ACATAFAZIE s. f. 1. asezare gresita a cuvintelor in vorbire. 2. (med.) tulburare de comunicare verbala constand in dezacordul intre ideatie si vorbire. (< fr. acataphasie)

AFRAZIE s. f. tulburare de comunicare verbala, dificultate de a construi fraze. (< fr. aphrasie)

PORTAVOCE, portavoce, s. n. Tub metalic (uneori prevazut cu megafoane) care face legatura intre cabina de comanda si diferitele compartimente sau posturi de lucru de pe o nava si prin care se transmit comunicari verbale in ambele sensuri; p. gener. megafon. – Din it. portavoce.

MEGAFON, megafoane, s. n. 1. Difuzor de mare putere, folosit pentru transmiterea programelor sonore in piete, pe stadioane etc. 2. (Nav.) Ansamblu format dintr-un amplificator si un difuzor, de forma unei palnii, folosit pentru transmiterea la distanta a comenzilor; portavoce. 3. Instrument de forma unei palnii, folosit pentru comunicari verbale la distanta. – Din fr. megaphone.

MEGAFON s.n. 1. Difuzor puternic si mare. 2. Cornet acustic mare, care inlesneste comunicarile verbale la distanta. [Germ. Megaphon, fr. megaphone, cf. gr. megas – mare, phone – sunet].

verbal adj. oral. (comunicare ~.)

VERBAL, -A, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunica prin viu grai, din gura in gura; care caracterizeaza graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care apartine verbului (1), privitor la verb, de verb. ◊ Flexiune verbala = conjugare (2). – Din fr. verbal, lat. verbalis.

TEXT ~e n. 1) Succesiune de propozitii sau de cuvinte, care constituie o comunicare (scrisa), construita conform regulilor unei limbi. 2) Fragment dintr-o scriere. 3) Parte verbala a unei compozitii muzicale. /<lat. textum, fr. texte, germ. Text

DIRECTIV, -A adj. 1. directional. ◊ (tehn.) care are directie fixa. 2. (despre forme verbale) care poate provoca o actiune sau o reactie auditorului, catre care este orientata comunicarea. (< fr. directif)