CEREBEL, cerebele, s. n. Parte a encefalului situata in regiunea posterioara si inferioara a emisferelor cerebrale, cu rol important in reglarea miscarilor; creierul mic. – Din lat. cerebellum.

CREIER, creieri, s. m. 1. Partea cea mai importanta a sistemului nervos central la animale, organ al gandirii si al constiintei la om, situat in cutia craniana si compus din trunchiul cerebral, creierul mic si emisferele cerebrale. ◊ creierul mic = parte a creierului situata in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situata in regiunea anterioara si superioara a craniului. 2. Fig. Minte, inteligenta, judecata. ♦ Element care organizeaza si conduce o actiune. 3. (In expr.) Creierii (sau creierul) muntilor = locurile cele mai inalte si mai greu accesibile ale muntilor. [Var.: (inv.) crier s. m.] – Lat. c(e)rebellum.

CEREBEL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creieras, (reg.) creierus.

CREIER s. (ANAT.) 1. (impr.) encefal. 2. creierul mic v. cerebel.

CREIERAS s. v. cerebel, creierul mic.

CREIERUS s. v. cerebel, creierul mic.

CEREBEL ~e n. anat. Parte a creierului situata la extremitatea din spate a cutiei craniale; creierul mic. /<lat. cerebellum

BULB s.m. 1. Tulpina (subterana) alcatuita dintr-un invelis membranos, uscat si din mai multe foi carnoase. 2. (Fig.; rar) Glob, sfera. ◊ Bulb rahidian = prelungire a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic; bulb pilos = partea terminala, umflata, a radacinii firului de par. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. bulbe, cf. lat. bulbus].

CEREBEL s.n. Parte a encefalului asezata in regiunea posterioara si inferioara a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / < lat. cerebellum].

BULB s. m. 1. tulpina subterana formata dintr-un invelis membranos, din mai multe foi carnoase. 2. ~ rahidian = prelungire a maduvei spinarii intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic; ~ pilos = partea terminala, ingrosata, a radacinii firului de par. 3. partea umflata, in forma de bulb (1), a unui obiect. (< fr. bulbe, lat. bulbus)

CEREBEL s. n. parte a encefalului in regiunea posterioara si inferioara a capului; creierul mic. (< lat. cerebellum)

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din mai multe foi carnoase suprapuse, cu un invelis membranos uscat. 2. (In expr.) Bulb rahidian = prelungire a partii superioare a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic, si in care se gasesc cativa centri nervosi importanti. Bulbii ochilor = globii ochilor. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1). – Fr. bulbe (lat. lit. bulbus).

CEREBEL, cerebele, s. n. Partea encefalului situata in regiunea posterioara si inferioara a craniului; creierul mic. – Lat. lit. cerebellum.

CREIERAS, creierasi, s. m. creierul mic, cerebel. – creier + suf. -as.

CREIERAS ~i m. pop. (diminutiv de la creier) creierul mic; cerebel. [Sil. cre-ie-] /creier + suf. ~as

micROENCEFALIE s.f. (Med.) Malformatie constand in existenta unui creier foarte mic. [Gen. -iei. / cf. gr. mikros – mic, enkephalos – creier].

micROENCEFALIE s. f. malformatie constand din existenta unui creier foarte mic. (< micro¹ – + encefalie)

CREIER ~i m. 1) Organ central al sistemului nervos la om si la animale, aflat in cutia craniana; encefal. ◊ ~ul mare parte a creie-rului care se afla in regiunea anterioara si superioara a craniului. ~ul mic parte a creierului care se afla in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. A-si zbura (sau a-i zbura cuiva) ~ii a-si trage (sau a-i trage cuiva) un glonte in cap. 2) Facultatea de a gandi; minte; judecata; ratiune; intelect. 3) fig. Forta organizatorica si conducatoare a unei actiuni. 4): ~ii (sau ~ul) muntilor locurile centrale, inalte si greu accesibile ale muntilor. [Sil. cre-ier] /<lat. crebrum

VENTRICUL¹ s. n. cavitate mica in interiorul unui organ (inima, creier, laringe). (< fr. ventricule, lat. ventriculus)

CRANIECTOMIE s.f. Deschidere a craniului pentru a da creierului, in caz ca acesta este prea mic, posibilitatea de a se dezvolta. [Gen. -iei. / < fr. craniectomie, cf. gr. kranion – craniu, ektome – excizie].

PIRAMIDAL, -A, piramidali, -e, adj. 1. Care are forma unei piramide (1), ca o piramida. ◊ Celula piramidala sau neuron piramidal = celula nervoasa a substantei cenusii din creier. Os piramidal (si substantivat, m.) = unul dimtre oasele mici oare formeaza carpul. 2. Fig. De proportii foarte mari, enorm, urias; p. ext. foarte important, maret; extraordinar, uimitor. – Din fr. pyramidal.

SEROTONINA s. f. (Fiziol.) Substanta prezenta in celulele tractului gastro-intestinal, in creier, in plachetele sangvine ale unor mamifere, cu rol important in contractia musculaturii netede, in dilatarea capilarelor, in cresterea permeabilitatii vaselor mici. – Din fr. serotonine.

ERGOT s. n. 1. formatie vegetala parazitara, veninoasa, sub forma de mici puncte pe spicul unor graminee. 2. boala criptogamica a cerealelor (secara), caracterizata prin formarea de ergoturi (1); cornul secarei. 3. (anat.) proeminenta medulara a fiecarui ventricul lateral al creierului. (< fr. ergot)

SASCHIU (‹ magh.) s. m. Denumirea a doua plante din genul Vinca, familia apocinaceelor, cu tulpina intinsa pe pamant din care se inalta mici tulpini florifere cu flori albastre-violet, roze, rar albe. Vinca herbacea are tulpina ierbacee, de 10-40 cm si frunze subtiri, cazatoare; creste in regiuni de campie si dealuri joase, in locuri insorite. Vinca minor are tulpina mai lunga (60-100 cm), la baza lignificata si frunze pieloase, persistente. Creste in locuri umbrite, frecvent cultivata pe sub arbori sau pe langa ziduri, in gradini si cimitire. Are multiple utilizari ca planta medicinala, continand un numar mare de aminoacizi si elemente minerale. Intra in componenta unor medicamente pentru combaterea hipertensiunii, diminuarea ritmului c*****c, oxigenarea creierului etc.