vatajel, vatajei, s.m. (inv.) 1. sef de muncitori la o mosie. 2. cavaler de onoare la nunta. 3. comisar sau subcomisar de mahala.

parola (parole), s. f. – 1. Legamint, angajament. – 2. Cuvint de onoare. – Mr. parola. It. parola, fr. parole, cf. tc., bg. parola „legamint”. Cu acest sens, de la inceputurile sec. XVIII. – Der. parolist, s. m. (om de onoare, cavaler).

CAVALER, cavaleri, s. m. 1. (In Roma antica) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (In evul mediu, in apusul si in centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, initial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit, in unele tari, posesorului anumitor decoratii importante. 4. Persoana avand titlul de cavaler (1-3). 5. Calaret. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegatie, generos si nobil; om amabil, binevoitor, indatoritor. 7. (Pop.) Tanar necasatorit, holtei, burlac. ◊ cavaler de onoare = tanar necasatorit care insoteste pe miri la cununie. – Din rus. kavaler (< fr.).

CAVALER cavaleri m. 1) (in evul mediu) Titlu de nobil conferit (initial pentru fapte de arme) de rege sau de un reprezentant al lui. 2) (in Roma antica) Membru al ordinului ecvestru. 3) Membru al unui ordin cavaleresc laic sau religios. 4) (in unele tari) Posesor al unei decoratii importante. 5) rar Persoana calare; calaret. 6) Barbat care respecta cu strictete eticheta; om cu purtare curtenitoare; gentilom. 7) Tanar neinsurat; fecior; flacau. ◊ cavaler de onoare tanar necasatorit care-i insoteste pe miri la cununie si la nunta; vornicel. 8) Barbat care insoteste o doamna. /<rus. kavaler

CAVALER, cavaleri, s. m. I. (In organizatia feudala din Apus) Nobil consfintit pentru cariera armelor (de rege sau de un reprezentant al lui) printr-o ceremonie speciala; (urmat de determinari; in unele tari si astazi) membru al unui ordin militar-religios; membru al unui ordin onorific, posesor al anumitor decoratii. II. 1. (Adesea adjectival) Om plin de abnegatie, generos si nobil; om amabil, binevoitor. 2. Barbat care insoteste o femeie in societate. 3. Tanar necasatorit; holtei, burlac. ◊ cavaler de onoare = tanar necasatorit care insoteste pe miri la cununie. – Rus kavaler (< fr.).

chemator m. Trans. cavaler de onoare care invita la nunta la tara.

conacar m. (d. conac). Vechi. Cel ce ingrijea de conacu domnului ori al boierilor ori al Turcilor insemnati care calatoreau pin [!] tara (numit si conacciu). Azi. Mold. cavaler de onoare calaret la nuntile de la tara, numit si conocar, conacas si conocas (Mold. sud) si (infl. de colac) colacar, colacas, colacer si (Munt. vest) colacel si (infl. de olac) olacas (Olt.). In Mold. si vornicel, in Trans. si pocinzeu. V. olacar si stolnic.

cavalerizm n., pl. uri si e (d. cavaler). O institutiune feudala militara si religioasa proprie ordinului nobletei si ai carei membri, intr´o epoca de violente continue, isi pusera sabia si forta in serviciul dreptului si al celor slabi. (Aceasta institutiune, ale carei radacini se crede ca se gasesc in obiceiurile germanice, se dezvolta in evul mediu supt [!] influenta crestinizmului si a spiritului de asociatiune. cavalerii, care exaltara sentimentu onorii [cum o intelegeau ei] pina la un grad nestiut pina atunci, erau supusi formalitatilor unei receptiuni solemne si trebuiau sa implineasca anumite conditiuni: te nasteai nobil, dar te faceai cavaler). Fig. Corectitudine si generozitate.

REPTA, Vladimir (nume de botez Vasile), cavaler de (1841-1926, n. Ceremus, Bucovina), mitropolit roman. M. de onoare al Acad. (1919). Prof. la institutul Teologic si la Universitatea din Cernauti. Episcop de Radauti (1899), arhiepiscop al Cernautilor si mitropolit al Bucovinei (1902-1924). Luptator pentru unirea Bucovinei cu Romania. Presedinte al Senatului Romaniei (1924-1926). Predici si cuvantari. Autor al lucrarii „Psihologia si insemnatatea ei pentru desteptarea, cultivarea si inaintarea vietii religioase”.

ORDIN s.n. 1. Porunca; comanda. 2. Comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli; cin, tagma. ♦ Comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ♦ Societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. Decoratie; distinctie conferita de stat. 4. Dispozitie de plata (a unei sume etc.). 5. (Biol.) Grup intermediar intre clasa si familie. 6. Sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli, incat sa alcatuiasca un tot armonios. 7. Rang, categorie. V. ordine. ◊ De prim ordin = de prim rang, excelent. 8. De ordin = de natura..., cu caracter... [< lat. ordo, cf. it. ordine].

ORDIN s. n. 1. dispozitie obligatorie, data de o autoritate sau persoana oficiala; porunca; comanda. 2. comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli de organizare si de activitate; cin, tagma. ◊ comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ◊ societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. decoratie superioara medaliei. 4. dispozitie de plata (a unei sume). 5. (biol.) grup intre clasa si familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al radacinii unei ecuatii algebrice) = numar natural care arata de cate ori apare o radacina (solutie) intr-o ecuatie algebrica. 7. sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ul = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai buna calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre)

cavaler s. m. I. 1. membru al ordinului ecvestru din vechea Roma, din cetatenii bogati. 2. nobil feudal admis intr-un ordin militar in cadrul unei ceremonii speciale; (astazi) membru al unui ordin militar religios. 3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoratii. 4. ~ de industrie = imbogatit in urma speculatiilor; sarlatan, escroc. II. 1. om generos, nobil, plin de abnegatie; om cu purtari alese. 2. barbat care insoteste o femeie in societate. 3. barbat necasatorit; holtei, burlac. ♦ ~ de onoare = tanar necasatorit care-i insoteste pe miri la cununie. (< rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)