abulie s. f. 1. boala psihica manifestata prin pierderea sau slabirea vointei. 2. (fig.) inertie. (< fr. aboulie)

MELANCOLIE s. f. 1. stare de tristete, de deprimare, insotita de dorinta de visare si singuratate. 2. boala psihica manifestata prin tristete, apatie, delir, anxietate si obsesia sinuciderii. (< fr. melancolie, lat. melancholia)

NEVROZA s. f. boala psihica datorata unor suprasolicitari, care se manifesta prin astenie, cefalee, insomnii, anxietate, iritabilitate etc.; nevropatie. (< fr. nevrose)

PARAFRENIE s. f. boala psihica caracterizata prin halucinatii urmate de delir, bolnavul pastrandu-si totusi afectivitatea si capacitatea de munca. (< fr. paraphrenie)

PARANOIA s. f. boala psihica manifestata prin lipsa de logica in gandire, idei delirante fixe, susceptibilitate si orgoliu exagerat, neincredere, falsitate a judecatii. (< fr. paranoia, gr. paranoia, nebunie)

PSIHOZA s. f. 1. boala psihica manifestata prin grave tulburari ale comportamentului, gandirii si afectivitatii, de care bolnavul nu este constient. 2. obsesie, idee fixa. (< fr. psychose)

SCHIZOFRENIE s. f. boala psihica grava caracterizata prin disocierea spiritului, idei delirante si halucinatii. (< fr. schizophrenie)

ipohondru (ipohondra), adj. – Care are o stare psihica morbida caracterizata prin neliniste continua. Fr. hypochondre, cu pronuntarea din ngr. – Der. ipohondrie (mr. ipuhondrie), s. f. (boala psihica morbida, caracterizata prin neliniste continua), din ngr. ὑποχονδρία (sec. XIX); ipohondriac, adj. (hipocondriac), din gr. ὐποχονδριαϰός (sec. XVIII).

ABULIE, abulii, s. f. boala psihica caracterizata prin lipsa mai mult sau mai putin pronuntata a vointei; nehotarare, inertie. – Din fr. aboulie.

CATALEPSIE s. f. Stare patologica care apare in unele boli psihice si care se caracterizeaza printr-o rigiditate brusca a muschilor si printr-o tulburare a functiilor cerebrale. – Din fr. catalepsie, lat. catalepsis.

HEBEFRENIE, hebefrenii, s. f. boala psihica, forma de schizofrenie, care apare la pubertate. – Din fr. hebephrenie.

INSOMNIE, insomnii, s. f. Tulburare a mecanismului de reglare a centrului nervos somn-veghe, care se manifesta prin lipsa de somn sau prin reducerea duratei si a profunzimii somnului si care este intalnita in astenii, boli psihice, nevroze etc. – Din fr. insomnie.

ONIRIC, -A, onirici, -ce, adj. 1. Privitor la vise, care apartine visului; care delireaza, care aiureaza din cauza unei obsesii sau unor halucinatii. ◊ Delir oniric = delir asemanator cu visul, care se manifesta in unele boli psihice si in care bolnavul se comporta ca un somnambul. ♦ (Despre oameni) Care este strain de ce se intampla in jurul lui, care traieste intr-o lume de vis. 2. (Despre creatii literare) care are ca tema principala situatiile onirice (1). – Din fr. onirique.

PARAFRENIE, parafrenii, s. f. (Med.) boala psihica cu simptome asemanatoare paranoiei si schizofreniei. – Din fr. paraphrenie.

PARANOIA s. f. Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifesta prin lipsa de logica in gandire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecutiei, prin halucinatii etc.; boala care face parte din acest grup. [Pr.: -no-ia] – Din fr. paranoia.

PEDOPSIHIATRIE s. f. Disciplina medicala care studiaza bolile psihice ale copilului. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pedopsychiatrie.

POLIDIPSIE, polidipsii, s. f. Sete excesiva, patologica, caracteristica pentru unele boli ca diabetul zaharat, diabetul insipid, pentru unele boli psihice etc. – Din fr. polydipsie.

PSIHIATRIE s. f. Disciplina medicala care se ocupa cu studiul bolilor psihice. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrie.

PSIHOCHIRURGIE s. f. Termen generic pentru metodele chirurgicale de tratament al bolilor psihice. – Din fr. psychochirurgie.

PSIHOPATIE, psihopatii, s. f. boala psihica; spec. stare morbida caracterizata prin tulburari de afectivitate, de comportament sau de caracter. – Din fr. psychopathie.

MELANCOLIE, melancolii, s. f. 1. Stare de tristete, de deprimare, amestecata cu visare si cu dorinta de izolare; p. gener. tristete (usoara), 2. boala psihica care se manifesta printr-o continua depresiune, prin tristete morbida, prin apatie, delir, halucinatii, anxietate si obsesia sinuciderii. – Din fr. melancolie, lat. melancolia.

MITOMANIE s. f. boala psihica caracterizata prin tendinta de a denatura adevarul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut in realitate; p. gener. mania de a minti. – Din fr. mythomanie.

ELECTROSOMN s. n. (Med.) Somn artificial provocat cu ajutorul curentului electric, utilizat in tratamentul unor boli psihice si nervoase. – Electro- + somn.

ERGOTERAPIE s. f. Metoda de tratament a unor boli psihice in care munca depusa de bolnav constituie factorul activ al vindecarii. – Din fr. ergotherapie.

NEUROPSIHIATRIE s. f. Ramura a medicinii care studiaza in ansamblu afectiunile sistemului nervos, incluzand si bolile psihice. [Pr.: ne-u-ro-psi-hi-a-] – Din fr. neuropsychiatrie.

DEPERSONALIZARE, depersonalizari, s. f. Actiunea de a depersonaliza si rezultatul ei. ♦ Simptom caracterizat prin disparitia constiintei propriei persoane, care apare mai ales in unele boli psihice. [Var.: despersonalizare s. f.] – V. depersonaliza.

ABULIE f. Lipsa de vointa manifestata in unele boli psihice; nehotarare. [G.-D. abuliei] /<fr. aboulie

CECITATE f. med. Lipsa a vederii; ablepsie; orbire. ~ nocturna. ◊ ~ psihica boala caracterizata prin incapacitatea bolnavului de a recunoaste obiectele cu ajutorul vazului. ~ verbala incapacitatea de a citi sau de a intelege cele scrise; alexie. /<fr. cecite, lat. caecitas, ~atis

CICLOTIMIE ~i f. boala psihica care se manifesta prin trecerea brusca si inexplicabila de la veselie la depresiune. [Art. ciclotimia; G.-D. ciclotimiei; Sil. -mi-e] /<it. cyclothymie

ECOMIMIE f. Simptom al unei boli psihice caracterizat prin repetarea automata a gesturilor facute de altii. /<fr. echomimie

EUFORIE ~i f. 1) Stare de buna dispozitie exagerata, provocata de folosirea excesiva a bauturilor alcoolice, de unele substante narcotice sau care apare la unele boli psihice. 2) Stare de fericire deplina; beatitudine; extaz. [G.-D. euforiei; Sil. e-u-] /<fr. euphorie, gr. euphoria

A LOVI ~esc 1. tranz. 1) A atinge cu putere. 2) A atinge in mod violent (si repetat), producand durere (cu mana sau cu un obiect). 3) A atinge din intamplare (fara violenta). 4) fig. A face sa suporte o durere fizica sau morala. 5) fig. (despre stari fiziologice si psihice, boli, necazuri etc.) A cuprinde pe neasteptate, aducand prejudicii. 6) (mai ales despre surse de lumina) A atinge brusc, provocand neplacere. Lumina m-a ~it in ochi. 7) A face sa se loveasca. 2. intranz. A bate cu putere, producand un zgomot (puternic). ~ cu pumnul in masa. /<sl. loviti

NEBUN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. Gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun

NEGATIVISM n. 1) Atitudine de ignorare intentionata a valorilor umane existente; nihilism. 2) med. Tendinta manifestata in cazul unor boli psihice de a se opune nemotivat oricaror actiuni din exterior. /<fr. negativisme

OLIGOFRENIE f. boala psihica, innascuta sau dobandita in copilarie, care se manifesta prin tulburari ale facultatilor mintale si ale dezvoltarii fizice. /<fr. oligophrenie

POLIDIPSIE f. Sete excesiva manifestata la bolnavii de diabet sau de unele boli psihice. /<fr. polydipsie

PSIHIATRIE f. Ramura a medicinei care se ocupa cu studiul bolilor psihice. [Sil. -hi-a-] /<fr. psychiatrie

SCHIZOFRENIE ~i f. boala psihica cronica, care se manifesta prin dereglare treptata a proceselor mintale. [G.-D. schizofreniei] /< fr. schizophrenie

PSIHOCHIRURGIE s.f. (Med.) Metoda de tratament al bolilor psihice prin interventie asupra creierului. [Gen. -iei. / < fr. psychochirurgie].

SOCIOGENEZA s.f. Denumire data factorilor psihogeni de ordin social, care provoaca boli psihice. [< fr. sociogenese, cf. lat. societas – societate, gr. genesis – nastere].

ELECTROSOMN s.n. (Med.) Somn artificial produs cu ajutorul curentului electric, folosit ca mijloc terapeutic in unele boli psihice si nervoase. [< electro- + somn].

PARAFRENIE s.f. (Med.) boala psihica prezentand simptome caracteristice paranoiei si schizofreniei. [Gen. -iei. / < fr. paraphrenie, cf. gr. para – langa, phren – minte].

PEDOPSIHIATRIE s.f. Studiul bolilor psihice ale copilului. [Gen. -iei. / < fr. pedopsychiatrie].

PSIHIATRIE s.f. Ramura a medicinii care studiaza bolile psihice si tratarea lor. [Pron. -hi-a-, gen. -iei. / < fr. psychiatrie, cf. gr. psyche – suflet, iatreia – vindecare].

SCHIZOFRENIE s.f. boala psihica grava, manifestata printr-o scadere treptata a activitatii intelectuale si printr-un dezechilibru psihic general. [Gen. -iei. / < fr. schizophrenie, cf. gr. schizein – a imparti, phren – spirit].

ERGOTERAPIE s. f. tratament al unor boli psihice prin munca manuala. (< fr. ergotherapie)

NEUROPSIHIATRIE s. f. ramura a medicinei care studiaza afectiunile sistemului nervos, precum si bolile psihice. (< fr. neuropsychiatrie)

PEDOPSIHIATRIE s. f. disicplina care studiaza bolile psihice ale copilului si adolescentului; psihiatrie infantila. (< fr. pedo-psychiatrie)

POLIDIPSIE s. f. sete excesiva, in diabet si in unele boli psihice sau febrile. (< fr. polydipsie)

PROGREDIENT, -A adj. progresiv. ◊ (despre evolutia unor boli psihice) cu dezvoltare continua, lenta a simptomatologiei. (< germ. Progredient)

PSIHIATRIE s. f. ramura a medicinei care studiaza bolile psihice, in scopul tratarii si prevenirii lor. (< fr. psychiatrie)

PSIHOCHIRURGIE s. f. metoda de tratament al bolilor psihice prin interventii chirurgicale asupra creierului. (< fr. psychrochirurgie)

PSIHOPATIE s. f. 1. denumire generica pentru bolile psihice. 2. stare morbida prin tulburari de afectivitate, de comportament sau de caracter. (< fr. psychopathie)

PSIHOPROFILAXIE s. f. profilaxie a bolilor psihice. (< fr. psychoprophylaxie)

SOCIOGENEZA s. f. 1. procesul de trecere de la hoarda primitiva a antropoizilor la societatea umana. 2. denumire data factorilor psihogeni de ordin social, care provoaca boli psihice. (< fr. sociogenese)

ABULIE, abulii, s. f. boala psihica caracterizata prin slabirea vointei. – Fr. aboulie (<gr.).

EPILEPSIE, epilepsii, s. f. boala a sistemului nervos, caracterizata prin crize convulsive intermitente, insotite de pierderea cunostintei, de halucinatii si de alte tulburari psihice; pedepsie, boala copiilor, duca-se-pe-pustii. – Din fr. epilepsie, lat. epilepsia.

INSENSIBILITATE, insensibilitati, s. f. Lipsa sensibilitatii generale sau partiale, intalnita in unele boli nervoase sau psihice ori provocata cu ajutorul unor substante anestezice. ♦ Lipsa de sensibilitate, nesensibilitate, p. ext. de emotivitate, de impresionabilitate; fig. nepasare, indiferenta, raceala. – Din fr. insensibilite, lat. insensibilitas, -atis.

PATOLOGIC, -A, patologici, -ce, adj. Care apartine patologiei, privitor la patologie; care indica o boala fizica sau psihica, care este provocat de o boala; p. ext. bolnavicios, morbid. ◊ Anatomie patologica = parte a anatomiei care studiaza transformarile anatomice intervenite in structura tesuturilor si a organelor sub influenta unor boli. – Din fr. pathologique.

PSIHOGENEZA s. f. Studiul nasterii si al dezvoltarii functiilor psihice la om. ♦ Procesul aparitiei unei boli din cauze psihice. – Din fr. psychogenese.

PSIHOSOMATIC, -A, psihosomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplina medicala care studiaza originea psihica a unor boli si folosirea mijloacelor psihologice in terapia lor. 2. Adj. De psihosomatica (1). – Din fr. psychosomatique.

AMPRENTA ~e f. 1) Urma lasata de un obiect pe o suprafata plastica. ◊ ~e digitale urme lasate de neregularitatile pielii de pe buricele degetelor. 2) fig. Urma lasata de o idee, de o stare psihica, de o boala. ~a timpului. [G.-D. amprentei; Sil. am-pren-] /<fr. empreinte

AMPRENTA s.f. Urma lasata de un obiect (prin apasare pe o suprafata plastica). ◊ (La pl.) Amprente digitale = semne care reproduc neregularitatile pielii de pe buricele degetelor mainii. ♦ (Fig.) Urma lasata de o idee, de o stare psihica, de o boala etc. [< fr. empreinte].

ERGOTERAPIE s.f. Tratarea unor boli fizice si psihice prin munca. [Gen. -iei. / < fr. ergotherapie, cf. gr. ergon – munca, therapeia – tratament].

FUNCTIONAL, -A I. adj. 1. util, practic. ◊ care indeplineste conditiile pentru a fi folosit. 2. referitor la functiile organice sau psihice. ♦ maladie ~a = boala care afecteaza functionarea unui organ. 3. referitor la o functie matematica sau chimica. ♦ (mat.) analiza ~a = ramura a matematicii care studiaza diferitele clase de functii. 4. cuvant ~ = cuvant care indica o relatie gramaticala (prepozitie, conjunctie etc.). 5. lingvistica ~a = studiu al elementelor lingvistice din punctul de vedere al functiei lor in structura unei limbi. II. s. f. (mat.) functie definita de o multime de functii avand valori reale. (< fr. fontionnel)

PSIHOGENEZA s. f. 1. studiu al aparitiei si dezvoltarii vietii psihice. 2. procesul aparitiei unei boli din cauze psihice. (< fr. psychogenese)

MALADIV, -A adj. cu aspect sau caracter nesanatos; bolnavicios. ◊ (despre stari psihice) care tradeaza o boala. (< fr. maladif)

MEGALOMANIE, megalomanii, s. f. 1. Faptul de a fi megaloman (1). 2. Stare psihica patologica intalnita in unele boli mintale si manifestata prin delir de grandoare, asociat cu delir de persecutie. – Din fr. megalomanie.

EREDITAR ~a (~i, ~e) 1) (despre particularitati fizice sau psihice) Care este transmis prin ereditate. boala ~a. 2) Care este transmis prin mostenire; mostenit; stramosesc. /<fr. hereditaire, lat. hereditarius

PSIHOGEN, -A adj. 1. (despre factori de ordin psihic) susceptibil a perturba echilibrul mintal. 2. (despre boli, halucinatii) care apare datorita influentelor psihicului. (< fr. psychogene)

PSIHANALIZA f. 1) Doctrina psihologica, elaborata de S. Freud, care aduce in centrul atentiei procesele psihice inconstiente. 2) Metoda de cercetare a proceselor psihice profunde ale inconstientului si de tratament al bolilor neuropsihice. [G.-D. psihanalizei] /<fr. psychanalyse

NEVROPATIE s. f. Denumire generala pentru diferite tulburari ale sistemului nervos; spec. boala a sistemului nervos central caracterizata prin tulburari ale functiilor psihice. – Din fr. nevropathie.

PSIHANALIZA s.f. 1. Teorie psihologica si tehnica psihoterapica enuntata de Sigmund Freud, bazata pe analiza proceselor psihice inconstiente si pe conflictul dintre diferitele sfere ale psihicului (eul si libidoul). V. freudism. 2. Metoda de tratament al bolilor neuropsihice, bazata pe asociatia libera (bolnavul trebuind sa relateze tot ce-i trece prin minte fara nici o retinere), pe analiza viselor si a unor reactii automate, in aparenta neinsemnate. [< fr. psychanalyse, cf. gr. psyche – suflet, analysis – analiza].

PSIHOPATOLOGIE s.f. Ramura a medicinei care studiaza tulburarile activitatii psihice. [Gen. -iei. / < fr. psychopathologie, cf. gr. psyche – suflet, pathos – boala, logos – stiinta].

SCHIZOFRENIE, schizofrenii, s. f. boala mintala cronica caracterizata prin slabirea si destramarea progresiva a functiilor psihice si prin pierderea contactului cu realitatea. – Din fr. schizophrenie.

NEVROZA ~e f. (denumire generica) boala care se manifesta prin tulburari nervoase aparute in urma unor solicitari psihice excesive. /<fr. nevrose

SURDITATE, surditati, s. f. 1. Infirmitate congenitala sau dobandita, care consta in imposibilitatea (totala sau partiala) de a percepe sunetele; surzenie. ◊ Surditate psihica = imposibilitate de a recunoaste si a distinge cu simtul auzului sursa sonora. Surditate verbala = boala caracterizata prin neintelegerea sensurilor cuvintelor pe care le aude cineva. 2. Calitate a unei consoane de a fi rostita fara participarea coardelor vocale. – Din fr. surdite.

PULSIUNE s. f. 1. (psih.) modalitate dinamica din impulsuri prin care se activeaza organismul in vederea atingerii unui anumit scop. ◊ (psihan.) element dinamic al activitatii psihice inconstiente, latura energetica a instinctului; instinct (1). 2. senzatie de tractiune intr-o parte, care apare in unele boli, perturband echilibrul. (< fr. pulsion)

NEURASTENIE, neurastenii, s. f. boala caracterizata prin tulburari functionale ale scoartei cerebrale, care se manifesta prin dureri de cap, insomnie, oboseala, depresiune psihica, anxietate, palpitatii, sufocari etc. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurasthenie.

HIDRARGIROZA s.f. (Med.) boala datorita intoxicarii cu mercur, care se manifesta prin inflamatia si hemoragia gingiilor, dureri si contractii ale membranelor, tulburari psihice etc. [< fr. hydrargyrose].

SUSCEPTIBILITATE, susceptibilitati, s. f. 1. Faptul de a fi susceptibil (1); crestere bolnavicioasa a sensibilitatii psihice; caracter susceptibil. 2. Predispozitie deosebita a unor fiinte de a reactiona la anumiti agenti externi. ♦ Dispozitie naturala de a contracta boli. 3. Capacitate a unui corp sau a unui sistem de a suferi anumite modificari sub influenta agentilor externi sau interni. – Din fr. susceptibilite.

HIDRARGIROZA, hidrargiroze, s. f. boala provocata de intoxicarea cu mercur, care se manifesta prin inflamatia si hemoragia gingiilor, dureri si contractii ale muschilor, tulburari psihice etc. – Din fr. hydrargyrose.

PELAGRA s.f. boala provocata de o alimentatie insuficienta si lipsita de vitamine, care se manifesta prin inflamarea pielii, plagi pe corp, vomitari, diaree si tulburari psihice. [< fr. pellagre, cf. lat. pellis – piele, gr. agra – apucare].

IPOHONDRIE, ipohondrii, s. f. Stare psihica morbida, caracterizata prin neliniste continua, teama si preocupare obsesiva de starea sanatatii proprii; idee fixa a cuiva care crede ca sufera de o boala pe care in realitate nu o are. [Var.: ipocondrie s. f.] – Din fr. hypocondrie.

PELAGRA s. f. boala cronica provocata de o alimentatie insuficienta, lipsita de vitamine si proteine animale, manifestata prin inflamarea pielii, plagi pe corp, vomitari, diaree si tulburari psihice. (< fr. pellagre)

PSIHANALIZA s. f. 1. Ansamblul conceptiilor lui Freud privind viata psihica constienta si inconstienta, dupa care tendintele sau dorintele profunde ale individului vin in conflict cu convingerile sale morale si sunt alungate in subconstient, de unde tind sa reapara sub o forma travestita. 2. Metoda de analiza psihologica si de tratament al bolilor neuropsihice, care isi propune, prin diverse probe (asociatii de cuvinte, relatari de vise, interpretari de figuri confuze etc.), sa descopere cauzele nevrozelor si psihozelor si sa vindece aceste boli. – Din fr. psychanalyse.