RULMENT ~ti m. 1) Dispozitiv al unei masini (constand din doua inele concentrice, separate prin bile, role etc.), care serveste la ghidarea fusurilor de arbori sau de osii. 2): Fond de ~ ansamblul capitalului si valorilor disponibile pentru cheltuieli curente. /<fr. roulement

cheltuiala, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiti. ◊ cheltuieli de judecata = suma de bani pe care este obligat s-o plateasca, pe baza unei hotarari judecatoresti, partea care a pierdut un proces partii care a castigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace banesti oferite de altcineva. Bani de cheltuiala = bani destinati cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuiala = a cheltui mult (si nerational). A baga (sau a pune pe cineva) la cheltuiala = a face (pe cineva) sa cheltuiasca bani multi. (Fam.) A da cuiva de cheltuiala = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de munca, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligatii etc. ♦ (In contabilitate; la pl.) Rubrica dintr-un registru in care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eala.

PRELIMINARE, preliminari, s. f. Includere in mod treptat, in cheltuielile curente, a unor sume care reprezinta cheltuieli viitoare, spre a evita cresterea excesiva a cheltuielilor din perioadele urmatoare. – V. prelimina.

PRELIMINARE s.f. (Cont.) Includere in mod treptat in cheltuielile curente a unor sume care reprezinta cheltuieli viitoare. [< prelimina].

PRELIMINARE s. f. (cont.) includere in mod treptat in cheltuielile curente a unor sume reprezentand cheltuieli viitoare. (< prelimina)

cheltuiala, cheltuieli, s. f. 1. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiti. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloacele banesti oferite de cineva. Bani de cheltuiala = bani destinati cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuiala = a cheltui mult. A intra la cheltuiala = a fi obligat sa cheltuiesti mult. A baga (pe cineva) la cheltuiala = a face (pe cineva) sa cheltuiasca bani multi. (Fam.) A da cuiva de cheltuiala = a bate, a chelfani pe cineva. 2. (In contabilitate, la pl.) Rubrica unde se trec sumele cheltuite. 3. (In expr.) cheltuieli de judecata = suma de bani pe care este obligata s-o plateasca, pe baza unei hotarari judecatoresti, partea care a pierdut un proces. 4. Fig. Risipa, irosire de energie, de timp etc.

DEFICIT ~e n. 1) Absenta a unui lucru sau a unei insusiri strict necesare. 2) Stare in care cheltuielile depasesc veniturile. ~ bugetar. ◊ A fi in ~ a fi in pierdere. 3) Suma de bani, reprezentand diferenta cu care cheltuielile intrec veniturile. ◊ ~ de casa lipsa de numerar disponibil pentru efectuarea platilor curente. /<fr. deficit

costa (-t, at), vb. – A avea un pret, o valoare. – Var. costisi, custa, cost(al)ui. Mr. custisire. It. costare. Nu apare in texte anterioare inceputului sec. XIX, dar a ajuns repede sa fie folosit curent datorita comertului. Var. costisi (inv.) din ngr. ϰοστίζω; custa este rezultat al confuziei cu dubletul custa; si costalui (Trans.) se explica prin mag. kostalni, din germ. kosten. – Der. cost, s. n. (pret, cost, cheltuiala), din it. costo. Var., din Trans. este dublet al lui custului, vb. (a gusta), de la acelasi cuvint mag.