OPTIM, -A, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigura cea mai mare eficienta economica, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmarite. – Din fr. optime, lat. optimus.

ORGANIZARE, organizari, s. f. Actiunea de a (se) organiza si rezultatul ei; p. ext. randuiala, disciplina, ordine. ♦ Oranduire, alcatuire. ◊ Organizarea productiei = ansamblu de masuri privind stabilirea, asigurarea si coordonarea mijloacelor de productie si a fortei de munca in vederea desfasurarii productiei cu maximum de eficienta economica. Organizarea muncii = ansamblu de masuri privind asigurarea si utilizarea eficienta a fortei de munca. – V. organiza.

OPTIM, -A I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ◊ care asigura cea mai buna eficienta economica. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situatii considerate ca cea mai favorabila. ♦ ~ ecologic = ansamblul conditiilor de vegetatie in care o specie apare cel mai frecvent intr-o regiune; ~ de populatie = densitatea populatiei unei tari care permite cea mai buna folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus)

RENTABILITATE ~ati f. 1) Caracter ren-tabil. 2) Indice al eficientei economice a unei intreprinderi. /<fr. rentabilite

MARKETING s.n. Stiinta a eficientei economice, ingloband totalitatea tehnicilor si metodelor moderne referitoare la livrarea marfurilor de la producator la cumparator, in ceea ce priveste atat desfacerea propriu-zisa (organizarea magazinelor), cat si depozitarea, transportul, asigurarea, sondarea si prospectarea pietei etc. [< engl. marketing < market – piata].

eficienta s. f. eficacitate; randament. ♦ ~ economica = raportul dintre rezultatele obtinute in activitatea economica si eforturile depuse. (< fr. efficience, lat. efficientia)

MARKETING s. n. 1. conceptie privind organizarea si desfasurarea activitatii economice, potrivit careia productia trebuie sa fie permanent adaptata la cerintele prezente si viitoare ale consumatorilor si sa le satisfaca cu maximum de eficienta. 2. ansamblul metodelor si tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor si satisfacerea acesteia. 3. disciplina stiintifica avand acest obiect. (< engl., fr. marketing)

ENGINEERING s.n. (Anglicism) Studiere a unui proiect industrial sub toate aspectele sale (tehnic, economic, financiar, social etc.). ♦ Intocmire a unei lucrari de sinteza coordonand munca mai multor echipe de specialisti in vederea stabilirii masurilor necesare pentru obtinerea unei eficiente ridicate. [Pron. enginiring. / < engl. engineering].