisarilor Poporului, in frunte cu V.I. Lenin. Din oct. 1917 si pana in febr. 1918, revolutia s-a extins in intreaga tara. R. din O. a creat conditiile instaurarii in Rusia a unui sistem comunist-totalitar, insotit de teroare si de pierderea a milioane de vieti.

RABELAIS [rable], Francois (1494-1553), scriitor si umanist francez. Calugar benedictin si medic. Reprezentant al Renasterii franceze. Biografia sa este putin cunoscuta. Opera sa capitala, romanele fantastice si burlesti cu personaje inconfundabile, „Gargantua” si „Pantagruel”, reprezinta o satira indrazneata la adresa scolasticii, a bigotismului si ignorantei monahale, a absurditatii razboaielor, a abuzurilor feudale. Ea exprima in acelasi timp increderea autorului in esenta umana, in stiinta, in viata libera si naturala, intr-o educatie care dezvolta in mod egal facultatile intelectuale si cele fizice. Spirit erudit, excelent povestitor si cunoscator al limbii, R. se distinge prin bogatia expresiei, gustul pentru concret si pitoresc, umorul suculent, de sursa populara, precum si prin fantezia debordanta si capacitatea de a cultiva toate formele comicului, de la ironie la grotesc. Opera sa il situeaza printre marii creatori ai literaturii universale, ea avand o covarsitoare influenta asupra marilor scriitori satirici si umoristi ai lumii.

MATERIAL¹ ~a (~i, ~e) 1) Care tine de materie; format din materie. Corp ~. 2) Care exista independent de constiinta omului; cu existenta independenta; real. 3) Care exista in realitate; cu proprietatea de a fi perceput cu ajutorul simturilor; concret; real; perceptibil; sesizabil. 4) Care tine de corpul omenesc; propriu trupului; trupesc; corporal. Placere ~a. 5) Care tine de cerintele cotidiene ale aspectului economic, de trai sau de intretinerea vietii. Nivel ~. Interes ~. Avantaj ~. Dificultate ~a. [Sil. -ri-al] /<fr. materiel, lat. materialis

PSIHOLOGISM s.n. 1. Tendinta de a explica fenomenele sociale, arta, morala, religia si alte forme ale constiintei sociale tinand seama exclusiv de aspectul psihologic drept factor determinant al celorlalte laturi si procese. ◊ Psihologism lingvistic = curent initiat de Steinthal in Germania si de Potebnea in Rusia, dupa care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui sa fie actul individual al vorbirii, inteles ca un proces psihic, fara nici o legatura cu viata sociala. 2. Atitudine a scriitorilor care analizeaza numai starile psihice, neglijand cauzele sociale ale acestora. [Cf. fr. psychologisme].

PICTURA, (2) picturi, s. f. 1. Ramura a artelor plastice care interpreteaza realitatea in imagini vizuale, prin forme colorate, bidimensionale, desfasurate pe o suprafata plana. 2. Lucrare artistica executata de un pictor: tablou, panza. ♦ Ansamblul creatiilor plastice care definesc personalitatea unui pictor. ♦ Ansamblul operelor, stilurilor si procedeelor specifice pictorilor dintr-o tara, dintr-o epoca, dintr-o scoala etc. 3. Fig. Descriere sugestiva (intr-o opera beletristica) a fizicului si a caracterului personajelor, a unor scene din viata reala si din natura etc. – Din lat. pictura.

DEMOCRATIE s. f. forma de organizare politica a societatii care proclama principiul detinerii puterii de catre popor. ◊ ~ sclavagista = tip de democratie in care puterea era exercitata de stapanii de sclavi; ~ burgheza = forma specifica oranduirii capitaliste, prin care se incearca sa se asigure libertatea si egalitatea generala a cetatenilor in fata legilor; ~ populara = forma de democratie aparuta intr-o serie de tari din Europa si Asia, dupa cel de-al doilea razboi mondial, in care puterea apartine clasei muncitoare in alianta cu taranimea si alte categorii de oameni ai muncii; ~ interna de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit caruia toti membrii sai ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului si de viata interna de partid; ~ economica = democratie care presupune participarea sistematica directa sau prin reprezentanti (inclusiv manageri), liber si expres alesi ai poporului, la conducerea si realizarea procesului de productie, repartitie si schimb la toate nivelurile economiei. (< fr. democratie, gr. demokratia)

NIVEL¹ ~uri n. 1) Inaltime a unui loc in raport cu un plan orizontal dat. ◊ ~ul marii nivelui zero al marii in raport cu care se determina altitudinile formelor de relief. Curba (sau linie) de ~ linie de pe harta care uneste punctele cu aceeasi altitudine. Pasaj de ~ punct de intretaiere, la aceeasi altitudine, a doua cai de comunicatie. 2) Fiecare dintre partile care cuprind incaperile de pe acelasi plan orizontal dintr-o cladire; etaj; cat. 3) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru. ~ de dezvoltare. ~ stiintific. ~ artistic. ~ intelectual. ◊ ~ de trai (sau ~ul vietii) masura in care sunt satisfacute necesitatile materiale si spiri-tuale ale populatiei unei tari, intr-o anumita perioada de timp; grad al bunastarii. La acelasi ~ pe aceeasi treapta; pe acelasi plan. A fi la ~ a corespunde (perfect) cerintelor. 4) geol. Subdiviziune a etajelor si a subetajelor. 5) fiz. tehn. Valoare a unei marimi in raport cu o valoare de referinta. ~ de energie. /v. a nivela

NOUA num. card., s. m. 1. Num. card. Numarul care are in numaratoare locul intre opt si zece; se indica prin cifra 9 (sau IX). ◊ (Adjectival) Are noua ani. ◊ Expr. A avea noua vieti (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. (Peste) noua mari si (noua) tari = foarte departe. ◊ (Substantivat) Veneau noua. (Cu valoare de num. ord.) Volumul noua. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De noua ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cumpara cate noua (mere). 2. S. m. Semn grafic care reprezinta numarul noua (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota noua (1). – Lat. novem.