COACE vb. III. In gastronomie, mod de a prepara un aliment prin expunere la radiatii calorice intr-un cuptor (electric, cu gaz, cu convectie, la rotisor, cu microunde), in urma careia acesta apare acoperit de o crusta (exceptie la microunde); in limbaj comun se aplica, mai ales, la alimentele facute din aluat: a coace paine, prajituri, cozonac etc.; anumite alimente se pot coace si in sau sub cenusa (cartofi, castane).

potrosca s.f. (reg.) 1. putinei. 2. (in forma: potoroasca) cos de diferite forme, in care se coace painea. 3. (in loc. adv.) de-a potoroasca = de-a rostogolul.

COCATOR, -OARE, cocatori, -oare, s. m. si f. Persoana care prepara aluatul si supravegheaza coptul intr-o fabrica de paine. – coace + suf. -ator.

COCIORVA, cociorve, s. f. Unealta casnica compusa dintr-o placa de metal sau de lemn in forma de triunghi sau de semicerc, fixata la capatul unei cozi lungi, cu care se scoate jarul sau cenusa din cuptorul taranesc de copt paine. [Var.: cociorba s. f.] – Din rus. kocerga, ucr. kocerha.

CUPTOR, cuptoare, s. n. 1. Constructie de caramida, de piatra, de metal sau de lut, pentru copt painea si alte produse de panificatie. ♦ Cantitate de paine, de placinte etc. care se poate coace o data. ♦ Platforma zidita in prelungirea vetrei si pe care se doarme la tara. ◊ Expr. A sta (sau a zacea) pe cuptor sau a se muta de pe vatra pe cuptor = a trandavi. A aduce (parintilor) nora pe cuptor = a se insura. ♦ Despartitura la masina de gatit, in care se coc prajituri, paine sau se rumenesc mancarurile. 2. Constructie speciala de incalzire, constituita dintr-o camera cu pereti metalici captusiti cu material refractar in vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operatii tehnologice. ◊ Cuptor de caramizi = cantitate de caramizi brute (din argila) asezate in asa fel incat sa poata fi incalzite pana la incandescenta de un foc central inabusit. Cuptor de var = varnita. 3. Fig. Caldura mare; arsita. ◊ (Pop.; in sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium.

TEST s. 1. v. carapace. 2. (Transilv. si Ban.) cerine. (~ pentru copt painea.)

CUPTOR ~oare n. 1) Constructie pentru copt painea si alte produse de panificatie. 2) Cantitate de paine, de placinte etc. care se coc odata. 3) Parte de deasupra a acestei constructii, care se incalzeste. ◊ A sta (sau a dormi) pe ~ a fugi de lucru; a lenevi. A aduce nora pe ~ a se insura. 4) Despartitura de jos la masina de gatit, in care se coc prajituri sau alte preparate. 5) Instalatie industriala pentru topirea metalului sau pentru alte operatii tehnice. ◊ ~ de var instalatie unde se arde piatra de var; varnita. 6) fig. Caldura mare si dogoritoare; canicula. ◊ Luna lui ~ luna iulie. /<lat. coctorium

suteu, sutei, s.m. si suteie, s.n. (reg.) 1. (s.m.; inv.) brutar. 2. (s.n.) anexa intr-o gospodarie (care serveste ca bucatarie, in care se gaseste cuptorul de copt paine sau velnita). 3. (s.n.; in forma: satau) vas in care se pune canepa toarsa. 4. (s.n.; in forma: sutau) leasa de nuiele pe care se usuca sau se afuma fructele.

COPTATURA, coptaturi, s. f. (Reg.) paine coapta. – Copt² + suf. -atura.

PITA ~e f. reg. 1) Produs alimentar facut din aluat dospit, framantat si copt in cuptor; paine. ◊ Celui flamand numai ~a-i in gand fiecare se gandeste la ceea ce il intereseaza. 2) fig. Hrana cea de toate zilele. /<bulg. pita

TEST ~uri n. 1) Capac in forma de clopot, cu care se acopera painea pusa la copt pe vatra incinsa. 2) pop. (la broastele-testoase, raci etc.) Invelis dur, format din tegumente osoase care protejeaza corpul; carapace; teasta. /<lat. testum

popoi, popoaie, s.n. (reg.) 1. malai subtire copt in spuza. 2. paine mica de forma unei turtite.

PUP², pupuri, s. n. (Reg.) 1. (In expr.) A sedea (sau a sta, a se pune) pup = a sta ghemuit pe vine. 2. Gheb, cocoasa. 3. paine mica, malai copt in cenusa; turta, bot. – Magh. pup „gheb”.

PITARIE ~i f. inv. 1) Intreprindere unde se coace (si se vinde) paine; brutarie. 2) Functie de pitar; rang de pitar. /pitar + suf. ~ie

ARBORE, arbori, s. m. 1. Planta lemnoasa cu trunchi solid si ramuri cu frunze care formeaza o coroana; copac; p. ext. pom. ◊ Compuse: arbore-de-paine = specie de arbore al carui fruct se mananca copt in cuptor, ca painea (Artocarpus incisa); arborele-vietii = a) arbore decorativ cu tulpina piramidala si cu frunze verzi, solzoase (Thuja occidentalis); b) fig. figura reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale. ♦ Arbore genealogic = figura care (sub forma unui arbore cu ramuri pornite dintr-un trunchi comun) reprezinta filiatia membrilor unei familii si indica gradele de inrudire dintre ei. 2. Organ de masina care primeste si transmite o miscare prin rotatia in jurul axei sale. 3. Catarg. [Var.: arbor, (inv.) arbure s. m.] – Lat. arbor, -is.

TEST, testuri, s. n. 1. Obiect de pamant sau de fonta de forma unui clopot, cu care se acopera painea, malaiul etc. puse la copt pe vatra incinsa. 2. (Pop.) Carapace de broasca testoasa. – Lat. *testum.

BRUTARIE ~i f. 1) Indeletnicire de brutar. 2) Local unde se coace si/sau se vinde paine. [Art. brutaria; G.-D. brutariei; Sil. -ri-e] /brutar + suf.~ie

pilos, piloasa, pilosi, piloase, adj. (pop.; despre fiinte) 1. puternic, rezistent, tare; rabdator, tenace. 2. (fig.) care foloseste pilele in relatii, cu pile. 3. (reg.; despre paine, cozonaci etc.) care nu este bine copt.

scradit, -a, adj. (reg.) 1. (despre plante sau partile lor) care s-a uscat foarte tare; rascopt. 2. (despre carne, paine, porumb si alte alimente) care s-a copt prea tare; care s-a ars.

povali, povalesc, vb. IV (reg.) 1. a preface, a transforma. 2. (despre aluatul de paine, in forma: povalui) a da forma rotunjita pentru copt.

INCINGE vb. 1. a arde, a incalzi, a infierbanta. (A ~ cuptorul de paine.) 2. a infierbanta, (inv. si reg.) a pripi. (Flacarile ii ~ obrazul.) 3. v. coace. 4. a dogori, a infierbanta, (rar) a rascoace. (Soarele ~ pamantul.) 5. a se aprinde, a fermenta, (reg.) a se izgori, (inv.) a se scoace. (Fanul s-a ~.)

PASCA, pasti, s. f. 1. Cozonac traditional facut din aluat dospit umplut cu branza de vaci, stafide, smantana etc. care se mananca de obicei la Pasti de catre crestinii ortodocsi. ♦ Anafura pe care preotul o imparte credinciosilor in ziua de Pasti; pasti (2). 2. Preparat alimentar traditional, facut din aluat nedospit, copt in foi subtiri, pe care il mananca evreii in timpul Pastilor in loc de paine. – Lat. pascha.

PESMET ~ti m. 1) Felie de paine (de chifla, colac etc.) uscata special. 2) paine uscata si pisata marunt. 3) Preparat culinar din aluat cu unt, zahar, oua si drojdie taiat in diferite forme si copt la cuptor; biscuit. /cf. turc. peksimet

TURTA-DULCE s.f. 1. Prajitura din aluat crescut (cu praf de copt sau alta substanta chimica) facut din faina, miere si diverse mirodenii (scortisoara, nucsoara, cuisoare, anason, chiar si piper), uns cu sirop gros si copt la cuptor; fiecare tara are specialitati proprii, preparate mai ales de Craciun, numite foarte sugestiv: fr. pain depice, it. pane di spezie = „paine cu mirodenii”, germ. Pefferkuchen = „prajitura piperata”. 2. Produse comerciale realizate din turta dulce, sub forma de diverse figurine (stelute, inimioare, mos Craciun etc.), initial vandute la targurile germane de Craciun, exportate acum in toata lumea.

PESMET, pesmeti, s. m. 1. (Adesea la sg. cu sens de pl.) Felie de paine sau de cozonac uscata sau prajita. ♦ (La sg.) paine (alba) uscata, pisata sau macinata marunt. 2. Preparat culinar facut de obicei din faina cu adaos de drojdie, unt, zahar si oua, taiat in diferite forme si copt la cuptor. – Cf. tc. peksimet.