absolvi (-v, -it), vb. 1. A ierta, a scuti de pedeapsa. – 2. A termina studiile. < Lat. absolvere (sec. XVIII). Sensul 2 este imprumutat din terminologia referitoare la invatamint din Austria si Germania; exista cu acest sens tendinta de a conjuga eu absolvesc (cf. Iordan, BF, II, 53). – Der. absolvent, adj. (care a terminat o forma de invatamint); absolventa, s. f. (terminarea unei forme de invatamint).

SCUTI vb. 1. v. absolvi. 2. a dispensa. (Il ~ de gimnastica.) 3. a slabi. (~-ma cu intrebarile!)

PARDON interj., s. n. 1. Interj. Iertati-ma! scuzati! ♦ (Ca protest) Ba nu (e asa)! sa avem iertare! 2. S. n. (Inv.) absolvire, scutire (de o pedeapsa sau de o obligatie); iertare: scuza. – Din germ. Pardon, fr. pardon.