CARBONÍLIC, -Ă, carbonilici, -ce, adj. (Chim.; despre substanțe) Care conține, în moleculă gruparea funcțională carbonil. ◊ Compuși carbonilici = denumire generică pentru aldehide și cetone. – Din engl. carbonylic.

VÍTĂ, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. – Lat. vita „viață”.

COMPONÉNT, -Ă, componenți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. – Din germ. Komponente, it. componente.

NEVROPATÍE f. (denumire generică) Stare patologică constând într-o afecțiune a sistemului nervos; dereglare funcțională a sistemului nervos. /<fr. névropathie

NEVRÓZĂ ~e f. (denumire generică) Boală care se manifestă prin tulburări nervoase apărute în urma unor solicitări psihice excesive. /<fr. névrose

OFIȚÉR ~i m. (denumire generică) Militar din efectivul de comandă al forțelor armate sau al poliției. /<pol. oficer, rus. ofițer, fr. officier

OFTALMÍE ~i f. (denumire generică) Stare patologică constând în inflamarea membranelor globului ocular; aprindere de ochi. ~ de zăpadă. ~ purulentă. /<fr. ophtalmie

TOXICÓZĂ ~e f. Stare patologică manifestată prin diaree, vome etc., cauzate de tulburările de nutriție la sugari. ◊ ~ de sarcină denumire generică pentru tulburările care apar în perioada sarcinii. /<fr. toxicose

SOCIOLOGÍSM s.n. Orientare ideologică care tinde să subordoneze sociologiei cercetarea întregii realități sociale. ◊ Sociologism vulgar = denumire generică pentru diferite forme de interpretare simplistă a fenomenelor culturii spirituale, constând în ignorarea specificității și relativei independențe a suprastructurii față de baza economico-socială. [Pron. -ci-o-. / < fr. sociologisme].

SOCRÁTIC, -Ă adj. Care ține de doctrina lui Socrate. ◊ Școli socratice = denumire generică dată unor școli filozofice grecești întemeiate de discipoli ai lui Socrate. [< fr. socratique, cf. Socrate – filozof grec din antichitate].

GENERATÓR, -OÁRE adj. Care generează, care dă naștere la ceva. // s.n. Mașină care transformă energia mecanică în energie de altă formă. ♦ Aparat care produce o anumită formă de energie. ♦ Aparat, instalație care produce un combustibil gazos. ♦ Generator cuantic = denumire generică pentru laser, maser și alte dispozitive de același tip. [Cf. fr. générateur, germ. Generator].

IDIÓM s.n. (Lingv.) Mijloc de comunicare lingvistică cu o structură și individualități proprii; denumire generică pentru limbă, dialect, grai. [Pron. -di-om, pl. -muri, -me. / cf. fr. idiome, lat., gr. idioma].

AFÉCT s. n. 1. reacție emoțională intensă și de scurtă durată. 2. denumire generică pentru stările sau reacțiile afective. 3. (med.) leziune. (< germ. Affekt, lat. affectus)

ALERGÓZĂ s. f. denumire generică pentru bolile alergice. (< germ. Allergose)

ALGODISTROFÍE s. f. denumire generică pentru sindroamele algice însoțite de tulburări trofice sau vasomotorii. (< fr. algo-dystrophie)

AMBLITIMÍE s. f. denumire generică pentru fenomenele de obsesie, de suspiciune și anxietate. (< ambli- + -timie)

AMIDÍNĂ s. f. denumire generică a compușilor derivați din amide. (< fr. amidine)

AMINOFENÓL s. m. denumire generică pentru corpurile cu funcție de amină și de fenol. (< fr. aminophénol)

ANGIOPATÍE s. f. denumire generică a bolilor vaselor sangvine. (< fr. angiopathie)

ANTISULFAMÍDĂ s. f. denumire generică pentru substanțele care se opun acțiunii bacteriostatice a sulfamidelor. (< fr. antisulfamide)

ARSÍNĂ s. f. denumire generică a unor compuși organici ai hidrogenului arseniat. (< fr. arsine)

ARTERIOPATÍE s. f. denumire generică a afecțiunilor pereților arteriali. (< fr. artériopathie)

ARTRÍTĂ s. f. denumire generică pentru afecțiunile inflamatorii acute sau cronice ale articulațiilor. (< fr. arthrite, lat., gr. arthritis)

AZÓL s. m. denumire generică dată unor compuși heterociclici derivați din furan, tiofen sau pirol prin substituirea, în lanț, a atomilor de azot cu atomi de carbon. (< fr. azole)

BACTERIÓZĂ s. f. denumire generică pentru bolile infecțioase cauzate de bacterii. (< fr. bactériose)

BIOMÉTRU s. n. denumire generică pentru instrumentele de măsurare a stării de sănătate. (< fr. biomètre)

BRONHOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile bronhiilor. (< fr. bronchopathie)

BRONHOPNEUMOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiuni ale bronhiilor și plămânilor. (< fr. bronchopneumopathie)

CARBONÍLIC, -Ă adj. (despre substanțe) care conține în moleculă gruparea carbonil. ♦ compuși či = denumire generică pentru aldehide și cetone. (< engl. carbonylic)

C*********E s. f. denumire generică a afecțiunilor c******e. (< fr. c**********e)

CELIOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile abdominale. (< fr. coeliopathie)

CHERATÓM s. n. denumire generică pentru cheratodermii. (< fr. kératome)

COAGULOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile datorate tulburărilor de coagulare a sângelui. (< fr. coagulopathie)

COIFÚRĂ s. f. denumire generică pentru bonetă, caschetă, cască etc. (< fr. coiffure)

COXOPATÍE s. f. denumire generică dată bolilor șoldului. (< fr. coxopathie)

CRANIOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile craniului. (< fr. crâniopathie)

CRIOPATÍE s. f. denumire generică pentru bolile provocate de frig. (< fr. cryopathie)

DERMATÓZĂ s. f. denumire generică pentru bolile de piele; dermopatie. (< fr. dermatose)

DESMOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile ligamentelor. (< fr. desmopathie)

DISCOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile discurilor intervertebrale. (< fr. discopathie)

ENCEFALOPATÍE s. f. denumire generică pentru orice afecțiune a encefalului. (< fr. encéphalopathie)

ENTEROPATÍE s. f. denumire generică pentru orice afecțiune intestinală. (< fr. entéropathie)

EPITELIÓZĂ s. f. denumire generică pentru afecțiunile caracterizate prin proliferări epiteliale. (< fr. épithéliose)

ERGÓNĂ s. f. denumire generică pentru substanțe cu activitate fiziologică (hormoni, vitamine, enzime). (< fr. ergone)

ERITROPATÍE s. f. denumire generică dată bolilor globulelor roșii. (< fr. érythropathie)

E********E s. f. denumire generică pentru orice tulburare în sfera pulsiunilor s*****e. (< e***o- + -patie)

ESOFAGOPATÍE s. f. denumire generică pentru maladiile esofagului. (< fr. oesophagopathie)

EUROBÁNCĂ s. f. denumire generică dată băncilor situate în Europa, care efectuează și operații în valută străină (eurodolari). (< euro¹- + bancă)

EUROPIÁȚĂ s. f. denumire generică dată piețelor de capital, pe care se efectuează depuneri bancare și împrumuturi în eurodolari. (< euro¹- + piață)

FERMIÓN s. m. denumire generică a particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, nucleonul etc.). (< fr. fermion)

FITOSTERÓL s. m. denumire generică a sterolilor de origine vegetală. (< fr. phytostérol)

FTALEÍNĂ s. f. denumire generică dată unor compuși organici prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli. (< fr. phtaléine)

GADGÉT s. n. denumire generică pentru obiecte mici, mecanisme cu largi întrebuințări în gospodărie și în viața de toate zilele; (p. ext.) orice mărunțiș ingenios de folos practic. (< engl., fr. gadget)

GANGLIOPATÍE s. f. denumire generică pentru maladiile ganglionilor. (< fr. gangliopathie)

GASTROPATÍE s. f. denumire generică pentru bolile stomacului. (< fr. gastropathie)

GASTROPLASTÍE s. f. denumire generică pentru diversele operații plastice ale stomacului. (< fr. gastroplastie)

GINECOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile genitale femeiești. (< fr. gynécopathie)

GLICERÍDĂ s. f. denumire generică pentru esterii glicerinei cu acizi grași. (< fr. glycéride)

HALOGÉN, -Ă I. adj. care produce săruri. II. s. m. denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. (< fr. halogène)

HELIOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile provocate de razele solare. (< fr. héliopathie)

HEMOCRÓM s. m. denumire generică pentru pigmenții sangvini transportori de oxigen. (< fr. hémochrome)

HEMOPATÍE s. f. denumire generică pentru bolile sângelui. (< fr. hémopathie)

HEPATOPATÍE s. f. denumire generică a bolilor ficatului. (< fr. hépatopathie)

HETEROPROTEÍDĂ s. f. denumire generică dată substanțelor organice compuse dintr-o parte proteică și una neproteică. (< fr. hétéroprotéide)

HIPOCALCÍE s. f. denumire generică pentru orice tulburare morbidă legată de insuficiența calciului în organism. (< fr. hypocalcie)

HISTEROPATÍE s. f. denumire generică pentru bolile uterului. (< fr. hystéropathie)

ILEOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile ileonului. (< fr. iléopathie)

INDIGENÍSM s. n. 1. caracter indigen. 2. denumire generică pentru mișcările politico-sociale din America Latină, care tind să includă populația indiană în civilizația modernă. (< germ. Indigenismus)

LEUCOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile centrilor de formare a leucocitelor. (< fr. leucopathie)

LEUCORÉE s. f. denumire generică pentru orice scurgere v******ă. (< fr. leucorrhée)

LIMFANGIOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile vaselor limfatice. (< fr. lymphangiopathie)

LIMFÓM s. n. denumire generică pentru tumorile ganglionilor limfatici. (< fr. lymphome)

LIMFOPATÍE s. f. denumire generică a bolilor sistemului limfatic. (< fr. lymphopathie)

MASTOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile glandei mamare. (< fr. mastopathie)

MELANODERMÍTĂ s. f. denumire generică pentru dermitele cu pigmentație melanică. (< fr. mélanodermite)

MENINGOPATÍE s. f. denumire generică dată afecțiunilor meningelor. (< fr. méningopathie)

MENOPATÍE s. f. denumire generică pentru tulburările ciclului m*******l. (< meno¹- + -patie)

MICRÓB s. n. denumire generică dată unor microorga-nisme vegetale sau animale (bacterii, ciuperci, virusuri), agenți transmițători ai anumitor boli. (< fr. microbe)

MIELOPATÍE s. f. denumire generică a afecțiunilor măduvei spinării sau osoase. (< fr. myélopathie)

MIOCARDOPATÍE s. f. denumire generică dată afecțiunilor miocardului. (< fr. myocardopathie)

MIOPATÍE s. f. denumire generică dată afecțiunilor sistemului muscular. (< fr. myopathie)

MIRLITÓN s. n. denumire generică a unor „instrumente” de cântat din buze, folosite ca membrane (frunză, solz de pește). (< fr. mirliton)

MIXOVIRÓZĂ s. f. denumire generică pentru bolile provocate de mixovirusuri. (< fr. mixovirose)

MODERNÍSM s. n. 1. însușirea, caracterul a ceea ce este modern; preferință, gust pentru tot ceea ce este nou, modern; modernitate. 2. tendință novatoare dintr-o anumită etapă a unei literaturi. ◊ denumire generică pentru mișcările, tendințele și experimentele inovatoare din arta și literatura sec. XX, care, în goana după originalitate, ajung la creații pur experimentale, formale. (< fr. modernisme)

MOLÚSCUM s. n. denumire generică pentru o serie de tumori fibroase și flasce ale pielii, varietate de nevi conjunctivi. (< fr., lat. molluscum)

NEFROPATÍE s. f. denumire generică a bolilor de rinichi. (< fr. néphropathie)

NEVROPATÍE s. f. 1. denumire generică a afecțiunilor sistemului nervos; neuropatie. 2. nevroză. (< fr. névropathie)

ODONTOPATÍE s. f. denumire generică a maladiilor dentare. (< engl. odontopathy)

OFTALMOPATÍE s. f. denumire generică pentru bolile de ochi. (< fr. ophtalmopathie)

ONICHÍE¹ s. f. denumire generică pentru afecțiunile unghiilor; onicopatie, onicoză. (< fr. onychie)

OSTEALGÍE s. f. denumire generică pentru durerea ososasă. (< fr. ostéalgie)

OSTEOPATÍE s. f. denumire generică a bolilor sistemului osos. (< fr. ostéopathie)

OTOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile apartului auditiv. (< fr. otopathie)

OVARIOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile ovarului. (< fr. ovariopathie)

OXAMÍNĂ s. f. denumire generică pentru compușii din amine prin fixarea oxigenului. (< fr. oxamine)

PAPILOMATÓZĂ s. f. denumire generică pentru afecțiunile caracterizate prin apariția de papiloame. (< fr. papillomatose)

PAPULÓZĂ s. f. denumire generică pentru unele afecțiuni cutanate caracterizate prin apariția de papule. (< fr. papulose)

PARODONTOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile dinților. (< fr. parodontopathie)

PASMANTERÍE s. f. ramură a industriei textile care produce panglici, broderii, fireturi etc.; ceaprăzărie. ◊ denumire generică pentru produsele acestei ramuri. (< fr. passementerie)

PENTÓZĂ s. f. denumire generică dată ozelor cu cinci atomi de carbon în moleculă. (< fr. pentose)

PERNIÓZĂ s. f. denumire generică pentru dermatozele caracterizate prin tulburări circulatorii produse de frig. (< fr. perniose)

PIREXÍE¹ s. f. denumire generică pentru bolile cu febră. (< fr. pyrexie)

PNEUMOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile pulmonare. (< fr. pneumopathie)

PROTÍDĂ s. f. denumire generică pentru orice substanță organică azotată. (< fr. protide)

PRURÍGO s. n. denumire generică pentru dermatoze alergice caracterizate prin erupții însoțite de prurit. (< fr., lat. prurigo)

PSEFÍT s. n. 1. material detritic, din fragmente mai mari: pietrișuri, brecii etc. 2. denumire generică dată rocilor sedimentare detritice grosiere. (< fr. pséphite)

PSIHONEVRÓZĂ s. f. denumire generică a tulburărilor de natură psihică; nevroză. (< fr. psychonévrose)

PSIHOPATÍE s. f. 1. denumire generică pentru bolile psihice. 2. stare morbidă prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. (< fr. psychopathie)

RAHIOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile coloanei vertebrale. (< engl. rachipathy)

RETINOPATÍE s. f. denumire generică pentru bolile retinei. (< fr. rétinopathie)

RICKETTSIÓZĂ s. f. denumire generică pentru o serie de boli infecțioase, epidemice, provocate de rickettsie, care se manifestă prin febră, erupții cutanate și tulburări neurologice. (< fr. rickettsiose)

SCROFULÍDĂ s. f. denumire generică pentru afecțiunile cutanate sub formă de scrofule. (< fr. scrofulide)

SENZÁȚIE s. f. 1. reflectare nemijlocită a unor însușiri izolate ale obiectelor și ale fenomenelor lumii materiale ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț; denumire generică pentru diverse forme ale cunoașterii senzoriale. ♦ stare sufletească emotivă. ♦ a avea ~ a că... = a simți, a i se părea că... 2. impresie puternică provocată de cineva sau de ceva într-o colectivitate. ♦ eveniment, știre care provoacă o impresie foarte puternică. ♦ de ~ = senzațional; a face ~ = a produce o impresie foarte puternică. (< fr. sensation, lat. sensatio)

SOCIOLOGÍSM s. n. orientare ideologică ce tinde să subordoneze sociologiei cercetarea întregii realități sociale. ♦ ~ vulgar = denumire generică pentru diferite forme de interpretare simplistă a fenomenelor culturii spirituale, constând în ignorarea specificității și relativei independențe a suprastructurii față de baza economico-socială. (< fr. sociologisme, rus. soțiologizm)

SOCRÁTIC, -Ă adj. propriu lui Socrate. ♦ școli če = denumire generică dată unor școli filozofice grecești întemeiate de discipoli ai lui Socrate. (< fr. socratique)

SPLENOPATÍE s. f. denumire generică pentru bolile splinei. (< fr. splénopathie)

SPONDILOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile coloanei vertebrale. (< fr. spondylopathie)

STAFILOCOCÍE s. f. denumire generică pentru infecțiile cu stafilococi. (< fr. staphylococcie)

STRUCTURALÍSM s. n. 1. denumire generică, diverse orientări metodologice și epistemologice contemporane, care privesc obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, ce pot fi recompuse și transformate prin anumite procedee operaționale. 2. curent în lingvistica contemporană care studiază limba independent de sensurile cuvintelor și istoria societății, privind-o ca pe un sistem unitar de relații (fonetice și gramaticale) ce se condiționează reciproc. 3. gestaltism. (< fr. structuralisme)

SULFÓNĂ s. f. denumire generică pentru compușii pe bază de sulf, înrudiți cu sulfamidele, având acțiune antibacteriană asemănătoare acestora. (< fr. sulfone)

TÁRO s. m. denumire generică a unor plante tropicale cultivate pentru tuberculii lor comestibili. (< fr. taro)

TEHNOPATÍE s. f. denumire generică pentru bolile profesionale. (< fr. technopathie)

TENOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile tendoanelor. (< fr. ténopathie)

TIMÓM s. n. denumire generică pentru tumorile timusului. (< fr. thymome)

TIREOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunea gladei tiroide. (< fr. thyréopathie)

TRICOPATÍE s. f. denumire generică pentru bolile părului. (< fr. trichopathie)

V*********E s. f. denumire generică pentru afecțiunile v*******i. (< fr. v**********e)

VALVULOPATÍE s. f. denumire generică pentru c***********e valvulare. (< fr. valvulopathie)

VIRÓZĂ s. f. denumire generică pentru bolile infecțioase provocate de virusuri. (< fr. virose)

AMERICA LATINĂ, denumire generică a țărilor care ocupă America de Sud și America Centrală istmică și insulară (la sud de Rio Bravo del Norte). Denumirea provine de la faptul că în aceste țări predomină limbile de origine romanică. Pe terit. A.L. sînt 33 de state și cîteva teritorii dependente, însumînd o supr. de c. 450 mil. loc. (1989). În 18 țări, limba oficială este spaniola, în 12 engleza, iar în celelalte se vorbește portugheza (Brazilia), franceza (Haiti) și olandeza (Surinam). 10 la sută din populația A.L. vorbește limbile amerindiene.

ANTRACOLITIC, denumire generică a perioadei Carbonifer-Permian.

SÁRE (lat. sal) s. f. 1. Combinație chimică care rezultă din reacția dintre un acid și o bază. S. sunt, în general, substanțe cristaline, solubile în apă. Se mai pot obține în reacțiile dintre un acid și o altă sare, dintre metale, oxizii lor și acizi sau prin combinarea unui metal cu un metaloid. S. pot fi: neutre, rezultate prin combinarea unor cantități echivalente de acid și de bază, bazice, care conțin mai mulți echivalenți de bază la un echivalent de acid și acide, care conțin mai mulți echivalenți de acid la un echivalent de bază. 2. Denumire uzuală a clorurii de sodiu; se mai numește s. de bucătărie. ◊ S. gemă = clorură naturală de sodiu, cristalizată în sistemul cubic. Este incoloră sau divers colorată de incluziuni, are luciu sticlos și este ușor solubilă. Se utilizează în ind. chimică pentru extragerea sodiului și a clorului, în ind. alim., în tăbăcărie, medicină etc. Este un aliment important cu rol fiziologic însemnat în menținerea echilibrului osmotic al organismului uman și animal. Sin. halit. ♦ Fig. Spirit; farmec, haz. 3. S. de lămâie = substanță chimică acră, cristalizată, folosită drept condiment; acid citric, acid tartric. ◊ S. de măcriș = combinație moleculară între o moleculă de acid oxalic și o moleculă de oxalat acid de potasiu, folosită ca decolorant în industria textilă. ◊ S. dublă = sare rezultată prin cristalizarea împreună, în proporții definite, a două săruri simple. ◊ Sarea lui Glauber = sulfat de sodiu; mirabilit. ◊ S. Seignette = tartrat mixt de sodiu și potasiu; este o substanță cristalină incoloră, cu proprietăți piezoelectrice, folosită la prepararea soluției Fehling, ca medicament în tulburările digestiei etc. ◊ Săruri de diazoniu = denumire generică pentru diazoderivații aromatici. ◊ S. cuaternară de amoniu = combinație organică cu formula generală (R₄N)X, obținută prin reacția dintre amine terțiare și derivați halucinogeni reactivi. 4. (La pl.) Preparat (lichid) din substanțe puternic mirositoare, folosit în trecut pentru trezirea din leșin.

POPOARELE MĂRII, denumire generică dată unor populații, indo-europene, cu care Egiptul a intrat în conflcit (sec. 14-13 î. Hr.). Înfrânte decisiv de Ramses III (1198-1166 î. Hr.) au fost silite să se așeze în tabere militare, fiind folosite ca mercenari de armata egipteană.

AFÉCT, afecte, s. n. 1. Reacție emoțională, cu desfășurare puternică și relativ de scurtă durată. 2. (În sens larg) denumirea generică pentru stările sau reacțiile afective. – Din germ. Affekt, lat. affectus.

ALCÁN, alcani, s. m. denumire generică dată hidrocarburilor aciclice saturate; hidrocarbură parafinică, parafină. – Din fr. alcane.

C************E, c************i, s. f. (Med.) denumire generică pentru bolile miocardului. [Pr.: -di-o-mi-o-] – Din engl. c************y.

CAUCAZIÁN, -Ă, caucazieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) denumire generică a popoarelor care locuiesc în Caucaz, făcând parte din trei mari familii de limbi: caucaziană propriu-zisă, indo-europeană și altaică; (și la sg.) persoană care face parte din populația unuia dintre aceste popoare. 2. Adj. Care aparține Caucazului sau populației lui, privitor la Caucaz sau la populația lui. [Pr.: -ca-u-ca-zi-an] – Caucaz (n. pr.) + suf. -ian. Cf. fr. caucasien.

CHERATODERMÍE, cheratodermii, s. f. (Med.) denumire generică pentru hiperplazii ale stratului cornos. – Din fr. kératodermie.

CHERATÓM, cheratoame, s. n. (Med.) denumire generică pentru cheratodermii. – Din fr. keratome.

COLOPATÍE, colopatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru afecțiunile colonului. – Din fr. colopathie.

GAMÉT, gameți, s. m. denumire generică pentru celulele s*****e ale animalelor și plantelor. – Din fr. gamète.

GENERÁL¹, generali, s. m. denumire generică pentru gradele de ofițeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad. [Var.: ghenerár, ghinărár s. m.] – Din fr. général. Cf. rus. gheneral.

HEMOCÍT, hemocite, s. n. (Biol.) denumire generică pentru celula sangvină. – Din fr. hémocyte.

HEMOPATÍE, hemopatii, s. f. denumire generică dată bolilor sângelui. – Din fr. hémopathie.

HEPATÍTĂ, hepatite, s. f. denumire generică dată afecțiunilor inflamatorii de natură virotică, microbiană sau toxică ale ficatului. – Din fr. hépatite.

HOLÉNDRU, holendre, s. n. 1. Filtru pentru vin, constând dintr-un vas cu fundul alcătuit din saci de filtrare. 2. denumire generică dată unor instalații de rafinare, de înălbire, de spălare etc., mai ales în industria hârtiei. 3. (În forma holender) Piuliță care strânge două capete de țeavă, înșurubându-se într-unul din ele. 4. Mașină folosită la operațiile de cojire, șlefuire și polizare a cerealelor în procesul de fabricație a crupelor. [Var.: holénder s. n.] – Din germ. Holländer.

ÍCRĂ, icre, s. f. (Mai ales la pl.) 1. denumire generică pentru ovulele de pește. ◊ Icre negre = icre de culoare cenușiu-închis sau neagră, produse de morun, nisetru sau păstrugă; caviar. Icre de Manciuria = icre de culoare roșie-portocalie, produse de unii pești din Oceanul Pacific. 2. (Pop.) Partea moale a pulpei piciorului. – Din sl. ikra.

INDIVIDUALÍSM s. n. 1. denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat, independent de societate. 2. Atitudine a celui care subordonează interesele obștești celor personale, care este preocupat exclusiv de propria persoană. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualisme.

NUCLEÓN, nucleoni, s. m. denumire generică pentru cele două particule elementare (protonul și neutronul) care alcătuiesc nucleele atomilor. [Pr.: -cle-on] – Din fr. nucléon.

VALVULOPATÍE, valvulopatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru afecțiunile valvulare. – Din fr. valvulopathie.

TIROIDÍSM s. m. (Med.) denumire generică pentru bolile glandei tiroide. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. thyroïdisme.

MUNÍȚIE, muniții, s. f. denumire generică dată cartușelor pentru armamentul de infanterie, grenadelor de tot felul, proiectilelor de artilerie, bombelor de aviație etc. – Din germ. Munition, lat. munitio, fr. munition.

MASTOPATÍE, mastopatii, s. f. denumire generică pentru afecțiunile mamare. – Din fr. mastopathie.

PAHIDÉRM, pahiderme, s. n. denumire generică dată mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasă, cu păr puțin, cu pântecele mare și cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană lipsită de bun-simț, obraznică. [Var.: pachidérm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme.

PAPILOMATÓZĂ, papilomatoze, s. f. (Med.) denumire generică pentru afecțiunile cutanate în care apar papiloame. – Din papilloamatose.

PARODONTOPATÍE, parodontopatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru afecțiunile dentare. – Din fr. parodontopathie.

PARKINSONÍSM s. n. (Med.) denumire generică pentru sindroame similare cu parkinsonul. – Din fr. parkinsonisme.

PELVITOMÍE, pelvitomii, s. f. (Med.) – denumire generică pentru operațiile chirurgicale practicate pentru lărgirea temporară a bazinului (3). – Din fr. pelvitomie.

PÉSTĂ, peste, s. f. 1. Boală gravă, infecțioasă și epidemică, provocată de o bacterie și manifestată prin tumori, hemoragie, febră mare etc.; ciumă. 2. (Med. vet.; de obicei cu determinări care indică felul) denumire generică dată unui grup de boli (cu evoluție acută) provocate de virusuri la taurine, porcine, cabaline și păsări. – Din fr. peste.

ARTERIOPATÍE, arteriopatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru afecțiunile pereților arteriali. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. artériopathie.

PIEZOCERÁMIC, -Ă, piezoceramici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. denumire generică pentru un grup de ceramice piezoelectrice folosite în construcția rezonatoarelor și a filtrelor de calitate, a dozelor de pick-up, a traductoarelor de ultrasunete etc. 2. Adj. Referitor la ceramice piezoelectrice. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piézo-céramique.

OFTALMOPATÍE, oftalmopatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru bolile de ochi. – Din fr. ophtalmopathie.

OICUMÉNA s. f. denumire generică a suprafețelor populate de pe uscat, care reprezintă, în prezent, peste 90% din suprafața acestuia. – Cuv. gr.

ONICHÍE, onichii, s. f. (Med.) denumire generică pentru afecțiunile unghiilor. – Din fr. onychie.

OVARIOPATÍE, ovariopatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru afecțiunile ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Probabil din fr.

OVÍN, -Ă, ovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Din familia oii și a caprei; (despre produse) care provin de la oi sau de la capre; de oaie sau de capră. 2. S. f. (La pl.) denumire generică dată oilor; (și la sg.) animal din familia oii. – Din fr. ovin.

LARINGOPATÍE, laringopatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru bolile laringelui. – Din fr. laryngopathie.

CISTOPATÍE, cistopatii, s. f. (Med.) denumirea generică pentru afecțiunile vezicii u*****e. – Din fr. cystopathie.

LIMFOPATÍE, limfopatii, s. f. (Med.) denumire generică a bolilor sistemului limfatic. – Din fr. lymphopathie.

MENINGOPATÍE, meningopatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru afecțiunile meningelor. – Din fr. méningopathie.

METEOROPATÍE, meteoropatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru afecțiunile cauzate sau influențate de fenomenele meteorologice. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météoropathie.

MELANÓZĂ, melanoze, s. f. 1. (Med.) denumire generică pentru pigmentația în exces a pielii și mucoaselor datorită acumulării difuze de melanină. 2. (Bot.) Boală a viței de vie cauzată de ciuperci. – Din fr. mélanose.

METROPATÍE, metropatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru afecțiunile uterului. – Din fr. métropathie.

MEZODERMÓZĂ, mezodermoze, s. f. (Med.) denumire generică pentru virozele care au afinitate pentru țesuturile și organele provenite din mezoderm. – Din fr. mésodermose.

MIELOPATÍE, mielopatii, s. f. denumire generică pentru bolile măduvei spinării sau măduvei osoase. [Pr.: mi-e-] – Din fr. myélopathie.

MIOCARDOPATÍE, miocardopatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru afecțiunile miocardului. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myocardopathie.

MIXOVIRÓZĂ, mixoviroze, s. f. (Med.) denumire generică pentru bolile provocate de mixoviruși cum ar fi rujeola, oreionul, gripa și alte boli virale respiratorii. – Din fr. myxovirose.

COAGULOPATÍE, coagulopatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru sindroamele hemoragice datorate tulburărilor de coagulare a sângelui. [Pr.: co-a-] – Din fr. coagulopathie.

MONOGENOPATÍE, monogenopatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru afecțiuni condiționate de o singură mutație genetică. – Probabil din fr.

NEFROPATÍE, nefropatii, s. f. (Med.) denumire generică a bolilor de rinichi. – Din fr. néphropathie.

ENCEFALOPATÍE, encefalopatii, s. f. denumire generică pentru afecțiunile organice ale creierului; boală a creierului. – Din fr. encéphalopathie.

ENCEFALÓZĂ, encefaloze, s. f. (Med.) denumire generică pentru o afecțiune cerebrală degenerativă. – Din fr. encéphalose.

DISCOPATÍE s. f. (Med.) denumire generică pentru afecțiunile discurilor intervertebrale. – Din fr. discopathie.

DECADENTÍSM s. n. denumire generică dată tendințelor unor curente literar-artistice de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX de către propriii protagoniști, care opun realității o lume a stărilor de spirit subiective, considerată ca singura autentică. V. simbolism. – Din fr. décadentisme.

COLECISTOPATÍE, colecistopatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru bolile căilor biliare. – Din fr. cholécystopathie.

RĂȘINÓS, -OÁSĂ, rășinoși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Despre arbori) Care conține, care produce rășină. 2. S. f. pl. denumire generică dată unor arbori sau arbuști ale căror organe conțin rășină și care formează singuri sau în asociații păduri întinse; conifere. 3. Adj. Care are aspectul și proprietățile rășinii; lipicios, cleios. – Rășină + suf. -os.

RÂNDUIÁLĂ, rânduieli, s. f. 1. Faptul de a rândui; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat; p. ext. ordine. 2. Fel în care se desfășoară o acțiune, un sistem de organizare statornicit sau impus. ♦ Măsură, directivă, dispoziție, aranjament. 3. Ceremonial, forme statornicite; datină, obicei, regulă. 4. denumire generică folosită în trecut pentru anumite dări în bani către domnie. [Pr.: -du-ia-] – Rândui + suf. -eală.

RICKETTSIÓZĂ, rickettsioze, s. f. (Med.) denumire generică pentru o serie de boli infecțioase cauzate de rickettsii. [Pr.: -si-o-] – Din engl. rickettsiosis, fr. rickettsiose.

RETINOPATÍE, retinopatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru bolile retinei. – Din fr. rétinopathie.

STAFILOCOCÍE, stafilococii, s. f. (Med.) denumire generică pentru infecțiile cu stafilococi. – Din fr. staphylococcie.

COXOPATÍE, coxopatii, s. f. (Med.) denumire generică pentru bolile șoldului. – Din fr. coxopathie.

NĂJÍT n. pop. 1) (denumire generica) Durere nevralgică (de urechi, de dinți etc.) provenită din răceală. 2) Inflamație a ugerului la unele animale (vaci, oi). /<bulg. nežit

ANTOFÍTE s.f.pl. denumire generică pentru plantele cu flori; fanerogame; (la sg.) plantă din acest grup. [< fr. anthophytes, cf. gr. anthos – floare, phyton – plantă].

BARIÓN s.n. (Fiz.) denumire generică pentru particulele elementare grele. [Pron. -ri-on. / < engl. barion, cf. gr. barys – greu].

CEFALOCÉL s.n. (Biol.) denumire generică desemnând un ansamblu de meningocele și encefalocele. [< fr. céphalocèle].

COIFFURE s.f. (Franțuzism) denumire generică pentru bonetă, caschetă, cască etc. [< fr. coiffure].

CRIOPATÍE s.f. (Med.) denumire generică pentru bolile provocate de frig. [Gen. -iei. / < fr. cryopathie].

ICRĂ, icre, s.f. (În special la pl.) denumire generică pentru ouăle peștilor; în expr. salată de icre = icre (de crap, de hering, de scrumbie, de știucă) emulsionate sub formă de spumă albă, cu adaos de diverse ingrediente (ceapă tocată, măsline, ardei iute); icre tarama = icre de chefal sau ton, conservate sub formă de pastă sărată, de culoare roz-oranj (ngr. tarama), respectiv salata făcută din acestea (ngr. taramosalata); icre de Manciuria sau caviar roșu = icre mari de până la 7 mm diametru, de culoare roșiatică, prelevate de la o specie de somon din Oceanul Pacific (Oncorhynchus keta), utilizate ca și caviarul; icre negre sau caviar = icre prelevate de la sturioni (morun, cegă, păstrugă ș.a.)

FERMIÓN s.m. denumire generică dată particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, protonul, neutronul etc.). [Cf. Férmi – fizician italian].

GASTROPATÍE s.f. denumire generică a bolilor de stomac. [Gen. -iei. / < fr. gastropathie, cf. gr. gaster – stomac, pathos – boală].

ILEOPATÍE s.f. (Med.) denumire generică pentru afecțiunile ileonului. [Pron. -le-o-, gen. -iei. / < fr. iléopathie].

LEPTÓN s.m. 1. (În Grecia antică) Unitate monetară foarte mică. 2. denumire generică pentru particulele atomice elementare cu masa de repaus mai mică decât cea a unui nucleon. (cf. engl., fr. lepton, gr. leptón)

INDIVIDUALÍSM s.n. 1. denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat de societate. 2. Concepție și atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor egoiste ale individului mai presus de cele colective. V. egoism. [Pron. -du-a-. / cf. fr. individualisme].

LEPTÓN s.m. 1. (În Grecia antică) Unitate monetară foarte mică. 2. Monedă divizionară în Grecia, egală cu a suta parte dintr-o drahmă. 3. (Fiz.) denumire generică pentru particulele elementare (electron, pozitron, neutrino, mezon etc.) [< germ. Lepton, fr. lepton].

ORHIALGÍE s.f. (Med.) denumire generică pentru durerea de t*******e. [Gen. -iei. / < fr. orchialgie].

OSTEALGÍE s.f. (Med.) denumire generică pentru durerea de oase; osteodinie. [Pron. -te-al-, gen. -iei. / < fr. ostéalgie, cf. gr. osteon – os, algos – durere].

OTOPATÍE s.f. (Med.) denumire generică pentru afecțiunile aparatului auditiv. [Gen. -iei. / < fr. otopathie].

PELICULOGÉN, -Ă adj. (Despre materiale) Care are calitatea de a forma pelicule (1). // s.n.pl. denumire generică pentru lacuri, vopsele, emailuri, capabile să formeze pelicule. [< fr. pelliculogène].

SPLENOPATÍE s.f. (Med.) denumire generică pentru bolile splinei. [Gen. -iei. / < fr. splénopathie, cf. gr. splen – splină, pathos – boală].

SPOROZOÓZĂ s.f. (Biol.) denumire generică dată bolilor provocate de sporozoare. [Pron. -zo-o-. / < fr. sporozoose].

TÁRO s.m. denumire generică a unor plante tropicale cultivate pentru tuberculii lor comestibili. [< fr. taro].

TENOPATÍE s.f. (Med.) denumire generică a afecțiunilor tendoanelor. [Gen. -iei. / < fr. ténopathie].

TIMÓM s.n. (Med.) denumire generică pentru tumorile timusului. [Pl. -oame. / < fr. thymome].

TIREOPATÍE s.f. (Med.) denumire generică pentru afecțiunile glandei tiroide. [Pron. -re-o-, gen. -iei. / < fr. thyréopathie].

glosopatíe s.f. denumire generică pentru bolile limbii. (< engl. glossopathy)

BULBOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile bulbului duodenal. (< fr. bulbopathie)

AFÉCT s.n. Reacție emotivă puternică și scurtă. ♦ denumire generică pentru stările sau reacțiile afective; totalitatea stărilor psihice de natură senzorială, emoțională și sentimentală. [Pl. -te, (rar) -turi. [Cf. germ. Affekt, lat. affectus].

VALVULOPATÍE s.f. (Med.) denumire generică pentru c***********e valvulare. [Gen. -iei. / < fr. valvulopathie, cf. lat. valvula – valvulă, pathos – suferință].

CHERATÓM s.n. (Med.) denumire generică pentru cheratodermii. [Pl. -oame. / < fr. kératome].

COXOPATÍE s.f. denumire generică dată bolilor șoldului. [Gen. -iei. / < fr. coxopathie].

DERMATÓZĂ s.f. denumire generică pentru bolile de piele. ◊ Dermatoze profesionale = boli de piele datorate contactului cu substanțe toxice în procesul de muncă. [< fr. dermatose].

HALOGÉN s.m. (Chim.) denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. // adj. Care dă naștere la săruri. / < fr. halogène, cf. gr. hals – sare, gennan – a produce].

MENINGOPATÍE s.f. (Med.) denumire generică dată afecțiunilor meningelor. [Gen. -iei. / < fr. méningopathie, cf. gr. meninx – membrană, pathos – boală].

METROPATÍE s.f. (Med.) denumire generică a afecțiunilor uterului. [Gen. -iei. / < fr. métropathie, cf. gr. metra – uter, pathos – boală].

MIXOVIRÓZĂ s.f. denumire generică pentru bolile provocate de mixovirusuri. [< mixovir(us) + -oză].

NEFROPATÍE s.f. (Med.) denumire generică a bolilor de rinichi. [Gen. -iei. / < fr. néphropathie, cf. gr. nephros – rinichi, pathos – suferință].

OFTALMOPATÍE s.f. (Med.) denumire generică a bolilor de ochi. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmopatie, cf. gr. ophthalmos – ochi, pathos – boală].

OSTEOPATÍE s.f. (Med.) denumire generică a bolilor sistemului osos. [Gen. -iei. / < fr. ostéopathie, cf. gr. osteon – os, pathos – boală].

OVARIOPATÍE s.f. (Med.) denumire generică a afecțiunilor ovarului. [Gen. -iei. / cf. fr. ovariopathie].

SUBSTÁNȚĂ s.f. 1. denumire generică dată corpurilor cu compoziție și structură chimică omogenă. ♦ Materie. 2. Categorie filozofică care desemnează esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător. ♦ Substratul permanent al tuturor transformărilor. 3. (Fig.) Partea fundamentală, constitutivă a unui lucru: esență, esențial. [< fr. substance, cf. lat. substantia].

TEHNOPATÍE s.f. (Med.) denumire generică dată bolilor profesionale. [Gen. -iei. / < fr. technopathie].

VISCERALGÍE s. f. denumirea generică pentru tulburările de sensibilitate ale viscerelor. (< fr. viscéralgie)

ícre s. f. pl. – denumire generică pentru ovulele de pește, caviar. – 2. Corp sau masă care prezintă consistența icrelor; se spune mai ales despre partea moale a pulpei piciorului. – 3. (Arg.) Bombă, bombardament. Sl. ikra (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Miklosich, Lexicon, 255; Meyer 158; Conev 87), cf. bg., sb., cr., pol., rus., mag., alb. ikra. – Der. icros, adj. (cu multe icre); icr(e)ană, s. f. (femelă de sturion).

TOFLÍCĂ s. f. denumire generică pentru peștele mărunt.

ARȚÁR s. m. denumire generică pentru arborii și arbuștii din familia aceracee: paltin de cîmpie (Acer platanoides), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), jugastru (Acer campestre), gladiș sau arțar tătăresc (Acer tataricum).

AVANGARDÍSM (‹ avangardă) s. f. 1. Mișcare intelectuală din primele decenii ale sec. 20, caracterizată prin căutarea unor soluții radicale, revoluționare, printr-o ruptură hotărîtă cu trecutul și tradițiile. 2. denumire generică dată unor curente și grupări literar-artistice (f******m, cubism, dadaism, suprarealism etc.) apărute la începutul sec. 20, care încercau să spargă canoanele artei tradiționale, academice, recurgînd la formule îndrăznețe, uneori excentrice. În literatura și arta română a. devine o prezență activă îndeosebi în perioada interbelică, grupîndu-se în jurul publicațiilor „Contemporanul”, „75 H.P.”, „Integral”, „Unu”, „Punct” ș.a.

BASSÉT (‹ fr.) s. m. denumire generică a unui grup de rase de cîini de vînătoare, caracterizată prin membre foarte scurte și urechi lungi lăsate în jos.

DAIMYÓ (cuv. japonez) s. m. denumire generică a marilor seniori feudali din Japonia, care și-au pierdut privilegiile în urma Revoluției din 1867-1868.

DAIÁCI (< fr. {i}) s. m. pl. denumire generică dată unor grupuri etnice din insula Kalimantan, din Arh. Malaez.

NEANTRÓP (‹ fr., it.) s. m. denumire generică dată hominizilor în forma actuală (H**o sapiens sapiens), vii și fosili.

REUMATÍSM (< lat., it. germ.; {s} gr. rheuma „scurgere a umorilor”) 1. denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale aparatului locomotor (în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare), având drept cauze: o infecție (de obicei streptococică), o reacție inflamatorie articulară și periarticulară sau o patogenie inflamatorie alergică. Principalele boli reumatismale sunt: r. poliarticular acut, poliartrita cronică evolutivă (artrita reumatoidă), spondilita. ◊ R. poliarticular acut = boală acută, de natură infecțioasă, frecventă la copii și la tineri, consecutivă amigdalitei și caracterizată prin transpirații și tumefacții dureroase ale articulațiilor. Boala se complică frecvent cu îmbolnăvirea inimii (endocardita, pericardită etc.), pleurezie, nefrită etc. și evoluează în puseuri, având tendința de rtecidivă. 2. Durere reumatică.

CABALÍN, -Ă, cabalini, -e, s. f., adj. 1. S. f. denumire științifică generică dată cailor. 2. Adj. Care aparține cailor, privitor la cai; cavalin. Rasă cabalină. – Din lat. caballinus.

AGRÚME s.f.pl. (Livr.) Termen generic care denumește fructele citrice. [Cf. it. agrume, fr. agrumes].

NEÚTRU, -Ă adj. 1. Care nu ia partea nimănui, care nu este de partea nimănui; (despre un stat) care nu se amestecă în conflictul dintre mai multe state, care nu participă la pacte sau alianțe militare; (despre persoane) neîncadrat în nici o mișcare, în nici un partid etc. 2. Indiferent. 3. Gen neutru (și s.n.) = formă pe care o iau substantivul, adjectivul etc. pentru a denumi în special obiecte inanimate, unele nume colective și generice, precum și unele animale. ◊ Vocală neutră = vocală medială. 4. (Chim.; despre compuși) Care nu prezintă nici caractere de acid, nici caractere de bază. ♦ (Despre corpuri) Care nu are sarcină electrică. [< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi].

náiba s. m. art. – D****l. Probabil din tc. (arab.) naibe „nenorocire” (Loebel 68; Șeineanu, Semasiol., 61), prin intermediul țig. naibah „ghinion” (Graur 175); e mai curînd o imprecație generică decît un nume propriu al demonului. Der. propusă de la n’aibă (parte de noi) nu pare normală (ducă-se pe pustiu sau ucigă-l toaca sînt alte denumiri ale demonului; dar ducă-se sau ucigă-l, separat, nu au sens). Din arab. la’ib, cf. sp. naipe (Lokotsch 1389) este puțin probabil. – Der. năibui, vb. (a trimite la d****l).