ALEXANDRU CEL BUN, domn al Moldovei (1400-1432). A consolidat si a dezvoltat organizarea institutionala a tarii, a sprijinit dezvoltarea comertului, dind privilegii negustorilor straini, si a aplanat conflictul dintre biserica moldoveneasca si Patriarhia din Constantinopol, care a recunoscut Mitropolia de la Suceava (1401); i-a ajutat pe poloni cu oaste in luptele cu cavalerii teutoni (1410; 1422). A respins primul atac turcesc impotriva Moldovei (1420).

ANDREI, numele a trei regi unguri din dinastia arpadiana. Mai important: A. II (1205-1235). A initiat Cruciada a V-a, a asezat pe cavalerii teutoni in Tara Birsei, si a dat bula „Bula de Aur” (1222).

CODLEA, oras in jud. Brasov, la poalele Magurii Codlei; 23.728 loc. (1991). Expl. de calcare si carbune; constr. mecanice (tractoare pentru viticultura, scule aschietoare), ind. chimica (coloranti si vopsele), textila (conf. si tesaturi) si de prelucr. lemnului (mobila, furnire, placaje); fabrica de nutreturi combinate; intreprindere avicola. Sere de flori (55 ha). Biserica evanghelica (sec. 13-15), cu dubla incinta fortificata. Mentionat documentar in 1265, referitor la „Cetatea Neagra” construita in apropiere de cavalerii teutoni. Declarat oras in 1950.

crucer, cruceri, s.m. (inv.) 1. creitar; banut, gologan. 2. cavaler din ordinul teutonilor.

teutoniC, -A adj. Ordin teutonic = ordin de cavaleri-calugari intemeiat de cruciatii germani in Palestina (1128), disparut in sec. XVI. ♦ Teuton. [< fr. teutonique].

cavaler m. (rus. kavaler, fr. cavalier, ngr. kavallieris, d. it. cavaliere, care vine d. cavallo, cal. V. cal). Cetatean roman din al doilea ordin (eques). Nobil admis in ordinu cavalerizmului in evu mediu: cavaleru Bayard. Membru al unui ordin militar (ca cei din Malta ori cei teutoni). Nobil de un rang inferior celui de baron (obisnuit in Italia si Austria). Purtator al unei decoratiuni in gradu cel mai de jos: cavaler al Coroanei Romaniii. Barbat, in opoz. cu dama la dans. Pop. Holtei. cavaler ratacitor, cavaler care cutreiera lumea ca sa indrepte nedreptatile (ca Don Quijote). cavaler de industrie, escroc.