SEBACEU, -EE adj. De natura seului, unsuros. ♦ Glande sebacee = glande situate in piele la radacina parului si care secreteaza sebumul; chist sebaceu = umflatura aparuta sub piele datorita hipertrofiei glandelor sebacee. [Pron. -ceu. / < fr. sebace, cf. lat. sebaceus < sebum – seu].

SEBACEU, -EE, sebacee, adj. (In sintagmele) Glanda sebacee = glanda in forma de ciorchine, care se gaseste la radacina firelor de par si care secreteaza sebumul. chist sebaceu = umflatura sub piele, produsa prin hipertrofia glandelor sebacee. – Din fr. sebace, lat. sebaceus.

sebaceu, -ee adj. De natura seului, a corpurilor grase; care contine, produce materii grase. ◊ Glanda ~ee = glanda exocrina de la radacina firelor de par, care secreta sebum; chist ~ = chist, rezultat al dezvoltarii unei glande sebacee. ♦ (Despre secretii) Produs de glandele sebacee. (< fr. sebace, lat. sebaceus)

chist (‹ fr., {s} gr. kystis „vezica”) s. n. 1. (MED). Tumora benigna cu continut diferit (ex. c. sebaceu, c. dermoid). ♦ C. Hidatic (hidatica) = forma larvara a parazitului Taenia echinococcus (Echinococcus granulosus) care se dezvolta la bovine, ovine si porcine (gazde intermediare normale ale acestuia). Accidental se intilneste si la om, cu multiple localizari, mai frecvent in ficat si pulmon, putind atinge marimea unui cap de copil. 2. (ZOOL.) Invelis protector al unor animale inferioare. 3. (ZOOL.) Stadiu larvar al teniei.