albastrita f., pl. e (d. albastru). Centauree cu floare albastra, foarte comuna in grine (centaurea cyanus) numita si floarea griului, corobatica, ghioc, vinetea, zglavoc si sporis. (In Olt. poporu crede ca atita de groasa va cadea zapada iarna cit creste ia [!] vara). – Si albastrea.

ALBASTREL, -EA, -ICA, albastrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Planta erbacee cu flori albastre; albastrita (centaurea cyanus). – Albastru + suf. -el.

ALBASTREA s. (BOT.; centaurea cyanus) albastrica, albastrita, vinetea, vinetica, (reg.) ghioc, zglavoc, floarea-graului, floarea-paiului.

VINETEA s. (BOT.; centaurea cyanus) albastrea, albastrica, albastrita, vinetica, (reg.) ghioc, zglavoc, floarea-graului, floarea-paiului.

sglavoc (-ci), s. m. – 1. Moaca, baba (Cottus gobio). – 2. Albastrea (centaurea cyanus, Centaurea phrygia). – Var. z(g)lavoc, sglavoaca. Sb. glavoc, cf. Danicic, III, 183 (Cihac, II, 121; Conev 53), cf. pol. głowacz, ceh. lawouch si glava. Legatura sensului al doilea cu rut. gliba „bulgare de pamint” (Byhan 341) nu este probabila.

ALBASTREA, albastrele, s. f. Planta erbacee cu flori albastre (centaurea cyanus). – Din albastra + suf. -ea.