PARLAMENTAR¹, -A, parlamentari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care tine de parlament, privitor la parlament; din parlament. ♦ (Despre o forma de stat) Cu parlament, bazat pe parlament. 2. Conform uzantelor din parlament; p. ext. care este de o politete rigida; ceremonios, protocolar. II. S. m. Membru al unui parlament. – Din fr. parlementaire, it. parlementario.

CALIFAT (‹ fr.) s. n. 1. (In sec. 7-13 in Orientul Mijlociu, in Nordul Africii si in Spania) forma de stat feudal-teocratica, instituita in teritoriile stapinite de arabi. 2. Demnitatea de calif (intre 1517 si 1924, sultanii Imp. Otoman aveau si titlul de calif). 3. Durata guvernarii unui calif.

A SE MENTINE ma mentin intranz. A ramane in aceeasi forma, stare sau situatie; a ramane neschimbat (in timp); a se conserva; a se pastra. /<fr. maintenir

TATAR¹ ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana care face parte din populatia de baza a Tatariei sau este originara din Tataria. 2) ist. Persoana care facea parte din unul din triburile ce au format statul feudal Hoarda de Aur (sec. XII-XV) si hanatele de mai tarziu. /<tat., turc. tatar

CAPITALISM s.n. Oranduire social-economica bazata pe proprietatea privata a unui grup restrans asupra mijloacelor de productie. ◊ Capitalism monopolist de stat = forma de existenta a capitalismului monopolist, caracterizata prin ingemanarea fortei statului cu forta monopolurilor. [Cf. fr. capitalisme].

CAPITALISM s. n. oranduire social-economica bazata pe proprietatea privata asupra mijloacelor de productie. ♦ ~ monopolist de stat = forma actuala de existenta a capitalismului monopolist, caracterizata prin ingemanarea fortei statului cu forta monopolurilor. (< fr. capitalisme)

ORGAN¹ s. n. 1. parte a unui organism animal sau vegetal care indeplineste functii vitale sau utile vietii. 2. piesa componenta a unei masini, a unui mecanism. 3. (fig.) mijloc de actiune, de comunicare etc.; (p. ext.) publicatie, ziar. 4. grup de persoane numite, ori alese in conducerea unei organizatii politice sau administrative. ♦ ~ de stat = forma de organizare legala cu anumite puteri in exercitarea functiilor statului; ~ reprezentativ = organ de stat ales prin vot. (< lat. organum, gr. organon, fr. organe, germ. Organ, rus. organ)

ACTIV¹ s. n. 1. (In oranduirea socialista) Colectiv intr-o organizatie politica sau intr-o institutie de stat, format din elementele cele mai devotate si mai ridicate din punct de vedere politic, carora li se incredinteaza munci de raspundere. ♦ Totalitatea persoanelor care, desi nu fac parte din partidul clasei muncitoare, se identifica ideologic cu acesta si ii sprijina munca, formand elementul de legatura intre el si mase. 2. Totalitatea bunurilor mobile si imobile care apartin unei intreprindere sau unei institutii; parte a bilantului unde se inscriu aceste bunuri. ◊ Expr. A avea ceva la activul sau = a fi autorul unei actiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o actiune grava pe seama cuiva. – (1) Rus. aktiv, (2) fr. actif (lat. lit. activus).

CEYLON 1. Mare ins. in Oc. Indian, la SE de India, care formeaza statul Sri Lanka; 65,6 mii km²; 16,84 mil. loc. (1989). Relief de podis muntos cu alt. max. de 2.524 m (vf. Pidurutalagala). Clima musonica cu precipitatii bogate. Expl. forestiere, de grafit, pietre pretioase, ilmenit etc. Culturi de ceai, trestie de zahar, bumbac, orez. 2. Denumirea pina in 1972 a Rep. Sri Lanka.

ADMINISTRATIE, administratii, s. f. 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat; sectie a unei institutii insarcinata cu administrarea acelei institutii. ◊ Administratie de stat = a) forma de activitate (executiva si de dispozitie) a statului pentru realizarea functiilor sale; b) totalitatea organelor de stat prin care se desfasoara aceasta activitate. Consiliu de administratie = organ colegial insarcinat cu administrarea unei intreprinderi sau a unei institutii. 2. Parte a armatei care se ocupa cu organizarea, intretinerea, completarea si mobilizarea fortelor armate, precum si cu probleme privitoare la ordinea interioara a trupelor. ♦ Conducerea politica-administrativa a unui stat, a unei regiuni etc. (ocupate), exercitata de militarii ocupanti. – Din (1) fr. administration, lat. administratio, (2) rus. administratiia.

CALIFAT, califate, s. n. 1. forma de stat feudal-teocratica intemeiat de arabi pe teritoriile stapanite de ei, dupa moartea lui Mahomed. 2. Rangul de calif. 3. Durata guvernarii unui calif. – Din fr. califat.

ROZA, roze, s. f. 1. Trandafir. ◊ Expr. A sta pe roze = a se gasi intr-o situatie favorabila. ♦ Roza fisurilor = reprezentare grafica pentru determinarea directiilor principale pe care le urmeaza fisurile de separatie intr-un masiv de roci. Roza vanturilor = a) reprezentare grafica a regimului vanturilor intr-un anumit punct sau intr-o anumita zona de pe un teritoriu; b) reprezentare grafica, in forma de stea, a directiilor punctelor c*******e, folosita in cutia unei busole pentru a repera directia catre care se indreapta acul magnetic al busolei. 2. Slefuire speciala care se da diamantului. 3. Fereastra circulara mare, cu vitralii, asezata pe fatada catedralelor gotice, deasupra portii de intrare. – Din fr. rose, it., lat. rosa, germ. Rose.

PENTAGRAMA, pentagrame, s. f. Figura geometrica plana in forma de stea cu cinci colturi, considerata de antici ca simbol al perfectiunii si folosita adesea ca talisman. – Din fr. pentagramme.

PROTOBITUMEN s. n. Bitumen in stare de formare, care reprezinta prima faza de transformare a materiei organice in titei. – Din germ. Protobitumen.

PROTOSTEA, protestele, s. f. (Astron.) Stea in faza de formare. – Proto- + stea (dupa engl. protostar).

ORANDUIRE, oranduiri, s. f. Actiunea de a orandui si rezultatul ei. 1. Asezare, grupare intr-o anumita ordine, intr-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ♦ Organizare, intocmire; stabilire. 2. Investire. 3. (Inv. si reg.) Hotarare, dispozitie, decizie, ordin. 4. (Adesea cu determinarile „sociala” si „social-economica”) Treapta a dezvoltarii istorice a societatii, caracterizata printr-un nivel determinat al fortelor de productie, prin relatiile de productie corespunzatoare acestuia si prin suprastructura generata de aceste relatii; formatiune sociala, formatiune social-economica. ◊ Oranduire de stat = organizare politica si teritoriala a statului sub aspectul regimului si al formei de stat, precum si al impartirii administrativ-teritoriale, determinata, in esenta, de caracterul oranduirii sociale. – V. orandui.

MEMORANDUM, memorandumuri, s. n. 1. Document diplomatic cuprinzand expunerea faptelor sau argumentelor juridice care privesc relatiile dintre state si formeaza sau vor forma obiectul unor tratative; memorial. 2. (Inv.) Carnet, registru etc. pe care se faceau insemnari. [Var.: memorand, memorande, s. n.] – Din lat. memorandum, germ. Memorandum, fr. memorandum.

MENTINE, mentin, vb. III. Tranz. 1. A pastra ceva (in aceeasi stare sau forma in care se afla la un moment dat), a lasa neschimbat; p. ext. a face sa dureze. ♦ Refl. A continua sa existe sub acelasi aspect, a ramane neschimbat; a dura, a dainui. 2. (Rar) A intretine o familie, o persoana etc. 3. (Frantuzism, rar) A afirma, a sustine ceva cu tarie. – Din fr. maintenir (dupa tine).

STELAR², -A, stelari, -e, adj. Care apartine stelelor, privitor la stele. ♦ Harta stelara = harta care reprezinta constelatiile de pe bolta cereasca. ♦ Care are forma de stea. ♦ (Rar) Plin de stele; instelat. – Din fr. stellaire.

STELAT, -A, stelati, -te, adj. Care are forma de stea, ca o stea; p. ext. care are forma regulata. – Stea + suf. -at (dupa fr. etoile).

STELUTA, stelute, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelisoara. ♦ Fig. Scanteie. II. P. a**l. 1. Obiect, desen etc. in forma de stea (mica). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pasta fainoasa taiata in forma de stea (care se pune in supa). 3. Cusatura in forma de stea. 4. Pata de par alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zapada. 6. Stea (II 2) (mica). II. 1. Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: stelute-de-munte = floare-de-colt. – Stea + suf. -uta.

ASTERIDA ~e f. 1) la pl. Clasa de animale echinoderme care au corpul in forma de stea (reprezentant: steaua-de-mare). 2) Animal din aceasta clasa. /<fr. asterides

COMODITATE ~ati f. 1) stare comoda. 2) Atitudine comoda. 3) la pl. Ansamblu de obiecte care formeaza o stare de confort. Locuinta cu toate ~atile. /<fr. commodite, lat. commoditas, ~atis

DOMINION ~oane n. Fiecare dintre statele care formau Uniunea Britanica, care duceau aceeasi politica ca metropola si se bucurau de o anumita independenta. [Sil. -ni-on] /<fr. dominion

PENTAGRAMA ~e f. (in antichitate) Figura in forma de stea cu cinci colturi, folosita ca talisman. [Sil. -gra-] /<fr. pentagramme

POLITIST¹ ~sta (~sti, ~ste) 1) v. POLITIENESC. 2) (despre state si forme de guvernamant) Care isi exercita puterea prin metode samavolnice, sprijinindu-se pe politie. 3) (despre filme, romane etc.) Care are un subiect ce se desfasoara in jurul unei anchete, a unei urmariri judiciare. /<germ. Polizist

PROTOSTEA ~ele f. Stea in faza de formare. /proto- + stea

ROZA ~e f. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si spinoasa, cultivat pentru florile lui viu colorate si placut mirositoare, folosita si in industria parfumurilor; trandafir. ◊ A sta pe ~e a o duce foarte bine. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~a-vanturilor a) pre-zentare grafica in forma de stea a directiei punctelor c*******e, folosita la busole; b) dia-grama care fixeaza directia si viteza vantului in raport cu punctele c*******e. 3) forma pe care o capata diamantul ca rezultat al unei slefuiri speciale. /<fr. rose, lat. rosa, ~ae, germ. Rose

SECESIUNE ~i f. Separare de un stat cu scopul de a se uni cu altul sau de a forma un stat aparte. [Sil. -si-u-] /<fr. secession, lat. secessio, ~onis

SEPARATISM n. 1) Tendinta spre separare. 2) (intr-un stat multinational) Miscare a minoritatilor nationale pentru a forma un stat independent sau o regiune autonoma. /<fr. separatisme

STELUTA ~e f. (diminutiv de la stea) 1) Pata mica de culoare alba pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pasta fainoasa in forma de stele mici. 3) Fulg de zapada. 4) Cusatura in forma de stea. 5) Ochi de grasime pe suprafata unor alimente lichide ferbinti. 6) Plan-ta erbacee cu tulpina paroasa, cu frunze late, alungite, cu flori albe, ce creste prin locuri umbroase si umede. /stele + suf. ~uta

VARIATIE ~i f. 1) Trecere de la o stare (sau forma, valoare) la alta. 2) Diferenta dintre doua stari (sau forme, valori) succesive; modificare; schimbare; transformare. ~a temperaturii. ~ a intensitatii. 3) muz. Modificare a unei teme prin intermediul anumitelor procedee. 4) Compozitie muzicala, constand dintr-o tema si din modificarile de ritm ale acesteia. 5) mat. Modificare a valorii unei marimi sau functii. [G.-D. variatiei; Sil. -ri-a-ti-e] /<fr. variation, lat. variatio, ~onis

ASTERIDE s.f. pl. Clasa de animale echinoderme care au corpul in forma de stea; (la sg.) animal din aceasta clasa; asterie. [< fr. asterides].

ASTERIE s.f. (Zool.) Specie de echinoderm in forma de stea; stea-de-mare. [Gen. -iei. / < fr. asterie].

ERITROBLAST s.m. Globula rosie cu nucleu, in stare de formare. [< fr. erythroblaste, cf. gr. erythros – rosu, blastos – vlastar].

GUVERNAMANT s.n. 1. (Rar) Puterea executiva a unui stat; guvern. ◊ forma de guvernamant = forma de conducere politica a unui stat. 2. (In unele tari) Unitate teritorial-administrativa condusa de un guvernator. [Pl. -minte. / cf. fr. gouvernement].

PROMULGA vb. I. tr. A publica in organul oficial al statului, cu formele legale cerute, o lege, un decret etc., care intra in vigoare din acel moment. [P.i. promulg. / < lat. promulgare, cf. fr. promulguer].

ARBORESCENTA s.f. stare sau forma a unei plante arborescente. [Cf. it. arborescenza, fr. arborescence].

ASTERISC s.n. Semn tipografic in forma de stea (*), care, pus intr-un text, indica prezenta unei note la subsol sau, inaintea unor elemente lexicale, faptul ca sunt neatestate si reconstituite. [Pl. -curi. / < fr. asterisque, cf. lat. asteriscus, gr. asteriskos – steluta].

steama s.f. (reg.) in forma de stea.

PENTAGRAMA s.f. Figura geometrica in forma de stea cu cinci colturi. [< fr. pentagramme, cf. gr. pente – cinci, gramma – scriere].

PROTOBITUMEN s.n. Bitumen in stare de formare, reprezentand prima faza de transformare a materiei organice in petrol. [< germ. Protobitumen].

STELAR, -A adj. Referitor la stele, al stelelor. ♦ In forma de stea. [Cf. fr. stellaire].

ANARHISM s. n. 1. conceptie, miscare social-politica extremista care neaga necesitatea statului si formele lui de organizare, a ordinii si disciplinei sociale in general. 2. stare de anarhie. (< fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)

ASTER¹ s. m. 1. planta erbacee decorativa, cu flori colorate in diferite tonuri de roz si violet; steluta. 2. figura in forma de stea a cromozomilor in cariochineza; astrosfera. (< fr. aster)

ASTERIE s. f. echinoderm cu corpul in forma de stea; stea-de-mare. (< fr. asterie)

DIASTER s. n. stadiu al diviziunii mitotice, la sfarsitul anafazei si inceputul telofazei, in care cromozomii sunt grupati la polii fusului nuclear sub forma de stea. (< fr. diaster)

INVOLUA vb. intr. a se intoarce de la o stare sau forma superioara de dezvoltare la una inferioara; a regresa, a decadea. (< involutie)

PENTAGRAMA s. f. 1. figura simbolica in forma de stea cu cinci colturi. 2. (muz.) portativ de cinci linii. (< fr. pentagramme, it. pentagramma)

PROTOBITUMEN s. n. bitumen in stare de formare, prima faza de transformare a materiei organice in bitum petrolifer. (< germ. Protobitumen)

STELAR, -A adj. 1. referitor la stele. 2. in forma de stea; stelat. ♦ ganglion ~ = ganglion cervical al sistemului simpatic, care prezinta ramificatii stelare. (< fr. stellaire, lat. stellaris)

ARBORESCENTA, arborescente, s. f. stare sau forma a unei plante arborescente. – Fr. arborescence.

ASTERISC, asteriscuri, s. n. Semn tipografic, in forma de stea, care trimite la o nota sau care se pune inaintea elementelor (lexicale) neatestate si reconstituite. – Fr. asterisque (lat. lit. asteriscus).

IOD¹ (‹ fr. {i}; {s} gr. iodes „violet”) s. n. Element chimic (J sau I, nr. at. 53, m. at. 126,904, p. t. 114,5ºC, p. f. 184,35ºC), din familia halogenilor. In stare solida formeaza cristale negre; prin incalzire sublimeaza, formand vapori de culoare violeta. Functioneaza in combinatii in starile de valenta 1, 3, 5 si 7. Se obtine din iodati, prin reducere cu dioxid de sulf sau din ioduri, prin tratare cu clor. Este intrebuintat in medicina ca dezinfectant, sub forma de solutie alcoolica 10%, denumita tinctura de i. Este un element constitutiv al glandei tiroide, absenta lui provocand c*********l si gusa. A fost descoperit de chimistul francez B. Courtois in 1811. ◊ I. radioactiv = izotopul i. cu masa 131, obtinut prin bombardarea telurului. Se intrebuinteaza pentru urmarirea mecanismului unor reactii chimice, iar in medicina pentru studiul si tratamentul unor boli ale tiroidei.

AUTOCRATIE, (2) autocratii, s. f. 1. forma de guvernare in care intreaga putere a statului e concentrata in mana unei singure persoane; tiranie, absolutism. 2. stat care are forma de guvernare descrisa mai sus. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocratie.

HAOS, haosuri, s. n. 1. stare primitiva, de neorganizare, in care, dupa cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia inainte de aparitia universului cunoscut de om; (in unele conceptii teogonice) spatiu nemarginit, cufundat in bezna si umplut de „neguri”, in care s-ar fi gasit, intr-un amestec confuz, elementele si materia inainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordiala a materiei. ♦ Personificare a acestui spatiu nemarginit sub forma unei divinitati. 2. stare generala de mare confuzie, dezordine mare, invalmaseala, neorganizare^{Vezi nota}. [Var.: (inv.) caos s. n.] – Din fr., lat. chaos.

INVOLUA, involuez, vb. I. Intranz. A se intoarce de la o stare sau o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; a regresa, a decadea. [Pr.: -lu-a] – Din involutie.

OSMIU s. n. Metal de culoare alba-cenusie, lucios, foarte dur, dar casant, care se gaseste in natura, in stare nativa, sub forma de aliaj cu iridiul. – Din fr. osmium.

REGRES, regrese, s. n. Intoarcere de la o stare sau o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; mers inapoi; decadere; declin, regresiune (1). – Din lat. regressus, it. regresso, germ. Regress.

REGRESA, regresez, vb. I. Intranz. A se intoarce de la o stare sau o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; a decadea, a da inapoi. – Din fr. regresser.

REGRESIV, -A, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o forma (economica, sociala, politica etc.) inapoiata; care da inapoi, care este in regres. ♦ Miscare regresiva = miscare care se face in directia inversa celei normale. (Lingv.) Derivare regresiva = mod de formare a unui cuvant nou prin suprimarea unui afix de la un cuvant (mai) vechi. formatie regresiva sau derivat regresiv = cuvant format prin derivare regresiva. Asimilare regresiva = fenomen fonetic in care sunetul modificat se afla inaintea sunetului care exercita influenta modificatoare. – Din fr. regresif.

CUNUNA, cununi, s. f. 1. Impletitura in forma circulara, facuta din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ◊ Expr. A sta cununa imprejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta imprejurul cuiva, formand un cerc inchis. Cununa de raze (sau de lumina) = aureola. Cununa de munti (sau de dealuri, de paduri) = lant, sir de munti sau de dealuri, de paduri, dispuse in cerc. 2. Coroana care se acorda in antichitate invingatorilor (in razboi si la concursurile sportive sau literare). ♦ Fig. Glorie, faima, renume. 3. Coroana care se asaza pe capul celor care se casatoresc dupa ritualul religios. 4. Funie, impletitura de ceapa, de usturoi etc. 5. Grinda principala cu care se inchide in partea de sus un perete de lemn si pe care se reazema celelalte grinzi ale tavanului si ale acoperisului. – Lat. corona.

AUTOCRATIE ~i f. 1) forma de guvernamant in care puterea este concentrata in mana unei singure persoane; absolutism. 2) stat cu asemenea forma de guvernamant. [G.-D. autocratiei; Sil. a-u-to-cra-] /<fr. autocratie, it. autocrazia

CONSTITUTIE² ~i f. 1) Lege fundamentala a unui stat care determina forma de guvernamant, structura social-economica si politica, modul de organizare si de functionare a organelor de stat, drepturile esentiale si obligatiile cetatenilor. 2) Brosura care cuprinde aceasta lege. [Art. constitutia; G.-D. constitutiei; Sil. -ti-e] /<fr. constitution, lat. constitutio, ~onis

RUDIMENTAR ~a (~i, ~e) 1) Care abia incepe sa se formeze; aflat in stare incipienta de dezvoltare; nedezvoltat; neevoluat. Organ ~. 2) Care se prezinta simplu de tot; elementar, primitiv. Cunostinte ~e. /<fr. rudimentaire

COLONAT s.n. stare de colon; forma de organizare sociala de la sfarsitul Imperiului Roman, caracterizata prin legarea tot mai stransa a colonilor de pamantul pe care il munceau si pentru care plateau dijma si prestau corvezi. [< lat. colonatus, cf. fr. colonat].

FERITA s.f. 1. Mineral care se gaseste in stare naturala sub forma de magnetit. 2. Constituent structural al otelului. [< fr. ferrite].

REGRES s.n. 1. Intoarcere de la o stare sau o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; dare inapoi, decadere. 2. (Jur.) Drept in virtutea caruia cineva care a platit o suma de bani din culpa altuia se intoarce impotriva acestuia din urma pentru recuperarea sumei platite. [Pl. -se, -suri. / < lat. regressus < regredior – a da inapoi, cf. fr. regres, it. regresso].

COLONAT s. n. stare de colon¹; forma de organizare sociala, spre sfarsitul Imperiului Roman, caracterizat prin legarea tot mai stransa a colonilor¹ de pamantul pe care il munceau si pentru care plateau dijma si prestau corvezi. (<lat. colonatus, fr. colonat)

puclui, pucluiesc, vb. IV (reg.) 1. (in constructii negative) a prididi, a razbi, a aduce la capat, a dovedi. 2. (in forma: puculi) a sta, a locui. 3. (in forma pucului) a fura.

FERITA s. f. 1. mineral in stare naturala sub forma de magnetit. 2. constituent structural al fierului sau otelului. (< fr. ferrite)

REGOSOL s. n. sol in stare incipienta de formare, care ia nastere din depozite sedimentare. (< fr. regosol)

REGRES s. n. 1. revenire de la o stare sau o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; decadere, declin. 2. (jur.) actiune de ~ = actiune prin care cineva care a platit o suma de bani din culpa altuia se intoarce impotriva acestuia pentru recuperarea sumei platite. (< lat. regressus, fr. regres)

VARIANTA s. f. 1. aspect particular, diferit fata de o forma socotita ca baza sau tipica a unui lucru, a unei lucrari, actiuni. 2. forma a unui element lingvistic diferita din punct de vedere fonetic sau ortografic fata de forma lui obisnuita sau etimologica. 3. drum (canal) care ocoleste traseul principal, ajungand in acelasi punct final. 4. (biol.) individ, populatie care difera de tip prin unul sau mai multe caractere. 5. (stat.) una din formele sub care s-a inregistrat variabila (II, 3) in cadrul activitatii cercetate. (< fr. variante)

AUTOCRATIE, (2) autocratii, s. f. 1. forma de guvernare in care toate puterile statului sunt concentrate in mana unei singure persoane, care exercita o putere absoluta, despotica, nesocotind interesele si vointa poporului. 2. stat care are forma de guvernare descrisa mai sus. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. autocratie (< gr.).

JUSTITIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdictie dintr-un stat; ansamblul legilor si al instantelor judecatoresti; sistemul de functionare a acestor instante. 2. Una dintre formele fundamentale ale activitatii statului, care consta in judecarea pricinilor civile sau penale si in aplicarea pedepselor prevazute de lege. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) in fata justitiei = a cita (sau a se prezenta) la judecata. 3. Dreptate, echitate. – Din fr. justice, lat. justitia.

MONARHIE, monarhii, s. f. 1. forma de guvernamant in care puterea suprema apartine unei singure persoane (rege, imparat, tar, sah etc.) si se transmite de obicei ereditar. ◊ Monarhie absoluta = forma de conducere a statului bazata pe puterea nelimitata a monarhului. Monarhie constitutionala = forma de conducere a statului monarhic in care prerogativele monarhului sunt limitate prin constitutie. 2. stat care are ca forma de guvernamant monarhia. (1) – Din ngr. monarhia, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie.

ANGLICANISM s. n. Religie de stat a Angliei (o forma de protestantism). – Din fr. anglicanisme.

PROTOCARBURAT, -A, protocarburati, -te, adj. (Chim.) Care formeaza o protocarbura; in stare de protocarbura. – Din fr. protocarburat.

PROTOCLORURAT, -A, protoclorurati, -te, adj. (Chim.) Care formeaza o protoclorura; in stare de protoclorura. – Din fr. protoclorure.

OLIGARHIE, oligarhii, s. f. 1. forma de conducere a statului, in care puterea politica si economica este detinuta de un numar restrans de persoane. ♦ Grup de persoane care exercita puterea intr-o astfel de forma de guvernamant. 2. (In sintagma) Oligarhie financiara = grup restrans de mari posesori ai capitalului financiar, care domina viata economica a unui stat. – Din ngr. oligarhia, fr. oligarchie.

LITIGIU, litigii, s. n. Conflict intre persoane, institutii, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. – Din fr. litige, lat. litigium.

TALCSIST, talcsisturi, s. n. (Inv.) Talc in stare naturala, dispus sub forma de straturi lamelare. – Din fr. talcschiste.

REstaURA, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce in buna stare, a reface in forma initiala un monument de arhitectura, o pictura etc. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o forma de guvernamant abolita. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

RAS- (Inaintea vocalelor si a consoanelor sonore, in forma raz-) Element de compunere care: 1. a) formeaza, de la verbe, derivate care exprima o imprastiere, o repetare sau o intensificare a actiunii exprimate de verbul simplu; b) formeaza, de la adjective, derivate care exprima intensificarea insusirii exprimate de adjectivul simplu; c) (rar) formeaza, de la substantive, derivate care exprima ideea de intensitate in raport cu substantivul simplu; d) formeaza, de la substantive denumind grade de rudenie, derivate care indica generatii departate; e) formeaza, de la adverbe de timp, derivate indicand un timp mai indelungat decat cel exprimat de adverbul simplu; 2. a) formeaza, de la verbe, derivate care exprima ideea revenirii la o stare mai veche; b) formeaza, de la verbe, derivate care exprima ideea modificarii (in sens negativ) a situatiei dinainte; 3. formeaza, de la verbe, substantive si adjective, derivate cu sensul mai departat de cel al cuvantului simplu. [Var.: raz-] – Din sl. ras-, raz-.

SILICON, siliconi, s. m. Compus macromolecular cu structura analoaga corpurilor organice, in stare fluida sau sub forma de rasini, alcatuit din lanturi sau cicluri de atomi de siliciu care alterneaza regulat cu atomi de oxigen. – Din fr. silicone.

SOVIET, soviete, s. n. (In fosta U.R.S.S.) Organ al puterii de stat centrale si locale format din deputati alesi de cetateni. [Pr.: -vi-et] – Din rus. sovet.

DEMOCRATIE ~i f. 1) forma de organizare si de conducere politica a societatii, care proclama suveranitatea poporului. 2) forma de guvernare a statului, bazata pe separatia puterilor si pe votul universal. 3) stat caruia ii este proprie o astfel de organizare. 4) Metoda de conducere a unui colectiv, care asigura participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante. [Art. democratia; G.-D. democratiei; Sil. -ti-e] /<fr. demo-cratie

DUUMVIRAT ~e n. (in Imperiul Roman) 1) forma de conducere a statului de catre doi magistrati. 2) Durata acestei conduceri. [Sil. du-um-] /<lat. duumvirat

MALIC ~ca (~ci, ~ce): Acid ~ acid organic care intra in componenta unor fructe (in special a merelor) in stare libera sau sub forma de saruri. /<fr. malique

MONARHISM n. Orientare politica conform careia unica forma a puterii de stat este monarhia. /<fr. monarchisme

CENTRALIZARE s.f. Actiunea de a centraliza. ♦ forma de organizare a statului in care exista o singura suveranitate, un singur parlament si guvern si un singur sistem de instante judecatoresti; concentrare. ◊ Centralizarea capitalului = proces de crestere a capitalului prin inghitirea micilor capitaluri de catre marii capitalisti si a intreprinderilor mici de catre marile intreprinderi. [< centraliza].

staURO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(in forma de) cruce”. [Pron. -sta-u-. / < fr., it. stauro-, cf. gr. stauros].

AUTOCRATIE s.f. forma de guvernamant in care intreaga putere este concentrata in mana unei singure persoane, neingradita in exercitarea ei de nici o lege; tiranie, absolutism. ♦ stat, guvernare care are forma de mai sus. [Pron. -a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / cf. fr. autocratie, it. autocrazia < gr. autokrateia].

EXTERN, -A adj. Aflat in afara, la exterior; venit din afara; exterior; strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state; unghi extern = unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara lor. ♦ (Despre medicamente) Care se administreaza numai la suprafata corpului. // s.m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau in afara locului unde invata meseria. 2. Student in medicina, admis prin concurs ca practicant intr-un spital fara a avea dreptul sa locuiasca in spital. [Cf. fr. externe, lat. externus].

MALIC adj.m. Acid malic = acid care se gaseste in anumite fructe in stare libera sau sub forma de saruri. [< fr. malique, cf. lat. malum – mar].

OLIGARHIE s.f. 1. Guvernare, conducere in care puterea este exercitata numai de un mic numar de persoane sau de familii; oligocratie. ♦ stat cu o asemenea forma de guvernamant. 2. Dominatia politica si economica a unui grup, reprezentanti ai marelui capital monopolist; grup care exercita dominatia politica-economica. [Gen. -iei. / cf. fr. oligarchie, it. oligarchia, gr. oligarchia < oligos – putin, arche – putere].

SOVIET s.n. (In fosta U.R.S.S.) Organ al puterii de stat centrale si locale, format din deputati alesi de cetateni. [Pron. -vi-et. / < rus. soviet].

SUPOZITOR s.n. Medicament in stare solida si de forma lunguiata, care se administreaza pe cale anala. [< fr. suppositoire].

TRANZITIE s.f. Trecere de la o forma, de la o stare etc. la alta. ♦ De tranzitie = de trecere; intermediar, trazitoriu; tranzitional; (p. ext.) provizoriu. ♦ (Geol.) Transformare, schimbare treptata a unei roci in alta. [Gen. -iei. / cf. fr. transition, lat. transitio].

ACORD s. n. 1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare. ♦ a cadea de ~ = a se invoi; de comun ~ = a) in perfecta intelegere; b) in unanimitate. 2. intelegere privitoare la relatiile de colaborare si de cooperare intre state, partide politice, organizatii. 3. forma de retributie a muncii prestate. ♦ ~ global = forma de organizare si de retribuire a muncii prin care se leaga marimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate. 4. concordanta in numar, gen, caz, persoana intre care exista raporturi sintactice. 5. (fiz.) egalitate a frecventelor de oscilatie a doua sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie (1). 6. (muz.) reunire a cel putin trei sunete, formand o armonie; disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale. (< fr. accord, it. accordo)

AUTOCRATIE s. f. 1. forma de guvernare in care intreaga putere este concentrata in mana unei singure persoane; tiranie, absolutism. 2. stat cu o asemenea forma de guvernare. (< fr. autocratie, gr. autokrateia)

PROTOSTEA s. f. stea in faza de formare. (dupa engl. protostar)

SENZATIE s. f. 1. reflectare nemijlocita a unor insusiri izolate ale obiectelor si ale fenomenelor lumii materiale ca urmare a actiunii lor asupra organelor de simt; denumire generica pentru diverse forme ale cunoasterii senzoriale. ♦ stare sufleteasca emotiva. ♦ a avea ~ a ca... = a simti, a i se parea ca... 2. impresie puternica provocata de cineva sau de ceva intr-o colectivitate. ♦ eveniment, stire care provoaca o impresie foarte puternica. ♦ de ~ = senzational; a face ~ = a produce o impresie foarte puternica. (< fr. sensation, lat. sensatio)

TRANZITIE s. f. trecere de la o forma, de la o stare etc. la alta. ♦ de ~ = tranzitoriu; provizoriu. ◊ trecere (brusca) a unui sistem fizic dintr-o stare in alta; transformare. ◊ schimbare treptata a unei roci in alta. (< fr. transition, lat. transitio)

TRIPARTIT, -A adj. din trei parti. ◊ (despre un acord, un pact, o conventie) incheiat intre trei state sau partide. ♦ (muz.) forma ~a = forma muzicala din trei sectiuni, a treia fiind reluarea celei dintai. (< fr. tripartite)

staul (-le), s. n. – Grajd. – Var. stau(r). Lat. stablum, forma populara, in loc de stabulum (Puscariu 1640; REW 8209), cf. it. stabbio, prov. estable, fr. etable, cat. establa, sp. establo, port. estrabo, ngr. σταύλος. Var. staur, din pl. lui stau, stauri (Candrea). – Der. stauina, s. f. (Munt., loc potrivit pentru tarc), din lat. *stabulῑna (Lacea, Dacor., II, 624), sau mai probabil de la stau, cu suf. -ina, cf. pescuina, vizuina. – Din rom. provin in mag. stal, istal, star (Draganu, Dacor., VII, 199).

ANGLICANISM s. n. Religia de stat a Angliei (o forma de protestantism). – Fr. anglicanisme.

SULF (‹ lat.) s. n. Element chimic (S; nr. at. 16, m. at. 32,06), din grupa a VI-a a sistemului periodic al elementelor; nemetal de culoare galbena. Prezinta mai multe modificatii alotropice (s. rombic, s. monoclinic, s. amorf) si se gaseste in natura in stare nativa si sub forma de combinatii: sulfuri (blenda, pirita), sulfati (gips, baritina) etc. Este foarte reactiv din punct de vedere chimic. In combinatii este bivalent, tetravalent si hexavalent. Se obtine, prin extractie, din zacamintele de sulf nativ. Se intrebuinteaza la fabricarea acidului sulfuric, a sulfurii de carbon, a unor coloranti, in industria cauciucului, in viticultura (pentru combaterea criptogamelor), in fabricarea chibriturilor si in farmacie. Este cunoscut din Antic. Sin. pucioasa. ◊ Floare de s. = sulf sub forma de pulbere fina.

CUPRU (‹ lat.) s. n. Element chimic (Cu; nr. at. 29, m. at. 63,54; p. t. 1.083ºC, p. f. 2.310ºC), durit. 3, metal de culoare rosiatica, ductil, maleabil, bun conducator de caldura si electricitate. Se gaseste in natura in stare nativa sau sub forma de combinatii, in special ca sulfuri. Functioneaza in combinatii in starile de valenta 1 si 2. Este utilizat in ind. electrotehnica, in fotogravura, galvanoplastie, la obtinerea de aliaje (alama, bronzuri etc.). Cunoscut in Egipt din anii 5.000-4.500 i. Hr. Sin. arama.

COMUNITATILE EUROPENE, sistem de organizatii internationale guvernamentale, cu sediul la Bruselles, creat prin Tratatul de la Bruxelles din 1965, intrat in vigoare in 1967, in scopul coordonarii activitatii a trei entitati: Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.), Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM). Tote cele trei comunitati au aceiasi membri si aceleasi organe principale. Membri fondatori: Belgia, Franta, R.F.G., Italia, Luxenburg si Olanda. Alti membri: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin in 1986), Spania si Portugalia (din 1986). Principalele organe sint Comisia Comunitatilor Europene, Consiliul European (format din sefi de state si de guvern), Consiliul Ministerial, Parlamentul (Vest-) European (Adunarea Europeana), Curtea de Justitie si Curtea de Control Financiar. Alte organe comune: Banca Europeana de Investitii, Comitetul Economic si Social, Fondul European de Cooperare Monetara s.a. In 1971, Consiliul Ministerial a adoptat un program privind realizarea unei uniuni economice si monetare, in vederea deplasarii treptate a centrelor de decizie economica de pe plan national pe plan comunitar si a crearii unui sistem monetar de flotare concertata.

ORGANIZATIA UNITATII AFRICANE (O.U.A.; in engl.: Organization of African Unity – O.A.U.), organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Addis Abeba (Ethiopia), creata la Conferinta din mai 1963 de catre 32 natiuni africane (atunci independente), in scopul promovarii unitatii si solidaritatii statelor africane, colaborarii politice si economice a statelor membre, intensificarea si coordonarea eforturilor pentru imbunatatirea standardului de viata in Africa, al apararii suveranitatii, integritatii teritoriale si independentei statelor africane, desfiintarii oricaror forme de colonialism pe continentul african, al promovarii cooperarii internationale conform Cartei O.N.U. Are 53 de state membre (toate statele africane cu exceptia Marocului, care a parasit organizatia in 1984 in semn de protest pentru admiterea ca membru al Saharei Occidentale). Principalele organe ale O.U.A. sunt: Conferinta Sefilor de stat si guvern (care se reuneste anual intr-o tara membra), Consiliul Ministrilor de Externe, Comisia de Arbitraj, Comitetul de Coordonare pentru Eliberarea Africii, comitete si comisii specializate si Secretariatul permanent cu sediul la Addis Abeba. La 11 iul. 2001 O.U.A. s-a dizolvat si in iul. 2002 a fost inlocuita de Uniunea Africana.

CYRANO DE BERGERAC [sirano de berjərac], Savinien de (1619-1655), scriitor francez. Adept al gindirii libere si al materialismului lui Gassendi, a scris comedii („Pedantul pacalit”) si utopii filozofico-satirice, sub forma de povestiri fantastice („state si imperii ale Soarelui”).

JULIA [ʒulia], Gaston (1893-1978), matematician francez. Lucrari de teorie a numerelor, de geometrie si analiza (teoria functiilor si calculul lor). Cunoscut datorita multimii Julia, care a stat la baza construirii formelor fractare de catre B. Mandelbrot.

MODELA, modelez, vb. I. Tranz. A executa ceva dupa un anumit model (1); a da o anumita forma unui material plastic sau adus in stare plastica; a da materialului forma dorita; a fasona. ♦ A studia un obiect sau un fenomen inaccesibil cercetarii directe, cu ajutorul unui model (1). ♦ (Fig.) A modifica dupa voie, a influenta. – Din fr. modeler, it. modellare.

PEDOGENEZA² s. f. forma de inmultire s*****a, in stare de larva, la unele animale. [Var.: pediogeneza s. f.] – Din fr. pedogenese.

stat², state, s. n. 1. Lista, tabel. ♦ (In sintagma) stat de plata = tabel, lista in care sunt inscrise drepturile banesti pe care le achita o intreprindere lucratorilor ei. ◊ stat de functii = document (sub forma de tabel) in care sunt inscrise posturile, functiile, salariile etc. dintr-o intreprindere, institutie etc. 2. (In sintagma) stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutatiilor de serviciu ale unui angajat si starea lui civila, sociala etc. [Var.: stat s. n.] – Din lat. status (cu sensurile fr. etat). Cf. it. stato.

FEDERAL, -A, federali, -e, adj. Care apartine unei federatii (de state), privitor la o federatie (de state); care se prezinta sub forma unei federatii; federativ. – Din fr. federal.

EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior; strain. ♦ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. (Mat.) Unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. 2. (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Din fr. externe, lat. externus.

TERORISM s. n. 1. Totalitatea actelor de violenta comise de un grup sau de o organizatie pentru a crea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernamant a unui stat. 2. Atitudine, manifestare terorista. – Din fr. terrorisme.

TEOCRATIE, teocratii, s. f. forma de guvernamant caracteristica lumii antice, in care autoritatea, considerata ca emanand de la divinitate, este exercitata de preoti; stat cu o astfel de forma de guvernamant. [Pr.: te-o-] – Din fr. theocratie.

REGALITATE, regalitati, s. f. forma de guvernamant in care statul este condus de un rege; monarhie. – Din lat. regalitas, -atis. Cf. fr. royaute.

timp (forma de existenta a materiei, stare a atmosferei) s. n.

OLIGARHIE ~i f. 1) forma de conducere statala in care puterea politica si economica apartine unui grup restrans de persoane privilegiate. 2) stat cu o astfel de forma de guvernamant. [G.-D. oligarhiei] /<ngr. oligarhia, fr. oligarchie

REGALISM n. rar 1) Conceptie politica care sustine regalitatea drept forma de guver-nare. 2) Afectiune fata de rege sau fata de monarhie. 3) forma de guvernamant in care statul este condus de un rege; regalitate; monarhie. /regal + suf. ~ism

REGALITATE ~ati f. forma de guvernamant in care statul este condus de un rege; monarhie; regalism. /rege + suf. ~itate

REGIM ~uri n. 1) forma de guvernamant a unui stat; guvernare. ~ parlamentar. 2) Sis-tem de reglementare a unei activitati sau de functionare a unei institutii sau intreprinderi. 3) Ansamblu de conditii care determina func-tionarea unui sistem tehnic. 4) lingv. Raport gramatical dintre doua cuvinte dependente unul de altul. ~ul verbului. 5) Totalitate a conditiilor de viata, de lucru etc. a unei persoa-ne; mod de viata. 6) Totalitate a regulilor impuse modului de viata sau de alimentare a unui bolnav. /<fr. regime

STELAR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de stele; propriu stelelor; astral; sideral. 2) Care are forma unei stele; ca o stea. /<fr. stellaire

TEOCRATIE ~i f. inv. 1) forma de guvernamant in care puterea religioasa si laica era exercitata de cler. 2) stat cu o astfel de forma de guvernamant. [G.-D. teocratiei; Sil. te-o-cra-] /<fr. theocratie

TRANZITIE ~i f. Proces de trecere de la o stare sau de la o forma la alta. ◊ De ~ de trecere; tranzitoriu; intermediar. [G.-D. tranzitiei; Sil. -ti-e] /<fr. transition

crivala, crivale, s.f. (reg.) 1. unealta ciobaneasca in forma de cracana, pe care sta drobul de sare, pentru a-l linge oile. 2. bat despicat in doua la un capat, cu care se prind serpii. 3. parte a joagarului numita si: coaca, cocarla, manivela, vartej. 4. unealta de confectionat franghii; crivea. 5. cleste de lemn al dulgherului si tamplarului; teasc.

posganie, posganii, s.f. (reg.) 1. (cu sens colectiv) larvele unei insecte care stau agatate una de alta, formand un lant. 2. adunatura, multime de copii. 3. ruda, rudenie.

MONARHIE s.f. forma de guvernamant in care puterea suprema in stat apartine monarhului si se transmite ereditar. V. regat. ♦ stat cu o astfel de forma de guvernamant. [Gen. -iei. / < lat., gr. monarchia < gr. monos – singur, arche – conducere].

sovalcai, sovalcai, vb. IV (reg. si fam.) 1. a schiopata, a merge greu. 2. (despre obiecte) a se clatina; a sta sa se rastoarne. 3. (in forma: sovalcai) a se legana in vant; a falfai.

REGALITATE s.f. forma de guvernamant in care statul este condus de un rege; monarhie. [< lat. regalitas, it. regalita, cf. fr. royaute].

decadea (decad, decazut), vb. – A ajunge intr-o stare mai rea, a regresa. format de la cadea pe baza fr. dechoir sau a lat. decadere. – Der. decadent, adj.; decadenta, s. f.; decadentism, s. n.

ARBORESCENTA s. f. 1. stare a unei plante arborescente. 2. forma arborescenta. (< fr. arborescence)

NEOLIBERALISM s. n. curent in economia politica contemporana care, formal, critica interventia statului in economie si se declara impotriva monopolurilor, dar care teoretizeaza de fapt necesitatea unor forme ale capitalului monopolist de stat. (< fr. neoliberalisme)

PAVILION s. n. 1. mica constructie izolata, intr-o gradina, intr-un parc etc.; chiosc. ◊ corp de cladire care face parte dintr-un ansamblu de constructii (la spitale, cazarmi, in statiunile balneoclimaterice). ◊ suprafata rezervata, in cadrul unui targ sau unei expozitii internationale, prezentarii exponatelor. 2. drapel care poarta semnele distinctive ale unui stat. ◊ steag de panza, de forme si culori diferite, care indica apartenenta unei nave la o anumita tara. 3. partea in forma de cornet a unui receptor telefonic. 4. partea in forma de palnie a instrumentelor de suflat. ◊ cornet acustic. 5. partea exterioara, cartilaginoasa, a urechii. 6. partea terminala, in forma de palnie, a trompelor uterine. 7. (herald.) ornament al unei steme, in forma de cort, deasupra mantoului si acoperind armoariile unui suveran. (< fr. pavillion, germ. Pavillion)

REGALITATE s. f. 1. caracter regal³. 2. forma de guvernamant in care statul este condus de un rege; monarhie. (< lat. regalitas, dupa fr. royaute)

TEOCRATIE s. f. forma de guvernamant in care autoritatea, considerata ca emanand de la Dumnezeu, este exercitata de cler; stat cu o astfel de forma. (< fr. theocratie)

pistornic (pistornice), s. n. – Sigiliu de lemn care se imprima pe prescuri. – Var. pristornic, p(r)istolnic. Sl. pesta, probabil prin intermediul unei forme *pestoviniku „sigiliu” (Tiktin). Der. din sl. prestoliniku (cf. pristol), propusa de Candrea, pare mai putin certa. Pristornic (var. pristenior), s. n., pe linga „sigiliu” mai denumeste si planta (Abutilon Avicennae).

BANCHETA, banchete, s. f. 1. Banca mica (capitonata) fara speteaza; banca sau canapea montata in vehicule, pe care stau oamenii. 2. Portiune orizontala, de forma unei trepte, intr-o lucrare de terasament. – Fr. banquette.

GUVERNAMANT, (2) guvernaminte, s. n. 1. (In sintagma) forma de guvernamant = forma de conducere politica a unui stat. 2. (In unele state) Unitate teritorial-administrativa condusa de un imputernicit al sefului statului. – Din fr. gouvernement.

WOLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenusiu deschis (in stare compacta) sau cenusiu inchis (sub forma de pulbere), lucios, folosit la fabricarea otelurilor speciale si a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.

POLIARHIE s. f. forma de guvernamant in care conducerea statului este exercitata de mai multe persoane concomitent. [Pr.: -li-ar-] – Din fr. polyarchie, ngr. poliarhia.

PROTECTORAT, protectorate, s. n. forma de dependenta politica a unui stat fata de altul in virtutea unei conventii conform careia statul protector conduce politica externa a statului protejat, acesta pastrandu-si autonomia interna; conducere exercitata de statul protector. ♦ Teritoriu sau tara caracterizate printr-o astfel de forma de dependenta. – Din fr. protectorat.

REPUBLICA, republici, s. f. forma de guvernamant in care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; tara, stat care are o astfel de forma de guvernamant. ♦ (Rar) Populatia unei astfel de tari. – Din it. republica, fr. republique.

RAZBOI¹, razboaie, s. n. Conflict armat (de durata) intre doua sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice si politice; razbel. Razboi civil = lupta armata intre doua sau mai multe grupari politice de orientari diferite din interiorul unui stat in vederea schimbarii ordinii politice si de stat sau pentru mentinerea celei existente. Razboi rece = stare de incordare, de tensiune in relatiile internationale, provocata de politica de ostilitate a unor state fata de altele, care nu ia totusi forma unui conflict armat. Razboi psihologic = stare de tensiune, de hartuiala nervoasa, psihica, initiata si intretinuta cu scopul de a zdruncina moralul fortelor adverse si de a demoraliza populatia. Stare de razboi = beligeranta. ♦ Fig. Cearta; neintelegere, vrajba, galceava. – Din sl. razboj „ucidere, jaf”.

CUART, cuarturi, s. n. Bioxid natural de siliciu, care se gaseste in roci in stare neconsolidata (ca nisip) sau in forma de cristale hexagonale, transparente si incolore (in stare pura) sau diferit colorate (cand contin si substante straine), utilizat in tehnica, in industria optica, in industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvart s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz.

DIPLOMATIE f. 1) Totalitate a mijloacelor, metodelor si formelor de activitate a reprezentantilor unui stat in alt stat. 2) Totalitate a diplomatilor unei tari; corp diplomatic. 3) Functie de diplomat. 4) depr. Ansamblu de manevre la care recurge cineva pentru a-si atinge scopul. [Art. diplomatia; G.-D. diplomatiei; Sil. -ti-e] /<fr. diplomatie

FLAMURA ~i f. 1) Bucata de material textil atasata la un suport, purtand culorile si emblemele unei natiuni, ale unui stat, ale unei unitati militare sau ale unei organizatii si servind ca semn distinctiv sau simbol al acestora; steag; drapel; stindard. 2) Steag mic de forma triunghiulara reprezentand emblema marinei unui stat sau semnul distinctiv al unui stat. 3) Steag mic folosit pentru semnalizare; fanion. /< ngr. flammuron

GUVERNAMANT ~minte n. 1): forma de ~ forma de conducere politica a unui stat. 2) (in unele state) Unitate teritorial-administrativa condusa de un guvernator. /<fr. gouvernement

PRESEDINTE ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) Persoana care sta in fruntea unui organ de conducere (economic, social, sportiv etc.). 2) Conducator al unei tari cu forma republicana de guvernamant; sef al statului; prezident. 3) Persoana care prezideaza (o adunare, o sedinta etc.). /<fr. president, lat. praesidens, ~ntis

PREZIDENT ~ti m. 1) Conducator al unei tari cu forma republicana de guvernamant; sef al statului; presedinte. 2) Persoana care se afla in fruntea unei institutii obstesti sau stiintifice, a unei asociatii sau organizatii de mare importanta sociala; conducator ales. /<fr. president, lat. praesidens, ~ntis

PROTECTORAT ~e n. 1) forma de dependenta coloniala care permite statului protector sa dirijeze politica externa si, in mare masura, pe cea interna a statului protejat. 2) stat sau teritoriu aflat in dependenta unui stat protector. /<fr. protectorat

UNU² una num. card. 1) (cand determina un substantiv, sunt folosite formele un, o) Primul numar care sta la baza numerotatiei si reprezinta o cantitate egala cu o unitate; trei minus doi. 2) (cu valoare de num. ord.) Care preceda pe al doilea; intai. /<lat. unus, ~a

PREDICAT s.n. 1. Parte principala a propozitiei care atribuie subiectului o actiune, o stare, o insusire. ◊ Predicat verbal = predicat format dintr-un verb predicativ la un mod personal; predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ si un nume predicativ. 2. Termen al unui rationament care afirma sau neaga ceva in legatura cu subiectul. ♦ (In logica simbolica) Element constitutiv al functiilor specifice calculului cu predicate. [< lat. praedicatum, cf. fr. predicat].

ABSOLUTISM s.n. Conceptie care sta la baza unei monarhii absolute; forma de guvernamant bazata pe puterea nelimitata a unui monarh; monarhie absoluta. V. tiranie, autocratie, despotism. [Cf. fr. absolutisme, rus. absolutizm].

MORFOPATOLOGIE s.f. Ramura a morfologiei (1) care studiaza forma si structurile diferitelor organe in stare patologica. [Gen. -iei. / < fr. morphopathologie].

scaunis, scaunisuri, s.n. (reg.) 1. (in forma: scamnis) scaun pe care se sta la razboiul de tesut. 2. (in forma: scamnis) piesa a scaunului de tras la cutitoaie, formata dintr-o scandura asezata piezis pe corpul scaunului. 3. bucata de lemn fixata deasupra osiei carului sau al carutei, pe care se sprijina dricul.

TEOCRATIE s.f. forma de guvernamant in care autoritatea, fiind considerata ca emanand de la Dumnezeu, este exercitata de cler; stat care are o astfel de forma de guvernamant. [Gen. -iei. / < fr. theocratie, cf. gr. theokratia < theos – zeu, kratos – putere].

CUART s. n. mineral raspandit in natura in stare amorf in nisip sau sub forma de cristale transparente ori divers colorate. (< germ. Quarz, fr. quartz)

DEBILITATE s. f. stare de slabire a organismului. ♦ ~ mintala = forma usoara de oligofrenie constand in dezvoltarea tardiva si incompleta a inteligentei. (< fr. debilite, lat. debilitas)

GUVERNAMANT s. n. 1. guvernare. ♦ forma de ~ = forma de conducere politica a unui stat. 2. (in unele tari) unitate teritorial-administrativa condusa de un guvernator. (< fr. gouvernement)

MESAJ s. n. 1. informatie, comunicare; stire, veste. ◊ comunicare telefonica la biroul postal, care este transmisa destinatarului pe cale postala. 2. comunicare oficiala adresata de seful statului catre armata, catre popor etc. ◊ forma de comunicare larg uzitata la nivelul sefilor de state si de guverne, prin care se exprima puncte de vedere sau propuneri privind solutionarea unor probleme importante si de actualitate ale relatiilor internationale. 3. incarcatura de idei si de sentimente, de semnificatii si de atitudini a unei opere de arta. 4. ~ genetic = cantitatea de informatii din moleculele acidului ribonucleic ale unui organism. 5. (cib.) lot de informatii formand un tot inteligibil sau exploatabil si transmis deodata. (< fr. message)

MORFOPATOLOGIE s. f. ramura a morfologiei (1) care studiaza forma si structurile diferitelor organe in stare patologica. (< fr. morphopathologie)

PROCUMBENT, -A adj. (despre tulpini) care sta culcat pe pamant fara sa formeze radacini adventive. (< lat. procumbens)

TIMOCRATIE s. f. forma de guvernamant in care conducerea statului apartine celor mai bogati cetateni; plutocratie. (< fr. timocratie)

BOARUL (Boetes), constelatie din emisfera boreala. Stelele principale sint dispuse in forma de steag; cea mai stralucitoare stea: Arcturus.

INDICATIV, -A, indicativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Care indica, care indruma. 2. Adj. (Gram.; in sintagma) Mod indicativ (si substantivat, n.) = mod personal care exprima, de obicei, o actiune prezentata de catre vorbitor ca reala. 3. S. n. Tot ceea ce serveste pentru a indica ceva. 4. S. n. Denumire conventionala atribuita unitatilor militare, comandantilor si unor ofiteri din statele-majore in scopul pastrarii secretului si pentru a nu fi recunoscute de inamic. 5. S. n. Semnal de identificare la inceputul sau sfarsitul programului (de radio si de televiziune). ◊ Indicativ de apel = apelativ conventional format din litere sau cifre al unei statii de radioemisie care permite ca aceasta sa fie distinsa de alte statii sau sa fie chemata. – Din fr. indicatif, lat. indicatiws.

PARLAMENTARISM s. n. Sistem de guvernare specific statelor parlamentare¹ (I 1). ◊ Tactica bazata pe utilizarea formelor parlamentare¹ (I 1) in lupta politica. – Din fr. parlementarisme, it. parlementarismo.

PELICULOGEN, -A, peliculogeni, -e, adj. Care, aplicat in stare lichida pe suprafata unui corp solid, formeaza pe acesta o pelicula. – De la pelicula.

PLUTOCRATIE, plutocratii, s. f. forma de guvernare in care puterea de stat este concentrata in mainile celor mai bogati. ♦ Totalitatea persoanelor care, cu ajutorul averii, impun plutocratia (1). – Din fr. ploutocratie, germ. Plutokratie.

PODIUM, podiumuri, s. n. 1. Estrada demontabila, amenajata intr-o sala sau in aer liber in vederea unei conferinte, a unui spectacol etc. 2. Platforma de scanduri, inaltata fata de nivelul unei suprafete, servind ca postament pentru diverse obiecte. ♦ Mica instalatie mobila, in forma de platforma cu trepte, pe care stau sportivii in momentul inmanarii premiilor. [Pr.: -di-um] – Din lat., fr. podium, germ. Podium.

stat¹, state, s. n. 1. Teritoriul si populatia asupra carora isi exercita autoritatea aceasta organizatie; tara. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emana de la stat¹; b) care e condus si controlat de stat¹, care apartine statului¹; c) care angajeaza statul¹, care se refera la stat¹. ♦ Om (sau barbat) de stat = persoana care are un rol important in conducerea treburilor tarii. 2. (La pl., in evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite tari. 3. (Mil.; in sintagma) stat major = organ de conducere a trupelor format din ofiteri, care functioneaza pe langa comandamentele marilor unitati militare sau la nivelul intregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din it. stato, lat. status (cu unele sensuri dupa fr. etat).

TALA, tale, s. f. (Reg.) Adunatura galagioasa de oameni; ceata, multime. ♦ Galagie, larma. ◊ Expr. A sta de tala = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, in forma tala) Incet-incet, haide-hai. – Et. nec.

COFRAJ, cofraje, s. n. Tipar (din lemn sau de metal) in care se toarna un material de constructie in stare fluida pentru a se intari dupa forma dorita. – Din fr. coffrage.

RESTAURATIE, restauratii, s. f. 1. Restaurare; spec. perioada din istoria unor state, caracterizata prin readucerea pe tron a dinastiilor detronate in urma unor revolutii, lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceza, caracterizat prin linii usor curbate, forme rotunjite, ornamente pline de gratie. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restauration, lat. restauratio.

DECEMVIRAT, decemvirate, s. n. forma de guvernamant politic prin care conducerea statului era exercitata de o comisie alcatuita din zece persoane (decemviri) – Din lat. decemviratus, fr. decemvirat.

DESPOTISM n. l) forma de guvernamant in care puterea de stat se afla in mainile unui despot; tiranie. 2) Atitudine sau comportare de despot. /<fr. despotisme

DISPERSIE ~i f. 1) Raspandire in diferite directii; imprastiere. 2) chim. stare de imprastiere a unei substante sub forma de particule mici intr-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ ~a luminii descompunere, sub forma unui spectru, a unei radiatii de lumina compuse, cand trece printr-o prisma de sticla. [Art. dispersia; G.-D. dispersiei; Sil. -si-e] /<fr. dispersion, lat. dispersio, ~onis

GUSA ~i f. 1) (la pasari) Portiune dilatata (in forma de punga) a esofagului, in care sta hrana inainte de a trece in stomac. ◊ ~a-porumbelului (sau porumbului) a) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe-verzui si cu frunze negre, stralucitoare; b) planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, dispuse in panicul, si cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Portiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajuta la respiratie. 3) (la reptile) Barbie, de obicei de alta culoare decat cea a corpului. 4) (la oameni) Umflatura (in partea de dinainte a gatului) formata ca urmare a cresterii excesive si patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cuta de grasime sub barbie. 6) fam. Parte inferioara a gatului; gatlej. /<lat. geusial

PLUTOCRATIE ~i f. 1) forma de guvernamant in care puterea de stat este concentrata in mainile celor mai bogati reprezentanti ai societatii. 2) Patura conducatoare dominanta care constituie baza acestei forme de guvernamant. /<fr. plutocratie, germ. Plutokratie

POLIARHIE f. forma de guvernamant in care puterea de stat apartine mai multor persoane. [Sil. -li-ar-] /<fr. polyarchie, ngr. poliarhia

RECRUDESCENTA ~e f. 1) Reintensificare a unei boli dupa o perioada de stare latenta; revenire a bolii intr-o forma mai acuta. 2) Inviorare a unei activitati dupa o perioada de stagnare. /<fr. recrudescence

REstaURATIE ~i f. 1) v. A REstaURA. 2) Perioada istorica caracterizata prin readucerea pe tron a unor dinastii detronate. ~a Burbonilor in Franta. 3) (in sec. XIX) Stil in arta franceza caracterizat prin linii curbate, forme rotunjite, ornamente pline de gratie. [Sil. -sta-u-] /<fr. restauration, lat. restauratio, ~onis

SINARHIE ~i f. forma de guvernamant in care puterea de stat este repartizata intre mai multe persoane. /<fr. synarchie

TETRARHIE ~i f. (in Imperiul Roman) forma de conducere in care puterea de stat era impartita intre patru conducatori, fiecare avand teritoriul sau de guvernare. [G.-D. tetrarhiei; Sil. tetr-] /<fr. tetrarchie

ALVEOLA s.f. 1. Cavitate in osul maxilar in care sunt infipti dintii. ◊ Alveola pulmonara = Cavitate mica ce se gaseste in plamani la capatul bronhiilor. 2. Casuta construita de albine in fagure pentru depozitarea mierii si cresterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitura. ♦ Locas in care stau semintele in distribuitorul unei semanatori. 4. Intrand format prin retragerea de la aliniere a unei cladiri pe o strada. ♦ Loc retras de la alinierea unei strazi, a unei alei sau dintr-un spatiu plantat, amenajat special si cu banci. 5. Scobitura creata la suprafata unei roci omogene, datorita eroziunii chimice sau mecanice. ◊ Alveola eoliana = mica adancitura a solului sapata de vant in regiunile deserte. ♦ Fiecare dintre scobiturile practicate in balconetul unui f******r, unde se pastreaza ouale. // (In forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „referitor la alveola”, „de alveola”. [Pron. -ve-o-. / < fr. alveole, cf. lat. alveolus – cavitate mica].

MUTUAL, -A adj. 1. Care se face in mod reciproc si simultan. ◊ Asistenta mutuala = forma de colaborare politica si militara intre state, in conditii stipulate de contracte, in scopul apararii comune impotriva unui eventual atac armat; inductie mutuala = inductie electromagnetica exercitata reciproc intre doua circuite strabatute de curenti electrici variabili. 2. (Impr.) Care are loc reciproc si fara cuvinte. [Pron. -tu-al. / < fr. mutuel, cf. lat. mutuus].

PLUTOCRATIE s.f. forma de guvernare in care puterea de stat apartine exclusiv celor bogati. ♦ Totalitatea bogatasilor dintr-un stat. [Gen. -iei. / < fr. ploutocratie, gr. ploutos – bogatie, kratos – putere].

COLABORARE s. f. 1. actiunea de a colabora; cooperare. 2. forma de relatii care se stabilesc intre state sau grupari economice, politice, culturale etc. in interes comun. (< colabora)

CONTENCIOS, -OASA I. s. n. (in unele state) serviciu de avocati in cadrul unor organe ale puterii de stat, al unor intreprinderi sau institutii, care apara drepturile si interesele juridice ale acestora. ♦ ~ administrativ = a) organ de jurisdictie care rezolva litigiile dintre stat si persoanele fizice; b) ansamblu de forme dupa care se rezolva asemenea litigii. II. adj. 1. care este contestat, discutabil; litigios. 2. (jur.) procedura oasa = procedura de rezolvare in contradictoriu de catre un organ de jurisdictie a unui conflict de interese. (dupa lat. contentiosus, fr. contentieux)

PLUTOCRATIE s. f. forma de guvernare in care puterea de stat este concentrata in mainile celor mai bogati. (< fr. ploutocratie)

sardea (sardele), s. f. – Sardina. – Var. mr. sardela. It. sardella, prin intermediul ngr. σαρδέλλα (Tiktin; Galdi 237), cf. tc., bg. sardela; sing. format dupa pl. ca in paralelismul stele-stea, rindunele-rindunea etc.

BAT, bete, s. n. 1. Bucata de lemn lunga si subtire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bete in roate = a face (cuiva) dificultati pentru a zadarnici o actiune, un plan. (Reg.) A da (ca cainele) prin bat = a fi extrem de insistent, de obraznic. A ramane cu traista-n bat = a saraci. A-si lua traista-n bat = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept teapan, rigid. sta bat. 2. Fig. Lovitura cu batul (1). 3. Piesa in forma de vergea, care intra in alcatuirea diferitelor unelte, masini etc. Batul itelor. - Et. nec.

POLIS, polisuri, s. n. forma de organizare statala in Grecia antica; oras-stat in Grecia antica. – Din gr. polis.

NECRIstaLIZAT, -A, necristalizati, -te, adj. (Despre substante) Care nu prezinta o stare cristalina regulata; care nu a luat o forma precisa, potrivita; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a inchegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Ne- + cristalizat.

SATURAT, -A, saturati, -te, adj. (Chim.; Fiz.) Care nu mai are valente libere si nu mai poate forma compusi de aditie; care se afla in stare de saturatie. ♦ Fig. Care a atins punctul de intensitate, de valoare etc. maxima. – V. satura.

STELAT ~ta (~ti, ~te) Care are forma unei stele; asemanator unei stele; ca o stea. /stele + suf. ~at

TIRANIE ~i f. 1) forma de conducere politica in care puterea de stat se afla in mainile unui tiran; despotism. 2) Guvernare bazata pe puterea nelimitata a unei persoane despotice. 3) Atitudine sau comportare de tiran. [G.-D. tiraniei] /<ngr. tirannia, fr. ty-rannie

NOMINATIV s.n. Caz al declinarii in care stau subiectul, apozitia si numele predicativ. ◊ Nominativ etic = forma de nominativ a pronumelui personal de persoana 2 sg., folosit intr-o constructie in care, ca si in cazul dativului etic, se cere interlocutorului sa participe afectiv la ceea ce se povesteste. [Pl. -ve. / cf. lat. nominativus, fr. nominatif].

SECULARIZA vb. I. tr. A trece cu forme legale averile bisericesti si manastiresti in proprietatea statului; a reda vietii laice ceea ce apartine bisericii. [< fr. seculariser].

CIRCUMstaNTA s.f. Imprejurare, particularitate care insoteste un fapt. ♦ Ocazie, conjunctura (favorabila sau nefavorabila). ◊ De circumstanta = pentru o ocazie anumita; de forma, de ochii lumii. [< lat. circumstantia < circum – imprejur, stare – a tine, cf. fr. circonstance].

pocoli, pocolesc, vb. IV (reg.) 1. a impacheta. 2. (in forma „pocalui”) a bate tare, a snopi, a burdusi in bataie. 3. (refl.; in forma „pocali”) a se muta. 4. a strivi. 5. a sta linistit, potolit; a se aseza, a se fixa intr-un anumit loc.

MONARHIE s. f. 1. forma de guvernare in care puterea suprema in stat apartine monarhului si se transmite ereditar. 2. stat monarhic. (< ngr. monarhia, lat. mo-narchia, germ. Monarchie, fr. monarchie)

PATENA s. f. taler de metal de forma circulara, folosit in cultul catolic, pe care sta azima de impartasanie. (< fr. patene, it., lat. patena)

MERCUR (‹ fr., germ. {i}; {s} lat. Mercurius „Mercur”) s. n. Element chimic (Hg; nr. at. 80, m. at. 200,59, gr. sp. 13,59, p. t. -38,87ºC, p. f. 356,58ºC); este un metal lichid (cel mai greu lichid), de culoare alba-argintie, cu luciu puternic destul de volatil, care se gaseste in natura sub forma de sulfura (cinabru) si mai rar in stare nativa. In combinatii functioneaza mono- si bivalent; cu unele metale formeaza aliaje, numite amalgame. Se intrebuinteaza la fabricarea unor aparate din fizica (termometre, barometre s.a.), la extragerea aurului si argintului, in medicina etc. M. si unii compusi ai sai sunt toxici. Este cunoscut din Antichitate. Sin. hidrargir; (pop.) argint-viu.

alotropic, -a adj. (d. vgr. allotropos, d. allos, altu, si tropos, mod). Chim. Care se prezenta [!] supt alta forma si cu alte proprietati: gheata e o stare alotropica a apei, ozonu e o stare alotropica a oxigenului.

VARIATIE, variatii, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezinta sub diferite forme, in mod variat; trecere de la o forma la alta; aspect variabil, schimbator. ◊ (Mat.) Variatia unei functii = diferenta dintre valorile unei functii in doua puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variatiilor = calcul intrebuintat in analiza infinitezimala (prin care se rezolva anumite probleme a caror solutie nu se poate obtine prin calcul diferential). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei insusiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal si vegetal. 2. (In forma variatiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al masurii, al armoniei, al tonalitatii etc. ♦ Dans solistic clasic, variat si de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. Var.: variatiune s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis.

SUBSUOARA, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a incheieturii bratului cu umarul; subrat. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar, pe) subsuoara = sub brat. Din talpi pana-n subsuori = in tot trupul. ◊ Expr. A (se) tine sau a (se) prinde de subsuoara (sau de subsuori) = a (se) tine de brat; a (se) imbratisa. ♦ (Adverbial) Sub brat. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) cu mainile subsuoara (sau subsuori) = a sta degeaba, a trandavi; a sta cu mainile in san. 2. Unghi pe care il formeaza o frunza cu lujerul sau o ramura cu axul purtator. [Var.: (pop.) subsioara, subtioara s. f.] – Sub¹- + *suoara („subsuoara” < lat.).

A PRELUCRA ~ez tranz. 1) (materii prime, materiale) A aduce in stare finita; a transforma intr-un fabricat (prin modificarea formei, a dimensiunilor, a aspectului etc.). 2) (texte, motive muzicale etc.) A supune unor modificari de forma sau/si de continut, pastrand esentialul originalului; a stiliza. 3) (continutul unei lucrari, unui document etc.) A expune explicand. 4) (persoane) A cauta sa convinga de ceva (in realizarea unei actiuni, adoptarea unei atitudini etc.). /pre- + a lucra

NATURALIZARE s.f. 1. Actiunea de a (se) naturaliza si rezultatul ei; (spec.; jur.) obtinerea cetateniei unui stat pe baza recunoasterii unui drept special; incetatenire; naturalizatie. 2. forma de adaptare a organismelor, caracterizata prin faptul ca un grup de indivizi devin capabili sa traiasca intr-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza].

DEPUNE vb. III. 1. tr. A pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ◊ A depune bani = a incredinta bani spre pastrare (de obicei unei institutii); a depune un mandat = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini. 2. tr., refl. A cadea sau a lasa sa cada la fund (substante solide aflate in stare de suspensie sau dizolvate intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului). 3. intr. A face o depozitie. [P.i. depun, perf.s. -pusei, part. -pus. / < lat. deponere, cf. fr. deposer, dupa pune].

PROTECTORAT s.n. forma de dependenta instituita printr-un tratat, prin care statul „protejat” transfera statului „protector” elemente ale suveranitatii sale politice. ♦ Regiune, tara sub protectoratul unui alt stat (puternic). [Pl. -te, -turi. / cf. fr. protectorat].

AMORFISM s. n. 1. stare a organismelor care, prin degenerescenta, si-au pierdut forma specifica. 2. lipsa de orientare a complexelor macromoleculare. (< fr. amorphisme)

DEPUNE vb. I. tr. 1. a pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ♦ a ~ bani = a incredinta bani spre pastrare (unei institutii); a ~ mandatul = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini; a ~ juramant = a) a spune tot adevarul intr-un proces; b) (despre unii functionari, despre militari) a jura in mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente. 2. a desfasura, a executa, a presta (o munca, un efort). II. tr., refl. a cadea, a lasa sa cada la fund (substante solide in stare de suspensie sau dizolvare intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului). III. intr. (jur.) a face o depozitie. (< lat. deponere, dupa fr. deposer)

FEDERATIE s. f. 1. forma de organizare statala constand din unirea mai multor state autonome intr-un stat unitar, condus de un guvern central. 2. grupare a unor organizatii de masa si obstesti constituita in vederea realizarii unui scop comun; liga, confederatie. (< fr. federation, lat. foederatio)

PRIMA s. f. 1. suma care se plateste initial sau periodic de catre asigurat societatii de asigurare (asiguratorului) pentru asigurarea unor marfuri, persoane sau bunuri. 2. recompensa acordata de stat pentru incurajarea unei activitati comerciale sau industriale. ♦ ~ de export = prima, in bani sau sub forma unor scutiri de taxe si impozite, acordata de stat exportatorilor pentru incurajarea exportului anumitor marfuri. 3. retributie suplimentara acordata cuiva pentru indeplinirea exemplara sau depasirea unor conditii de calitate si cantitate privind productia. 4. prima pozitie sau garda la scrima. 5. (muz.) cel mai mic interval, intre doua trepte de aceeasi inaltime. ◊ treapta intai de la o treapta data. (< fr. prime)

PROTECTORAT s. n. forma de dependenta instituita printr-un tratat, prin care statul „protejat” transfera statului „protector” elemente ale suveranitatii sale politice. (< fr. protectorat)

INSTITUTIE, institutii, s. f. 1. Organ sau organizatie (de stat) care desfasoara activitati cu caracter social, cultural, administrativ etc. 2. forma de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate; institut (3). Institutia casatoriei. 3. Organizatie care desfasoara o activitate de interes international. [Var.: institutiune s. f.] – Din fr. institution, lat. institutio, -onis.

EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior², strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe = minister care aplica linia politica a unui stat in problemele privitoare la relatiile internationale. ♦ Unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Fr. externe (lat. lit. externus).

INALTIME ~i f. 1) Distanta de la pamant pana la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luata de la baza lui orizontala pana la varf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spatiu situat la o distanta mare de deasupra pamantului; bolta cereasca; cer. 4) Perpendiculara coborata din varful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) forma inalta de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. stare de superioritate (corespunzatoare momentului sau situatiei). ◊ A fi la ~ a corespunde cerintelor in situatia data. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascutit. 9) inv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, folosit la adresa unei persoane de rang inalt. ~ea sa. ~ea voastra. [G.-D. inaltimii] /inalt + suf. ~ime

TAVAN ~e n. 1) Suprafata plata care formeaza partea de sus a unei incaperi; pod; plafon. ◊ A sta cu ochii in ~ a sta fara treaba; a trandavi. 2) tehn. Partea superioara a unei excavatii miniere subterane. /<turc. tavan

COMPENSAT, -A adj. Care este in stare de compensare, echilibrat, despagubit. ♦ (Med.) Care a capatat o forma de echilibru, a inceput sa functioneze bine sau normal. [< compensa].

DUPLEX s.n. 1. Sistem de telegrafie in care pe aceeasi linie se pot face in acelasi moment mai multe transmisiuni. 2. Masina de imprimat cu role, care imprima in mai multe culori pe ambele fete ale unei tesaturi. 3. Hartie sau carton format din doua straturi de pasta lipite prin presare in stare umeda. ♦ (Poligr.) Procedeu de reproducere in doua culori a ilustratiilor monocrome in semitonuri. 4. Procedeu duplex = procedeu complex pentru elaborarea otelurilor superioare constand din combinarea a doua procedee siderurgice. 5. Apartament duplex = apartament construit pe doua niveluri. 6. Parbriz lamelar fabricat din doua placi de sticla speciala, unite la cald sub presiune dupa ce s-a introdus intre ele o folie de polivinil. 7. (Genet.) Organism care are doua gene dominante pentru acelasi caracter. [Pl. -xuri. / < fr., lat. duplex].

REPUBLICAN, -A adj. Referitor la republica. ◊ Partid republican = unul dintre cele doua mari partide din statele Unite. // s.m. si f. Adept al republicii ca forma de guvernamant. [Cf. it. republicano, fr. republicain].

REPUBLICA s.f. 1. (Ist.) stat in care puterea executiva este exercitata de organe alese public (si periodic). 2. forma de guvernamant in care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; tara care are o forma de guvernamant de acest tip. [Gen. -cii. / < it. republica, fr. republique, cf. lat. respublica]

NEOLIBERALISM s.n. forma moderna a liberalismului, care ingaduie o interventie limitata a statului pe plan juridic si economic. [Cf. fr. neo-liberalisme].

UROCORDATE s. n. pl. increngatura de cordate inferioare cu coarda dorsala numai in stare larvara si corpul invelit intr-o tunica celulozica in forma de sac; tunicieri. (< fr. urocordes)

ALBANY [ɔlbəni]. 1. Fl. in Canada; 981 km. Izv. din Cimpia inalta a Marilor Lacuri si se varsa in G. James (G. Hudson) la Fort Albany. Cascade. 2. Oras in NE S.U.A., port pe fl. Hudson, centru ad-tiv al statului New York; 117,7 mii loc. (1984); impreuna cu Troy si Schenectady formeaza o conurbatie cu 850,8 mii loc. (1988). Ind. constr. de masini, textila, siderurgie, chim.-farmaceutica, hirtie. Rafinarii de petrol. Universitate (1844).

HOGEAG, hogeaguri, s. n. 1. (Reg.) Cos (la o casa); horn, fumar. 2. (Inv.; in forma ogeac) Numele unui corp de trupa; loc sau local unde statea acest corp. [Var.: ogeac s. n.] – Din tc. ocak.

SUBLIMAT, sublimati, s. m. Corp solid obtinut prin sublimarea unei substante si prin readucerea vaporilor ei in stare solida. ◊ Sublimat corosiv = clorura de mercur care se prezinta sub forma de pulbere alba, solubila in apa, utilizata ca dezinfectant extern. – Din fr. sublime.

CAPATAI ~ie n. 1) Parte a patului pe care se pune capul. ◊ A sta la ~iul cuiva a veghea langa un bolnav. 2) Obiect sub forma de sac scurt si larg umplut cu pene, lana sau vata, care se pune sub cap in timpul somnului; perna. ◊ Fara ~ fara casa; fara rost in viata. Carte de ~ a) carte fundamentala intr-un domeniu; b) carte de care nu te poti desparti. /<lat. capitaneum

A forma ~ez tranz. 1) A face sa se formeze. 2) A dezvolta prin actiuni constiente si sistematice de instruire si educare. 3) (metale sau aliaje in stare lichida) A turna intr-un tipar (pentru a da o forma). /<fr. former, lat. formare

POLIS ~uri n. (in Grecia antica) forma de organizare social-politica si economica a societatii sclavagiste; oras-stat. /<ngr. polis

A REstaURA ~ez tranz. 1) (picturi, monumente de arhitectura etc.) A readuce la starea initiala. 2) (forme de guvernamant, dinastii, suverani etc.) A instaura din nou. [Sil. -sta-u-] /<fr. restaurer, lat. restaurare

ANEMIE s.f. stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii din sange. ◊ Anemie pernicioasa = stare grava de anemie in care maduva oaselor nu mai poate forma globule rosii. [Gen. -iei. / < fr. anemie, cf. gr. an – fara, haima – sange].

PRECIPITARE s.f. 1. Actiunea de a (se) precipita; precipitatie; graba mare, iuteala. 2. Procesul de separare si de depunere in stare solida a unei substante dizolvate intr-un lichid; fenomenul de formare a unui precipitat. [< precipita].

ZWINGLIANISM s.n. Doctrina teologica a lui Zwingli si a discipolilor sai, care considera Biblia ca autoritate suprema, opunand-o dogmelor si formelor de cult catolice, si care tinde a confunda biserica cu statul. [< fr. zwinglianisme, cf. Ulrich Zwingli – umanist si reformator religios elvetian].

ANEMIE s. f. stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii si a hemoglobinei din sange. ♦ ~ pernicioasa = stare grava de anemie in care maduva oaselor nu mai poate forma globule rosii. (< fr. anemie)

COACERVAT s. n. formatie speciala gelatinoasa macromoleculara, in stare coloidala, prezentand fenomene de metabolism, de crestere si de inmultire, forma intermediara intre substantele organice si primele organisme. (< fr. coacervat, lat. coacervatus)

DIALOGIZA vb. I. tr. a pune (un text) in forma de dialog; a dialoga (2). II. intr. a folosi dialogul; a sta de vorba, a discuta. (< it. dialogizzare)

REGIE s. f. 1. conceptia interpretarii textului si activitatea de indrumare si supraveghere a jocului artistilor, desfasurata la punerea in scena si la montarea unei piese de teatru, a unui film. 2. exploatare a unui bun sau executarea unei lucrari direct de catre beneficiar. ♦ cheltuieli de ~ = cheltuieli de intretinere la o intreprindere sau institutie; cheltuieli la executarea unei lucrari; in ~ proprie = (despre constructii, reparatii capitale) executate de beneficiar cu mijloace proprii. 3. forma capitalista de organizare a unor intreprinderi, exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale acestuia; (p. ext.) administratia, personalul, sediul unei asemenea intreprinderi. (< fr. regie, germ. Regie)

ABSOLUTISM s. n. Conceptie care sta la baza unei monarhii absolute; putere nelimitata a unui monarh; forma de guvernamant bazata pe aceasta putere si pe totala lipsa de drepturi a poporului. – Fr. absolutisme.

ALIAT, -A, aliati, -te, adj., s. m. si f. I. 1. Adj. Unit, intovarasit cu cineva printr-o alianta in vederea unei actiuni comune. 2. (Despre metale) Caruia i s-a adaugat o anumita cantitate din unul sau mai multe elemente, pentru a forma un aliaj. II. S. m. si f. Persoana, clasa, partid, stat etc. care a intrat in alianta cu cineva. [Pr.: -li-at] – V. alia.

CORFU (KERKYRA) 1. Ins. greceasca in M. Ionica; 593 km²; c. 100 mii loc. (1981). Oras pr.: Corfu. Relief muntos (906 m). Climat mediteranean cu vegetatie de maquis. Maslini, migdale, griu, citrice. Viticultura. Cresterea animalelor. Pescuit. Turism. – Declaratia de la ~, acord semnat la 20 iul. 1917 intre Comitetul iugoslav, reprezentat de A. Trumbic, si guvernul sirb din exil, reprezentat de N. Pasic, privind constituirea unui stat iugoslav (viitorul „Regat al Sirbilor, Croatilor si Slovenilor”), avind ca forma de guvernamint monarhia constitutionala, in fruntea cu dinastia Karagheorghevic. 2. Str. care separa ins. cu acelasi nume de coasta greco-albaneza. Lungime: 48 km. Latime: 10 km.

CUESTA (‹ sp.) s. f. forma de relief asimetrica intr-o regiune cu structura monoclinala, unde statele de roci dure alterneaza cu cele moi, aparute datorita eroziunii torentiale si retragerii treptate a versantilor, avind forma unui povirnis. coasta. Termen introdus in geomorfologie de W.M. Davis din toponimia mexicana.

CAPRICIU, capricii, s. n. 1. Dorinta trecatoare, adesea extravaganta, manifestata cu incapatanare; gust schimbator, neasteptat; toana¹, farafastacuri (2), bazdac. 2. Compozitie muzicala instrumentala fara forma precisa, cu caracter de improvizatie, cu treceri neasteptate de la o stare emotionala la alta. [Var.: (inv.) caprit s. n.] – Din fr. caprice, capriccio, it. capriccio.

DELIRANT, -A, deliranti, -te, adj. Care este in stare de delir, ca de delir. ♦ Fig. Care se manifesta intr-o forma asemanatoare delirului; excesiv, exaltat, frenetic. – Din fr. delirant.

SUSCEPTIBIL, -A, susceptibili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se supara repede, suparacios. 2. Capabil, in stare sa... 3. (Despre lucruri) Care poate suferi modificari, care poate lua diferite forme, care poate fi lucrat in diferite feluri. – Din fr. susceptible.

PARAVANT, paravanturi, s. n. Sistem de protectie impotriva vantului, format din panouri sau din plantatii (situate de-a lungul liniilor unei statii de triaj). – Para¹- + vant (dupa fr. paravent).

CONCESIUNE, concesiuni, s. f. Conventie prin care o persoana (fizica sau juridica) dobandeste dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, in schimbul unor beneficii care revin acestuia din urma. ♦ Bunurile care formeaza obiectul acestei conventii. [Pr.: -si-u-] – Din fr. concession, lat. concessio, -onis.

MAZGA s. f. 1. Noroi moale, lipicios si alunecos. 2. Pojghita moale, cleioasa ori unsuroasa care se formeaza pe suprafata unor alimente sau pe peretii vaselor in care au stat anumite alimente. 3. Strat de alge, de muschi etc. care acopera pietrele, rocile expuse la umezeala. 4. (Pop.) Seva; spec. seva arborilor (aflata sub coaja). – Din sl. mezga. bg. mazga.

LICHID² ~e n. 1) Substanta in stare de agregare intermediara intre starea solida si cea gazoasa, lipsita de forma proprie, din care cauza curge sub propria greutate si ia forma vasului in care se afla. 2) Substanta care se bea (apa, lapte, vin etc.). /<fr. liquide, lat. liquidus

NUANTA ~e f. 1) Fiecare dintre varietatile pe care le poate avea o culoare sau un sunet, privite sub raportul intensitatii. 2) fig. Fiecare dintre formele de manifestare a unei realitati in procesul trecerii de la o stare la alta. ~e de sens. 3) fig. Diferenta usoara, abia sesizabila, dintre lucruri de acelasi fel. O ~ noua. 4) fig. Trasatura suplimentara; coloratura slaba de alta natura. ~ de tristete. [G.-D. nuantei; Sil. nu-an-] /<fr. nuance

pupaza, pupazez, vb. I (reg.) 1. (in forma: pupazi) a flecari, a palavragi. 2. (refl.) a se imbata. 3. (refl.) a sta ridicat, a sta in sus; a se cocota. 4. (refl.) a se impopotona, a se inzorzona. 5. (despre obiecte de imbracaminte) a scurta prea mult. 6. (refl.; despre vedere) a se impaienjeni, a se voala; a se slabi. 7. (refl.) a se stramba, a se ingusta.

CONTIGUITATE s. f. calitatea de a fi contiguu; stare a doua lucruri contigue. ◊ asociere, in mintea omului, a obiectelor si formelor percepute. ◊ vecinatate spatiala si temporala. (< fr. contiguite)

FUZIUNE s. f. 1. unire intr-o singura unitate a mai multor partide, organizatii, grupari, state etc. 2. reactie nucleara de contopire a doua nuclee usoare pentru a forma un nucleu mai greu. ◊ imbinare, reunire intre mai multe elemente. ◊ (biol.) unire a gametilor etc. 3. (chim.) topire. (< fr. fusion, lat. fusio)

ASASIN -A, (‹ fr.) s. m. si f. 1. S. m. si f. Persoana care savirseste un asasinat; ucigas. 2. (La m. pl.) Secta musulmana siita organizata sub forma unei societati secrete ai carei membri au actionat pe terit. actualelor state Iran, Siria si Liban (sec. 11-13). Intemeiata de Hasan ibn as-Sabbah, care a pus stapinire (in 1090) pe cetatea Alamut (din M-tii Erbuz), devenita cartier general, extinzindu-si apoi autoritatea, prin teroare si asasinate politice, asupra unui larg terit. din NV Iranului. Suprimati de mongoli (in Iran, 1256) si de mameluci (in Siria si Liban, 1272).

BRATEIU 1. Com. in jud. Sibiu, pe Tirnava Mare; 2.870 loc. (1991). In satul Buzd, biserica fortificata (sec. 15). 2. Cultura din sec. 4-6 apartinind populatiei daco-romane. De caracter rural, puternic influentata de cultura provinciala bizantina, cultura B. a cuprins intreg terit. de astazi al Romaniei. Ea a format fondul de populatie (etnic si lingvistic) si de cultura care a stat la baza formarii si dezvoltarii culturii Ipotesti-Ciurel-Cindesti din sec. 7-8.

COMETA, comete, s. f. Corp ceresc alcatuit dintr-un nucleu luminos inconjurat de gaze si de pulberi, care, uneori, se prelungeste sub forma unei cozi indreptate in sens opus Soarelui din cauza presiunii luminii acestuia; stea cu coada. [Var.: (inv.) comet s. n.] – Din fr. comete, lat. cometa.

DECLARATIE, declaratii, s. f. 1. Marturisire, afirmare deschisa a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirma cineva cu un anumit prilej. ◊ Verb de declaratie = verb care denumeste actiunea de a vorbi sau de a gandi. ♦ Act oficial prin care se aduce la cunostinta, se intareste o masura luata; notificare. ♦ Marturie, depozitie a unui martor. ♦ Relatare facuta in scris de catre o persoana catre un organ al administratiei de stat, prin completarea unui formular; (concr.) formularul pe care se face aceasta relatare. ♦ forma de tratat international. 2. (In sintagma) Declaratie de razboi = incunostintare prealabila si oficiala facuta de un stat catre alt stat cu privire la inceperea razboiului impotriva acestuia. [Var.: declaratiune s. f.] – Din fr. declaration, lat. declaratio, -onis.

CRIstaLIZA, cristalizez, vb. I. 1. Intranz. si refl. (Despre substante) A se transforma dintr-o stare gazoasa, lichida sau solida-amorfa in stare solida-cristalina. 2. Refl. si tranz. Fig. A lua sau a da o forma precisa, potrivita; a (se) inchega, a (se) limpezi, a (se) clarifica. – Din fr. cristalliser.

MONARHIE ~i f. 1) forma de guvernamant in care puterea politica suprema apartine unui monarh; regalitate; regalism. 2) stat guvernat de un monarh; regat. /<ngr. monarhia, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie

LEGIUNE s.f. 1. Unitate militara romana compusa din aproximativ 6000 de oameni (infanteristi si cavaleristi). 2. Nume al unor formatii militare neregulate din diferite epoci. ◊ Legiunea de onoare = unul dintre cele mai inalte ordine, in Franta, care se acorda pentru distinctii militare si civile; legiunea straina = (in Franta si in Spania) corp de trupa format din mercenari, cu garnizoana in colonii si care era destinat asigurarii autoritatii statului si administratiei colonialiste. 3. (Fig.) Multime mare, organizata; ceata. [Var. leghion s.n., leghiune s.f. / cf. fr. legion, it. legione, lat. legio].

BAR s.n. 1. Local public in care consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune speciale, in fata unor mese inalte in forma de tejghea. ♦ Tejghea, masa (avand uneori o instalatie speciala) intr-un restaurant, intr-o bodega etc., la care se servesc si se prepara bauturile. ♦ Mobila, separata sau montata in interior, intr-o casa, in care se asaza bauturi, pahare, tutun si prajituri. 2. Local de lux unde se petrece, cu muzica, dans etc.; cabaret. [Pl. -ruri. / < engl., fr. bar].

LAGAR s. n. I. 1. tabara. 2. totalitatea statelor care militeaza pentru aceleasi scopuri sau idei social-politice, pentru o anumita forma de societate („lagarul socialist” si prin extindere – in viziunea socialista: „lagarul capitalist”). 3. loc de internare a prizonierilor de razboi sau unde sunt inchisi, in regimurile totalitare, cei considerati ostili regimului. II. organ de masina pe care se sprijina capetele unui ax sau ale unui arbore; palier. (< germ. Lager)

NEOPROTECTIONISM s. n. diferite masuri protectioniste luate de statele industrializate, care nu vor sa admita ca aplica, sub multiple si variate forme, cel mai extins protectionism. (< neo- + protectionism)

BAR, baruri, s. n. 1. Local public unde consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune speciale, in fata unei mese inalte, in forma de tejghea; (prin restrictie) tejghea in localurile publice, la care se servesc bauturi. 2. Local luxos de petrecere; cabaret. – Fr. bar.

BAT, bete, s. n. 1. Bucata de lemn lunga si subtire avand diverse intrebuintari. ◊ Bat de chibrit = chibrit. ◊ Expr. A pune (cuiva) bete in roate = a face (cuiva) dificultati, pentru a zadarnici o actiune, un plan. A da (ca cainele) prin bat = a fi extrem de indraznet, de obraznic. A ramane cu traista-n bat = a saraci. A-si lua traista-n bat = a porni la drum. ♦ (Adverbial) Drept, teapan. sta bat in fata lui. 2. Fig. Lovitura sau bataie cu batul (1). 3. Piesa in forma de vergea, care intra in alcatuirea diferitelor unelte, masini etc. Batul itelor.

TITAN² (‹ fr. {i}; {s} gr. Titan) s. n. Element chimic (Ti; nr. at. 22, m. at. 47,90, p. t. 1.668ºC, p. f. 3.260ºC, gr. sp. 4,5), destul de raspandit in natura (rar in concentratii mari). Metal alb-argintiu usor, foarte stabil din punct de vedere chimic. Mineralele principale din care se extrage t. sunt ilmenitul, rutilul, loparitul s.a. T. si aliajele lui se folosesc ca materiale de constructii in ind. constructoare de avioane, rachete, nave, in ind. chimica, precum si in pictura sub forma de oxid, ca pigment alb (alb de t.). A fost obtinut in stare metalica de Berzelius in 1825, combinatiile sale fiind cunoscute inca din 1789.

LARAMIE [lærəmi], lant muntos in partea central-vestica a S.U.A. (M-tii Stancosi), extins in SE statului Wyoming si in N statului Colorado, pe c. 240 km lungime. Alt. max.: 3.132 m (vf. Laramie). S-a format in urma unor intense miscari tectonice care au avut loc la limita dintre perioadele Cretacica si Paleogena, fapt ce i-a determinat pe geologi sa atribuie acest nume miscarilor tectonice in ansamblu care au avut loc in aceasta perioada. Zacaminte de min. de fier.

GHEM¹, gheme (ghemuri), s. n. 1. Obiect de forma (relativ) sferica, rezultat prin depanarea unor fire (de ata, de lana etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depana in forma de ghem¹ (1); b) a face mototol (1). Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegatoarelor (2). – Lat. *glemus (= glomus).

LICHID, -A, lichizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp, substanta) care se afla intr-o stare de agregare intermediara intre starea gazoasa si starea solida, care nu are o forma stabila proprie, ci curge sub greutatea proprie si ia forma vasului in care se afla. 2. Adj. (Despre bani) De care se poate dispune imediat; (despre creante, efecte etc.) care poate fi transformat in bani prin vanzare imediata. 3. Adj. (In sintagma) Consoana lichida (si substantivat, f.) = nume dat consoanelor laterale si celor vibrante. – Din fr. liquide, lat. liquidus.

SOLIDITATE s. f. stare a corpurilor solide; proprietate a corpurilor solide de a opune rezistenta la schimbarea formei si a volumului lor; tarie, duritate, rezistenta. ♦ Fig. Temeinicie, seriozitate. – Din fr. solidite, lat. soliditas, -atis.

stat¹, state, s. n. 1. Organizatie politica a clasei economiceste dominante, care are ca scop apararea ordinii economice existente si reprimarea impotriva altor clase; teritoriul si populatia asupra carora isi exercita autoritatea aceasta organizatie; tara. ◊ stat socialist = stat de tip nou, infaptuit si condus de clasa muncitoare, a carui esenta o formeaza dictatura proletariatului si care are ca scop desfiintarea exploatarii si construirea societatii fara clase. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emana de la stat; b) care e condus si controlat de stat, care apartine statului; oficial; c) care angajeaza statul, care se refera la stat. ♦ Om (sau barbat) de stat = persoana cu rol important in conducerea treburilor tarii. 2. (La pl., in oranduirea feudala). Denumire a organelor reprezentative din anumite tari. statele generale din Franta – Fr. etat (lat. lit. status).

CALDURA ~i f. 1) stare de incalzire a unui corp. 2) Senzatie produsa de corpurile calde. 3) Timp calduros. 4) fiz. forma de miscare a materiei, care se exprima in calorii. ~ de evaporare. 5) la pl. Temperatura ridicata a corpului; febra. 6) fig. Manifestare de entuziasm; infocare; ardoare; patima. A vorbi cu ~. 7) fig. Manifestare de bunavointa, de amabilitate, de prietenie. A primi pe cineva cu ~. [G.-D. caldurii] /<lat. caldura

DINTE ~ti m. 1) formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

A SE PUNE ma pun intranz. I. 1) pop. A se instala pentru a sedea; a se aseza. ◊ ~ bine pe langa (sau cu) cineva a cauta sa obtina avantaje prin lingusire. 2) (despre substante pulverulente) A se aseza pe o suprafata, formand un strat; a se asterne. S-a pus praf pe sticla. 3) pop. A sta impotriva; a se impotrivi; a se opune. ◊ ~ in poara v. POARA. ~ (sau a sta) in calea cuiva a) a nu lasa pe cineva sa treaca; b) a incurca pe cineva sa realizeze ceva. A nu ~ cu cineva a nu admite pe cineva ca obiect de comparatie. 4) pop. (despre persoane) A intra la lucru. S-a pus vanzatoare. II. (in imbinari sugerand ideea de antrenare in ceva) ~ pe lucru. ~ pe ganduri. ~ pe ras. ~ pe plans. ◊ ~ cu gura pe cineva a cicali pe cineva. /<lat. ponere

RETROMORFISM s.n. Trecerea unor roci cristaline la o stare inferioara de metamorfism. V. diaftoreza. [< fr. retromorphisme, cf. lat. retro – inapoi, gr. morphe – forma].

CENTROSFERA s.f. 1. (Geol.) Samburele central al Pamantului, format din metale grele complet disociate si gazificate; barisfera. 2. (Biol.) Regiune cu aspect de stea din jurul centriolului. [Cf. lat. centrum – centru, gr. sphaira – sfera].

MANDAT s.n. 1. Imputernicire data cuiva de catre o persoana sau de catre o autoritate de a vorbi sau de a lucra in numele sau. ◊ Teritoriu sub mandat = forma de administrare a fostelor colonii incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. Ordonanta judecatoreasca prin care o persoana este chemata in fata justitiei sau este incarcerata. ◊ Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciara prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea (cu forta) in fata unei instante a unui martor (intr-o pricina penala). 3. Ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ◊ Mandat postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. [Cf. fr. mandat, it. mandato, lat. mandatum, germ. Mandat].

ROZA s.f. 1. Trandafir. ♦ A sta pe roze = a se gasi intr-o situatie favorabila. ♦ Roza vanturilor = desen in forma de cerc, reprezentand directiile punctelor c*******e si gradatiile lor intermediare. 2. (Herald.) Stilizare a florii de macies cu cinci petale in jurul unui bumb central (stigmatul) si, de regula, cinci sepale ascutite intre petale. 3. Gen special de slefuire care se da diamantului. 4. Rozeta (3), rozasa. [< fr. rose, it. rosa].

BURSA¹ s. f. 1. alocatie baneasca sau intretinere gratuita acordata de stat, de o institutie etc. elevilor, studentilor merituosi in timpul scolarizarii. 2. formatie anatomica in forma de sac, plina cu un lichid vascos. ♦ ~ seroasa = punga continand sinovie, in apropierea articulatiilor. (< fr. bourse)

MANDAT s. n. 1. imputernicire data cuiva de catre o persoana sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra in numele sau. ♦ teritoriu sub ~ = forma de administrare a fostelor colonii, incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. functie, putere pe care o detine un membru ales de o adunare. 3. act procedural prin care cineva este chemat in fata justitiei sau incarcerat. 4. ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ♦ ~ postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. (< fr. mandat, germ. Mandat)

PARNASIANISM (< fr.; {s} gr. Parnassos) s. n. Curent literar aparut in Franta la mijlocul sec. 19, numit astfel dupa titlul publicatiei „Parnasul contemporan” (3 vol., 1866, 1871, 1876), care reprezinta manifestul scolii parnasiene. Avand ca promotori pe Th. Gautier, Leconte de Lisle, Th. de Banville, Ch. Baudelaire, urmati de Sully-Prudhomme, J.-M. de Heredia, Mallarmee, Verlaine, C. Mendes si, apoi, de Bourget, Saint-Beuve, A. France, Villiers de l'Isle-Adam s.a., p. a reprezentat o reactie fata de excesele lirismului romantic. Situand creatia poetica sub semnul „impasibilitatii lucide” si al analogiei cu artele plastice, p. cultiva constructia savanta si impersonala, descriptiva sau evocativa, virtuozitatea formei, imagismul rafinat si armonia plastica. Contestat in Franta de simbolisti (a caror poezie sta sub semnul analogiei cu muzica), in literatura romana p. a coexistat cu simbolismul (A. Macedonski, I.C. Savescu, N. Davidescu, I. Pillat si Cincinat Pavelescu).

ROTI, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se misca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotatie. ♦ Refl. (Pop.) A dansa miscandu-se in cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vartejuri. 4. Refl. A se invarti imprejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu in preajma cuiva, cautand sa-i castige simpatia, bunavointa. 6. Tranz. A-si plimba ochii, privirea in toate partile, de jur imprejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A invarti in aer, deasupra capului o arma, un baston etc. 8. Refl. si tranz. (Despre pasari) A-si desface penele cozii si aripile (in perioada imperecherii); a (se) infoia. [Var.: (rar) rota vb. I] – Din roata.

REFERENDUM ~uri n. forma de consultare prin vot deschis a vointei poporului referitor la o problema importanta (de stat); plebiscit. /<lat. referendum, fr. referendum

CUPEU s. n. 1. trasura de lux inchisa, cu doua locuri, la care vizitiul sta pe capra. 2. compartiment de vagon, de diligenta etc. cu o singura bancheta. 3. automobil de forma cupeului (1). (< fr. coupe)

REPUBLICA s. f. forma de guvernamant in care conducerea este detinuta de un organ suprem al puterii de stat ori de un presedinte ales sau numit. (< it. repubblica, fr. republique)

BISMARCK 1. Arh. in componenta statului Papua-Noua Guinee, situat in V. Oc. Pacific (Malaezia), in NE ins. Noua Guinee; format din c. 200 ins. (New Britain, New Ireland, Amiralitatii, Lavongai s.a.); c. 50,5 mii km²; c. 350 mii loc. (1987). Oras pr.: Rabaul. Relief muntos vulcanic (alt. max.: 2.300 m, vf. Sinewit). Arbori de cacao, trestie de zahar, cocotieri, porumb, tutun si bumbac. Descoperit in 1616 de navigatorii olandezi V. Schouten si J. Le Maire. 2. Oras in N S.U.A., port pe Missouri, centru ad-tiv al statului Dakota de Nord; 86 mii loc. (1984, cu suburbiile). Expl. de carbune. Rafinarie de petrol. Masini agricole.

coasta (oa dift.) f., pl. e (lat. cŏsta, it. pv. pg. costa, fr. cote, sp. cuesta). Os lat si indoit care formeaza partile laterale ale peptului [!]: a te culca pe o coasta, ii numeri coastele de slav ce e. Povirnisu unui deal: calu paste pe o coasta. Lature: vapor izbit in coasta. Mal, tarm de mare: pe coastele Italii. Baterie de coasta, tunuri pe malu marii.

cristal n., pl. e (lat. crystallum si crystallus, vgr. krystallos, d. kryos, frig, ger, gheata [!], it. cristallo, fr. cristal; pol. krysztal. V. criolita, clondir). forma simetrica pe care o iau unele substante minerale (sau si neminerale) cind trec din stare lichida in solida: cristale de cuart, de zahar. Sticla de cea mai buna calitate, foarte curata si limpede. Cristal de stinca, cuart. – Vulg. clestar (cu toate ca Delv. Iosif Anghel s.a. au avut rau gust de a zice asa supt [!] pretext ca asa zice poporu. In realitate, poporu nu stie de acest cuvint). Biblia d. 1688 zice cristal, probabil dupa pol. ori dupa ung. kristaly, de unde Ardelenii zic cristal. Alte forme vulgare is crestal si clistar.

MONOGAMIE, monogamii, s. f. forma de casatorie in care un barbat are o singura sotie, iar femeia un singur barbat. ♦ stare a unei plante monogame. – Din germ. Monogamie, fr. monogamie.

NEOCOLONIALISM s. n. forma noua a colonialismului care urmareste sa domine din punct de vedere economic fostele colonii, declarate state independente. [Pr.: ne-o-co-lo-ni-a-] – Din fr. neo-colonialisme.

COLAC ~ci m. 1) Paine alba in forma de inel, impletit din doua sau mai multe vite de aluat. ◊ A se face ~ a sta culcat cu corpul incovoiat. Omul nu fuge de ~, ci de ciomag fiecare se fereste de rau, nu de bine. A astepta pe cineva cu ~ci calzi a-i face cuiva o primire c******a. ~ peste pupaza la un necaz se adauga altul. La cel bogat vine si d****l cu ~ celui norocos ii merge bine intotdeauna. Cum e sfantul si ~cul dupa cum e omul, asa este si atitudinea fata de el. 2) Obiect de forma inelara avand diferite intrebuintari. ◊ ~ de salvare cerc de pluta sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material usor), folosit pentru a tine la suprafata apei un naufragiat. ~ de fum rotocol de fum de tigara. 3) Ingraditura de piatra sau de lemn a unei fantani; ghizd. /<sl. kolati

TURBULENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care, aflandu-se intr-o stare de e*******e sporita, atata pe cei din jur; care provoaca dezordine. 2) fiz.(despre fluide) Care formeaza vartejuri. /<fr. turbulent, lat. turbulentus

CONVENTIE s. f. 1. intelegere, acord, pact intre state, institutii etc. *contract. *denumire data unor tratate internationale. 2. (lit., arte) acceptare tacita a unor procedee, forme sau idei. 3. (pl.) deprindere stabilita prin traditie. 4. adunare legislativa a Frantei intre 1792 si 1794. 5. congres al unui partid, al unei grupari politice, reunit in vederea desemnarii candidatului la presedintie, stabilirii platformei-program etc. (< fr. convention, lat. conventio)

TRANSPORT s. n. 1. faptul de a transporta; transportare. ◊ totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate. 2. (pl.) ramura a economiei nationale, totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor. 3. (poligr.) transpunere a imaginii de pe o forma pe alta, a copiei originalului de pe cliseu pe piatra litografica. 4. (fig.) uitare de sine, stare de contemplatie. (< fr. transport, germ. Transport)

HERULI (‹ fr., lat.) s. m. pl. Populatie germanica originara din S Scandinaviei si din Pen. Iutlanda, care, in sec. 3, sub presiunea danilor, migreaza spre S Europei; o ramura se deplaseaza in reg. Rinului inferior, iar alta se opreste in reg. Marii Azov, de unde, in alianta cu gotii, intreprind atacuri in provinciile europene si asiatice ale Imperiului Roman. Supusi de huni, h. isi dobandesc libertatea dupa destramarea statului acestora (454) si se stabilesc, ca federati ai Imperiului Roman, in zona Dunarii de Jos, unde formeaza un regat, distrus, in 512, de longobarzi.

ORTON, rau in SE statului Peru si NV Boliviei, afl. stg. al raului Beni, in aval de Riberalta; 545 km. Este format din unirea, la Puerto Rico, a raurilor Tehumanu si Manuripe (Mamuripi), care izvorasc din SE statului Peru. Navigabil in cursul inferior.

POTCOAVA, potcoave, s. f. Piesa din otel, aproximativ in forma de semicerc, care se fixeaza cu caiele pe copitele animalelor de tractiune, pentru protejarea lor la mers. ◊ Loc. adv. In potcoava = in forma de semicerc. ◊ Expr. Cauta (sau umbla dupa) potcoave de cai morti ori cauta (sau umbla) dupa cai morti, sa le ia potcoavele = umbla dupa lucruri imposibil de obtinut sau de gasit. A-si lepada (sau a sta sa-i pice) potcoavele = a muri sau a fi pe moarte. ♦ Piesa de otel, aproximativ in forma de semicerc, care se fixeaza pe tocurile bocancilor si ale cizmelor pentru a le proteja. – Din bg. podkova, scr. potkova.

ABSOLUTISM n. 1) forma de guvernamant bazata pe puterea absoluta a unei singure persoane (monarh, duce etc.); autocratie. 2) Conceptie care sta la baza unei monarhii. /<fr. absolutisme

CALISA s.f. formatie geologica in forma de crusta albicioasa dura, compusa din carbonat de calciu si aflata in solul din sud-vestul statelor Unite. [< fr. caliche].

PROTEST s. n. 1. manifestare energica impotriva unor incalcari, a unor actiuni nedrepte etc. 2. forma a demersului diplomatic prin care un guvern ia atitudine impotriva unor acte savarsite de guvernul altui stat, pe care le considera contrare tratatelor sau normelor de drept international. 3. act public prin care organele judecatoresti constata neplata la scadenta a unei polite. (< lat. protestum, it. protesta)

OSMIU (‹ fr. {i}; {s} gr. osne „miros”) s. n. Element chimic (Os, nr. at. 76, m. at. 190,2, m. sp. 22,7, p. t. c. 2.700ºC, p. f. c. 4.600ºC) din familia metalelor platinice; este alb-cenusiu, lucios, foarte dur, dar casant. Se gaseste in natura in stare nativa, aliat cu celelalte metale platinice. Foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se intrebuinteaza sub forma de aliaje cu iridiul, wolframul etc. sau in calitate de catalizator al multor reactii. A fost descoperit de Smithson Tennant in 1803.

CONSTITUTIE (‹ fr., lat.) s. f. I. 1. Totalitatea particularitatilor morfologice, functionale si psihologice ale unui individ; este conditionata ereditar de si ontogenetic si determina caracterul reactiilor fata de actiunea agentilor externi; structura, alcatuire. 2. Conformatie. II. Legea fundamentala a unui stat, care reflecta stadiul de dezvoltare sociala, economica si politica a acestuia la un moment dat, stabilind forma de guvernamint si organizare statala, precum si drepturile si obligatiile fundamentale ale cetatenilor. Prima c. a fost Constitutia americana de la 1787, urmata de Constitutia franceza de la 1791. In sec. 19 si la inceputul sec. 20, constitutia scrisa s-a generalizat in Europa si Asia, iar mai apoi si in Africa. In Romania, prima c. a fost adoptata la 1866. Au urmat c. de la 1923 si 1938. Alte c. au fost adoptate in anii 1948, 1952, 1965, 1991.

URARTU, stat antic, care a cuprins hotarele sale terit. de azi ale Armeniei, E Turciei si NV Iranului. format in sec. 9 i. Hr. in pod. Armeniei cu resedinta in orasul Tuspa pe malul L. Van. A cunoscut inflorirea maxima in sec. 8 i. Hr., sub regele Argisti I (790-766 i. Hr.), cand si-a aparat cu succes independenta impotriva Asiriei. La inceputul sec. 6 i. Hr. a fost cucerit de triburile indo-europene ale armenilor, devenind ulterior prov. a Mediei.

RAZBOI DE SECESIUNE (1861-1865), denumirea Razboiului civil din S.U.A. purtat intre coalitia statelor din nord (abolitioniste) si a celor din sud (sustinatoare ale sclavagismului), care s-au desprins din „Uniune” si au format o confederatie. In urma alegerii ca presedinte a lui A. Lincoln, cunoscut pentru convingerile sale abolitioniste, statele din S tarii s-au rasculat (apr. 1861) cu scopul de a mentine sclavia. Dupa victoriile de la Gettysburg si Vicksburg, nordistii au silit pe rebeli sa capituleze la Appomattox. In urma razboiului, sclavajul (abolit inca de la 1 ian. 1863) a fost desfiintat de pe intreg terit. S.U.A.

PROCEDURA, proceduri, s. f. 1. Totalitatea actelor si a formelor indeplinite in cadrul activitatii desfasurate de un organ de jurisdictie, de executare sau de alt organ de stat. 2. (Livr.) Procedeu (1). 3. Ramura a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1). 4. (Mai ales la pl.) Tratament special efectuat in unitati sanitare pentru tratarea diverselor boli. – Din fr. procedure.

NOI pron. pers. 1 pl. 1. (Desemneaza pe cel care vorbeste si persoana sau persoanele pe care acesta si le asociaza in vorbire) S-a inserat si noi tot pe loc stam. ◊ Loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasa; in tara, in regiunea etc. de bastina. 2. (La dativ, in formele ne, ni, cu valoare posesiva) Casa ne e frumoasa. (Cu valoare de dativ etic) Ne esti departe. 3. (La dativ sau la acuzativ, in forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam multe. 4. (In stilul oticial-administrativ) Eu. Noi, directorul scolii, am hotarat. ◊ (Ca plural al modestiei) Noi credem ca una dintre caracteristicile muzicii este melodia. Multumim celor care ne-au ajutat. [Dat.: noua, ne, ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. nos.

RADIOstatIUNE, radiostatiuni, s. f. Ansamblu format dintr-un radioemitator, o antena de emisiune, instalatii si cladiri anexe, destinat efectuarii radioemisiunilor. [Pr.: -di-o-sta-ti-u-] – Dupa rus. radiostantiia.

TIFOIDA adj.f. Febra tifoida = boala infectioasa epidemica manifestata prin febra mare, tulburari digestive si printr-o stare generala de lancezeala si de toropeala. [Pron. -fo-i-. / < fr. typhoide, cf. gr. typhos – sfarseala, eidos – forma].

TRANSPORT s.n. 1. Faptul de a transporta; transportare. ♦ (La pl.) Ramura a economiei nationale care cuprinde totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor. 2. Totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate impreuna. 3. (Poligr.) Transpunere a imaginii de pe o forma pe alta a copiei originalului de pe cliseu pe piatra litografica. 4. (Fig.; liv.) Uitare de sine, emotie, stare de contemplatie. [< fr. transport].

POLARIZARE s.f. 1. Fenomen fizic prin care unele corpuri capata insusirea de a avea poli magnetici sau electrici; polarizatie. ♦ Proces fizic prin care raza de lumina isi schimba miscarea normala ondulatorie pe mai multe planuri intr-o miscare ondulatorie pe un singur plan. 2. stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♦ stare a unui mediu ale carui proprietati sunt descrise local de marimi vectoriale; (p. ext.) marimea vectoriala care descrie o astfel de stare. 3. Diferentiere si dezvoltare in directii deosebite a sensurilor unui cuvant care avea initial un singur inteles. ♦ (Fil.) formare a unor termeni opusi polari. [< polariza].

BAGHETA, baghete, s. f. 1. Betisor subtire; nuielusa, varguta. ◊ Bagheta magica = betisorul de care se slujesc scamatorii in operatiile lor. ♦ Varga usoara si nu prea lunga cu care dirijorii conduc executia unui ansamblu muzical; fig. talentul, maiestria dirijorului. ♦ Betisor de forme variate cu care se lovesc membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale. ♦ Vergea de lemn pe care sta intins parul arcusului. ♦ Dunga de ajur sau de culoare diferita care impodobeste uneori ciorapii pe partea exterioara a gleznelor. 2. Nume dat unor piese cilindrice subtiri care fac parte din diverse mecanisme sau aparate. – Fr. baguette.

CURCAN (‹ curca) s. m. (ZOOT.) Pasare din ordinul galiformelor, care traieste in stare salbatica in S.U.A. si Mexic, de c. 45-70 cm, cu coada lata, ce o desfasoara sub forma de evantai (Meleagris gallopavo); a fost singura pasare domesticita de azteci, iar europenii l-au adus, la c. 1500, pe vechiul continent, ca pasare domestica; este crescut pentru productia de carne; p. restr. masculul curcii.

CONFUZIE, confuzii, s. f. 1. Faptul de a confunda; incurcatura; lipsa de orientare (in diverse probleme). ◊ Confuzie mintala = stare patologica ce se caracterizeaza prin tulburari de perceptie, orientare, rationament, memorie etc., insotite uneori de agitatie. 2. (Jur.; in forma confuziune) Stingere a unei obligatii prin intrunirea, in aceeasi persoana, a calitatilor de creditor si debitor. [Var.: confuziune s. f.] – Din fr. confusion, lat. confusio, -onis.

OMOLOG, -OAGA, omologi, -oage, adj., s. m. 1. Adj. (Despre doua elemente apartinand unor figuri geometrice intre care exista o corespondenta determinata) Care corespunde, care se afla in corespondenta. Laturi omoloage. 2. Adj. (Despre o substanta organica) Care are o structura chimica diferita de structura altei substante prin prezenta unei grupe in care carbonul se afla in combinatie cu doi atomi de hidrogen. Hidrocarburi omoloage. 3. Adj. (Biol.; despre unele organe) Care are structura asemanatoare si origine comuna, dar forma externa si functiuni diferite. 4. S. m. Persoana care detine o functie oficiala intr-o organizatie sau intr-un stat, privita in raport cu o alta persoana care detine aceeasi functie oficiala intr-o alta organizatie sau intr-un alt stat. – Din fr. h*******e.

SPIN¹, spini, s. m. I. 1. Organ in forma de teapa care creste pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe) spini = a fi nelinistit, nerabdator. A fi (sau a sta) ca pe un spin in ochii (sau in inima, in coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezenta neplacuta pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. Nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini¹ (I 1). ♦ Spec. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasa si ramificata, cu frunze dintate si spinoase si cu flori rosii, dispuse in capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte in forma de spin¹ (I 1) a carligului de undita, situata in varful acestuia. 2. Stift. – Lat. spinus „prun salbatic”.

SULF s. n. Metaloid de culoare galbuie, cu miros neplacut, care se gaseste in natura in stare nativa sau in combinatii, intrebuintat mai ales in tehnica si in medicina; pucioasa. ◊ Floare de sulf = sulf sub forma de pulbere fina. – Din lat. sulphur.

A SE ASEZA ma asez intranz. 1) A se instala (pe ceva) pentru a sedea. 2) A se pune intr-o anumita ordine. 3) (despre pasari sau insecte) A se lasa din zbor (pe ceva). 4) A se aranja cu traiul intr-un loc; a se restabili; a se statornici. 5) (despre substante pulverulente) A se lasa pe o suprafata, formand un strat; a se asterne; a se depune. 6) (despre lichide in fermentatie) A deveni limpede. 7) A ajunge in stare de liniste; a se linisti. /<lat. assediare

DECLIVITATE ~ati f. 1) Unghi ascutit format de o dreapta inclinata (sau de un plan) cu o dreapta sau cu un plan orizontal; panta. 2) geogr. stare decliva a unei suprafete de teren; inclinare. [Art. declivitatea; G.-D. declivitatii] /<fr. declivite, lat. declivitas, ~atis

CARENA s.f. 1. Partea din corpul navei care sta sub apa. ♦ Volumul de apa dislocat de un plutitor sau de o nava. 2. Portiune din corola leguminoaselor, in forma de luntre, care ia nastere prin unirea celor doua petale inferioare. 3. Iesitura a unui organ sau a unui os. 4. Creasta osului stern la pasari. [Pl. -ne. / < fr. carene, it. carena].

DUALISM s.n. 1. (op. monism) Conceptie filozofica potrivit careia la baza existentei stau doua principii opuse si ireductibile: materia si spiritul, corpul si sufletul, binele si raul etc. 2. Dualismul austro-ungar = forma de conducere adoptata de monarhia austro-ungara dupa revolutia din 1848, constand in alianta paturilor conducatoare ale celor doua natiuni privilegiate (austriaca si ungara). [< fr. dualisme].

PRECIPITATIE s. f. 1. trecere in stare de precipitat a unei substante; precipitare. 2. produs al condensarii vaporilor de apa atmosferici, care cade pe pamant sub forma de ploaie, zapada, grindina etc. 3. graba mare, zor. (< fr. precipitation, lat. praecipitation)

1) cin n., pl. uri (vsl. cinu, ordin, rang, cinovihiku, oficial, ciniti, a compune, a forma; rus. cin, rang, ung. csin, eleganta. V. cinie 1, cinel 2, cinovnic, cisla, citesc, pricina, cinatuiesc. Vechi. Rang, treapta, stare sociala. Tagma, teapa.

CONVERSIUNE ~i f. 1) Modificare a conditiilor unui imprumut prin micsorarea dobanzii si prelungirea termenului de plata. 2) Schimbare a unei sume de bani in alta (apartinand altui stat). 3) Trecere la alta credinta. ~ea unui eretic la crestinism. 4) Modificare a esentei unui lucru. ~ea metalelor. 5) lingv. Procedeu de formare a cuvintelor prin trecerea lor dintr-o categorie gramaticala in alta fara schimbarea formei. [Art. conversiunea; G.-D. conversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. conversion, lat. conversio, ~onis

A SE PRAVALI ma ~esc intranz. 1) A cadea de la inaltime. 2) A-si pierde pozitia verticala (rasturnandu-se jos); a inceta de a mai sta drept; a cadea; a pica; a se rasturna. 3) (despre ape) A curge cu repeziciune de pe un loc abrupt (formand o cascada); a se prabusi. /<bulg. provalja se, sb. provaliti

FEBRA s.f. 1. Temperatura ridicata a corpului cauzata de o boala. V. hipertermie. ◊ Febra musculara = stare de oboseala generala care apare la cineva neantrenat in urma unor eforturi fizice. 2. (Fig.) Emotie, neliniste, incordare; pirexie. // (In forma febri-) Element prim de compunere savanta cu sensul de „febra”. [< it. febbre, cf. lat. febris].

POLIANDRIE s.f. 1. forma istorica de organizare a familiei, in care o femeie era casatorita in acelasi timp cu mai multi barbati. 2. (Bot.) stare a unei flori poliandre. [Gen. -iei. / < fr. polyandrie, cf. gr. polys – numeros, aner – barbat].

ACORD s.n. 1. Comunitate de vederi asupra unui punct determinat intr-o intelegere; invoire, intelegere. 2. Tratat, conventie intre state, care reglementeaza domenii determinate ale colaborarii internationale. 3. Remunerare a muncii prestate, fixata pe unitatea de produs realizat. ◊ Acord global = forma de organizare si de retribuire a muncii prin care se leaga nemijlocit marimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate. 4. Raport intre doua sau mai multe cuvinte ale caror forme trebuie sa concorde potrivit genului, numarului, cazului, conjugarii etc. 5. Armonie a mai multor sunete muzicale produse in acelasi timp. ♦ Disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale si inlantuirii lor. ♦ (Fiz.) Sintonie. [Cf. fr. accord, it. accordo].

HAPLOIDIE s.f. (Biol.) stare a ceea ce este haploid. [Pron. -plo-i-, gen. -iei. / < fr. haploidie, cf. gr. haplos – o data, eidos – forma].

TRIPLA INTELEGERE (ANTANTA), denumire a blocului militar si politic, format in anii 1904-1907 de Marea Britanie, Franta si Rusia. In cursul primului Razboi Mondial i s-au alaturat si alte state. Era indreptata impotriva Triplei Aliante.

ASPIRANTURA s. f. forma de studiu organizata pe langa universitati si institute de cercetari stiintifice, pentru pregatirea persoanelor care au trecut examenul de stat, in vederea obtinerii titlului superior de „candidat in stiinte”. – Rus. aspirantura.

TANTAL (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Tantal) s. n. Element chimic (Ta; nr. at. 73, m. at. 180,948, p. t. 3.010ºC, p. f. c. 4.100ºC, gr. sp. 16,7). Metal rar, cenusiu, lucios, dur, ductil in stare pura si foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se gaseste in natura in tantalit si si pamanturile rare. Formeaza combinatii in treptele de valenta 2, 3, 4 si 5. Se foloseste in metalurgie (component al aliajelor refractare, solide si rezistente la coroziune), in energia nucleara, ind. constructoare de masini, chimica, electronica, in medicina (aplicarea suturilor, fixarea oaselor si vaselor), pentru fabricarea bijuteriilor (in locul platinei). A fost descoperit de A.G. Ekeberg in 1802.

CUANTIC, -A (‹ fr. {i}) adj. Referitor la cuanta sau la cuantificare ◊ Teoria c. = teorie care sta la baza fizicii moderne, conform careia emisia si absorbtia de energie la nivel atomic sau subatomic se face sub forma de cuante. ◊ Logica c. = logica trivalenta propusa in 1944 de H. Reichenbach pentru a rezolva anumite probleme specifice mecanicii c.: contine trei valori: adevarat, fals si indeterminat, in sensul principiului de indeterminare al lui Heisenberg.

ACVAPLANARE s.f. stare de plutire a unui automobil ce se deplaseaza cu viteza mare pe un strat de apa cu grosimea de 1-2 mm, format pe portiunile plane ale soselelor in timpul ploilor abundente. [< acvaplan + -are].

somina, somini, s.f. (reg.) 1. par care se asaza orizontal pe furci, pentru a forma patulul de fan. 2. barna mai subtire de care se leaga lantul caldarii la cuptor. 3. barna lunga care uneste capriorii casei. 4. (in forma: sumina) parte a podului unei case construita pe capetele iesite in afara ale grinzilor. 5. scobitura in malul unei ape, unde stau pestii. 6. ascunzatoare, gaura de sobolan, de cartita etc.

RECONQUISTA [rekonkista], denumirea perioadei, din istoria Pen. Iberice, cuprinsa intre sec. 8 si 15, dominata de lupta pentru eliberarea terit. ocupate de arabi si de berberi. O importanta cruciala in timpul R. a avut-o lupta din 16 iul. 1212 de langa Las Navas de Tolosa in care fortele crestinilor, comandate de regele Alfons VIII al Castiliei, au infrant armata maura a Almohazilor. Cu toate ca incepand de la mijlocul sec. 13 crestinii eliberasera cea mai mare parte a Pen. Iberice, R. a luat sfarsit abia in 1492, o data cu cucerirea Granadei (asediata din 1481). In timpul R. s-au format regatele Leon, Aragon, Navarra, Castilia si Portugalia. Perioada R. a avut un rol important in dezvoltarea economica si politica a statelor iberice, accelerand formarea statelor unitare Spania si Portugalia; in acelasi timp a contribuit la cresterea devotamentului fata de Regalitate si Biserica; spre sfarsitul ei se instituie Inchizitia.

COALIZA, coalizez, vb. I. Refl. recipr. (Despre state, partide, clase sociale, persoane) A se uni, a se alia impotriva unui dusman comun sau in scopul unei actiuni comune; a forma o coalitie. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaliser.

DEBILITATE, debilitati, s. f. Faptul de fi debil; stare de slabiciune a organismului, insotita de scaderea rezistentei la eforturi si la boli, datorita subnutritiei, unor boli cronice etc. ◊ Debilitate mintala = forma de inapoiere mintala, mai putin grava decat idiotia sau imbecilitatea, in care individul nu poate depasi insusirea cunostintelor corespunzatoare primelor patru clase elementare. – Din fr. debilite, lat. debilitas, -atis.

SPATIU ~i n. 1) Intindere nelimitata care cuprinde toate corpurile ceresti. 2) Intindere a universului cu exceptia atmosferei terestre. ◊ ~ aerian parte din atmosfera, care se intinde asupra teritoriului unui stat. ~ locativ suprafata camerelor de locuit. 3) Distanta intre doua puncte sau intre doua obiecte. ~ intre cuvinte. 4) Durata care separa doua momente. 5) filoz. forma fundamentala de existenta a materiei in cadrul careia are loc miscarea acesteia. [Sil. -tiu] /<lat. spatium, it. spazio, fr. espace, germ. Spatium

PELOIDE s.n.pl. Substante rezultand din procese geologice, care se gasesc in stare fina in namoluri, intrebuintandu-se pentru comprese si bai. [Sg. peloid. / pron. -lo-i-. / < germ. Peloide, cf. gr. pelos – noroi, eidos – forma].

CAROL MARTEL, majordom al statului franc (715-741). A consolidat autoritatea centrala, exercitind conducerea efectiva a regatului; a secularizat o parte din proprietatile bisericesti, impartindu-le vasalilor sub forma de beneficii in schimbul prestarii serviciului militar. A infrint pe arabi la Poitiers (732).

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Intrunire a mai multor persoane in scopul discutarii unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊ Adunare constituanta = adunare alcatuita din reprezentanti alesi in vederea votarii sau modificarii unei constitutii. Adunare legislativa = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunta prin vot asupra proiectelor de legi. Adunare nationala = a) organ suprem al puterii de stat in unele tari; b) organ de stat cu functii legislative sau consultative. Adunare generala = adunare cu participarea generala a membrilor in anumite organizatii, intreprinderi etc. 4. Concentrare a unor fiinte intr-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnul dat pentru strangerea intr-o formatie ordonata a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colectie (de texte). 7. (Inv. si reg.) Petrecere. – V. aduna.

BRICHETA², brichete, s. f. 1. Produs obtinut prin brichetarea materialului marunt sau pulverulent, in forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), in vederea transportului, a folosirii sau a prelucrarii lui ulterioare. 2. (In sintagma) Bricheta furajera = furaj combinat, in stare presata, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor si ovinelor. – Din fr. briquette.

VULCAN, vulcani, s. m. 1. Ridicatura muntoasa de forma conica, formata prin eruptia la suprafata solului a lavei si a unor produse magmatice, avand in centru o deschizatura larga. ◊ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenintat de o primejdie, de un pericol gata oricand sa se dezlantuie. ♦ Fig. Locul de unde poate porni o actiune primejdioasa; stare de lucruri periculoasa sau amenintatoare; pericol iminent. 2. (In sintagma) Vulcan noroios = ridicatura conica formata prin eruptia la suprafata solului a unor gaze care antreneaza apa si namol. – Din it. vulcano, germ. Vulkan.

SA, sei, s. f. 1. Piesa de harnasament confectionata din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului si pe care sade calaretul. ◊ Expr. A pune saua (pe cineva) = a supune, a stapani, a exploata (pe cineva), a constrange pe cineva sa faca ceva. A vorbi din sa = a vorbi de sus, cu siguranta de sine. 2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formata dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se sta in timpul deplasarii vehiculului. 3. Os din spinarea gainii. ◊ Saua turceasca = scobitura in grosimea osului sfenoid, in care se afla situata glanda hipofiza. 4. forma de relief reprezentand o depresiune cuprinsa intre doua parti de teren mai ridicate, cu care alcatuieste un ansamblu; curmatura. Saua dealului. [Var.: sea s. f.] – Lat. sella.

CONGRES, congrese, s. n. 1. Reuniune nationala sau internationala in care delegati sau invitati dezbat probleme majore de ordin politic, economic, organizatoric, stiintific, cultural etc. 2. Organ suprem de conducere al unor partide politice, organizatii de masa si obstesti. 3. Denumire a parlamentului in unele tari, format din Camera reprezentantilor si Senat. 4. (Urmat de determinari) Denumire a unor partide politice. Congresul National Indian. 5. Denumire data unor conferinte internationale ale statelor, convocate, de obicei, pentru incheierea de tratate de pace. – Din fr. congres, lat. congressus.

DICTATURA s.f. 1. Demnitatea de dictator in vechea Roma; timpul cat un dictator exercita puterea. 2. forma de guvernamant in care puterea suprema apartine unui dictator; guvernare exercitata de o clasa dominanta. 3. (In filozofia marxista) Dictatura proletariatului = putere de stat a clasei muncitoare intemeiata pe alianta dintre clasa muncitoare si taranimea muncitoare, rolul conducator detinandu-l clasa muncitoare prin partidul ei marxist-leninist. [< lat. dictatura, cf. fr. dictature].

PACHET¹ s. n. 1. reunire de obiecte legate sau invelite laolalta in hartie, in carton etc. ♦ (fam.) a trimite pe cineva ~ = a expedia fara voia lui. 2. forma intermediara a semifabricatului la producerea tablei subtiri prin laminare periodica. 3. grup de doua-patru trenuri care circula in acelasi sens intre doua statii. 4. (sport) pack (2). 5. set, multime de probleme, legi, masuri etc. ♦ ~ de nervi = persoana nervoasa, care se agita continuu. (< fr. paquet, germ. Packet)

DEVENI, devin, vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface in..., a lua, a primi aspectul sau forma de... 2. A incepe sau a ajunge sa fie; a se face. A deveni profesor. 3. (Fam.; in expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a intamplat. – Din fr. devenir.

PREDICAT, predicate, s. n. 1. (Gram.) Parte principala a propozitiei, care arata o actiune, o stare sau o insusire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb la un mod personal (sau printr-o interjectie). Predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ la un mod personal si un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecati care afirma sau neaga ceva despre subiect. – Din fr. predicat, lat. praedicatum.

FILARMONIC, -A, filarmonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se refera la activitatea de raspandire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. ◊ Societate filarmonica = institutie, asociatie avand ca scop cultivarea si raspandirea artelor, in special a artei muzicale. 2. S. f. Institutie (de stat) care detine rolul principal in viata de concert si in dezvoltarea culturii muzicale a unei tari, cuprinzand toate aspectele artei interpretative si toate formele de manifestare concertistice. ♦ Orchestra simfonica apartinand unei astfel de institutii. – Din fr. philharmonique.

RAGTIME [rægtaim] (cuv. engl.) s. n. Stil pianistic la moda in perioada 1896-1917, care al luat nastere in statul american Missouri si a reprezentat, impreuna cu bluesul, unul dintre elementele constitutive ale jazz-ului. Muzica vesela si optimista, in tempo moderat, cu forma simetrica. Beneficiaza de partituri scrise si publicate.

VERVA s. f. Insufletire, avant, imaginatie, fantezie care anima pe cineva (fiind exprimata prin cuvinte); bogatie verbala rezultata din aceasta stare de spirit; volubilitate. ◊ Expr. A fi in (sau in) verva = a) a fi insufletit, volubil, avantat; b) (despre sportivi, artisti etc.) a manifesta o forma deosebit de buna. – Din fr. verve.

A ADUCE aduc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ castig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunostinta a instiinta. ~ multumiri a multumi. ~ jertfa a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia a) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducerre

BURSA¹ s.f. I. Ajutor banesc acordat de stat, de o institutie, de o persoana particulara etc. unui elev sau unui student pentru a se intretine in timpul studiilor. II. (Med.) formatie anatomica in forma de sac, plina cu un lichid vascos. ◊ Bursa seroasa = punga, continand sinovie, care se formeaza in apropierea articulatiilor. [Pl. -se. / < fr. bourse, cf. lat. bursa, gr. byrsa – sac].

PRINCIPE s.m. (Ist.) 1. Titlu dat imparatului in Imperiul roman. 2. (la pl.; acc. principi) Nume dat soldatilor veterani care formau o a doua linie in formatia de lupta a unei legiuni romane. 3. Persoana care face parte dintr-o familie domnitoare sau care detine suveranitatea unui stat (mic); print. [< lat. princeps, cf. it. principe].

REstaURA vb. I. 1. tr. A reface, a aduce intr-o stare asemanatoare cu cea originara (o cladire, o pictura, un tablou etc.). 2. tr. A reintrona (un suveran, o dinastie); a readuce (dupa ce fusese inlaturata) o forma de guvernamant. 3. refl. (Fig.; frantuzism) A-si restabili fortele, a se intrema. [Pron. -ta-u-. / < fr. restaurer, it., lat. restaurare].

DIAPAZON s.n. 1. Instrument alcatuit dintr-o vergea metalica in forma de U, care, vibrand, produce un sunet pur (de obicei „la”). ◊ A fi la acelasi diapazon cu cineva = a fi in aceeasi dispozitie, in aceeasi stare sufleteasca cu cineva. 2. Intindere a sunetelor pe care le produce o voce sau un instrument de la sunetul cel mai grav pana la cel mai inalt; registru. 3. Model-tip de hasuri folosit la standardizarea trasarii grosimii hasurilor. 4. (Tehn.) Diapazon de dimensiuni = interval dintre valorile maxime si minime ale dimensiunilor unor piese standardizate. [< fr. diapason, cf. lat., gr. diapason – gama].

MONOGAMIE s. f. 1. forma de casatorie in care un barbat sau o femeie are o singura sotie, respectiv un singur sot. 2. convietuire a unui mascul cu o singura femela. 3. stare a unei flori sau plante monogame. (< germ. Monogamie, fr. monogamie)

BANCA EUROPEANA PENTRU RECONSTRUCTIE SI DEZVOLTARE (B.E.R.D.), institutie financiara interguvernamentala la care participa 39 de state, creata in 1991, la Londra, in scopul efectuarii de operatiuni de credit pentru tarile Europei Centrale si de Est. Este condusa de un consiliu al guvernatorilor, format din reprezentantii tarilor membre. Are un capital initial de 10 miliarde ECU (12 miliarde dolari).

alianta f., pl. e (fr. alliance). Uniune pin [!] casatorie. Confederatiune intre state ori intre suverani: tractat de alianta. Fig. Uniune, amestecatura de mai multe lucruri; alianta prudentei si a curajului. Alianta de cuvinte, unire de cuvinte care formeaza o expresiune insemnata, precum: nu vede de cit noaptea, nu aude de cit linistea.

NEUTRU, -A adj. 1. Care nu ia partea nimanui, care nu este de partea nimanui; (despre un stat) care nu se amesteca in conflictul dintre mai multe state, care nu participa la pacte sau aliante militare; (despre persoane) neincadrat in nici o miscare, in nici un partid etc. 2. Indiferent. 3. Gen neutru (si s.n.) = forma pe care o iau substantivul, adjectivul etc. pentru a denumi in special obiecte inanimate, unele nume colective si generice, precum si unele animale. ◊ Vocala neutra = vocala mediala. 4. (Chim.; despre compusi) Care nu prezinta nici caractere de acid, nici caractere de baza. ♦ (Despre corpuri) Care nu are sarcina electrica. [< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi].

TAXA, taxe, s. f. 1. Suma de bani care se percepe la anumite marfuri sub forma de impozit. ◊ Taxa pe valoarea adaugata = impozit general care se aplica pe fiecare stadiu al circuitului de productie al produsului final. 2. Plata efectuata in favoarea bugetului de stat de catre diferite persoane fizice sau juridice in cazul cand acestea se bucura de anumite servicii sau drepturi. ♦ Suma de bani care se plateste unei institutii in schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. – Din fr. taxe.

VARIATIE s.f. 1. Schimbare; stare a unui lucru care prezinta (multe) schimbari. ♦ Diversitate, felurime. ♦ (Biol.) Schimbare a unei insusiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal si vegetal. 2. (La pl.; si in forma variatiuni) Piesa muzicala compusa pe o tema sau pe un motiv dat, caruia i se adauga diferite ornamentatii. ♦ Dans solistic clasic, variat si de virtuozitate. 3. (Mat.) Variatia unei functii = diferenta dintre valorile functiei in doua puncte. 4. (statist.) Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul in cadrul unei colectivitati sub influenta anumitor factori. [Gen. -iei, var. variatiune s.f. / cf. fr. variation, lat. variatio].

BINAR, -A I. adj. 1. format din doua unitati; divizibil cu 2. (chim.) constituit din doua elemente. ◊ compus din doua elemente dispuse cate doua. 3. (mat.) a carui baza este numarul 2. II. s. f. (astr.) stea dubla. (< fr. binaire, engl. binary, lat. binarius)

RICKETSIOZA (‹ fr.) s. f. Boala infectioasa provocata de o bacterie din genul Rickettsia. R. se manifesta prin febra foarte mare, stare de prostratie si aparitia de eruptii cutanate caracteristice, netratate avand o evolutie grava ce poate duce la moarte. De obicei, r. sunt localizate geografic si apar sub forma de cazuri izolate, dar unele (mai ales tifosul exantematic) pot afecta colectivitati mari.

BAZA ~e f. 1) Totalitate a elementelor de rezistenta pe care se sprijina o constructie; temelie; fundament. ~a coloanei. 2) Linie dreapta sau plan, de obicei in pozitie orizontala, de la care se masoara perpendicular inaltimea unui corp geometric. ~a triunghiului. 3) Loc special amenajat de concentrare a unor rezerve (de oameni, materiale, instalatii etc.) necesare unei activitati. ~ de aprovizionare. ~ sportiva. ◊ ~ navala port militar. ~ militara loc de stationare pe teritoriul unui stat a unor trupe dotate cu mijloace de lupta pentru razboi. 4) chim. Compus chimic al unor metale care albastreste hartia rosie de turnesol si intra in combinatie cu acizii, formand saruri. 5) la pl. fig. Element de importanta primordiala, pe care se tine, se intemeiaza ceva; principiu fundamental. ~ele unui acord. ◊ Fara ~ neintemeiat; inconsistent. A pune ~ele (a ceva) a intemeia; a funda. ~ economica (a societatii) totalitate a relatiilor de productie intr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale. 6) anat. : ~a craniului parte a craniului, care inchide cutia craniala spre ceafa. 7) lingv.: ~ de articulatie mod, posibilitate de articulare a sunetelor la un popor. [G.-D. bazei] /<fr. base

DEPRESIUNE ~i f. 1) geogr. forma de relief concava, aflata la un nivel mai jos in comparatie cu regiunile din jur; adancitura a reliefului. ◊ ~ atmosferica zona atmosferica cu presiune scazuta, favorabila formarii ciclonilor. 2) fig. stare (patologica) de apasare sufleteasca profunda si persistenta; deprimare; dezolare. [Art. depresiunea; G.-D. depresiunii; Sil. -si-u-] /<fr. depression, lat. depressio, ~onis

SENAT s.n. 1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor. 2. Corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, format din membri alesi sau de drept. ♦ Loc unde se aduna senatorii. 3. Consiliu de conducere al unei institutii de invatamant superior. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. senat, it. senato, lat. senatus < senex – batran].