IZONOMIE s.f. 1. Termen folosit in democratia ateniana pentru a desemna egalitatea cetatenilor in fata legii. 2. (Min.) Analogie in modul de cristalizare. [Gen. -iei. / < fr. isonomie, cf. gr. isonomia].

IZONOMIE s. f. 1. (in democratia ateniana) egalitatea cetatenilor in fata legii. 2. analogie in modul de cristalizare. (< fr. isonomie)

XENOFON (XENOPHON) (430-360 i. Hr.), istoric grec. Discipol al lui Socrate, adversar al democratiei ateniene si admirator al Spartei. A participat (401 i. Hr.) la expeditia lui Cirus cel Tanar impotriva fratelui sau Antaxerxe II. Ca sef al corpului de mercenari greci, a contribuit la salvarea armatei („retragerea celor zece mii”). A povestit aceasta expeditie in celebra lucrare „Anabasis”. Opera sa mai cuprinde „Hellenika”, o istorie a Greciei in sapte carti, o biografie apologetica a regelui spartan Agesilau II, o lucrare despre organizarea de stat a Spartei („Statul spartan”), tratate de agricultura, de vanatoare si de arta militara. „Apologia” si „Amintiri” ofera o descriere a lui Socrate intr-o alta viziune decat cea din dialogurile lui Platon.

ISEGORIE s. f. termen care desemna, in democratia sclavagista ateniana dreptul egal al fiecarui cetatean de a lua cuvantul spre a se pronunta in treburile publice. (cf. gr. isegoreo, a vorbi cu egala libertate)

IZOCRATIE s. f. (in democratia sclavagista ateniana) participarea egala la exercitarea puterii a tuturor cetatenilor. (< engl. isocracy)

CLEON (sec. 5 i. Hr.), om politic atenian. Conducator al aripii radicale a democratiei sclavagiste ateniene; adept al unor actiuni intransigente asupra Spartei; a murit in batalia de la Amfipolis (422 i. Hr.) din timpul Razboiului Peloponesiac.