BUMBUREZ, bumburezi, s. m. (Reg.) 1. Graunte; bob de mazare, de fasole etc. 2. Planta erbacee cu spice brun-inchis: bumbusor (II 2) (Schoenus nigricans). – Cf. bumb, buburuza.

DALAC s. n., s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Planta erbacee otravitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreapta, terminata cu o unica floare verzuie si cu fructul o boaba neagra-albastrie de marimea unui bob de mazare; frunzele acestei plante sunt intrebuintate in popor pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splina”.

SCORUS, scorusi, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe si cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur si omogen, folosit in industria mobilelor (Sorbus domestica). ◊ Scorus de munte (sau pasaresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe si fructe de marimea unui bob de mazare, rosii si astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorusa (derivat regresiv).

PISOLIT, pisolite, s. n. 1. Graunte de minerale (calcit, minereu de fier si de mangan etc.), de forma si de marimea unui bob de mazare, depus de apele termale care contin bicarbonat de calciu. 2. Roca compusa din pisolite (1). – Din fr. pisolithe.

CISTICERC s.m. Forma larvara a teniei, asemanatoare unei basicute cat un bob de mazare, care se fixeaza in organism. [< fr. cysticerque, cf. gr. kystis – basica, kerkos – coada].

PISOLIT s.n. 1. Graunte de carbonat de calciu sau de oxid de fier de marimea unui bob de mazare. 2. Roca de calcar formata din pisolite (1). [< fr. pisolithe, cf. gr. pisos – mazare, lithos – piatra].

CISTICERC s. m. ultimul stadiu larvar al unor tenii, asemanator unei basicute cat un bob de mazare. (< fr. cysticerque)

PISOLIT s. n. 1. graunte de carbonat de calciu sau de oxid de fier de marimea unui bob de mazare. 2. roca din pisolite (1). (< fr. pisolithe)

bob m. ca planta si n., pl. uri (ca si orzuri) ca marfa, mincare sau feluri de bob (vsl. bg. rus. bobu, bob. Ung. bab. V. boaba, bobita, bobornic). O planta leguminoasa papilionacee cu cotoru drept in sus, cu flori albe, ca pastari ca si fasolea, dar mult mai groase (vicia faba sau faba vulgaris). Frunctu ei: azi am mincat bob. S.m. Graunte de leguma sau orice bobita intrebuintata la ghicit viitoru, cum fac oamenii din popor. A da in bobi sau cu bobii, a ghici dupa cum cad bobii, cum fac babele. Par’c’am dat in bobi, am nemerit parc’a’as fi stiut dinainte. Bob numarat, exact, tocmai. A nu zice bob (adv.), a nu zice nimic. S.n., pl. boabe. Graunte, boaba globul: bob de mazare, de margaritar. Orzu a legat bob mult, a produs spicu viguros.

TULICHINA, tulchine, s. f. Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori trandafirii, rar albe, cu fructe rosii de forma boabelor de mazare (Daphne mezereum). – Et. nec.

MAZARAT, -A, mazarati, -te, adj. (Despre grau) Cu bobul mare ca mazarea; mascat. ♦ (Despre ochi) Mare. ♦ (Despre precipitatii atmosferice) Cu picaturi sau boabe mari. – mazare + suf. -at.

CISTICERC, cisticerci, s. m. Forma larvara a teniei, avand aspectul unei vezicule de marimea bobului de mazare, care se fixeaza in tesuturile mamiferelor, producand cisticercoza. – Din fr. cysticerque.

SMICURA, smicur, vb. I. Tranz. 1. A culege boabele de pe un stiulete de porumb; (despre pastaioase) a bate pastaile uscate pentru a separa boabele (de mazare, etc.). 2. (Fig.) A calca in picioare. (din smac¹, in loc de smicula, ca si in zgribuli > zgriburi; sau din lat. exmiculāre < mica)

tulipina s.f. (reg.) mic arbust veninos cu fructe ca boabele de mazare.

SULFURA vb. I. tr. 1. A acoperi, partial sau total, cu o pelicula de sulfura un mineral. 2. A trata cu sulfura de carbon boabele de mazare, de fasole, de cereale etc. atacate de gargarite. 3. A injecta in sol sulfura de carbon pentru a combate vatamatorii. [< fr. sulfurer].

PISIFORM, -A adj., s. n. (os al carpului) de forma bobului de mazare. (< fr. pisiforme)

SULFURA vb. tr. 1. a acoperi, partial sau total, cu o pelicula de sulfura, un mineral. 2. a trata cu sulfura de carbon boabele de mazare, de fasole, cereale etc. atacate de gargarite. 3. a injecta in sol solfura de carbon pentru a combate vatamatorii. (< fr. sulfurer)

amoi adv. (a 4 si moi, a m**a). A pune amoi (si la moi), a pune in apa ca sa se moaie, a pune la m**at (niste pei [!] uscate, niste boabe de mazare de cu seara ca sa faci mincare a doua zi s. a.).

MAZARAT ~ta (~ti, ~te) (despre grau) Care are bobul mare (ca mazarea); mascat. /mazare + suf. ~at

hoaspa, hoaspe, s.f. (reg.) 1. invelis (al grauntelui de cereale, al bobului de fasole, mazare, de strugure); pielita, pojghita, coaja. 2. fasiile de lemn luate de tamplar cu gealaul; talasi. 3. spuma plutitoare pe borsul din putini; floare.

HOASPA, hoaspe, s. f. (Reg.) Invelis al grauntelui de cereale, al bobului de fasole, de mazare etc. – Et. nec.

boaba (oa dift.) f., pl. e (d. bob, pl. boabe, sau d. sirb. boba). Baca, bobita: o boaba de strugure. bob, bobita, graunte: o boaba de mazare, de margaritar. Broboana: boabe de sudoare erau pe fruntea lui. A nu sti boaba (sau boaca) din ceva, a nu sti nimica, a fi foarte ignorant.

mazare f. 1) Planta leguminoasa alimentara si furajera, cu flori albe sau trandafirii si cu fructul in forma de pastaie, cu seminte rotunde. ◊ ~-salbatica planta agatatoare cu flori rosii deschise. 2) Fructul si samanta acestei plante. 3) Mancare pregatita din boabele acestei plante. [G.-D. mazarii] /Cuv. autoht.

NAUT m. 1) Planta erbacee legumicola cu fructul pastaie si cu boabele asemanatoare cu cele de mazare. 2) Semintele comestibile ale acestei plante. /<turc. nohud, bulg. nahut, nohut

HOASPA ~e f. pop. Invelisul boabelor de cereale sau al unor plante leguminoase (fasole, mazare). A curata de ~. /Orig. nec.

GERMEN, germeni, s.m. (In special la pl.) Produse naturiste obtinute prin germinarea unor seminte comestibile, netratate chimic, in conditii stricte de igiena, comercializate in stadiul de seminte incoltite avand radacini si lastari abia mijiti, fara frunze verzi (in ambalaje speciale) sau ca lastari inverziti (in vasul in care au fost insamantati); ca germeni se produc mai ales leguminoase: boabe de soia, de naut, de fasole mung, dar si linte sau mazare, iar ca lastari verzi: culturi de creson asociat cu mustar, de schinduf, de alfalfa (lucerna) si de diferite cereale, precum mei, orz, ovaz, alac; se consuma crude, in salate sau ca garnitura la diverse preparate, fiind bogate in vitamine, saruri minerale si enzime. – Din fr. germes

MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.