GENITIVAL, -A, genitivali, -e, adj. Care se afla in cazul genitiv, care are valoarea cazului genitiv; care se refera la cazul genitiv. – Genitiv + suf. -al.

GENITIVAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de genitiv; propriu genitivului. 2) (despre cuvinte) Care este in cazul genitiv. 3) Care are valoare de genitiv; cu valoare de genitiv. ◊ Articol ~ articol posesiv. /genitiv + suf. ~al

GENITIVAL, -A adj. (Despre cuvinte, parti de propozitie) In cazul genitiv; referitor la acest caz. ◊ Articol genitival = articol posesiv. [Var. genetival, -a adj. / < genitiv + -al].

nemuitoare adj. f. (inv.; in sintagma) cadere nemuitoare = cazul genitiv.

GENITIVAL, -A adj. (despre cuvinte, parti de propozitie, constructii) in cazul genitiv. ♦ articol ~ = articol posesiv. (< genitiv + -al)

OBLIC, -A, oblici, -ce, adj. 1. Inclinat fata de o dreapta sau fata de un plan; piezis, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Dreapta care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o alta dreapta sau cu un plan. ♦ (Despre cilindri si prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) inclinate fata de baza; (despre conuri si piramide) cu dreapta care uneste varful cu centrul bazei inclinata fata de baza. ♦ (Despre ochi) Cu colturile exterioare ridicate spre tample; codat. ♦ Fig. (Despre priviri) Banuitor, iscoditor. 2. (Lingv.; in sintagma) caz oblic = nume dat uneori in gramatica romana cazurilor genitiv si dativ, iar in gramatica altor limbi, in mod curent, tuturor cazurilor, cu exceptia nominativului si a vocativului. – Din lat. obliquus, fr. oblique.

genitiv s.n. caz al declinarii cu care se exprima de obicei apartenenta, posesiunea si indeplineste functia de atribut. [Var. genetiv s.n. / cf. lat. genitivus, fr. genitif].

genitiv s. n. caz al declinarii cu care se exprima de obicei apartenenta, posesiunea, indeplinind functia de atribut. (< lat. genitivus, fr. genitif)

genitiv, genitive, s. n. (Gram.) caz al declinarii care indica dependenta, apartenenta, posesiunea si indeplineste functia de atribut. – Din fr. genitif, lat. genitivus [casus].

genitiv ~e n. lingv. caz care indica posesia, apartenenta si dependenta, raspunzand la intrebarea al (a, ai, ale) cui? /<lat. genitivus, fr. genitif

OBLIC, -A I. adj. inclinat fata de o dreapta sau de un plan; piezis. ♦ (lingv.) caz ~ = denumire a cazurilor care nu exprima un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.). II. adj., s. n. (muschi) a carui actiune se exercita in directii neparalele cu planul de simetrie a corpului. II. s. f. (mat.) dreapta care nu este perpendiculara pe dreapta, sau pe planul dat. (< fr. oblique, lat. obliquus)

OBLIC, -A adj. Inclinat fata de o dreapta sau fata de un plan; care nu este drept, care nu este perpendicular; piezis. ◊ caz oblic = denumire a cazurilor care nu exprima un raport direct (ca genitivul, dativul, ablativul etc.). // s.f. (Mat.) Dreapta care nu este perpendiculara pe dreapta sau pe planul dat. [Cf. fr. oblique, lat. obliquus].

FAPT, fapte si (4) fapturi, s. n. 1. Intamplare sau imprejurare reala, lucru petrecut in realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. si adj. De (sau in) fapt = (care este) in realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e ca... = nu e mai putin adevarat ca..., adevarul e ca..., in orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limba. 2. Actiune savarsita de cineva; fapta. ◊ Expr. Fapt implinit = actiune care s-a incheiat, care nu mai poate fi schimbata; situatie definitiva. 3. (Pop.; in legatura cu unele momente ale zilei; urmat de determinari in genitiv sau introduse prin prep. „de”) Inceput. Faptul zilei. In fapt de seara. 4. (Pop.; in superstitii) Farmec, vraja. – Lat. factum.