HIDROGENERATOR, hidrogeneratoare, s. n. Generator electric, in general de curent alternativ, actionat de un motor hidraulic. – Hidro- + generator.

INDUCTOR, -OARE, inductori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Despre procese fizice) Care produce sau influenteaza un alt proces, cu care evolueaza concomitent. Forta inductoare. 2. S. n. Organ al unei masini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. 3. S. n. Mic generator de curent alternativ, cu magneti permanenti, actionat manual si folosit in instalatiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. – Din fr. inducteur.

VARMETRU, varmetre, s. n. Instrument pentru masurarea puterii electrice reactive in retelele de curent alternativ. – Din fr. varmetre, engl. varmeter.

MAGNETOU, magnetouri, s. n. Mic generator electric de curent alternativ, folosit pentru producerea scanteilor electrice necesare aprinderii amestecului combustibil la motoarele cu aprindere electrica. – Din fr. magneto.

VOLTAMPER, voltamperi, s. m. Unitate de masura a puterii electromagnetice aparente a unei circuit electric de curent alternativ la capetele caruia tensiunea este de un volt si prin care trece un curent de un amper. [Scris si: volt-amper] – Din fr. voltampere.

ONDULOR, onduloare, s. n. Aparat care serveste la obtinerea curentului continuu din curent alternativ. – Din fr. onduleur. [Definitie gresita. Este vorba de obtinerea curentului alternativ din curent continuu].

V******R, -OARE, v*******i, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care vibreaza, care produce v******i, vibrant. II. S. n. 1. Aparat care produce oscilatii (electromagnetice, mecanice etc.) ♦ Intrerupator electromagnetic automat care produce oscilatii slabe de inalta frecventa; dispozitiv cu intrerupere mecanica, folosit pentru transformarea curentului continuu in curent alternativ monofazat; lama metalica vibranta care intrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosita la soneriile electrice. ♦ Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. Aparat care serveste la indesarea prin vibrare (2) a unui material. – Vibra + suf. -tor.

TRANSVERTOR, transvertoare, s. n. Masina electrica care transforma curentul electric din continuu in alternativ si invers sau care schimba frecventa unui curent alternativ. – Din fr. transverteur.

TRIFAZAT, -A, trifazati, -te, adj. 1. (Despre unele circuite electrice) Format din trei circuite monofazate de curent alternativ, care nu sunt in legatura de faza unele cu altele; trifazic. 2. (Despre masini electrice) Care functioneaza cu un circuit electric trifazat (1). 3. (Despre sisteme fizico-chimice) Format din trei faze. – Din fr. triphase.

TURBOALTERNATOR, turboalternatoare, s. n. Turbogenerator de curent alternativ. [Pr.: -bo-al-] – Din fr. turbo-alternateur.

REDRESARE, redresari, s. f. Actiunea de a (se) redresa si rezultatul ei. ♦ Actiune prin care o aeronava in coborare ajunge in pozitia de zbor orizontal, in urma comenzilor date de pilot sau a reactiilor aerodinamice provocate de deplasarea ei. ♦ Transformare a energiei electromagnetice de curent alternativ in energie electromagnetica de curent continuu. – V. redresa.

REACTANTA, reactante, s. f. 1. Marime caracteristica circuitelor electrice care lucreaza in flux de curent alternativ si care contin ca elemente reactive bobine sau condensatoare. 2. Bobina electrica a carei reactanta (1) este sensibila. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactance, fr. reactance.

DECIBELMETRU, decibelmetre, s. n. Voltmetru de curent alternativ gradat in decibeli in raport cu un nivel de referinta, utilizat pentru masurarea nivelului de transmisiune a semnalelor, a atenuarii, a castigului si a amplificarii in instalatiile de telecomunicatii. – Din fr. decibelmetre.

SINCRON, -A, sincroni, -e, adj. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Sincronic (1). ♦ (Despre sisteme fizice sau chimice) Care este sediul unor fenomene periodice cu evolutie sincronica. ◊ Camera sincrona = dispozitiv special folosit in cinematografie, in televiziune, pentru inregistrarea simultana a sunetului si a imaginii. Masina sincrona = masina electrica de curent alternativ (monofazat sau trifazat) a carei turatie de regim este constanta si proportionala cu frecventa tensiunii la borne. – Din fr. synchrone.

SINCRONIZA, sincronizez, vb. I. Tranz. A face ca doua sau mai multe actiuni, fapte sau evenimente, fenomene etc. sa se petreaca in acelasi timp. ♦ A efectua operatiile necesare pentru ca o masina sincrona sa fie adusa in stare de a functiona in paralel cu o retea electrica de curent alternativ. ♦ A realiza intr-un film concordanta dintre imagine si sunet; a efectua montarea sincrona a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzatoare. – Din fr. synchroniser.

ALTERNATOR ~oare n. Generator electric de curent alternativ. /<fr. alternateur

ASINCRON ~a (~i, ~e) Care nu se face, nu se petrece in acelasi timp. ◊ Motor ~ motor electric de curent alternativ, a carui viteza depinde de sarcina pe care o are, iar nu de frecventa curentului. [Sil. -sin-cron] /<fr. asynchrone

COMPENSATOR² ~oare n. Dispozitiv sau instalatie care efectueaza o compensare a anumitor dereglari dintr-un sistem tehnic, asigurandu-i un regim normal de functionare. ◊ ~ electric instalatie folosita in retelele de curent alternativ pentru compensarea puterii. ~ optic dispozitiv pentru masurarea diferentei de drum optic a doua raze de lumina. /<fr. compensateur

INDUCTOR² ~oare n. 1) Dispozitiv al unei masini electromagnetice care produce curent alternativ. 2) Generator mic de curent alternativ actionat manual si folosit in instalatiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. /<fr. inducteur

ONDULOR ~oare n. Aparat cu ajutorul caruia se obtine curentul continuu din curent alternativ. /<fr. onduleur. [Definitie gresita. Este vorba de obtinerea curentului alternativ din curent continuu].

TRANSFORMATOR² ~oare n. Aparat sau instalatie care modifica forma, tipul sau unele proprietati esentiale ale energiei. ◊ ~ electric aparat care mareste sau micsoreaza tensiunea unui curent alternativ fara a-i schimba frecventa. /<fr. transformateur

TRANSVERTOR ~oare n. Aparat electric pentru schimbarea curentului continuu in curent alternativ si invers. /<fr. transverteur

V******R² ~oare n. 1) Aparat care serveste la compactarea materialelor gra-nulare prin vibrare. 2) Dispozitiv bazat pe vibrare, care serveste la transformarea curentului electric continuu in curent alternativ. 3) Aparat electroacustic de semnalizare bazat pe v******a unei lame electrice. /a vibra + suf. ~tor

MUTATOR s.n. 1. Aparat care transforma un curent alternativ in curent continuu sau invers; schimbator de faza sau de frecventa pentru un curent alternativ; schimbator de tensiune pentru un curent continuu. 2. (Biol.) Gena care mareste rata de mutatie a altor gene. [Cf. fr. mutateur, germ. Mutator].

ONDULOR s.n. Aparat cu ajutorul caruia se obtine un curent alternativ dintr-un curent continuu. [Cf. fr. onduleur].

SUSCEPTANTA s.f. (Electr.) Raportul dintre reactanta si patratul impedantei unui circuit electric de curent alternativ. [< fr. susceptance].

TRANSFORMATOR, -OARE adj. Care transforma, preface, schimba; innoitor. // s.n. 1. Aparat care transfera energia de la un sistem tehnic primar la unul secundar. ♦ Aparat electric care transforma tensiunea unui curent alternativ fara a-i modifica frecventa. 2. Aparat fotogrammetric care transforma unele imagini in altele. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. transformateur].

VAR s.m. (Fiz.) Unitate de putere electromagnetica reactiva, corespunzand unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. [Nume dat de ing. roman C. Budeanu de la initialele v(olt) + a(mper) + r(eactiv)].

VOLTAMPER s.m. Unitate de masura a puterii electromagnetice aparente a unui curent alternativ, egala cu puterea dezvoltata de un curent de un amper sub tensiunea alternativa de un volt. [< fr. voltampere].

COMUTATOARE s. f. convertizor (3) care transforma curentul continuu in curent alternativ si invers. (dupa fr. commutatrice)

ASINCRON, -A adj. Asincronic. ◊ Motor asincron = motor electric cu curent alternativ, a carui viteza depinde de sarcina pe care o are. [< fr. asynchrone].

V******R s.n. 1. Masina construita pentru vibrarea materialelor de constructie. 2. (Fiz.) Aparat care transforma curentul continuu in curent alternativ. ♦ Oscilator. // adj. Care vibreaza; vibrant; v********u. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. v*******r].

COMUTATOARE s.f. Masina electrica, de constructie speciala, care transforma curentul continuu in curent alternativ sau invers. [< comuta, dupa fr. commutatrice].

DECIBELMETRU s.n. (Fiz.) Voltmetru de curent alternativ gradat in decibeli. [< fr. decibelmetre].

HIDROGENERATOR s.n. Generator electric de curent alternativ, antrenat de o turbina hidraulica. [Cf. germ. Hydrogenerator, fr. hydrogenerateur].

TRANSVERTOR s.n. Masina electrica sincrona care converteste un curent continuu in curent alternativ sau invers; masina electrica care schimba frecventa unui curent alternativ. [< fr. transverteur, cf. engl. transverter].

TRIFAZAT, -A adj. 1. (Electr.; despre un curent electric) Format din trei circuite monofazate de curent alternativ; trifazic. ♦ (Despre masini electrice) Care functioneaza cu un astfel de circuit. 2. (Despre sisteme fizico-chimice) Format din trei faze. [Cf. fr. triphase].

ADMITANTA s. f. marime inversa impedantei unui circuit electric de curent alternativ. (< fr., engl. admittance)

ALTERNATOR s. n. generator electric de curent alternativ. (< fr. alternateur)

CAPACITANTA s. f. reactanta opusa printr-o capacitate trecerii unui curent alternativ. (< fr. capacitance)

COMPENSATOR, -OARE I. adj. care compenseaza; compensativ, compensatoriu. II. s. n. 1. sistem tehnic care lucreaza in vederea obtinerii unei compensari de variatie, de efort etc. 2. masina electrica rotativa pentru imbunatatirea factorului de putere in retele de curent alternativ. 3. instrument electric de masura bazat pe metoda compensarii. III. s. m. specialist autorizat sa efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave. (< fr. compensateur)

DECIBELMETRU s. n. voltmetru de curent alternativ gradat in decibeli. (< fr. decibelmetre)

FARADIC, -A adj. 1. referitor la teoriile lui Faraday. 2. (despre un curent alternativ) obtinut prin intreruperea ritmica a curentului continuu in circuitul primar al unei bobine de inductie. (< fr. faradique, germ. faradisch)

HIDROGENERATOR s. n. generator electric de curent alternativ, antrenat de o turbina hidraulica. (< germ. Hydrogenerator)

IMPEDANTA s. f. 1. marime caracteristica unui circuit electric de curent alternativ, raportul dintre valorile efective ale tensiunii aplicate la borne si cele ale curentului care trece prin circuit. ♦ ~ acustica = marime a unui sistem acustic, raportul dintre presiunea sonora si fluxul acustic corespunzator. 2. marime ce caracterizeaza insusirea unui sistem ca, in anumite situatii, sa impiedice desfasurarea normala a unui proces ce are loc intr-un sistem. (< fr. impedance, germ. Impedanz)

INVERTOR s. n. mutator care transforma curentul electric continuu in curent alternativ. (< engl. inverter, rus. invertor)

MUTATOR s. n. 1. aparat, dispozitiv care transforma un curent alternativ in curent continuu sau invers; schimbator de faza sau de frecventa pentru un curent alternativ; schimbator de tensiune pentru un curent continuu. 2. (biol.) gena capabila sa sporeasca frecventa mutatiilor la alte gene. (< fr. mutateur)

PREMAGNETIZARE s. f. magnetizare suplimentara constanta a unor circuite magnetice destinate a functiona in curent alternativ. (< pre- + magnetizare)

REACTANTA s. f. marime caracteristica circuitelor electrice de curent alternativ care contine elemente reactive. (< engl. reactance, fr. reactance)

SUSCEPTANTA s. f. raportul dintre reactanta si patratul impedantei unui circuit electric de curent alternativ. (< fr., engl. susceptance)

TRANSFORMATOR, -OARE I. adj. care transforma; innoitor. II. s. n. 1. aparat, instalatie, masina care transfera energie de la un sistem tehnic primar la unul secundar. ◊ dispozitiv electric care transforma tensiunea unui curent alternativ fara a-i modifica frecventa. 2. aparat fotogrammetric care transforma unele imagini in altele. (< fr. transformateur)

TRANVERTOR s. n. masina electrica sincrona care converteste un curent continuu in curent alternativ si invers sau care schimba frecventa unui curent alternativ. (< fr. tranverteur)

TRIFAZAT, -A adj. 1. (despre circuite electrice) din trei circuite monofazice de curent alternativ; trifazic. 2. (despre masini electrice) care functioneaza cu un astfel de circuit. 3. (despre sisteme fizico-chimice) din trei faze. (< fr. triphase)

VAR s. m. unitate de putere electromagnetica reactiva, corespunzand unui curent alternativ de un amper sub tensiunea de un volt. (< fr., engl. var)

VARMETRU s. n. instrument pentru masurarea, in vari, a puterii electrice, reactive in retelele de curent alternativ. (< fr. varmetre)

V******R, -OARE I. adj. care vibreaza, vibrant, v********u. II. s. n. 1. aparat care produce oscilatii. ◊ dispozitiv care transforma curentul continuu in curent alternativ monofazat; lama metalica ce vibreaza, intrerupand un curent electric la comanda unui electromagnet, in soneriile electrice. ◊ dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. masina care serveste la indesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de constructie. (< fr. v*******r)

VOLTAMPER s. m. unitate de masura a puterii electromagnetice aparente a unui curent alternativ, egala cu puterea dezvoltata de un curent de un amper sub tensiunea alternativa de un volt. (< fr. voltampere)

CICLOCONVERTOR (‹ engl., fr.) s. n. Dispozitiv electronic de putere, care transforma direct, fara a utiliza un circuit intermediar din curent continuu, energia electrica de curent alternativ cu anumiti parametri (ex. numar de faza, frecventa) in energie electrica de curent alternativ de alti parametri.

CONDENSATOR (‹ fr. {i}) s. n. 1. (TEHN.) Schimbator de caldura intr-o instalatie termica, racit cu aer sau apa, in care fluidul refrigerent, prealabil comprimat, trece din starea de vapori in stare lichida. 2. C. electric = sistem de doua conductoare electrice (armaturile c.) separate printr-un mediu izolant si care se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare daca se aplica o tensiune continua; se foloseste ca acumulator de sarcina electrica sau ca element al circuitelor de curent alternativ, caracteristica sa fiind capacitatea electrica.

CONVERTIZOR (‹ fr.) s. n. 1. Cuptor, cel mai adesea basculant sau rotativ, in care se efectueaza operatia de convertizare prin suflarea gazului oxidant la suprafata sau direct in masa metalului topit. ◊ C. Bessemer = convertizor basculant, in forma de para cu captuseala refractara acida, in care se elaboreaza otelul din fonta nefosforoasa. ◊ C. Thomas = convertizor de constructie asemanatoare cu c. Bessemer, dar cu captuseala bazica pentru fonta fosforoasa. 2. Masina sau dispozitiv care transforma parametrii sau valoarea unei marimi. ◊ C. de frecventa = sursa de curent alternativ la care tensiunea de alimentare poate fi reglata dupa o lege de comanda, utilizata pentru reglarea vitezei motoarelor asincrone. ◊ C. rotativ = masina electrica sau grup de masini care schimba felul curentului electric, tensiunea electrica, frecventa curentului electric etc. ◊ C. de cuplu = dispozitiv hidromecanic montat intre motor si mecanismul antrenat, pentru a realiza o multiplicare a cuplului la puterea transmisa constanta, folosit in instalatii de foraj.

alternativ, -A, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alterneaza. ◊ curent (electric) alternativ = curent electric care isi schimba sensul si intensitatea la perioade regulate. – Din fr. alternatif.

ALTERNATOR, alternatoare, s. n. Generator electric care produce tensiuni si curenti alternativi. – Din fr. alternateur.

KENOTRON, kenotroane, s. n. Tub electronic cu doi electrozi, folosit pentru redresarea curentilor alternativi de inalta tensiune. (Sil. -tron) – Din fr. kenotron.

COMUTATOARE, comutatori, s. f. Masina electrica folosita pentru transformarea curentului alternativ in curent continuu si invers. – Comuta + suf. -toare.

VECTORMETRU, vectormetre, s. n. (Elt.) Aparat electric pentru masurarea caracteristicilor curentilor alternativi. – Din fr. vecteurmetre.

COMUTATOARE ~ f. Masina electrica care transforma curentul alternativ in continuu si invers. /a comuta + suf. ~toare

DIATERMIE f. Tratare a unor boli interne cu ajutorul curentilor alternativi de inalta frecventa. [Art. diatermia; G.-D. diatermiei; Sil. -mi-e] /<fr. diathermie

KENOTRON ~oane n. Tub electronic cu doi electrozi folosit pentru redresarea curentului alternativ de inalta tensiune. [Sil. -no-troni /< fr. kenotron

MUTATOR ~oare n. Aparat pentru transformarea curentului alternativ in curent continuu si invers. /<fr. mutateur

POLIFAZAT ~ta (~ti, ~te) (despre sisteme de tensiuni sau de curenti alternativi) Care are fazele initiale diferite. /<fr. polyphase

REACTANTA ~e f. fiz. 1) Rezistenta pe care o opun curentului alternativ circuitele ce contin bobine sau condensatoare. 2) Element (bobina, condensator) care creeaza o asemenea rezistenta intr-un circuit electric. [Sil. re-ac-] /<engl. reactance

RECEPTOR² oare n. 1) Aparat sau instalatie care recepteaza o energie bruta transformand-o in energie utilizabila. 2) Aparat destinat receptarii undelor electromagnetice. 3): ~ telefonic dispozitiv care transforma curentul alternativ receptat in unde sonore, reproducand sunetul initial. 4) Parte a aparatului telefonic prin care se asculta si prin care se vorbeste. /

A REDRESA ~ez tranz. A face sa se redreseze; a readuce la starea normala; a restabili. ~ o situatie. ◊ ~ curentul electric a transforma curentul alternativ in curent continuu. /<fr. redresser

CONVERTIZARE s.f. 1. Indepartare a unor impuritati dintr-o masa metalica topita cu ajutorul unui gaz oxidant si fara folosire de combustibil. 2. Transformare a curentului alternativ in curent continuu sau invers cu ajutorul unui convertizor; conversiune. [< convertiza, dupa fr. convertissage].

DIATERMIE s.f. Metoda termoterapeutica bazata pe folosirea curentilor alternativi de inalta frecventa; transtermie. [Gen. -iei. / < fr. diathermie, cf. gr. dia – prin, therme – caldura].

IMPEDANTA s.f. 1. (Fiz.) Rezistenta aparenta in cazul curentilor alternativi. 2. Marime egala cu raportul dintre presiunea sonora a unui sistem acustic si fluxul acustic corespunzator. [< fr. impedance, germ. Impedanz, cf. lat. impedire – a impiedica].

TIRATRON s.n. (Fiz.) Tub electronic cu trei electrozi, care serveste la redresarea curentului alternativ si poate functiona ca schimbator de frecventa. [< fr. thyratron].

ALTERNATIV, -A adj. (adesea adv.) Care alterneaza. ◊ curent alternativ = curent electric al carui sens variaza periodic in acelasi circuit. [Cf. fr. alternatif].

ALTERNATOR s.n. Masina dinamoelectrica care produce curenti alternativi. [< fr. alternateur].

KENOTRON s.n. Tub electronic cu doi electrozi, folosit pentru redresarea curentilor alternativi de inalta tensiune. [< fr. kenotron].

CAPACITIV, -A adj. referitor la capacitatea electrica; care se comporta ca un condensator electric. ♦ reactanta ~ a = reactanta unui condensator, inversul produsului dintre capacitatea acestuia si pulsatia curentului alternativ. (< fr. capacitif, engl. capacitiv)

CONVERTIZARE s. f. 1. indepartare a unor impuritati dintr-o masa metalica topita cu un gaz oxidant si fara folosire de combustibil. 2. transformare a curentului alternativ in curent continuu, sau invers, cu ajutorul unui convertizor. (dupa fr. convertissage)

DIATERMIE s. f. procedeu fizioterapic constand in ridicarea temperaturii organelor sau tesuturilor cu ajutorul curentilor alternativi de inalta frecventa; transtermie. (< fr. diathermie)

KENOTRON s. n. tub electronic cu doi electrozi, pentru redresarea curentilor alternativi de inalta tensiune. (< fr. kenotron)

VECTOMETRU s. n. aparat electric pentru masurarea caracteristicilor curentilor alternativi. (< fr. vecteurmetre)

alternativ, -A, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alterneaza. ◊ curent (electric) alternativ = curent electric care isi schimba sensul si intensitatea la perioade regulate. – Fr. alternatif.

ALTERNATOR, alternatoare, s. n. Generator electric de tensiuni si curenti alternativi. – Dupa fr. alternateur.

ADMITANTA, admitante, s. f. Nume dat fenomenului invers impedantei si definit ca marime caracteristica unui circuit de curent electric alternativ, egala cu catul dintre valoarea efectiva a curentului electric absorbit si valoarea efectiva a tensiunii de alimentare. – Din fr. admittance.

INVERTOR, invertoare, s. n. (Elt.) Mutator care transforma curentul electric continuu in curent electric alternativ. – Din rus. invertor.

POLIFAZAT, -A, polifazati, -te, adj. (Despre sisteme de tensiuni sau de curenti electrici alternativi) Care are fazele initiale diferite. – Din fr. polyphase.

FARADIC adj. (Iesit din uz; in sintagma) curent faradic = curent electric alternativ produs prin inductie electromagnetica. – Din fr. faradique, germ. faradisch.

ELECTROCOAGULA, electrocoagulez, vb. I. Tranz. (Med.) A distruge prin coagulare cu ajutorul curentului electric alternativ de inalta frecventa tesuturile patologice. [Pr.: -co-a-] – Din fr. electrocoaguler.

REDRESA, redresez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A aduce sau a reveni la pozitia, la functionarea etc. normala dupa o perturbatie accidentala; a (se) indrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea buna; a (se) inviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ in forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternantelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

REDRESOR, -OARE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentila, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a indrepta imaginea rasturnata data de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce in directia initiala un curent de fluid abatut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redreseaza. – Din fr. redresseur.

INVERTOR ~oare n. Aparat pentru transformarea curentului electric continuu in curent electric alternativ; mutator. /<engl. inverter, rus. invertor

INVERTOR s.n. Mutator care transforma curentul electric continuu in curent electric alternativ. [< engl. inverter]

REDRESA vb. I. tr. 1. A indrepta, a aduce (ceva) in pozitie, in situatie normala. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) reface, a (se) inviora. 2. A transforma un curent electric alternativ in curent continuu. [< fr. redresser].

REDRESARE s.f. Actiunea de a (se) redresa si rezultatul ei. ♦ Transformare a unui curent electric alternativ in curent continuu. ♦ Revenire a unei aeronave in coborare in pozitie de zbor orizontal sub efectul comenzilor pilotului sau al reactiilor aerodinamice. [< redresa].

REDRESOR, -OARE adj. Care redreseaza. // s.n. 1. Aparat pentru transformarea unui curent electric alternativ in curent continuu. 2. Sistem optic servind pentru redarea imaginii unui obiect in pozitia sa reala de catre un instrument optic. ♦ (Med.) Aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. 3. Dispozitiv care readuce in directia initiala un curent lichid sau fluid care a fost abatut de un obstacol oarecare. [Cf. fr. redresseur].

AUTOTRANSFORMATOR s. n. transformator de curent electric alternativ monofazat, cu o singura infasurare si cu trei borne, doua externe pentru tensiunea inalta si una intermediara, care, impreuna cu cate una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasa. (< fr. autotransformateur)

BRUM s. n. zgomot perturbator la iesirea amplificatoarelor de audiofrecventa, datorat alimentarii lor de la reteaua de curent electric alternativ. (< germ. Brummen)

REDRESA vb. I. tr. 1. a indrepta, a aduce (ceva) in pozitie, in situatie normala. ◊ a readuce o aeronava in coborare in pozitie de zbor orizontal cu ajutorul comenzilor sau al reactiilor aerodinamice. 2. a transforma un curent electric alternativ in curent continuu. II. tr., refl. (fig.) a (se) reface. (< fr. redresser)

REDRESOR, -OARE I. adj. care redreseaza. II. s. n. 1. aparat, instalatie care transforma curentul electric alternativ in curent continuu. 2. sistem de lentile sau de prisme pentru redarea imaginii unui obiect in pozitia sa reala de catre un instrument optic. ◊ (med.) aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. 3. dispozitiv care readuce in directia initiala un curent lichid sau fluid care a fost abatut de un obstacol. (< fr. redresseur)

VOLTAMPERMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea produsului dintre valorile efective ale intensitatii si ale tensiunii unui curent electric alternativ. 2. instrument fotoelectric folosit succesiv ca voltmetru si ampermetru pentru curent continuu. (< fr. voltamperemetre)

ADMITANTA, admitante, s. f. Marime caracteristica unui circuit de curent electric alternativ, egala cu inversul impedantei. – Din fr. admittance.

alternativ¹ ~a (~i, ~e) Care alterneaza. ◊ curent ~ curent electric care isi schimba, la intervale regulate, sensul si intensitatea. /<fr. alternatif

alternativ, -A adj. care alterneaza; ciclic, periodic. ♦ curent ~ = curent electric al carui sens variaza periodic. (< fr. alternatif)

V******L, -A adj. susceptibil de a vibra; care vibreaza. ♦ cil ~ = organit celular filamentos care, prin miscare alternativa rapida, asigura deplasarea la unele protozoare, curentul de apa nutritiv la molustele lamelibranhiate etc. (< fr. v*******e)

DILEMA s.f. Rationament cu doua premise contradictorii si contradictionale, care duc la aceeasi concluzie. ♦ (curent) Situatie cu doua iesiri, ambele defavorabile; incurcatura; alternativa. [Cf. fr. dilemme, it., lat., gr. dilemma < gr. dis – doi, lemma – argument].

REZONATOR, rezonatori, s. m. Aparat sau sistem fizic care poate oscila cand se gaseste intr-un camp de forte periodice, datorita unui izvor de oscilatii. ◊ Rezonator acustic = aparat care intra in oscilatie numai cand este lovit de unde sonore de o anumita frecventa si care este folosit pentru analizarea sunetelor compuse. Rezonator electric = circuit in care apare un curent electric atunci cand se gaseste intr-un camp electromagnetic alternativ. – Dupa fr. resonateur.

REACTANTA s.f. 1. Marime de calcul, egala cu raportul dintre valoarea efectiva a tensiunii electrice alternative aplicate la bornele unui circuit electric fara rezistenta electrica si valoarea efectiva a intensitatii curentului electric pe care il stabileste in circuit. 2. Bobina electrica a carei reactanta (1) este sensibila. [< fr. reactance, engl. reactance].

curent¹ ~ti m. 1) Miscare a apei in directia pantei. ◊ ~ marin deplasare de apa in mari si oceane, provocata de maree, de inclinarea nivelului marii, de vanturi etc. 2) Miscare de aer cauzata de diferenta de temperatura. ◊ A-l trage pe cineva ~tul a raci fiind expus la un flux de aer in interiorul unei cladiri. 3) fiz. Sarcina electrica aflata in miscare. ~ continuu. ~ alternativ. /<fr. courant