CAPUCINO s. n. cafea cu lapte spumos (si coniac sau rom) cu cacao; caputiner. (< it. cappuccino)

cana f., pl. cane si cani (ung. kanna, d. germ. kanne; bg. kana. V. canta). Vas cu toarta, de portelan ori de faianta, de tinut apa pe masa si de turnat in pahare. Ceasca mai mare de baut cafea cu lapte ori ceai. V. borcan.

ceasca f., pl. cesti si (sud) cesci (rut. rus. caska, ceasca, dim d. casa, strachina). Mic vas de baut cafea sau cafea cu lapte, ceai s. a. (Ceasca e de portelan si are toarta, iar felegeanu n´are). V. cana.

LINGURITA ~e f. (diminutiv de la lingura) 1) Lingura mica folosita pentru a servi dulceata, a bea ceai, cafea, lapte etc. 2): ~a-zanei ciuperca bruna-roscata in forma de evantai care creste pe tulpina arborilor batrani. /lingura + suf. ~ita

CAPUTINER, caputinere, s. n. (Inv.) cafea cu lapte. [Var.: caputin s. n.] – Din germ. Kapuziner.

BEJ adj. invar. Care este de culoarea laptelui cu cafea; cafeniu-deschis. /<fr. beige

IZABEL adj. invar. Galben-deschis; alb murdar; de culoarea cafelei cu lapte. ♦ (Despre animale) Care are corpul acoperit uniform cu par galben; sarg. [< fr. isabelle, cf. Isabela – arhiducesa a Austriei, al carei sot ar fi purtat trei ani aceeasi camasa in timpul asediului Ostendei].

IZABEL adj. inv., s. n. (de) culoarea cafelei cu lapte, galben murdar. ◊ (despre animale) cu corpul acoperit uniform de par galben; sarg. (< fr. isabelle)

CAPUTINER, caputinere, s. n. (Inv.) cafea cu lapte, continand mai multa cafea decat lapte. [Var.: caputin s. n.] – Germ. Kapuziner.

caputiner n., pl. e (germ.). cafea cu lapte cu caimac gros (ori cu frisca). – La 1683, Turcii, in fuga lor de la asediu Vienei, parasise [!] o mare cantitate de boabe de cafea in saci. Austriecii, nefiind pe atunci deprinsi cu cafeaua, aruncara in Dunare mai toata cantitatea. Cita ramasese nearuncata fu cumparata de un Polon care traise in Orient si stia de bautura cafelei. Deschise prima cafenea, dar nu prea avu clienti. Atunci se gindi s´o strecoare si sa-i adauge putin zahar si lapte, precum si un caimac ori niste frisca care acoperea tot, ca gluga unui capucin. De aceia o numi kaputziner. – Pe urma Polonu se´ntovarasi cu femeia Cecila Krapf, care facea niste chifle foarte bune de consumat cu caputineru, si de atunci li s´a zis krapfen, de unde vine rom. crafle, gogosi. V. chifla.

capucin (capucini), s. m. – Calugar dintr-o ramura a ordinului franciscan. – Var. caputin. Fr. capucin. Var. corespunde pronuntarii germ. – Der. capucina, s. f. (caltunas, Tropelum maius); caputiner, s. n. (cafea cu putin lapte), din germ. Kapuziner.

amestecat, -a adj. Combinat (de ex. cafeaua cu lapte). Felurit: lume amestecata. Nedelimitat: mosii amestecate. Fig. Nehotarit, incurcat, confuz: lucruri amestecate. S. n., pl. inuz. uri. Actiunea de a amesteca dese-ori: amestecatu mamaligii. Adv. A vorbi amestecat (de ex., rom. cu cuv. fr.).

NEGRU³ neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum

CAPUTINER ~e n. inv. cafea neagra preparata cu putin lapte. /<germ. Kapuziner

caimac (-ce), s. n. – 1. Pojghita de grasime pe suprafata laptelui fiert. – 2. Spuma de la cafeaua turceasca. – 3. Strat superior de tutun, in pipa. – Mr., megl. caimac. Tc. kaymak (Roesler 594; Seineanu, II, 76; Lokotsch 1009; Ronzevalle 131), cf. ngr. ϰαiμάϰι, alb., bg. kaimak, sb. kajmak.

CICOLACT s. n. produs alimentar din lapte, zahar, extract de surogate de cafea si cicoare. (n. com.)

CREMA, creme, s. f. 1. Preparat culinar de consistenta unei paste, obtinut din lapte, oua si zahar, cu adaos de cafea, ciocolata, vanilie etc., care se serveste ca desert sau se adauga ca ingredient la unele prajituri. ♦ (Cu determinari) Lichior fin. 2. Produs obtinut prin emulsionarea unor grasimi, ceruri, gume etc. cu apa, uleiuri eterice si ingrediente, in vederea utilizarii in tehnica, cosmetica sau medicina; alifie. ♦ Crema de ghete = preparat asemanator cu o alifie, pentru uns si lustruit incaltamintea din piele. 3. Fig. Ceea ce este bun, de frunte, de calitate superioara. – Din fr. creme.

CREMA s.f. 1. Preparat dulce facut din lapte, oua si zahar, la care se adauga cafea, vanilie etc. ♦ Lichior fin. 2. Produs cosmetic folosit la ingrijirea pielii; alifie. ◊ Crema de ghete = preparat folosit pentru ungerea si lustruirea incaltamintei din piele. 3. (Fig.) Ceea ce este bun, de frunte, foarte folositor. [< fr. creme].

CREMA s. f. 1. preparat culinar dulce din lapte, oua si zahar, la care se adauga cafea, vanilie etc. 2. supa avand la baza un piure de legume legat cu un sos alb, sau numai amestecat cu smantana si galbenus de ou. 3. lichior siropos. 4. produs cosmetic folosit la ingrijirea pielii; pomada. ♦ ~ de ghete = preparat pentru ungerea si lustruirea incaltamintei de piele. 5. (fig.) ceea ce este bun, de frunte, foarte folositor. (< fr. creme)

CAIMAC ~uri n. 1) Strat subtire de grasime care se formeaza la suprafata laptelui. ◊ A lua ~ul a-si insusi partea cea mai buna. 2) Spuma care se formeaza la suprafata cafelei in urma fierberii. [Sil. cai-mac] /<turc. kaymak

CAIMAC, caimacuri, s. n. 1. Pojghita de grasime care apare pe suprafata laptelui fiert sau a iaurtului. ◊ Expr. A lua caimacul = a-si insusi partea cea mai buna. 2. Spuma care se formeaza la suprafata cafelei in urma fierberii. 3. (Rar) Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format in jurul si deasupra carbunelui. – Din tc. kaymak.

CAIMAC, caimacuri, s. n. 1. Smantana groasa care se prinde pe suprafata laptelui fiert. ◊ Expr. A lua caimacul = a lua pentru sine partea cea mai buna. 2. Spuma care se face la suprafata unei fierturi de cafea. 3. Patura (arsa a) tutunului din ciubuc, formata in jurul si deasupra carbunelui. – Tc. kaymak.