FINITISM s. n. conceptie metafizica ce sustine ca universul este marginit. (< fr. finitisme)

HOLISM s. n. conceptie metafizica idealista care sustine principiul intregului asupra partilor si al ireductibilitatii lui la suma elementelor componente. (< fr. holisme)

INFINITISM s. n. conceptie metafizica care admite ca universul este infinit. (< fr. infinitisme)

MENTALISM s. n. 1. conceptie metafizica potrivit careia realitatea este spirit. 2. atitudine a acelora care, intr-un sistem lingvistic, considera continutul ca un element determinant al expresiei. (< fr. mentalisme, germ. Mentalismus)

PALINGENEZIE s. f. 1. conceptie metafizica ce preco-nizeaza reinvierea periodica a tuturor fiintelor; metempsihoza. ◊ (fig.) innoire, regenerare (morala). 2. conceptie potrivit careia istoria este alcatuita din perioade succesive de decadere si de inflorire. 3. conceptie care afirma perfectionarea continua a vietuitoarelor printr-o evolutie lenta. (< fr. palingenesie)

PANMATEMATISM s. n. conceptie metafizica potrivit careia universul ar fi supus unui principiu ordonator de natura matematica, desfasurarea fenomenelor universale fiind subordonata unor constante numerice si reguli matematice imuabile. (< pan- + matematism)

SINGULARISM s. n. conceptie metafizica potrivit careia universul este dintr-un singur principiu, are o singura cauza. (< germ. Singularismus)

FINITISM s. n. conceptie metafizica care sustine ca universul este marginit. – Din fr. finitisme.

INFINITISM s. n. conceptie metafizica care admite ca universul este infinit. – Infinit + suf. -ism.

METAFIZICIAN, -A, metafizicieni, -e, s. m. si f. Filozof care se ocupa de metafizica; adept al conceptiilor metafizice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. metaphysicien.

METAFIZIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de metafizica; propriu metafizicii. conceptie ~ca. /<fr. metaphysique, germ. metaphysich

ELEAT, -A adj. Scoala eleata = scoala filozofica greaca de tendinta idealista din sec. VI-V i.e.n., ai carei reprezentanti principali au fost Zenon si Parmenide, care au formulat conceptia metafizica dupa care diversitatea si miscarea lumii sunt simple iluzii senzoriale, adevarata „existenta”, cognoscibila numai prin ratiune, fiind unica, imobila, continua si neschimbatoare. // s.m. si f. Membru, adept al acestei scoli. [Pron. e-le-at. / cf. Elea – oras in Lucania (Italia)].

INFINITISM s.n. (Fil.) conceptie metafizica, opusa finitismului, care admite ca universul este infinit. [< fr. infinitisme].

PALINGENEZIE s.f. 1. conceptie metafizica care preconizeaza reinvierea periodica a tuturor fiintelor; metempsihoza. ♦ (Fig.) Innoire, regenerare (morala). 2. Conceptie potrivit careia istoria este alcatuita din perioade succesive de decadere si de inflorire. 3. Conceptie despre perfectionarea permanenta a vietuitoarelor printr-o evolutie lenta. [Gen. -iei. / < fr. palingenesie, cf. gr. palingenesis – renastere].

SINGULARISM s.n. (Fil.) conceptie metafizica potrivit careia universul este alcatuit dintr-un singur principiu sau are o singura cauza. [< germ. Singularismus].

FINITISM s.n. conceptie metafizica care sustine ca universul este marginit. [< fr. finitisme].

HOLISM s.n. conceptie metafizica idealista de la inceputul sec. XX, care interpreteaza mistic teza ireductibilitatii intregului la suma partilor sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial si incognoscibil. [< fr. holisme, cf. gr. holos – intreg].

ELEAT, -A I. adj. scoala ~a = scoala filozofica greaca de tendinta idealista ai carei reprezentanti (Zenon si Parmenide) au formulat conceptia metafizica dupa care diversitatea si miscarea lumii sunt simple iluzii senzoriale. II. s. m. f. adept al acestei scoli. (< fr. eleate)

CORAN, cartea sacra a religiei islamice cuprinzind cuvintul lui Allah transmis, prin revelatie si numai in limba araba, lui Mahomed. Fixat in scris intre anii 632 (moartea Profetului) si 655 (moartea califului Usman), C. este alcatuit din 114 diviziuni, numite sure, dispuse de la cele mai lungi catre cele mai scurte. Surele contin norme morale si juridice, conceptii metafizice, o cosmologie, o escatologie etc. C. este baza intregii civilizatii islamice.

MATERIALISM s. n. 1. orientare fundamentala in filozofie, opusa idealismului, potrivit careia lumea este, in esenta, materiala si cognoscibila. ♦ ~ dialectic = conceptie care imbina organic rezolvarea consecvent materialista a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; ~ istoric = conceptie filozofica avand ca obiect societatea, legile generale si fortele motrice ale dezvoltarii istorice; ~ economic = conceptie unilaterala, metafizica, despre societate, care absolutizeaza rolul determinant al factorului economic in dezvoltarea sociala; ~ stiintific-naturalist = conceptie exprimand convingerea spontana a naturalistilor ca lumea exterioara este o realitate obiectiva; ~ vulgar = curent care, in esenta, reduce intreaga realitate, inclusiv constiinta, la materie. 2. interes exagerat pentru problemele materiale. (< fr. materialisme, germ. Materialismus)

COMPLEMENTARISM s.n. Teza fundamentala a empirismului logic, constand in asezarea alaturi, in cadrul aceleiasi conceptii, a doua metafizici traditionale in istoria gnoseologiei, empirismul si logicismul, prin reducerea fenomenului la perceptii si a esentei la termenul in care si prin care se formeaza notiunea. [Cf. fr. complementarisme].

COMPLEMENTARISM s. n. teza fundamentala a empirismului logic, constand in asocierea, in cadrul aceleiasi conceptii, a doua metafizici traditionale in istoria gnoseologiei, empirismul si logicismul, prin reducerea fenomenului la perceptii si a esentei la termenul in/prin care se formeaza notiunea. (< fr. complementarisme)

SCIENTISM s. n. 1. conceptie filozofica pozitivista care considera ca stiinta, conceputa ca un ansamblu de cunostinte „pozitive”, exacte, eliberata de orice implicatii „metafizice”, este singura in masura sa rezolve toate problemele cunoasterii; fetisizare a stiintei. 2. pozitie teoretica avansata a unor savanti cu vederi avansate, dialectice. (< fr. scientisme)