LAY-OUT s.n. (Tehn.) 1. Dispozitia elementelor grafice ale unei tiparituri. 2. Schema a instructiunilor de lucru. 3. Reprezentare grafica si planimetrica a unor constructii industriale. [Pron. lei-aut. / < engl. lay out].

LAY-OUT [LEI-AUT] s. n. 1. dispunere a elementelor grafice ale unei tiparituri. 2. schema a instructiunilor de lucru. 3. reprezentare grafica si planimetrica a unor constructii industriale. (< engl. lay out)

ADLER, Ladislau (1913-1989, n. Arad), arhitect roman. Autorul unor lucrari de orientare functionalista, specializat in constructii industriale.

LAYOUT, layouturi, s. n. 1. Dispozitiv al elementelor grafice ale unei tiparituri. 2. Schema a instructiunilor de lucru. 3. Reprezentare grafica si planimetrica a unei constructii industriale. [Pr.: leiaut] – Cuv. engl.

LAPRANDE [laprad], Albert (1883-1978), arhitect si urbanist francez. Lucrari de orientare functionalista (cartier nou in Casablanca, Rezidenta generala din Rabat, garajul Marbeuf din Paris); constructii industriale (barajele hidrocentralelor din Genissiat si Donzere); preocupat de restaurarea unor vechi cartiere pariziene.

ANTREPRIZA, antreprize s. f. Intreprindere care executa lucrari industriale, comerciale, de constructii etc.; lucrarea propriu-zisa. ◊ Expr. A da in antrepriza = a da o lucrare spre executare unei intreprinderi sau unui antreprenor. A lua in antrepriza = a lua conducerea unei lucrari. – Din fr. entreprise.

ANTREPRIZA, antreprize, s. f. Forma de organizare si executare a constructiilor capitale de catre o organizatie speciala de constructii; (in regimul capitalist) intreprindere particulara care executa lucrari industriale, comerciale, de constructii etc.; conducere particulara a unor lucrari. ◊ Expr. A da in antrepriza = a da o lucrare spre executare unei intreprinderi sau unui antreprenor. A lua in antrepriza = a lua conducerea unei lucrari. – Fr. entreprise.

ANTREPRIZA s.f. Forma de organizare si de executare a constructiilor capitale de catre o organizatie speciala de constructii; intreprindere comerciala sau industriala care preia executarea de lucrari (mari) al caror pret este platit cu anticipatie dupa un deviz intocmit dinainte; lucrare facuta de o astfel de intreprindere. ◊ A lua in antrepriza = a lua conducerea unei lucrari. [< fr. entreprise].

COMPLEX² ~e n. 1) Unitate economica care reuneste mai multe intreprinderi cu activitate de productie interdependenta; combinat. ◊ ~ agroindustrial unitate agricola care se ocupa cu producerea si prelucrarea industriala a materiei prime. 2) Ansamblu de constructii reunite in functie de utilitatea lor. ~ turistic. ~ sportiv. 3) Ansamblu de sentimente, de tendinte si de stari de spirit inconstiente, formate in copilarie, care conditioneaza comportamentul ulterior al unei persoane. ◊ A avea ~e a fi timid. Fara ~e care actioneaza in mod firesc; fara ezitare. ~ de inferioritate sentiment de neincredere in fortele proprii. ~ul Edip atasament e****c fata de un parinte de s*x opus. /<fr. complexe, lat. complexus

CASTEL s. n. 1. constructie fortificata, medievala, cu turnuri, inconjurata cu ziduri mari si santuri, servind ca resedinta seniorilor feudali. ♦ e in Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apa = rezervor, constructie inalta, destinata acumularii apei potabile sau industriale si distribuirii ei. 2. fiecare dintre constructiile metalice sau de lemn deasupra puntii superioare a unei nave. (< lat. castellum, it. castello)

PREFABRICAT¹ ~e n. 1) Produs industrial aflat intr-o faza intermediara de prelucrare. 2) Element de constructie fabricat in prealabil intr-o intreprindere pentru a fi montat si asamblat cu alte elemente pe santier. /<fr. prefabrique

SANTIER s. n. 1. loc pe care se construieste o cladire, un obiectiv industrial etc. si unde sunt amplasate instalatiile necesare executarii acestei constructii. 2. intreprindere unde se construiesc si se repara nave. 3. (fig.) perioada de efectuare a unei munci de creatie literara, artistica si stiintifica. (< fr. chantier)

PREFABRICAT, -A adj. Care serveste ca material pentru fabricarea unui produs industrial finit. // s.n. 1. Piesa aflata intr-o faza intermediara de prelucrare. 2. Element de constructie sau parte componenta a unui element de constructie, confectionat dinainte in fabrica sau in atelier pentru a fi numai montat sau ansamblat cu alte piese pe santier. [Cf. fr. prefabrique].

HALA s. f. 1. piata acoperita. 2. constructie de dimensiuni mari, acoperita, cu una sau mai multe deschideri, folosita in scopuri industriale, ca depozit, expozitie etc. (< fr. halle, germ. Halle)

UZINA ~e f. Intreprindere industriala de mari proportii, care produce, in special, utilaje si semifabricate. ~ de masini agricole. ~ de f*******e. ◊ ~ (termo)electrica complex de instalatii si de constructii pentru transformarea energiei termice in energie electrica. [G.-D. uzinei] /<fr. usine

PLATFORMA s. f. I. 1. suprafata orizontala plana, planseul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ vagon, (auto)camion care are o suprafata plata, deschisa. ♦ parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urca sau coboara calatorii. 2. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor si elicopterelor. ♦ suprafata de teren pe care se ridica noi constructii. ♦ ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spatiala = satelit artificial de mari dimensiuni, baza de lansare de pe orbita a navelor interplanetare; ~ industriala = zona in care sunt concentrate mai multe unitati industriale. 3. parte a unei cladiri, formata dintr-o suprafata orizontala plana. ♦ rampa pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor. 4. (sport) instalatie orizontala rigida de pe care se executa sarituri in apa. 5. portiune mai rigida si mai solida a scoartei terestre. ♦ ~ continentala = zona a fundului marii care se inclina usor de la tarm spre povarnisul continental. ♦ constructie plutitoare sau fixa destinata forajului marin. ♦ loc ses (pe un deal, pe un munte). II. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupari oarecare, baza teoretica. (< fr. pate-forme)

SCHELA, schele, s. f. 1. constructie auxiliara provizorie, metalica sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucreaza la inaltime; esafodaj. 2. Punte improvizata sau fixa care face legatura intre o nava si tarm sau chei. 3. Unitate industriala care se ocupa de exploatarea unui zacamant de titei. ♦ Fiecare dintre sondele care alcatuiesc aceasta unitate. 4. (Inv.) Port pe malul unui fluviu; p. restr. debarcader. ♦ Punct vamal situat intr-un asemenea port (sau langa o apa). 5. (Inv. si reg.) Targ; piata de marfuri. – Din scr. skela, bg. skelja.

CUPTOR ~oare n. 1) constructie pentru copt painea si alte produse de panificatie. 2) Cantitate de paine, de placinte etc. care se coc odata. 3) Parte de deasupra a acestei constructii, care se incalzeste. ◊ A sta (sau a dormi) pe ~ a fugi de lucru; a lenevi. A aduce nora pe ~ a se insura. 4) Despartitura de jos la masina de gatit, in care se coc prajituri sau alte preparate. 5) Instalatie industriala pentru topirea metalului sau pentru alte operatii tehnice. ◊ ~ de var instalatie unde se arde piatra de var; varnita. 6) fig. Caldura mare si dogoritoare; canicula. ◊ Luna lui ~ luna iulie. /<lat. coctorium