HEMINA, hemine, s. f. Substanta organica produsa prin incalzirea hemoglobinei cu clorura de sodiu si acid acetic, folosita in medicina judiciara pentru identificarea petelor de sange. – Din fr. hemine.

PICLAJ, piclaje, s. n. Operatie de tratare a pieilor cu o solutie acida (si cu clorura de sodiu) inainte de tabacire; piclare. – Din fr. picklage.

CLORURA s. (CHIM., FARM.) clorura de amoniu = (pop.) tipirig; clorura de etil v. chelen; clorura de metil = clormetan; clorura de metilen = diclormetan; clorura de polivinil = policlorura de vinil; clorura de poliviniliden = policlorura de viniliden; clorura de sodiu v. sare; clorura de viniliden = dicloretilena; clorura mercurica v. sublimat corosiv; clorura mercuroasa v. calomel.

SARE s. 1. (CHIM.) clorura de sodiu, (prin Maram.) slatina. (A pune ~ in mancare.) 2. (MIN.) sare gema = halit. 3. (CHIM.) sare de lamaie v. acid citric; sare Seignette = tartrat mixt (sau dublu) de sodiu si potasiu. 4. (FARM.) sarea lui Glauber v. sulfat de sodiu; sare amara v. sulfat de magneziu; sare de Seidlitz v. sulfat de magneziu.

SLATINA s. v. clorura de sodiu, saramura, sare, saratura, solnita.

SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

HALIT s.n. (Geol.) Mineral compus din clorura de sodiu, care formeaza depozite sedimentare groase impreuna cu sisturile argiloase; sare gema. [< germ. Halit, cf. gr. hals – sare].

PICLAJ s.n. Tratarea pieilor cu o solutie acida si cu clorura de sodiu inainte de tabacire; piclare. [Pl. -je. / < fr. picklage, cf. engl. pickling].

PICLAJ s. n. tratare a pieilor cu o solutie acida si cu clorura de sodiu inainte de tabacire; piclare. (< fr. picklage)

CLORURA, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinatie a clorului cu un element chimic sau cu o substanta organica. ◊ clorura de sodiu = sare de bucatarie. Clorura mercurica = sublimat corosiv. Clorura mercuroasa = calomel. Clorura de var = substanta obtinuta prin introducerea de clor in varul stins si intrebuintata decolorant si dezinfectant. Clorura de vinil = compus organic gazos obtinut prin clorurarea etilenei. Clorura de polivinil = produs macromolecular obtinut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de constructie, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorura de vinil. – Din fr. chlorure.

CLORHIDRIC adj.m. Acid clorhidric = acid incolor, coroziv, cu miros intepator, care se obtine prin combinarea clorului cu hidrogenul sau prin actiunea acidului sulfuric asupra clorurii de sodiu. [< fr. chlorhydrique].

CLORURA s.f. Sare a acidului clorhidric. ◊ clorura de sodiu = sare de bucatarie. [< fr. chlorure].

CLORHIDRIC adj. acid ~ = gaz incolor, coroziv, cu miros intepator, obtinut prin sinteza direct din elemente sau prin actiunea acidului sulfuric asupra clorurii de sodiu. (< fr. chlorhydrique)

CLOR (‹ fr. {i}; {s} gr. khloros „galben-verzui”) s. n. Element chimic (Cl; nr. at. 17, m. at. 35,45, p. t. -101ºC, p. f. -34,1ºC) din familia halogenilor, gaz galben-verzui, cu miros puternic sufocant, toxic, foarte reactiv. Se gaseste in natura numai sub forma de combinatii. Se obtine prin electroliza clorurii de sodiu si este folosit la fabricarea hipocloritilor, cloratilor etc., ca agent decolorant si dezinfectant. A fost descoperit de C.W. Scheele in 1774.

CLORHIDRIC (‹ fr.) Adj. Acid ~ = gaz incolor, foarte usor solubil in apa (p. f. -84,9ºC, p. t. -114,8ºC), cu miros intepator, corosiv, mai greu decit aerul, care se obtine prin actiunea acidului sulfuric asupra clorurii de sodiu, si prin sinteza direct din elemente. In solutie apoasa este un acid puternic. Se intrebuinteaza la decapare, la fabricarea clorurilor, a clorhidratilor etc.

GEMA² ~e adj. : Sare ~ clorura naturala de sodiu cristalizata. /<fr. gemme, lat. gemma

SILICATIZARE s.f. Consolidare a terenurilor poroase prin injectarea unei solutii de silicat de sodiu si de clorura de calciu sau de sodiu. [Dupa fr. silicatisation].

HALOMORF, -A (‹ fr.) adj. (Despre sol) Caracterizat prin acumularea sarurilor solubile (cloruri, sulfati si azotati de sodiu) in orizontul superior (ex. solonceacul, solonetul, solodiul, raspandite in reg. desertice, semidesertice si de stepa).

clorura ~i f. Sare a acidului clorhidric. ◊ ~ de sodiu (natriu) sare de bucatarie. /<fr. chlorure

CALOTIPIE s.f. Vechi procedeu de fotografiere, in care se folosea clorura de argint ca sensibilizator si cea de sodiu sau iodura de potasiu pentru fixare. [Gen. -iei. / < fr. calotypie, cf. gr. kalos – frumos, typos – urma].

CALOTIPIE s. f. vechi procedeu de fotografiere in care se folosea clorura de argint ca sensibilizator si cea de sodiu, sau iodura de potasiu pentru fixare. (< fr. calotypie)

clorura s. f. sare a acidului clorhidric, combinatie a clorului cu un element chimic sau cu o substanta organica; clorid. ♦ ~ de sodiu = sare de bucatarie. (< fr. chlorure)