EZOTERISM s. n. 1. transmiterea (in antichitate si in evul mediu) a unei doctrine filozofice numai unui numar restrans de initiati. 2. caracter ezoteric. (< fr. esoterisme)

ALEXANDRINISM s. n. 1. Ansamblu de manifestari ale civilizatiei elenistice, semigrecesti, semiegiptene, cu centrul in orasul Alexandria (sec. III i.Hr. – III d.Hr.). 2. caracterul operei poetilor alexandrini; p. ext. caracterul rafinat, erudit, subtil, ezoteric al artei si filozofiei in perioadele sale de declin. – Din fr. alexandrinisme.

ERMETISM s. n. 1. caracterul a ceea ce este ermetic (2). 2. directie estetica (dupa primul razboi mondial) care cultiva deliberat (in poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil. 3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimistilor. (< fr. hermetisme)