NA interj. 1. (Fam., cu valoare verbala) Poftim! ia! tine! ◊ Expr. Na-ti-o (buna) sau na-ti-o franta (ca ti-am dres-o) se spune pentru a arata contrarietate, surpriza, deceptie, sau pentru a marca lipsa de acord cu cele spuse de cineva. ♦ Exclamatie care insoteste gestul unei lovituri; p. ext. (in limbajul copiilor, de obicei repetat, cu valoare de substantiv) bataie. 2. (Exprima nerabdare, nemultumire, surprindere fata de un lucru neplacut) Iata! uite! ei! 3. Strigat cu care se cheama sau se gonesc unele animale domestice. 4. (Adesea repetat) Strigat de voie buna folosit ca refren in unele jocuri si cantece populare. – Cf. alb., bg., ngr., magh. na.

FADO, fadouri, s. n. Nume dat unui gen de cantece populare portugheze. [Acc. si: fado] – Din port., fr. fado.

FRUNZA ~e f. Organ al plantelor superioare, format dintr-o lama verde (limb), care se leaga de ramura printr-o codita (petiol). ~ de stejar. ◊ ~ verde inceput caracteristic al unor cantece populare. [G.-D. frunzei] /<lat. frondea

HAI interj. 1) (se foloseste pentru a indemna unele animale). 2) (se foloseste repetat, in uraturi sau in unele cantece populare). 3) fam. (se foloseste ca adresare catre o persoana) Fa; bre. Fata hai. /Orig. nec.

JIANU, Iancu, haiduc roman. Participant la Revolutia din 1821. A haiducit timp de sapte ani in Oltenia. Erou al mai multor cantece populare.

CANTONA, cantone, s. f. 1. Poezie lirica italiana medievala, de origine provensala, consacrata iubirii cavaleresti. 2. cantec pe mai multe voci din epoca Renasterii, apropiat de cantecul popular, care, cu timpul, a devenit o piesa instrumentala. – Din it. canzone.

CANTONETA, cantonete, s. f. 1. Mic cantec popular italian; p. ext. cantec scurt. 2. Poezie lirica italiana, formata din versuri scurte. – Din it. canzonetta.

CIOCARLIE, ciocarlii, s. f. 1. Pasare cantatoare mica, cu penele pestrite, care zboara vertical la mari inaltimi (Alauda arvensis). 2. (Art.) Numele unui celebru cantec popular care imita trilul ciocarliei (1). – Cf. ciocarlan.

TAXIM, taximuri, s. n. (Inv.si reg.) cantec popular care se executa din cobza sau din scripca. – Tc. taksim.

TAXIM, taximuri, s. n. (Inv. si reg.) cantec popular care se executa din cobza sau din scripca. – Din tc. taksim.

DEPLORATIE, deploratii, s. f. (Rar) Plangere, lamentare, lamentatie. ♦ cantec popular medieval cu subiect tragic sau religios. – Din fr. deploration, lat. deploratio.

BLUES [pr.: bluz] n. 1) cantec popular nostalgic al negrilor din America, devenit mai tarziu piesa de jaz. 2) Dans care se executa dupa aceasta melodie. /Cuv. engl.

CANTONA ~e f. inv. 1) (in evul mediu si in epoca Renasterii) Poezie lirica consacrata iubirii cavaleresti. 2) (in epoca Renasterii) Melodie pe mai multe voci, asemanatoare cantecului popular italian. /<it. canzone

CANTONETA ~e f. 1) cantec popular italian. 2) Poezie lirica italiana formata din versuri scurte. 3) cantec scurt. /<it. canzonetta

CARMANIOLA ~e f. ist. rar 1) cantec popular francez, cantat pe timpul revolutiei burgheze (1789). 2) Dans executat dupa aceasta melodie. 3) Vesta scurta purtata in timpul revolutiei franceze. [Sil. -ni-o-] /<fr. carmagnole

CEASTUSCA ~te f. Scurt cantec popular rus, cu caracter umoristic. /<rus. ceastuski

CIOCARLIE² f. mai ales art. 1) cantec popular care imita trilurile pasarii cu acelasi nume. 2) Dans popular, executat dupa melodia acestui cantec. [Art. ciocarlia; G.-D. ciocarliei; Sil. -li-e] /cioc + irla + suf. ~ie

DOINA ~e f. cantec popular liric care exprima diferite sentimente (de dor, jale, dragoste etc.). [Sil. doi-na] /Orig. nec.

A URCA urc 1. intranz. 1) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune; a sui; a avansa. 2) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui. 3) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta. Drumul urca prin livezi. 4) (despre voci, melodii etc.) A creste in inaltime; a deveni mai inalt. 5) inv. A merge indarat in timp. cantecul popular urca in negura vremurilor. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a sui. ~ faina in pod. 2) (forme de relief ridicat, scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a sui. ~ panta. 3) A face sa creasca cantitativ si calitativ; a sui; a ridica. /<lat. oricare

VRAJA vraji n. 1) Procedeu caruia i se atribuie insusiri supranaturale; farmec. 2) fig. Totalitate de calitati ce trezesc admiratie; farmec; fascinatie; miraj. ~a noptii. ~a cantecului popular. [G.-D. vrajii]. /< sb.vraza

CANTONETA s.f. 1. Poezie lirica italieneasca, formata din versuri scurte. 2. Mic cantec popular italian; (p. ext.) cantec scurt. 3. (Muz.) Piesa instrumentala polifonica din epoca Renasterii, asemanatoare cantecului popular. [< it. canzonetta].

FADO s.n. cantec popular portughez, ale carui cuvinte sunt adesea o invocatie catre destin. [< fr., port. fado].

FOLK-SONG s.n. cantec popular caracterizat prin intentii vadite de critica contra unei societati anumite, ca expresie a unei culturi, a unui grup neintegrat ideologic in acea societate. [Pron. folc-son. / < engl., fr., it. folk-song].

JODLER s.n. invar. cantec popular al locuitorilor din Alpi, in special al tirolezilor. [Pron. iodler. / < germ., fr., engl. jodler < germ. jodeln – a canta jodel].

BLUES s.n. cantec popular nostalgic al negrilor din America, devenit apoi piesa instrumentala (de jaz), structurata in genere pe 12 masuri, organizate melodic-armonic pe trei secvente (fiecare de cate patru masuri), primele doua fiind identice. ♦ Dans care se executa in ritmul acestei muzici; foxtrot lent. [Pron. bluz, pl. -uri. / < engl. blues, cf. blue – albastru].

CANTONA s.f. 1. Poezie lirica medievala, divizata in mai multe strofe, care, la primii poeti (Dante, Petrarca), pastreaza aceeasi ordine a rimelor si a versurilor ca in prima strofa. 2. cantec pe mai multe voci din epoca Renasterii, apropiat de cantecul popular. [< it. canzone].

DEPLORATIE s.f. (Rar) Plangere, lamentare, lamentatie. ♦ cantec popular medieval cu subiect tragic sau religios. [Gen. -iei. / cf. fr. deploration, lat. deploratio].

jianu s.m. (reg.) 1. numele unui cantec popular. 2. numele unei hore.

RAPSODIE s.f. 1. Episod dintr-o scriere epica, recitata si cantata public de rapsozi. ♦ Scriere lirica in versuri, fantezista si sentimentala, de un colorit pitoresc. ♦ Lucrare formata din fragmente luate din diferite scrieri. 2. Piesa instrumentala scrisa pentru pian sau orchestra intr-o forma libera, al carei element de baza il constituie cantecul popular. [Gen. -iei. / cf. fr. rhapsodie, it. rapsodia, lat., gr. rhapsodia].

BERGAMASCA s. f. vechi dans si cantec popular italian cu ritm vioi, interpretat de un grup de femei si barbati asezati in cerc. (< fr. bergamasque, it. bergamasco)

BLUES [BLUZ] s. n. cantec popular din folclorul negrilor americani, devenit piesa instrumentala (de jaz). (< amer. blues)

CANTONETA s. f. 1. mic cantec popular italian, de origine napolitana; (p. ext.) cantec scurt. 2. poezie lirica italiana din versuri scurte. (< it. canzonetta)

DEPLORATIE s. f. 1. plangere, lamentare. 2. cantec popular medieval cu subiect tragic sau religios. (< fr. deploration, lat. deploratio)

FADO/FADO s. n. cantec popular portughez. (< fr., port. fado)

CANTONETA, cantonete, s. f. 1. Mic cantec popular italian; p. ext. cantec scurt. 2. (Rar) Poezie simpla, usoara. – It. canzonetta.

GRIEG [gri:g], Edvard (1843-1907), compozitor, pianist si dirijor norvegian. Intemeietorul scolii muzicale norvegiene. Ca pianist si dirijor, a interpretat lucrarile sale, facand turnee in toata Europa. Muzica de scena pentru „Peer Gynt”, de Ibsen, un concert pentru pian si orchestra, piese orchestrale, lucrari de camera („Sonatele” pentru vioara si violoncel), vocale si instrumentale. Melodica inspirata din cantecul popular, armonie originala („Dansuri si cantece norvegiene”).

POPOVICI, Vasile (1900-1973, n. Varzaresti, jud. Lapusna, Basarabia), compozitor roman. Lucrari corale de inspiratie folclorica (inclusiv prelucrari de melodii populare), cantece patriotice.

MELODIE s. 1. v. cantec. 2. arie, cantec. (~ii populare.) 3. v. cant. 4. v. armonie.

BATRANESC ~easca (~esti) 1) Care este caracteristic pentru batrani; de batrani. 2) Care vine din vechime; ramas din batrani; de demult; vechi; stramosesc; strabun. ◊ cantec ~ balada populara. /batran + suf. ~esc

BATRANESC, -EASCA, batranesti, adj. Caracteristic batranilor, potrivit pentru batrani. ♦ Ramas de la (sau din) batrani; de demult. ◊ cantec batranesc = balada populara. Vorba batraneasca = zicatoare, proverb. – Batran + suf. -esc.

KAMARINSKAIA s.f. cantec si joc popular rus cu o miscare vie si antrenanta, in masura 2/4. (din rus. kamarinskaia) [si Großes Fremdworterbuch]

BALADA populaRA s. (LIT.) cantec batranesc.

NA interj. 1) fam. (se foloseste pentru a arata ca o persoana da ceva altei persoane) Poftim; ia; tine. ◊ Na-ti-o buna! se spune pentru a exprima mirare si nemultumire cand se produce ceva neasteptat si, de obicei, neplacut. Na-ti-o buna, ca ti-am dres-o! se spune cand cineva face fara sa vrea ceva rau sau nu este de acord cu cele spuse de altcineva. 2) (se foloseste pentru a exprima nemultumire, surprindere, nerabdare) Poftim; uite; iata. 3) (se foloseste, de obicei repetat, pentru a chema unele animale sa se apropie sau sa stea pe loc). 4) (se foloseste pentru a insoti gestul unei lovituri date unei persoane sau unui animal). 5) (se foloseste, de obicei repetat, ca strigat de voie buna in unele cantece si jocuri populare). /cf. alb., bulg., ung., ngr. na

KAMARINSKAIA s.f. cantec si joc popular rus cu o miscare vioaie si antrenanta. [Pron. -ka-ia. / < rus. kamarinskaia].

ARIE³, arii, s. f. Compozitie vocala (cu acompaniament de orchestra, de pian etc.) care face parte dintr-o opera, opereta etc. ♦ cantec, melodie. Arii populare. – It. aria.

BATRANESC, -EASCA, batranesti, adj. Ramas de la (sau din) batrani; de demult, vechi. ◊ cantec batranesc = balada (1) populara. Vorba batraneasca = zicatoare, proverb. ♦ Caracteristic batranilor, potrivit pentru batrani. Culoare batraneasca. – Din batran + suf. -esc.

cantec s. 1. (MUZ.) compozitie, melodie, muzica, (livr.) melopee, melos, (inv.) scop, (englezism) song. (Un ~ foarte izbutit.) 2. lied. 3. (MUZ.) arie, melodie. (~ popular.) 4. v. cant. 5. (LIT.) cantec batranesc v. balada populara.

SONG s.n. (Anglicism) cantec, melodie; (jaz) melodie populara. [Pron. son. / < engl. song].

CARMANIOLA s. f. 1. dans popular revolutionar francez din 178⁹; cantecul corespunzator. 2. vesta scurta purtata in timpul Revolutiei franceze. (< fr. carmagnole)

SANSONETA s. f. cantec francez de muzica usoara, de origine populara, cu caracter sentimental sau satiric. (< fr. chansonnette)

ROIZEN, Elena (n. 1945, com. Ovidiu, jud. Constanta), interpreta si creatoare de cantece. Reprezentanta a stilului dobrogean in muzica populara romaneasca. A valorificat melodica de colind in cantecul de joc.

FLAMENCO s. n. gen al muzicii populare spaniole, la tiganii din Andaluzia, care combina cantecul si dansul pe un acompaniament de chitara si castaniete. ◊ (adj.) stil ~ = stil melodic de interpretare vocala cu efect de falset. (< sp. flamenco)

BALADA s. f. 1. poezie populara medievala in versuri endecasilabice sau septenare, care se canta si se recita. ◊ poezie epica, populara sau culta, care nareaza fapte istorice sau legendare; cantec batranesc. 2. (muz.) compozitie vocala sau instrumentala cu caracter narativ. ◊ (jaz) interpretare rapsodica a unei piese de catre un solist acompaniat de orchestra. (< fr. ballade)

OSWALD von Wolkenstein [osvalt fon volknʃain] (c. 1377-1445), poet si militar german. Cel mai important exponent al liricii medievale tarzii germane, ultimul reprezentant al Minnesang-ului, Poeme de rezonanta populara exprimand nelinistea si bogatia experientei propriei vieti amoroase (cantece e*****e sau morale, de betie si ocara, poezii ocazionale).

RIDESCU, Dumitru (n. 1952, Pietrele, jud. Ilfov), cantaret de muzica populara. Voce calda, cu timbru tenoral foarte deschis, repertoriu de cantece de dragoste caracteristice zonei Vlasca-Teleorman, valorificate intr-un stil traditional de sinteza intre cantarea taraneasca si cea a lautarilor satesti.

A HORI ~esc intranz. 1) A canta un cantec (de obicei o hora). 2) A juca hora (sau alt dans popular). /Din hora

KABUKI (cuv. japonez: ka „cantec” + bu „dans”) subst. Gen de teatru clasic japonez, cea mai populara forma de spectacol incepand cu sec. 16 pana in zilele noastre. Este o arta complexa si sintetica, recurgand la muzica, dans, interpretare actoriceasca, literatura si arte plastice. Din sec. 17, este interpretat numai de barbati. Printre reprezentantii de seama: Sakata Tōjūrō I (1647-1709), Tsuruya Namboku IV (1755-1829), Kawatake Mokuami (1816-1893).

BOLERO s. n. 1. dans popular spaniol in ritm leganat, insotit de acompaniament de castaniete; melodia corespunzatoare. 2. cantec si dans cubanez cu ritm ternar si sincopat. (< fr. bolero, sp. bolero)

RAPSODIE ~i f. 1) Compozitie muzicala instrumentala, de forma libera, care are la baza motive de inspiratie populara. 2) (in Grecia antica) Fragment dintr-un poem epic recitat de un rapsod; cantec epic. [G.-D. rapsodiei] /<fr. r[h]apsodie

HERDER [herdər], Johann Gottfried von (1744-1803), filozof iluminist, critic literar si scriitor german. Cleric. Autor al uneia dintre primele sinteze despre istoria civilizatiei mondiale, axata pe ideea progresului („Idei asupra filozofiei istoriei omenirii”). Teoretician al curentului literar Sturm und Drang. Precursor al romantismului german, a relevat valoarea poeziei populare ca „arhiva a popoarelor” si caracterul national al artei („Glasurile popoarelor in cantece”).

BOCET ~e n. 1) Plans sfasietor, insotit de vaiete, strigate, tanguiri. 2) Specie a liricii populare, constand din versuri sau cuvinte improvizate, cantate pe o melodie lamentata la inmormantari; cantec funebru. /a boci + suf. ~et

GEAMPARALE s. f. pl. 1. Numele unui dans popular romanesc cu miscare vioaie; melodie dupa care se executa acest dans. ♦ Fig. (Rar) Tril, cantec (melodios) al unei pasari. 2. (inv.) Castaniete. [Var.: geambarale s. f. pl.] – Din tc. calpara.

MALAGUENA s.f. Dans popular spaniol de perechi, cu ritm lent, asemanator cu fandango, in care dansul alterneaza cu cantecul; melodia corespunzatoare. [Pr.: -ghe-nia] (< sp. malaguena < n.pr. Malaga) [et. si DRAE]

MALAGUEnA GHE-NIA/ s. f. dans popular spaniol de perechi, cu ritm lent, asemanator cu fandango, in care dansul alterneaza cu cantecul; melodia corespunzatoare. (< sp. malaguena)

IELE s. f. pl. (Mai ales art.) Fiinte imaginare din mitologia populara romaneasca, infatisate ca niste fete frumoase, imbracate in alb, care apar numai noaptea, vrajind, prin cantecul si prin jocul lor, pe barbati, asupra carora au puteri nefaste; frumoasele, mandrele, dansele, soimanele, vantoasele, dragaicele. – Din ele (pl. f. al lui el).

SEGUIDILLA s. f. Dans popular spaniol, cu miscare vioaie, care se danseaza cu acompaniament de chitara sau de castaniete, uneori insotit de cantec; melodie dupa care se executa acest dans. [Pr.: seghidilia] – Cuv. sp.

BALADA s.f. 1. Poezie populara medievala in versuri endecasilabice sau septenare, care se canta si recita. ♦ Poezie epica cu subiect simplu, care relateaza o intamplare, de obicei eroica, sau o legenda; cantec batranesc. 2. Compozitie muzicala cu caracter narativ pentru voce sau pentru instrumente. [< fr. ballade, cf. lat. ballare – a dansa].

cantec ~ce n. 1) Sir de sunete melodioase, emise din gura sau produse de un instrument muzical; cant. 2) Sunete scoase de pasari si de unele insecte; ciripit. ◊ ~cul lebedei ultima opera a unui artist. 3) Piesa de muzica vocala sau instrumentala. 4) Poezie lirica care se executa insotita de melodie. ~ popular. ~ de leagan. ~ de dor. ~ de lume. ◊ Asa-i ~cul asta e situatia. /<lat. canticum