TEXTOLOGIE f. Ramura a filologiei care se ocupa cu studiul textelor (literare sau stiintifice) in vederea publicarii lor in forma autentica. [G.-D. textologiei] /<rus. tekstologhia

buzna adv. – Brusc, pe neasteptate in graba. – Var. busta, nabuzna. Origine necunoscuta. Ultima var. pare a indica o provenienta sl. Dupa Cihac, forma autentica ar fi busta, legata de vb. busi; DAR o pune in legatura cu mag. buszma „badaran”. Mai curind este vorba de un cuvint din aceeasi familie cu napusti; caz in care var. ar fi in loc de *napustna.

RATIFICA vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui in forma autentica. [P.i. ratific, 3,6 -ca, it. ratificare, fr. ratifier].

broboada (broboade), s. f. – Basma mare, sal. – Var. brobod(a), proboada, pobroada. forma autentica este cea a var. proboada. Din bg. podbrazdam perf. podbradja „a-si pune pe cap o basma care se innoada sub barbie”, podbranka „basma” (Weigand, Jb, XV, 168; Densusianu, GS, VI, 362). Apropierea propusa de Cihac, II, 640, cu ngr. μπολοῦλα este inutila. Der. desbrobodi, vb. (a-si scoate basmaua); imbrobodi, vb. (a-si acoperi capul; a acoperi, a ascunde; a insela, a ademeni, a duce cu vorba); imbrobodeala, s. f. (actiunea de a (se) imbrobodi; ademenire).

mason (masoni), s. m. – Francmason. Fr. (franc-)macon. Sec. XIX (loja cea mai veche din Bucuresti a fost Steaua Dunarii, 1857; de la 1880 la 1914, marea loja din Bucuresti le-a condus pe cele din Austria si Grecia). – Der. masonic, adj.; masonerie, s. f. Cf. farmazon. Se foloseste si in formele autentice, francmason si der. lui.

ORIGINAL, -A adj. 1. (Despre acte, opere literare si artistice; adesea s.) Care nu este facut dupa nici un model, care constituie primul exemplar; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma; primitiv; autentic. ♦ In original = in forma primara; necopiat; netradus. 2. (Despre idei, teorii etc.) Care a fost spus pentru prima data de cineva, care apartine in intregime cuiva; nou. ♦ (Despre creatori de arta, de poezie etc.) Care scrie, compune, creeaza ceva cu totul nou, personal. 3. (adesea s.) Neobisnuit; extravagant, bizar; excentric. [Cf. lat. originalis, fr. original].

TEXTOLOGIE s.f. Disciplina a filologiei care are ca obiect pregatirea pentru tipar a textelor clasice in forma lor autentica. [Gen. -iei. / cf. rus. tekstologiia < lat. textus – text, gr. logos – studiu].

ORIGINAL, -A adj. 1. (despre acte, opere literare si artistice; si s. n.) primul exemplar; produs pentru prima oara intr-o anumita forma; primitiv, autentic. ♦ in ~ = in forma primara, neimitat, necopiat; netradus. 2. spus pentru prima data de cineva, care apartine in intregime cuiva; nou, inedit. ◊ (despre artisti, scriitori etc.) care creeaza ceva cu totul nou, personal. 3. (si s. m. f.) iesit din comun, neobisnuit; extravagant, bizar; excentric. (< fr. original, lat. originalis)

TEXTOLOGIE s. f. disciplina filologica, pregatirea pentru tipar a textelor clasice in forma lor autentica. (< rus. tekstologiia)

autentic, -a adj. (vgr. authentikos, d. authentes, garant). In formele cerute de lege: act autentic. Sigur, adevarat: fapt autentic. Adv. In mod autentic.

AUTENTIFICA, autentific, vb. I. Tranz. A face ca un act sa devina autentic, a investi un act cu formele legale. V. legaliza. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. authentifier.

adevara (-verez, -at), vb. A confirma, a sustine, a intari justetea unui fapt. – Var. adeveri. < Lat. *addeverāre, cf. it. avverare, fr. averer, sp. averar. Var. este astazi forma cea mai curenta. Der. adevarat, adj. (conform cu adevarul, autentic, veritabil); adeverinta, s. f. (adevar, dovada); adeveritor, adj. (care adevereste); adeveritor, s. m. (in dreptul vechi, 12 boieri desemnati sa cerceteze si sa judece orice pricina la care se considera necesara o examinare de experti); neadevarat, adj. (fals, mincinos).

NEAOS, -A, neaosi, -e, adj. 1. autentic, adevarat, veritabil; curat, sadea. 2. Care s-a nascut, s-a format si s-a dezvoltat pe teritoriul pe care traieste si in prezent; autohton, indigen, bastinas. [Pr.: nea-os] – Et. nec.

autentic, -A adj. Sigur, neindoielnic, evident, de netagaduit; al carui autor este incontestabil; original. ♦ (Despre acte) Intocmit prin respectarea tuturor formelor legale. [Pron. a-u-. / cf. it. autentico, lat. authenticus, gr. authentikos – de netagaduit < authentes – autor].

autentic ~ca (~ci, ~ce) 1) Care este conform cu adevarul, cu realitatea; veridic; veritabil. Fapte ~ce. 2) (despre acte) Care a fost intocmit prin respectarea tuturor formelor legale. Un testament ~. [Sil. a-u-] /<lat. authenticus, gr. authentikos

ORIGINAL¹ ~a (~i, ~e) 1) (despre acte, documente, opere de arta, fotografii etc.) Care constituie forma de origine; produs pentru prima oara; servind drept baza pentru copii, reproduceri sau multiplicari. 2) (despre opere, teorii, idei etc.) Care se impune prin valoare irepetabila; de valoare autentica. 3) (despre oameni de arta sau de stiinta) Care realizeaza o opera de valoare irepetabila; producator de opere autentice. 4) Care se caracterizeaza prin trasaturi putin obisnuite; iesit din comun; neobisnuit; curios. /<lat. originalis, fr. original

boboteaza s. f. – Sarbatoare crestina la 6 ianuarie, cind se considera ca a avut loc botezul lui Iisus Cristos. formatie artificiala, din sl. Bogu „Dumnezeu” si boteaza, constituita ca sl. Bogojavlenije „Boboteaza” (Miklosich, Slaw. Elem., 15) si devenita pop., prin intermediul bisericii. Aceasta explicatie este traditionala de la Miklosich, dar a fost combatut constant de Puscariu, Dacor., I, 437 si DAR (cf. REW 570), care pledeaza pentru apa-boteaza, forma care se aude inca in anumite regiuni din Trans., si pe care o considera a fi cea primara. Totusi, aceasta ultima compunere cu greu ar putea fi autentica, deoarece este lipsita de sens (totdeauna s-a botezat cu apa, si nici un alt botez nu s-a numit altfel); este mai curind o interpretare pop. a celei dinainte.

autentic, -A, autentici, -e, adj. A carui autoritate sau realitate nu poate fi pusa la indoiala; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Intocmit sau investit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Fr. authentique (lat. lit. authenticus).

autentic, -A, autentici, -ce, adj. Care este conform cu adevarul, a carui realitate nu poate fi pusa la indoiala; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Intocmit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Din fr. authentique, lat. authenticus.

autentic, -A adj. a carui autoritate sau realitate nu poate fi pusa la indoiala; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafacut. ◊ (despre acte) intocmit cu toate formele legale. (< fr. authentique, lat. authenticus)

acera (acere), s. f. – Vultur, acvila. – Var. acira < Lat. aquῐla (Puscariu 10; REW 582; DAR); cf. prov. aigla, fr. aigle, cat. aliga, sp. aguila, port. aguia. Cuvintul rom. este rar, astazi practic a disparut. Nu apare in texte vechi nici autentic populare; astfel incit poate fi creatie artificiala, datorata vreunui filolog latinist din sec. XIX (dupa cum crede DAR; insa filologul avea, in acest caz, un exceptional simt al limbii). Adevarul este ca latinistii din sec. XIX au inventat forma acvila, s. f., care inca se mai foloseste, in limbajul poetic si heraldic, si der. acvilin, adj. (vulturesc, ca ciocul acvilei, coroiat).