TELELECTIE s. f. emisiune televizata sub forma de lectie scolara. (< tele² + lectie)

TELEVACANTA s. f. emisiune televizata destinata elevilor in vacanta. (< tele² + vacanta)

BAIRD [beəd], John Logie (1888-1946), inventator britanic. A realizat prima emisiune televizata cu un aparat de constructie proprie (1926) si prima emisiune de televiziune in culori (1929).

MONDOVIZIUNE f. Sistem tehnic care asigura realizarea concomitenta a emisiunilor televizate in diferite parti ale lumii, prin intermediul satelitilor artificiali. /<fr. mondovision

MONITOR³ ~oare n. 1) Aparat de control al calitatii emisiunilor televizate. 2) Terminal al calculatorului pentru afisarea video a informatiilor prelucrate. /<fr. moniteur, lat. monitor

TELEEMISIUNE ~i f. emisiune televizata. /tele- + emisiune

TELERECORDING n. 1) Operatie de inre-gistrare pe pelicula cinematografica a emisiunilor televizate prin filmarea directa a ecranului. 2) Instalatie cu ajutorul careia se realizeaza asemenea inregistrari. 3) Pelicula pe care s-a facut o asemenea inregistrare. /<engl. telerecording

TELESPECTATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana care priveste o emisiune te-levizata. [Sil. -le-spec-] /<fr. telespectateur

TELEVIZIUNE f. 1) Tehnica de transmitere la distanta si de receptionare de la distanta, pe un ecran, a imaginilor obiectelor in miscare, cu ajutorul undelor electromagnetice. 2) Institutie in care se elaboreaza si se difuzeaza emisiunile televizate. [G.-D. televiziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. television

TELEVIZOR ~oare n. Aparat pentru receptionarea emisiunilor televizate. /<fr. televiseur

TELEVACANTA s.f. emisiune televizata destinata elevilor in vacanta. [< tele- + vacanta].

CASTING s. n. 1. concurs sportiv in care participantii au dreptul la un numar de aruncari la tinta cu lanseta. 2. selectare a actorilor pentru un film, spectacol, emisiuni televizate. (< engl. casting)

INTERLUDIU s. n. 1. episod sau mica piesa muzicala intre doua sectiuni ale unei lucrari vocale mai ample. ◊ parte a fugii intre doua expozitii succesive ale subiectului. 2. divertisment dramatic, muzical sau filmat intre doua parti ale unui spectacol, intre doua emisiuni televizate; intermediu (2). 3. (fig.) timp intermediar, pauza. (< it. interludio, fr. interlude)

RELUARE ~ari f. v. A RELUA. ◊ A pre-zenta in ~ a retransmite emisiuni radiofonice sau televizate /v. a relua

RETRANSMISIE ~i f. Receptie si trans-misie a unei emisiuni radiofonice sau televi-zate, primite de la alt post. [G.-D. retransmi-siei; Sil. -si-e] /re- + transmisie

TELECINEMA n. emisiune de filme televizate. /<fr. telecinema

EUROVIZIUNE s. f. emisiune simultana de programe televizate in mai multe tari ale Europei. (< fr. Eurovision)