CEFALORAHIDIAN, -A, cefalorahidieni, -e, adj. Care se refera la cap si la coloana vertebrala, care apartine acestora. Regiunea cefalorahidiana. ◊ Lichid cefalorahidian = lichid incolor care se gaseste in ventriculii cerebrali si in canalul rahidian, avand rol mecanic si de protectie. [Pr.: -di-an] – Din fr. cephalo-rachidien.

NOTOCORDA, notocorde, s. f. Organ elastic in forma de nuia, situat in axa corpului unor animale, sub sistemul nervos si deasupra tubului digestiv, din care deriva coloana vertebrala. [Var.: notocord s. n.] – Din fr. notochorde.

PELVIAN, -A, pelvieni, -e, adj. Care apartine pelvisului, privitor la pelvis, din regiunea pelvisului. ◊ Oase pelviene = oasele care formeaza bazinul animalelor vertebrate superioare. Centura pelviana = centura osoasa formata din cele doua oase coxale, care leaga membrele inferioare de coloana vertebrala. Prezentare (sau pozitie) pelviana = pozitie anormala a fatului la nastere, cu bazinul inainte. [Pr.: -vi-an] – Din fr. pelvien.

RAHIDIAN, -A, rahidieni, -e, adj. Care apartine coloanei vertebrale sau maduvei spinarii, privitor la coloana vertebrala sau la maduva spinarii. ♦ Canal rahidian = canalul format din vertebre, care contine maduva spinarii. Anestezie rahidiana = rahianestezie. [Pr.: -di-an] – Din fr. rachidien.

SIRA, sire, s. f. 1. Gramada mare de paie, de snopi etc. cladita in forma de prisma si terminata la partea superioara cu o coama (ascutita); claie, stog. 2. (In sintagma) Sira spinarii = coloana vertebrala. [Var.: sura s. f.] – Din lat. *sira.

VERTEBRAT, -A, vertebrati, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care are vertebre si schelet osos (sau cartilaginos) intern. 2. S. n. (La pl.) Increngatura de animale cu corpul diferentiat in cap, trunchi si coada, cu schelet osos sau cartilaginos intern, al carui ax principal este coloana vertebrala; (si la sg.) animal din aceasta increngatura. – Din fr. vertebre, lat. vertebratus, it. vertebrato.

VERTEBRA, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele scurte, in forma de inel, care formeaza impreuna coloana vertebrala la om si la animalele vertebrate si in care se afla maduva spinarii. – din fr. vertebre, lat. vertebra.

TELEOSTEAN, teleosteeni, s. m. (La pl.) Grup de pesti caracterizati prin coloana vertebrala si craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi ososi si coada impartita in doua parti egale; (si la sg.) peste care face parte din acest grup. ◊ (Adjectival) Peste teleostean. [Pr.: -le-os-te-an] – Din fr. teleosteen.

COASTA, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, inguste si arcuite, articulate in spate de coloana vertebrala, iar in fata de stern, care alcatuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de-i poti numara coastele sau ii numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pantece, a avea coastele lipite = a fi foarte flamand, a fi mort de foame. 2. Partea laterala a corpului omenesc, de la umeri pana la coapse; partea analoaga a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva in coaste = a se simti stingherit in actiuni de prezenta permanenta (si indiscreta) a cuiva. A pune (cuiva) sula in coasta = a obliga (pe cineva) sa faca (fara intarziere) un lucru neplacut (si greu). ♦ Latura. ◊ Loc. adv. Pe o coasta = pe o parte, intr-o dunga. ♦ Fiecare dintre grinzile care formeaza osatura transversala, de rezistenta, a bordajului unei nave. 3. Panta. 4. Mal, tarm (al unei mari). 5. (Iesit din uz) Flanc al unei armate. – Lat. costa.

CORDAT², cordate, s. n. (La pl.) Increngatura de animale cu corpul sustinut de o coarda dorsala sau de coloana vertebrala; (si la sg.) animal din aceasta increngatura. – De la coarda (dupa fr. cordes).

SEGMENT, (1, 2, 3) segmente, s. n., (4) segmenti, s. m. 1. S. n. Portiune dintr-o figura, limitata cel putin intr-o parte de marginile ei. ◊ Segment de dreapta = portiune dintr-o dreapta marginita de doua puncte. Segment de cerc = parte dintr-un cerc cuprinsa intre o coarda si arcul subintins. 2. S. n. Portiune definita dintr-un intreg, nedetasata de acesta. Segment din coloana vertebrala. 3. S. n. Fiecare dintre inelele (sau partile) care alcatuiesc corpul unor vietuitoare. 4. S. m. Garnitura metalica a unui piston, care serveste la etansarea spatiului liber dintre acesta si cilindrul in interiorul caruia se deplaseaza, sau la razuirea uleiului de pe peretii interiori ai cilindrului. – Din fr. segment, lat. segmentum.

MORB, morburi, s. n. (Livr.) Boala. ♦ Morbul lui Pott = tuberculoza osoasa localizata la coloana vertebrala. – Din lat. morbus.

SPINAL, -A, spinali, -e, adj. (Livr.) Care apartine coloanei vertebrale sau spinarii, privitor la coloana vertebrala sau la spinare. – Din fr. spinal.

SPINALGIE, spinalgii, s. f. (Med.) Durere localizata in coloana vertebrala. – Din fr. spinalgie.

SPINOCEREBELOS, -OASA, spinocerebelosi, -oase, adj. (Anat.) Care apartine coloanei vertebrale si creierului, care se extinde in coloana vertebrala si in creier. ◊ Cale spinocerebeloasa = traiect al nervilor care strabat maduva spinarii si a trunchiului cerebral. – Din engl. spinocerebellous.

SPONDILOZA, spondiloze, s. f. Boala localizata la coloana vertebrala (in totalitate sau la unele segmente ale ei), care se manifesta prin dureri si limitarea mobilitatii acesteia. – Din fr. spondylose.

STEGOCEFAL, stegocefali, s. m. (La pl.) Ordin de amfibieni fosili cu craniul acoperit de placi osoase, cu coloana vertebrala constituita din vertebre biconcave; (si la sg.) animal care apartine acestui ordin. – Din fr. stegocephales.

COLOANA s. 1. (ARHIT.) (inv.) columna. (Templu cu ~e.) 2. (ANAT.) coloana vertebrala = sira spinarii, (reg.) sira spatelor, (inv.) greabanul spinarii, osul spinarii. 3. (MIL.) (pop.) sirag, (inv.) stol. (O ~ de ostasi in mers.) 4. v. convoi. 5. v. vartej. 6. (CINEMA) coloana sonora = pista sonora. 7. coloana de extractie v. teava de extractie. 8. coloana de sinteza = reactor catalitic.

GREABANUL SPINARII s. v. coloana vertebrala, sira spinarii.

OSUL SPINARII s. v. coloana vertebrala, sira spinarii.

SIRA SPATELOR s. v. coloana vertebrala, sira spinarii.

SIRA s. 1. (Mold. si Transilv.) gireada, (Transilv.) sacastru. (~ de paie, de fan.) 2. (ANAT.) sira spinarii = coloana vertebrala, (reg.) sira spatelor, (inv.) greabanul spinarii, osul spinarii.

CEFALORAHIDIAN ~ana (~eni, ~ene) Care se refera la cap si la coloana vertebrala. Lichid ~. [Sil. -di-an] /<fr. cephalo-rachidien

COASTA ~e f. 1) Fiecare dintre oasele arcuite care unesc coloana vertebrala cu sternul, formand toracele. 2) Fiecare dintre cele doua laturi ale corpului omenesc, de la umar pana la sold; rana. ◊ Slab de-i poti numara ~ele extrem de slab; numai pielea si oasele. A-i rupe (sau a-i frange) cuiva ~ele a bate zdravan pe cineva. A-i pune cuiva sula (sau sulita) in ~e a) a cere indeplinirea neintarziata a unui angajament; a zori; b) a constrange pe cineva. 3) Portiune de teren cu suprafata inclinata; versant; costisa; povarnis; panta. 4) Linia de contact intre uscat si apa marii sau a oceanului; tarm; litoral. ~a Marii Negre. Vas de ~. Navigatie de ~. [G.-D. coastei; Sil. coas-ta] /<lat. costa

NEVERTEBRAT ~e n. 1) la pl. Increnga-tura a regnului animal, care cuprinde vietu-itoarele fara coloana vertebrala si schelet intern. 2) Animal din aceasta increngatura. /ne- + vertebrat

RAHIDIAN ~ana (~eni, ~ene) Care tine de coloana vertebrala sau de maduva spinarii; propriu coloanei vertebrale sau maduvei spi-narii. ◊ Canal ~ canal in interiorul vertebrelor in care se afla maduva spinarii. Bulb ~ segment inferior al creierului. [Sil. -di-an] /<fr. rachidien, ngr. rahitiks

SPINAL ~a (~i, ~e) Care este caracteristic pentru spinare sau pentru coloana vertebrala. ◊ Nerv ~ nerv motor cranian al gatului, al faringelui si al laringelui. /<fr. spinal, lat. spinalis

SIRA ~e f. 1) pop. Gramada inalta (de paie, de coceni, de fan etc.) cladita in forma de prisma; scarta; gireada. 2): ~a spinarii coloana vertebrala. /cf sir

VERTEBRAT¹ ~ta (~ti, ~te) (despre fiinte) Care are vertebre; cu coloana vertebrala. Animale ~te. [Sil. -te-brat] /<lat. vertebratus, fr. vertebre

VERTEBRAT² ~e n. 1) la pl. Increngatura de animale cu schelet intern (de os sau de cartilaj) a carui parte principala o constituie coloana vertebrala. ~e inferioare. 2) Animal din aceasta increngatura. [Sil. -te-brat] /<lat. vertebratus, fr. vertebre

RAHI- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) coloana vertebrala” sau „maduva spinarii”. [< fr., it. rachi-, cf. gr. rachis].

RAHICENTEZA s.f. (Med.) Punctie rahidiana. [< fr. rachicentese, cf. gr. rachis – coloana vertebrala, kentesis – intepatura].

SPONDIL- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) coloana vertebrala”, „vertebra”, „vertebral”. [Var. spondilo-. / < fr. spondylo-, it. spondilo-, cf. gr. spondylos].

TELEOSTEENI s.m.pl. Subclasa de pesti care au coloana vertebrala si craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi ososi si coada impartita in doua parti egale, al caror tip este crapul; (la sg.) peste din aceasta subclasa. [Pron. -le-os-te-eni, sg. teleostean. / < fr. teleosteens, cf. gr. teleios – complet, osteon – os].

VERTEBRA s.f. Fiecare dintre oasele in forma de inel care alcatuiesc coloana vertebrala, in canalul careia se afla maduva spinarii. // In forma vertebr-, vertebro-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „care are vertebre”; „(referitor la) sira spinarii”, „coloana vertebrala”, „vertebrat”. [< fr. vertebre, cf. it., lat. vertebra < vertere – a intoarce].

COLOANA s. f. 1. stalp cilindric de piatra, marmura etc. destinat sa sustina un antablament. ♦ formatie cu aspect de stalp aparuta in pesteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmita. ◊ coloana vertebrala = sira spinarii. ♦ parte dintr-un catarg care iese deasupra puntii. 2. masa a unui fluid care ia forma cilindrica atunci cand este inchisa intr-un tub sau cand tasneste cu putere dintr-o conducta. 3. sectiune verticala a unei pagini tiparite sau manuscrise. ♦ rubrica (intr-un formular, intr-un registru etc.). 4. sir vertical de cifre. 5. denumire a mai multor aparate in chimie si in industria chimica, dintr-o manta verticala, cilindrica, de metal etc., continand materiale absorbante, filtrante etc. 6. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge randuit in siruri paralele in adancime. ◊ coloana a cincea = grup de tradatori in slujba dusmanului, care organizeaza diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului. 7. (cinem.) coloana sonora = ansamblu de sunete care insoteste imaginile unui film. (<fr. colonne)

VERTEBRAT, -A adj. Care are coloana vertebrala si schelet osos intern. // s.n.pl. (Zool.) Increngatura cuprinzand animale cu schelet osos, a carui parte principala o constituie coloana vertebrala; (la sg.) animal din aceasta increngatura. [Cf. fr. vertebre(s)].

MORB s.n. (Liv.) Boala. ◊ Morbul lui Pott = tuberculoza localizata in coloana vertebrala. [Pl. -buri, (s.m.) -bi. / < lat. morbus].

NEVERTEBRAT, -A adj. Lipsit de coloana vertebrala si de schelet osos intern. // s.n.pl. Diviziune mare a regnului animal, cuprinzand animalele care nu au coloana vertebrala; (la sg.) animal din aceasta diviziune. [< ne- + vertebrat].

PARAVERTEBRAL, -A adj. Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se afla alaturi de coloana vertebrala in lungul ei, de o parte si de alta. [< fr. paravertebral].

PELVIAN, -A adj. (Anat.) Care apartine pelvisului, al pelvisului; centura pelviana = totalitatea oaselor care leaga membrele inferioare de coloana vertebrala. [Pron. -vi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. pelvien].

RAHISINTEZA s.f. Interventie chirurgicala care urmareste solidarizarea mai multor vertebre. [Cf. gr. rachis – coloana vertebrala, synthesis – unire].

SPINAL, -A adj. Referitor la spinele vertebrelor, la coloana vertebrala. ♦ Nerv spinal = nerv motor cranian al gatului, laringelui si faringelui. [< fr. spinal].

SPINALGIE s.f. Durere a coloanei vertebrale. [Gen. -iei. / < fr. spinalgie, cf. lat. spina – coloana vertebrala, gr. algos – durere].

BRAHIRAHIE s. f. diformitate prin coloana vertebrala anormal de scurta. (< fr. brachyrachie)

MEDIASTIN s. n. 1. partea mediana a cavitatii toracice, intre stern, diafragma, coloana vertebrala si plamani. 2. membrana mediana transversala, a fructelor cruciferelor. (< fr. mediastin)

MORB s. n. boala. ◊ morbul lui Pott = tuberculoza la coloana vertebrala. (< lat. morbus)

NEVERTEBRAT, -A adj., s. n. (animal) lipsit de coloana vertebrala si de schelet osos intern. (< ne- + vertebrat)

PELVIAN, -A adj. al pelvisului. ♦ centura ~a = totalitatea oaselor care leaga membrele inferioare de coloana vertebrala; membre ~ ene = membrele posterioare la nevertebrate; prezentatie ~a = pozitie a fatului, la nastere, cu bazinul inainte. (< fr. pelvien)

RAHI(O)-, -RAHIE elem. „coloana vertebrala, rahis”. (< fr. rachi/o/-, -rachie, cf. gr. rhachis)

RAHIS s. n. 1. coloana vertebrala. 2. ax principal la inflorescentele gramineelor, pe care sunt dispuse florile si spiculetele. 3. partea externa, plina in interior, a unei pene. (< fr. rachis)

SPINAL, -A adj. referitor la spinele vertebrelor, la coloana vertebrala. ♦ nerv ~ = nerv cranian care inerveaza muschii gatului, ai laringelui si ai faringelui. (< fr. spinal)

SPINALGIE s. f. durere in coloana vertebrala. (< fr. spinalgie)

SPONDIL²(O)-, -SPONDIL, -SPONDILIE elem. „coloana vertebrala”, „vertebra”. (< fr. spondyl/o/-, -spondyle, -spondylie, cf. lat. spondylus, gr. spondylos)

TELEOSTEENI s. m. pl. subclasa de pesti cu coloana vertebrala si craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi ososi si coada heterocerca: crapul. (< fr. teleosteens)

VERTEBRAT, -A I. adj. cu coloana vertebrala si schelet osos intern. II. s. n. pl. increngatura de animale care au corpul cu simetrie bilaterala, prevazut cu schelet osos sau cartilaginos intern, al carui ax principal il constituie coloana vertebrala. (< fr. vertebre/s/)

VERTEBRA s. f. fiecare dintre oasele in forma de inel care alcatuiesc coloana vertebrala. (< fr. vertebre, lat. vertebra)

cefalo-rachidian, -a adj. (vgr. kephale, cap, si rachidian). Anat. Relativ la cap si la coloana vertebrala.

OSOS, -OASA (‹ os) adj. 1. Care tine de oase, privitor la oase. ◊ Sistem o. = totalitatea oaselor din organismul vertebratelor. La om este format din 250-260 segmente osoase; oasele craniului (8), oasele fetei (14), osul hioid (1), coloana vertebrala (33-34), coaste si stern (25), membre superioare (64), membre inferioare (60). Impreuna cu ligamentele articulare, cu tendoanele si muschii formeaza aparatul locomotor. V. schelet. 2. Cu osoase mari; ciolanos; p. ext. slab, uscativ.

CIFOSCOLIOZA, cifoscolioze, s. f. (Med.) Curbare in sens anteropsterior si lateral a coloanei vertebrale. [Pr.: -li-o-] – din fr. cyphoscoliose.

CIFOZA, cifoze, s. f. (Med.) Deformatie a coloanei vertebrale care duce la o proeminenta dorsala. V. cocoasa. – Din fr. cyphose.

GIBOZITATE s. f. Deformare a coloanei vertebrale, care se manifesta printr-o curbura cu proeminenta dorsala; cifoza, cocoasa. – Din fr. gibbosite.

INTRARAHIDIAN, -A, intrarahidieni, -e, adj. Din interiorul coloanei vertebrale. Lichid intrarahidian. [Pr.: -di-an] – Din fr. intrarachidien.

JUNGHIETURA, junghieturi, s. f. (Pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulatia coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. gat, grumaz. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -atura.

SACRUM s. n. Os triunghiular (format din cinci vertebre sudate) asezat in partea de jos a coloanei vertebrale si care, impreuna cu oasele pelviene, formeaza bazinul. [Var.: sacru s. n.] – Din fr., lat. sacrum.

MEDULAR, -A, medulari, -e, adj. Care apartine maduvei spinarii sau maduvei osoase, care se refera la maduva spinarii sau la maduva osoasa ori are caracterele ei; care alcatuiesc maduva. ◊ Canal medular = canal in interiorul coloane vertebrale, in care se afla maduva spinarii; canal rahidian. – Din fr. medullaire.

MADUVA s. f. 1. Substanta moale, de culoare galbuie sau rosie, aflata in canalul oaselor, care ajuta la formarea sangelui si a tesutului osos. ◊ Maduva spinarii = parte a sistemului nervos central aflata in interiorul coloanei vertebrale, care coordoneaza reflexele neconditionate somatice si vegetative medulare; rahis. ◊ Loc. adv. Pana in maduva sau pana in (sau la) maduva oaselor = pana in adancul fiintei, al sufletului; profund, adanc. 2. Zona interioara, centrala, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii); p. restr. seva, mazga. 3. Fig. (Rar) Partea esentiala a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esenta, miez. – Lat. medulla.

PARAvertebral, -A, paravertebrali, adj. (In sintagma) Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se afla de-a lungul ambelor parti ale coloanei vertebrale. – Din fr. paravertebral.

SALE s. f. pl. 1. Partea spinarii din jurul regiunii lombare a coloanei vertebrale, la om. 2. Partea din mijlocul spinarii, la unele animale; locul unde sta saua pe cal. – Lat. sella

CORSET, corsete, s. n. Centura elastica lata (si intarita cu balene), care serveste la strangerea taliei. ◊ Corset gipsat = (sau medical) = aparat special facut din ghips sau din alt material, care serveste la imobilizarea coloanei vertebrale sau pentru a corecta unele deformatii ale sistemului osos. – Din fr. corset.

LORDOZA, lordoze, s. f. Curbura cu convexitatea anterioara a coloanei vertebrale in regiunea lombara, care apare in rahitism, malformatii etc. – Din fr. lordose.

LOMBALGIE, lombalgii, s. f. Durere localizata in regiunea lombara, datorita unei afectiuni a coloanei vertebrale lombare, a rinichilor, a organelor genitale feminine etc.; durere de sale. – V. lumbago. [Var.: lumbalgie s. f.] – Din fr. lombalgie.

LOMBALIZARE, lombalizari, s. f. (Med.) Anomalie a coloanei vertebrale, in care unele vertebre iau forma unei vertebre lombare. – Dupa fr. lombalisation.

MENINGOCEL, meningocele, s. n. (Med.) Hernie a meningelor datorita unui defect al craniului sau al coloanei vertebrale. – Din fr. meningocele.

NEVERTEBRAT, -A, nevertebrati, -te, adj., s. m. si f. (Animal) caracterizat prin lipsa coloanei vertebrale si a unui schelet osos intern. – Ne- + vertebrat (dupa fr. invertebre).

COCOASA, cocoase, s. f., 1. Deformatie patologica a trunchiului unui om, care consta intr-o curbura (posterioara, anterioara sau laterala) a coloanei vertebrale, a coastelor sau a sternului; gheb¹. 2. Protuberanta naturala pe spinarea unor animale, formata din rezerve de grasime. – Cf. gogoasa.

TARTITA, tartite, s. f. Partea posterioara a coloanei vertebrale la pasari (de unde cresc penele cozii). – Din bg. tartica, scr. trtica.

RAHIALGIE, rahialgii, s. f. Durere (nevralgica) de-a lungul coloanei vertebrale. [Pr.: -hi-al-] – Din fr. rachialgie.

RINICHI, rinichi, s. m. Fiecare dintre cele doua organe interne ale omului si ale animalelor superioare, care secreteaza si excreteaza u***a si care sunt situate in regiunea lombara, in afara cavitatii peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale; rarunchi. ♦ (Med.) Rinichi artificial = aparat care serveste la inlocuirea temporara a functiilor rinichiului, eliminand totodata produsii toxici din sange, fara sa modifice compozitia lui. – Lat. reniculus.

SCOLIOZA, scolioze, s. f. Boala care consta in deviatia laterala a coloanei vertebrale, mai ales in regiunea dorsala, din cauza slabirii ligamentelor vertebrelor sau a imbolnavirii vertebrelor. [Pr.: -li-o-] – Din fr. scoliose.

SPINA, spine, s. f. (Med.) Proeminenta ascutita a unui os. * Spina bifida = malformatie congenitala a coloanei vertebrale caracterizata prin lipsa de sudura a arcurilor vertebrale, situata de obicei in regiunea lombara si sacrala. – Din lat., fr. spina bifida.

SPONDILITA, spondilite, s. f. Inflamatie (de natura tuberculoasa, infectioasa, traumatica etc.) a coloanei vertebrale. – Din fr. spondylite.

COCCIS ~uri n. Os de forma triunghiulara situat in partea terminala a coloanei vertebrale. /<fr. coccyx

COCOASA ~e f. 1) Protuberanta pe spinarea unor animale formata din grasime; gheb. Camila cu doua ~e. 2) Proeminenta patologica a coloanei vertebrale care deformeaza trupul; gheb; cifoza; gibozitate. [G.-D. cocoasei] /cf. gogoasa

CORSET ~e n. Centura (elastica) lata, care serveste la strangerea taliei. ◊ ~ medical centura facuta din ghips, care serveste la imobilizarea coloanei vertebrale.

JUNGHIETURA ~i f. 1) v. JUNGHI. 2) pop. Articulatia coloanei vertebrale cu baza craniului. /a junghia + suf. ~atura

MORB ~uri n. Proces patologic care afecteaza organismele vii; boala; maladie; afectiune. ◊ Morbul lui Pott tuberculoza osoasa a coloanei vertebrale. /<lat. morbus

NOADA ~e f. Os de forma triunghiulara, situat in partea terminala a coloanei ver-tebrale; coccis. /<lat. noda

RAHIALGI/E ~i f. Stare patologica carac-terizata prin durere in regiunea coloanei ver-tebrale. [G.-D. rahialgiei; Sil. -hi-al-] /<fr. rachialgie

SACRUM n. anat. Os triunghiular, situat in regiunea inferioara a coloanei vertebrale, care, impreuna cu oasele iliace, formeaza bazinul. [Sil. sa-crum] /<lat., fr. sacrum

SCOLIOZA ~e f. Deviatie laterala a coloanei vertebrale. [Sil. sco-li-o-] /<fr. scoliose

SPATE ~ n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spinare. ◊ In ~ pe partea dindarat a corpului. Pe ~ culcat cu fata in sus. Din (sau la, pe la, de la, in) ~ din (sau in) urma; din dos. Adus de ~ incovoiat, indoit. A-i intoarce cuiva ~le a se supara pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fara stirea cuiva. A nu sti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu banui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) in ~ a fi tot timpul nelinistit. A arunca ceva pe (sau in) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lasa in seama altuia anumite obligatii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sustinut (de cineva). 2) Proba sportiva de inot (cu fata in sus). 3) Partea dindarat a unui obiect; dos. In ~le casei. 4) Teritoriu aflat in urma frontului. In ~le dusmanului. /<lat. spatha

SPINARE ~ari f. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spate. Maduva ~arii. Sira ~arii. ◊ In (sau pe) ~(sau de-a ~area, cu ~area) in spate. A cadea in ~area cuiva a reveni in sarcina cuiva. A arunca ceva in ~area cuiva a da vina pe o persoana (nevinovata). A trai pe ~area cuiva a trai pe cheltuiala altuia. 2) Partea cea mai inalta a unui deal sau a unui munte; creasta; coama; pisc; varf; culme; crestet. [G.-D. spinarii] /<lat. spinalis

SALE f. pl. 1) (la om) Parte a spinarii din regiunea lombara a coloanei vertebrale. Dureri de ~. A se indrepta de ~. 2) (la animale) Partea de mijloc a spinarii. /<lat. sella

TARTITA ~e f. pop. (la pasari) Partea terminala a coloanei vertebrale, de unde cresc penele cozii. /<bulg. tartica, sb. trtica

VERTEBRA ~e f. Fiecare dintre oasele scurte ale coloanei vertebrale. [Sil. -te-bra] /<fr. vertebre, lat. vertebra

CIFOSCOLIOZA s.f. (Med.) Deformatie a coloanei vertebrale cu simptome de cifoza si scolioza. [Pron. -li-o-. / < fr. cyphoscoliose].

COCCIS s.n. Os triunghiular la extremitatea de jos a coloanei vertebrale; noada. [Pron. coc-cis, pl. -suri, var. coccige s.n. / < fr. coccyx, cf. gr. kokkyx].

LORDOZA s.f. Deformatie a partii inferioare a coloanei vertebrale, care se incovoaie inainte. [< fr. lordose].

SPONDILOPATIE s.f. (Med.) Nume generic pentru afectiunile coloanei vertebrale. [Gen. -iei. / < fr. spondylopathie].

SPONDILOTOMIE s.f. (Med.) Osteotomie a coloanei vertebrale. [Gen. -iei. / cf. gr. spondylos – vertebra, tome – taiere].

SPONDILOZA s.f. Leziune degenerativa a coloanei vertebrale, de natura reumatica. [< fr. spondylose, cf. gr. spondylos – vertebra].

CIFOZA s.f. Incovoiere inapoi a coloanei vertebrale; gheb, cocoasa. [< fr. cyphose, cf. gr. kyphosis – curbura].

COLOANA s.f. 1. Stalp de piatra, de marmura etc. de forma cilindrica, destinat sa sustina o parte dintr-un edificiu. ◊ coloana vertebrala = sira spinarii. ♦ Parte dintr-un catarg care iese deasupra puntii. 2. Masa a unui fluid, care ia forma cilindrica atunci cand este inchisa intr-un tub sau cand tasneste cu putere dintr-o conducta. 3. Sectiune verticala a unei pagini tiparite sau manuscrise; continutul acesteia. ♦ Rubrica (intr-un formular, intr-un registru etc.). 4. Sir vertical de cifre. 5. Denumire a mai multor aparate folosite in chimie si in industria chimica, alcatuite dintr-o manta verticala, cilindrica, de metal etc., continand materiale absorbante, materiale filtrante etc. 6. Convoi de oameni, de animale, de vehicule care merge oranduit in siruri paralele in adancime. 7. (Cinem.) Coloana sonora = ansamblul de sunete care insoteste imaginile unui film. [Cf. lat. columna, fr. colonne, it. colonna, ngr. kolona].

INTRARAHIDIAN, -A adj. Din interiorul coloanei vertebrale. [Pron. -di-an. / < fr. intrarachidien].

pescut, pescuti, s.m. (reg.) 1. pestisor. 2. fiecare dintre muschii coloanei vertebrale situati deasupra rinichilor, la porc. 3. pasare numita si pescarel. 4. stanjenel, iris.

LOMBALIZARE s.f. (Med.) Anomalie a coloanei vertebrale, in care unele vertebre iau caracterul unei vertebre lombare. [Dupa fr. lombalisation].

MEDULAR, -A adj. Referitor la maduva spinarii, care formeaza maduva. ◊ Canal medular = canal in interiorul coloanei vertebrale, unde se gaseste maduva spinarii. [Cf. fr. medullaire < lat. medulla – maduva].

NOTOCORD s.n. (Biol.) Formatie primitiva a coloanei vertebrale. [Var. notocorda s.f. / < fr. notochorde, cf. gr. noton – spate, chorde – coarda].

spinos, spinoasa, adj. (inv.) care apartine coloanei vertebrale; spinal.

RAHIDIAN, -A adj. Care apartine sirei spinarii, al coloanei vertebrale. ♦ Canal rahidian = canal format din vertebre, in care se afla maduva spinarii; anestezie rahidiana = rahianestezie. [Pron. -di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rachidien].

RAHIALGIE s.f. Durere de-a lungul coloanei vertebrale. [Pron. -hi-al-, gen. -iei. / < fr. rachialgie, cf. gr. rachis – sira spinarii, algos – durere].

SPINA s.f. Proeminenta ascutita (a unui os). ♦ Spina bifida = malformatie congenitala a coloanei vertebrale, constand din indepartarea a doua vertebre intre ele, de obicei in regiunea lombara. [< fr., lat. spina-bifida].

ACEFALORAHIE s. f. lipsa congenitala a capului si a coloanei vertebrale. (< engl. acephalorrhachia)

CIFOSCOLIOZA s. f. dubla curbare a coloanei vertebrale, posterioara si laterala. (< fr. cyphoscoliose)

CIFOZA¹ s. f. incovoiere inapoi a coloanei vertebrale; cocoasa. (< fr. cyphose)

COCCIS s. n. os mic triunghiular la extremitatea de jos a coloanei vertebrale; noada. (< fr. coccyx)

CORSET s. n. centura lata si elastica, intarita uneori cu balene, pentru strangerea taliei. ♦ ~ ghipsat (sau medical) = aparat din ghips sau alt material, servind la imobilizarea coloanei vertebrale. (< fr. corset)

GLIPTODON s. m. mamifer edentat fosil, de talie mare, cu o carapace dorsala, sudata coloanei vertebrale. (< fr. glyptodon)

HEMISPONDILIE s. f. malformatie congenitala a coloanei vertebrale, caracterizata prin absenta a jumatate din vertebre. (< fr. hemispondylie)

INTRARAHIDIAN, -A adj. in, din interiorul coloane vertebrale. (< fr. intrarachidien)

LOMBALIZARE s. f. anomalie a coloanei vertebrale in care unele vertebre iau caracterul unei vertebre lombare. (dupa fr. lombalisation)

LORDOZA s. f. deformatie a regiunii lombare a coloanei vertebrale, care se incovoaie inainte, in rahitism, in malformatii, paralizii etc. (< fr. lordose)

MEDULAR, -A adj. 1. referitor la maduva spinarii sau a oaselor. ♦ canal ~ = canal axial al oaselor lungi sau din interiorul coloanei vertebrale, plin cu maduva; partea centrala a tijei dicotiledonatelor. 2. cu aspect, de natura maduvei; referitor la maduva lemnului. (< fr. medullaire, lat. medullaris)

PARAvertebral, -A adj. de-a lungul ambelor parti ale coloanei vertebrale. (< fr. paravertebral)

RAHIALGIE s. f. durere a coloanei vertebrale. (< fr. rachialgie)

RAHIDIAN, -A adj. care apartine coloanei vertebrale sau maduvei spinarii. (< fr. rachidien)

RAHIOPATIE s. f. denumire generica pentru afectiunile coloanei vertebrale. (< engl. rachipathy)

RAHIPLEGIE s. f. paralizie a coloanei vertebrale. (< engl. rachiplegia)

RAHITOMIE s. f. sectionare chirurgicala a coloanei vertebrale. (< fr. rachitomie)

SACRUM s. n. os triunghiular la partea inferioara a coloanei vertebrale, care impreuna cu oasele pelviene formeaza bazinul. (< fr., lat. sacrum)

SCOLIOZA¹ s. f. incovoiere laterala a coloanei vertebrale (in regiunea dorsala). (< fr. scoliose)

SPINA s. f. 1. (ant.) mic zid care impartea circul sau hipodromul in sens longitudinal. 2. proeminenta ascutita (a unui os). ♦ a bifida = malformatie congenitala a coloanei vertebrale, constand din indepartarea a doua vertebre intre ele, in regiunea lombara. (< fr., lat. spina /bifida/)

SPINOCEREBELOS, -OASA adj. care apartine coloanei vertebrale si creierului. ♦ fascicul ~ = traiect al nervilor care strabat maduva spinarii si trunchiul cerebral. (< engl. spinocerebellos)

SPONDILOPATIE s. f. denumire generica pentru afectiunile coloanei vertebrale. (< fr. spondylopathie)

SPONDILOPTOZA s. f. cadere patologica a coloanei vertebrale in cavitatea pelviana. (< fr. spondyloptose)

SPONDILOTOMIE s. f. osteotomie a coloanei vertebrale. (< engl. spondylotomy)

SPONDILOZA s. f. leziune degenerativa a coloanei vertebrale, de natura reumatismala, care se manifesta prin dureri si limitarea mobilitatii acesteia. (< fr. spondylose)

UROSTIL s. n. os lung reprezentand regiunea codala a coloanei vertebrale, la amfibieni.

coloana (oa dift.) f., pl. e (fr. colonne, d. lat. columna). Stilp cilindric cu baza si capitel. O parte dintr´o pagina impartita din sus in jos: ziar pe sapte coloane. Fiz. Masa de fluid in forma cilindrica: colcana de aer, de apa. Anat. coloana vertebrala, totalitatea vertebrelor (sira spinarii) de care se leaga cele-lalte oase ale vertebratelor. Fig. Sprijin, suport: Traian a fost una din coloanele latinitatii. Sir de trupe in mers (lat. agmen) sau dispuse in lungime, fiind oamenii asezati unu dupa altu (in opoz. cu „linie, front”): trecerea escadronului din linie in coloana. Coloanele lui Ercule [!], cei doi munti ai strimtorii Gibraltar. A pune pe cineva pe doua coloane, a tipari pe o coloana ceia ce a scris el, si pe alta, ceia ce a scris autoru dupa care a plagiat. – Rar columna.

OSTEODISPLAZIE (‹ osteo- + displazie) s. f. Tulburare in dezvoltarea osoasa caracterizata prin modificari ale structurii si densitatii oaselor (rarefiere, condensare cu zone ingrosate), care duc la neregularitati ale craniului si coloanei vertebrale. Sin. displazie osoasa.

VERTEBROTERAPIE s.f. Metoda de tratament al unor afectiuni vertebrale prin elongatii de coloana. [Gen. -iei. / < fr. vertebrotherapie, cf. lat. vertebra – vertebra, gr. therapeia – tratament].

VERTEBROTERAPIE s. f. medota de tratament al unor actiuni vertebrale prin elongatii de coloana. (< fr. vertebrotherapie)

vertebral ~a (~i, ~e) 1) Care tine de vertebre; propriu vertebrelor. Leziune ~a. Torsiune ~a. 2) Care consta din vertebre. coloana ~a. [Sil. -te-bral] /<fr. vertebral

TORTICOLIS s. n. (Med.) Simptom caracterizat prin inclinarea laterala a capului si a coloanei cervicale in urma unei afectiuni musculare, vertebrale sau nervoase; p. ext. durere provocata de un astfel de simptom. – Din fr. torticolis.

coloana ~e f. 1) Stalp inalt, cilindric, servind pentru sustinere sau ca ornament al frontonului sau al partilor interioare ale unui edificiu. 2) fig. Masa a unui fluid, care este inchisa intr-un tub cilindric sau care tasneste dintr-o conducta. ~ de mercur. 3) tehn. Aparat alcatuit dintr-o manta verticala cilindrica, continand materiale absorbante, filtrante etc. 4) poligr. Fragment vertical al unei pagini tiparite, despartit printr-o linie verticala sau printr-un spatiu alb. 5) Rubrica intr-un registru etc. 6) Sir de oameni sau de masini care merg succedandu-se. ~ de manifestanti. ~ de tractoare. 7) Formatie a trupelor dispuse in adancime. ~ de mars. 8): ~ sonora ansamblul de cuvinte si muzica ce insoteste imaginile unui film. 9): ~ vertebrala totalitate a vertebrelor care formeaza axul scheletului; sira spinarii. [G.-D. coloanei; Sil. co-loa-] /<fr. colonne