NONET s.n. Ansamblu de noua instrumente care executa impreuna o piesa muzicala; (p. ext.) piesa muzicala clasica, adesea in forma de sonata, compusa pentru un astfel de ansamblu. [< it. nonetto].

REEXPOZITIE s. f. (muz.) repetare a expozitiei in forma de sonata clasica; (impr.) repriza (4). (< fr. reexposition)

BEETHOVEN, Ludwig van (1770-1827), compozitor german. Marea lui personalitate este caracterizata prin imbinarea gindirii cu o rara fantezie creatoare. Reprezentant, alaturi de Haydn si Mozart, al clasicismului vienez; prin accentele revolutionare si amprenta individuala a muzicii sale pregateste aparitia romantismului. Considerat drept cel mai mare maestru al simfoniei, al concertului si al sonatei pentru pian solo sau in combinatie cu alt instrument. Dind o pondere deosebita dezvoltarii materialului tematic (prin transformarea lui ritmica si armonica, trecerea lui prin diverse planuri tonale), B. confera lucrarilor sale instrumentale acel caracter dialectic care va ramine in continuare un principiu fundamental al oricarei lucrari avind la baza forma de sonata. Maiestria dezvoltarilor ii confera posibilitatea de a expune in lucrarile sale, cu o rascolitoare forta dramatica, nesfirsita gama a sentimentelor omenesti. Opera sa cuprinde: noua simfonii, uveturile „Leonora” si „Coriolan”, cinci concerte pentru pian, un concert pentru vioara, un triplu concert pentru pian, vioara si violoncel, 32 sonate pentru pian, zece sonate pentru vioara, cinci pentru violoncel, 17 cvartete, cvintete, baletul „Fapturile lui Prometeu”, opera „Fidelio”, muzica de scena pentru „Egmont”, cantate, oratorii, mise, lieduri.

INTRODUCERE s. f. 1. actiunea de a (se) introduce. 2. parte introductiva (a unei opere etc.) ◊ (muz.) sectiune cu caracter introductiv si tempo aparte a unei forme ciclice (sonata, cvartet, simfonie etc.). ◊ parte de inceput in unele oratorii. 3. studiul pregatitor asupra notiunilor elementare ale unei stiinte. (< introduce)

REPRIZA s. f. 1. partida formata dintr-un anumit numar de puncte. ◊ fiecare dintre fazele diferite ale unei intreceri sportive. ◊ grup de calareti care isi dreseaza caii sub comanda in acelasi timp. 2. accelerare a turatiei unui motor in scopul obtinerii unei cresteri de putere intr-un timp foarte scurt. 3. reluare a unei operatii tehnice intrerupte. 4. sectiune a unei forme muzicale (sonata, fuga etc.), in care se expune din nou un material tematic prezentat anterior. (< fr. reprise)

SICILIAN, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) din Sicilia. II. adj. 1. referitor la Sicilia. 2. aparare ~a = sistem de aparare la jocul de sah; casata ~a = numele unui sortiment de casata. ◊ (s. n.) dialect din Italia meridionala, vorbit in Sicilia. III. adj., s. n. (din) etajul inferior al pleistocenului din bazinul Marii Mediterane. IV. s. f. 1. vechi dans italian cu miscare moderata; melodia corespunzatoare. 2. (in sec. XVII-XVIII) parte lenta a lucrarilor instrumentale (sonata, concert); forma a ariilor lirice. (< fr. sicilien, it. siciliano)

POEM s. n. 1. poezie epica de proportii ample, in care se povestesc fapte marete savarsite de personaje insufletite de sentimente nobile. ♦ ~ in proza = opera literara in proza, care are ritm de poezie. 2. piesa muzicala instrumentala de constructie libera, cu caracter liric sau narativ. ♦ ~ simfonic = lucrare orchestrala ampla in forma libera sau de sonata, rondo etc., cu un continut programatic. (< fr. poeme, lat. poema, gr. poiema)

CORELLI, Arcangelo (1653-1713), compozitor preclasic italian. Intemeietorul scolii violonistice clasice. A definitivat forma de concerto grosso. sonate, concerte.

PAGANINI, Niccolo (1782-1840), violonist si compozitor italian. Creator al concertului de vioara de tip romantic si unul dintre cei mai mari inovatori ai tehnicii violonistice (un nou gen de manuire a arcusului, introducerea procedeului scordatura, reintroducerea acompanierii in pizzicato), care i-a adus o faima legendara. Concertele sustinute in toate marile orase ale Europei au fost audiate de cele mai mari personalitati ale epocii. Compozitiile sale se caracterizeaza printr-un stil personal si forma eleganta, idei originale si armonie bogata, colorit instrumental foarte variat si incarcatura emotionala: 24 de capricii pentru vioara solo, concerte, variatiuni, sonate, cvartete pentru doua viori si doua chitare. In memoria sa, din 1954, are loc, anual, la Genova, un concert international de vioara.

BRAHMS [bra:ms], Johannes (1833-1897, n. Hamburg), compozitor, pianist si dirijor german. A trait la Viena. Unul dintre cei mai de seama simfonisti dupa Beethoven. Creatia sa, in care nobletea inspiratiei melodice, de nuanta afectiva romantica, se imbina cu originalitatea armoniei si a simtului pentru largi constructii simfonice, pastreza si cultiva formele traditionale ale muzicii clasice (patru simfonii, patru concerte pentru solisti si orchestra, uverturi, „Rapsodia pentru alto, cor barbatesc si orchestra”, „Recviemul german”, sonate, variatiuni, balade, intermezzi, rapsodii, valsuri pentru pian, muzica de camera, lieduri).

CHOPIN [sopẽ], Fryderyk (Frederic) (1810-1849), pianist si compozitor romantic polonez. Intemeietorul scolii muzicale nationale poloneze. sonate, poloneze, mazurci, valsuri, studii, preludii, balade, nocturne scherzouri pentru pian, doua concerte pentru pian cu acompaniament de orchestra, reprezentind o originala impletire de lirism delicat cu avint impetuos, de simplitate si rafinament al formei. Melodie eleganta si nobila, bogat ornamentata.

MOZART [mo:tsart], Wolfgang Amadeus (1756-1791), compozitor austriac. Nascut intr-o familie de muzicieni, a fost un copil minune ca instrumentist (pianist, violonist) si dirijor. format sub indrumarea lui J. Chr. Bach si G. Martini. Reprezentant al clasicismului vienez, alaturi de Haydn si Beethoven. Cu o inepuizabila inventivitate melodica, imbinand elemente de stil rococo cu arhitectonica echilibrata a clasicismului si cu grandoarea formelor polifonice de tip baroc (pe care le reactualizeaza intr-o maniera proprie), a compus o vasta opera, cuprinzand capodopere in aproape toate genurile. Opere („Rapirea din Serai”, „Nunta lui Figaro”, „Don Giovanni”, „Don Juan”, „Directorul de teatru”, „Cosi fan tutte”, „Flautul fermecat” etc.), 41 de simfonii („Jupiter”), concerte (sapte pentru vioara, 21 pentru pian), 26 de cvartete de coarde, sonate pentru pian si vioara, sute de lucrari instrumentale si camerale, lucrari vocal-simfonice, un „Recviem”. Creatia sa, de o mare perfectiune a scriiturii, de o profunda originalitate si de o acuta sensibilitate are o semnificatie unica in istoria muzicii.