SECUNDAR², -A, secundari, -e, adj. 1. Care ocupa locul al doilea (in timp) intr-o succesiune. ♦ Era secundara = a doua era geologica, caracterizata prin aparitia primelor pasari, mamifere si pesti ososi; era mezozoica. (Iesit din uz) Curs secundar = ciclu scolar care urma dupa ciclul primar. (Iesit din uz) Profesor secundar = profesor care preda in cursul secundar. S*****s secundar = s*****s aflat in a doua faza, caracterizat prin aparitia unor eruptii pe piele. 2. Care se plaseaza pe al doilea plan din punct de vedere al importantei; de mai mica importanta. ◊ (Gram.) Propozitie secundara (si substantivat, f.) = propozitie care nu este de sine statatoare, depinzand in fraza de propozitia principala (din punctul de vedere al intelesului). Medic secundar (si substantivat, m.) = medic care, in urma unui concurs, este admis sa lucreze intr-o clinica intre 3 si 5 ani, in vederea specializarii sale. Fenomen secundar = fenomen patologic putin important, care apare in cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice si care nu influenteaza cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius.

ciclu ~ri n. 1) Ansamblu de fenomene care se produc in evolutia unui proces si care constituie un cerc inchis. ~ de ardere. ~ anual de rotatie a Pamantului. ◊ ~ geografic schimb succesiv al etapelor de dezvoltare a reliefului scoartei Pamantului. ~ vital totalitate a fazelor de dezvoltare, prin care trece un organism pentru a deveni matur si capabil de a se reproduce. 2) Succesiune de manifestari avand o tema comuna. ~ de conferinte. ~ de concerte. 3) Lant inchis de atomi in molecula unor compusi chimici. 4) Grupare a claselor in invatamant. ~ primar. 5) Hemoragie fiziologica la femei, care se produce lunar; m*********e. /<fr. cycle, lat. cyclus