abstract, -a I. adj. gandit in mod separat de ansamblul concret, real. ◊ in ~ = pe baza de deductii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gandire) greu de inteles; (mat.) numar ~ = numar caruia nu i se alatura obiectul numarat; arta ~a = curent aparut in artele plastice europene la inceputul sec. XX, care se caracterizeaza prin intelectualizarea, reductia abstracta si incifrarea imaginii; abstractionism. II. s. n. 1. parte de vorbire provenita prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o alta parte de vorbire, avand un sens abstract. ◊ ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind actiunea acestuia. 2. categorie filozofica desemnand cunoasterea proprietatilor esentiale si generale. (< germ. abstrakt, lat. abstractus)

DIMINUTIVAL, -A, diminutivali, -e, adj. (Despre sufixe, particule) Care formeaza diminutive; (despre cuvinte, formatii lexicale) Format prin derivare cu sufixe, cu particule diminutivale. – Diminutiv + suf. -al.

derivare s. (LINGV.) 1. derivatie. (~ cu sufixe.) 2. derivare progresiva. v. afixare.

DIMINUTIV, -A adj. 1. (Rar) Care micsoreaza, scade. 2. derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. // s.n. 1. Cuvant (de obicei derivat printr-un sufix) care exprima in general o micsorare a sensului notiunii exprimate de cuvantul de baza, adaugandu-i uneori o nuanta afectiva sau peiorativa. 2. Scurtare familiara a unui nume de persoana; nume de persoana format cu un sufix diminutival. [Cf. fr. diminutif, lat. deminutivus].

DIMINUTIVA vb. tr. a deriva cu ajutorul sufixelor diminutivale. (< fr. diminutiver)

DIMINUTIV, -A I. s. n. 1. cuvant derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. 2. element distinctiv (al unui produs). 3. abreviere. II. adj. care foloseste exagerat diminutivele. (< fr. diminutif, lat. diminutivus)

POSTVERBAL adj., s.n. (Substantiv) derivat dintr-un verb prin suprimarea sufixului verbal; deverbal. [< fr. postverbal].

derivare, derivari, s. f. Actiunea de a deriva si rezultatul ei. 1. Provenire, rezultare a unui lucru din... ♦ (Lingv.) a) Provenire a unui cuvant din altul, aratare a provenientei unui cuvant din altul, b) Procedeu prin care se formeaza un cuvant din altul cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor; derivatie (3). ♦ (Lingv.: in sintagmele) derivare regresiva (sau inversa) = derivare prin suprimarea unor afixe de la cuvinte deja existente. 2. Operatie folosita in calculul diferential pentru obtinerea unei derivate. – V. deriva.

derivare s. f. 1. provenire, coborare din... 2. (lingv.) provenire a unui cuvant din altul. *procedeu de formare a cuvintelor prin adaugare de afixe sau prin suprimarea lor. ♦ ~ progresiva = derivare bazata pe adaugarea formativelor, a afixelor; ~ regresiva (sau inversa) = derivare prin suprimarea formativelor, a desinentelor sau a sufixelor. 3. (mat.) operatie de calcul diferential prin care se obtine o derivata. 4. (inform.) trecere de la un cuvant la altul prin aplicarea unei reguli din gramatica formala. (< deriva)

PARASINTETIC, -A adj., s. n. (cuvant, derivat etc.) format atat cu prefix, cat si cu sufix. (< fr. parasynthetique)

derivare s.f. 1. Provenire, coborare din... 2. Procedeu de formare a cuvintelor cu afixe. ◊ derivare progresiva = procedeu de formare a cuvintelor prin adaugarea afixelor; derivare regresiva = procedeu de formare a unui cuvant nou prin suprimarea unui sufix de la un cuvant deja existent in limba. 3. (Mat.) Operatie de calcul diferential prin care se obtine o derivata. [< deriva].

PARASINTETIC, -A, parasintetici, -ce, adj., s. n. (Cuvant, derivat etc.) care este format atat cu un prefix, cat si cu un sufix. – Din fr. pamsynthetique.

sufix ~e n. Afix care, adaugat dupa radacina sau dupa tema unui cuvant, formeaza un derivat cu sens nou. ~ lexical. ~ gramatical. /<lat. suffixus, fr. suffixe

DERIVA, deriv, vb. I. 1. Intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limba, cuvinte si sensul lor) A-si trage originea din...; (tranz.) a arata provenienta unui cuvant din altul, b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinari introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apa curgatoare din albia ei naturala in alta albie sau intr-un canal. ♦ A indrepta vehiculele de pe o cale de comunicatie pe alta cale. ♦ A ramifica o cale de comunicatie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei functii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se departa din drumul sau normal sub actiunea vantului sau a unui curent; a devia. – Din fr. deriver, lat. derivare.