-OS, -OASA suf. 1. formeaza numeroase adjective de la o baza nominala sau verbala. 2. „oxiacid mai putin oxigenat”, „sare metalica (pentru valenta foarte mica)”. (< fr. -eux, -euse, engl. -ose, cf. lat. osum)

NOMINATIV, -A, nominativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale a carui functie specifica este aceea de subiect si care este considerat forma de baza a substantivului. 2. Adj. (Fin.; in sintagma) Obligatie nominativa = obligatie care poarta inscris numele creditorului. – Din lat. nominativus, fr. nominatif.

DIVIDEND (‹ fr., it., germ.; {s} lat. dividendus „care trebuie sa fie impartit”) s. n. Parte a profitului net (cota procentuala) al unei societati pe actiuni, repartizata anual actionarilor in functie de capitalul subscris (valoarea nominala a actiunilor), declarata oficial. ◊ D. brut = valoarea beneficiului de distribuit, declarata anual administratiei fiscale, care serveste ca baza de calcul al impozitului asupra unei societati (firme). ◊ D. net = suma incasata efectiv de un actionar, reprezentand partea de ce i se cuvine din beneficiul brut diminuat cu impozitul aferent. ♦ Parte ce revine fiecaruia dintre creditorii urmaritori din activul net al unui comerciant falit.

LOCATIV, -A I. adj. referitor la casele de inchiriat. ♦ valoare ~a = valoare a unui imobil calculata pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin inchiriere; spatiu ~ = ansamblul incaperilor ocupate de cineva. II. s. n. caz al flexiunii nominale (in unele limbi), care arata locul unde se petrece actiunea verbului. (< fr. locatif)