BATE, bat, vb. III. I. Tranz. 1. A lovi un om sau un animal in scopul de a-l pedepsi sau de a-l constrange la o actiune. ◊ Expr. A-si bare capul cu ceva = a se gandi mult la ceva. A bate capul cuiva sau a bate pe cineva la cap = a sacai, a plictisi pe cineva. A-l bate (pe cineva) gandul (sau mintea) sau (refl.) a se bate cu mintea (sau cu gandul) = a fi preocupat in mod staruitor de ceva. A-si bate gura degeaba (sau in vant) = a vorbi in zadar. A-si bate picioarele = a umbla mult. A-si bate joc de cineva (sau de ceva) = a batjocori; a necinsti. (Refl.) A se bate cu pumnii in (sau peste) cap = a se lovi peste cap in semn de mare suparare. A se bate cu pumnii in piept = a) a se lovi peste piept in semn de suparare sau de pocainta; b) fig. a se mandri, a se fuduli. ◊ Fig. (In imprecatii glumete) bata-te norocul! ♦ A lovi usor peste umar pe cineva, pentru a-i arata bunavointa, incredere; a lovi usor o parte a corpului unui animal spre a-l mangaia. ◊ Expr. A bate palma (sau laba) cu cineva = a da mana cu cineva; p. ext. a cadea la invoiala cu cineva. 2. A izbi pe cineva de ceva. ◊ Expr. (Intranz.) A bate la ochi = a atrage privirea, atentia; a fi suspect. 3. A roade producand rani. Il bat pantofii. II. 1. Refl. A se lua la bataie; a se lupta. ◊ Expr. (Fig.) Cand se bate ziua cu noaptea = pe inserate, in amurg. ♦ A purta razboi. 2. Tranz. A birui, a invinge un dusman, o tara etc. ◊ Expr. A se da batut = a se lasa convins; a ceda. ♦ (In sport sau la jocul de carti) A castiga partida; a invinge. III. 1. Tranz. A lovi de mai multe ori un lucru cu altul pentru diferite scopuri practice. A bate ouale. A bate coasa (pentru a o ascuti). A bate covoarele (pentru a le curata de praf). A bate un cui (pentru a-l infige in ceva). ◊ Expr. Bate fierul pana-i cald = actioneaza in momentul prielnic. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate toba = a raspandi stiri; a nu pastra un secret. A bate toba la urechea surdului, se zice despre cei care nu vor sa asculte ce li se spune. ♦ A fixa un obiect de altul, tintuindu-l de ceva. Un cerc de aur batut cu diamante (EMINESCU). ♦ A indesa cu spata firele batelii. ♦ A da mereu cu un bat in apa unui rau, spre a scormoni pestii din ascunzatori. ♦ A juca cu pasiune un dans. ♦ A batatori pamantul. ♦ A azvarli mingea departe; p. ext. a se juca cu mingea. ♦ A juca mult carti. 2. Tranz. A umbla mult (pe un drum), a strabate. De trei nopti aceeasi cale Bate calatorul (TOPIRCEANU). ◊ Expr. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres intr-o actiune. ♦ A frecventa des (un loc), a cutreiera. Bateau mahalalele ziua si noaptea (GHICA). ◊ Expr. A bate campii = a vorbi aiurea, fara noima. (Intranz.) A bate in retragere = a se retrage din fata inamicului; fig. a renunta sa mai sustina cele afirmate; a retracta. 3. Intranz. A lovi cu degetul sau cu pumnul in usa, in fereastra etc.; a ciocani, a bocani. ◊ Expr. A bate pe la usile oamenilor = a cersi. 4. Refl. A se lovi unul de altul. Frunza lin se bate In codru-nflorit (ALECSANDRI). ◊ Expr. A se bate cap in cap = a fi diametral opus; a se contrazice. ♦ Intranz. si refl. (Despre valurile apei) A se izbi (de maluri etc.). IV. Intranz. 1. (Despre arme de foc) A trage; a trimite proiectilul pana la...; p. ext. (despre glas sau ochi) a ajunge pana la... ♦ (Inv.) A bombarda. 2. A face aluzie, a aduce vorba. Inteleg eu unde bate vorba lui (CARAGIALE). 3. (Reg., in expr.) A bate cu cineva = a avea simpatie pentru cineva. V. Intranz. 1. (Despre vant) A sufla. 2. (Despre ploaie, bruma, grindina) A cadea. 3. (Despre astri) A-si trimite razele pana la...; a lumina. Luna bate printre ramuri (EMINESCU). VI. 1. Intranz. A lovi, a misca dintr-o (sau cu o) parte a corpului. A bate din calcaie. ◊ Expr. A bate din (sau in) palme = a aplauda; a-si lovi palmele spre a chema pe cineva. Cat ai bate din palme = intr-o clipa, imediat. A bate din picior = a lovi cu piciorul in pamant ca intimidare sau ca amenintare. A bate cu pumnul in masa = a-si impune punctul de vedere. A bate din picioare = (despre animale) a lovi cu picioarele in pamant de nerabdare. ♦ (despre pasari, determinat prin ”din aripi”) A lovi aerul cu aripile. ♦ (Despre caini; determinat prin ”din coada”) A da, a misca din coada. 2. Tranz. (In expr.) A bate tactul = a marca, prin miscari regulate, fiecare tact al unei melodii. A bate matanii = a face matanii. 3. Intranz. si refl. (Despre inima, puls, tample) A zvacni, a palpita. ♦ Intranz. (Inv., despre aparatul telegrafic) A functiona. ♦ Tranz. (Inv.) A da o telegrama. ♦ Intranz. (Despre un organ de masina) A functiona cu smucituri din cauza unei centrari imperfecte. ♦ Intranz. si tranz. (Despre un clopot, un ceasornic etc.) A emite sunete ritmice (anuntand ceva). San Marc sinistru miezul noptii bate (EMINESCU). 4. Intranz. (Reg., despre caini) A latra. VII. Intranz. (Despre culori) A avea o nuanta de...; a da in... Parul ei lung, negru... batea in albastru (BART). – Lat. batt[u]ere.

BATE, bat, vb. III. I. 1. Tranz. si refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat si violent (cu palma, cu pumnul, cu batul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gura, peste picioare. A bate la palma, la talpi, la spate. A bate in cap. ◊ Expr. (Tranz.) A fi batut in cap = a fi indobitocit de loviturile primite in cap. Batut in cap = prost, nebun, ticnit. (Refl.) A se bate cu pumnii in piept = a se mandri, a se fuduli; a face caz de ceva. ♦ Tranz. A atinge, a lovi usor cu palma umarul, mana sau spatele cuiva spre a atrage atentia, a-l reconforta sau a-i arata bunavointa; a lovi in acelasi fel o parte a corpului unui animal spre a-l linisti sau a-l mangaia. ◊ Expr. A bate pe cineva la cap sau a bate capul cuiva = a cicali, a plictisi pe cineva cu vorba. (Refl. recipr.) A se bate pe burta cu cineva = a fi intr-o intimitate familiara cu cineva. A bate palma (sau, arg., laba) cu cineva = a da mana cu cineva; p. ext. a incheia cu cineva o tranzactie, dand mana cu el in semn de invoiala. 2. Tranz. A invinge un adversar intr-un joc, la un concurs (sportiv); a birui un dusman in lupta, in razboi. ◊ Expr. A bate un record (sportiv) = a depasi un record (sportiv). ♦ Refl. A se lupta, a se razboi. ◊ Loc. vb. (Refl. recipr.) A se bate in duel = a se duela. ◊ Expr. A se bate cap in cap = a fi in opozitie, in contradictie, a nu se potrivi. Se bate ziua cu noaptea = se lumineaza de ziua sau amurgeste. 3. Tranz. A lovi, a izbi repetat (cu un instrument potrivit) un obiect, un material etc. in diverse scopuri. Gospodina bate covoarele. Bate fierul pana-i cald. ◊ Loc. vb. (Fam.) A bate la masina = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1). ◊ Expr. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate moneda = a) a fabrica monede de metal; b) a insista asupra erorii cuiva, in defavoarea lui. A bate toba = a spune peste tot un secret (intim) incredintat de cineva. A bate o carte = a juca o carte de joc. A bate tactul (sau masura) = a lovi (usor) un obiect cu mana sau a imita lovirea lui in ritmul unei bucati muzicale sau al unui vers. A bate mult drum (sau multa cale) = a parcurge o distanta lunga. A bate podurile = a vagabonda. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres intr-o actiune, a nu inainta intr-o problema. A bate campii = a spune cu totul altceva decat ceea ce se discuta, a divaga, a vorbi aiurea. ♦ A fixa un obiect tintuindu-l de ceva. A batut tablourile pe pereti. Batuse capacul lazii in cuie. ♦ A freca invartind si lovind de peretii unui vas. Batem albusurile pana se fac spuma. Bate untul in putinei. ♦ A freca, a apasa producand basici, rani sau bataturi. Ma bate un pantof. ♦ (La razboiul de tesut) A presa cu spata firele din bateala. II. Intranz. 1. A izbi in ceva facand zgomot; a ciocani (la poarta, la usa, la fereastra). Valurile bat de zidurile cetatii. Cine bate oare la fereastra mea? ◊ Expr. A bate la usa cuiva = a veni la cineva spre a-i cere un ajutor material. A bate din picioare = a tropai. A bate din (sau in) palme = a aplauda. A bate din gura degeaba (sau in vant) = a vorbi in zadar, a trancani. 2. A face o miscare (relativ regulata). ◊ Expr. A bate din aripi = (despre pasari) a face miscarea de zbor lovind aerul cu aripile. A bate matanii = a ingenunchea si a atinge fruntea cu pamantul de mai multe ori la rand, in semn de pocainta sau de cucernicie. ♦ (Despre organe sau parti ale corpului omenesc) A avea pulsatii ritmice; a palpita, a zvacni. Ii bate inima de frica. Imi bat tamplele. ◊ Refl. Mi se bate ochiul drept. ♦ (Despre un motor sau un organ de motor) A functiona dereglat, scotand zgomote anormale. 3. (Despre arme de foc) A trage, a trimite proiectilul pana la o anumita distanta, pana intr-un anumit punct. O pusca veche care nu mai batea decat la 100 de pasi. ♦ (Inv.) A bombarda. ♦ (Reg.; despre caini) A latra. ♦ Intranz.si tranz. (Despre astri) A atinge (ceva) cu razele. Pune-ti palaria, sa nu te bata soarele la cap. ♦ (Despre ape) A se izbi (de maluri etc.). 4. A face aluzie critica la ceva. Bate in ciocoi. ◊ Expr. A-si bate joc de cineva (sau de ceva) = a) a lua in deradere pe cineva; b) a necinsti, a viola o fata, o femeie. 5. (Despre vant) A sufla. 6. (Despre ploaie, grindina, bruma) A cadea (lovind) peste semanaturi, livezi etc. 7. (In expr.) A bate in retragere = a) a se retrage din lupta; b) a retracta cele spuse mai inainte. 8. (Despre culori) A se apropia de..., a avea o nuanta de... Bate in albastru. III. Intranz. si tranz. A emite zgomote ritmice care indica ceva. ♦ (Inv.; despre telegraf) A emite tacanitul prin care se transmit mesajele telegrafice. ◊ Expr. (Tranz.) A bate o telegrama (sau o depesa) = a da, a transmite o telegrama. ♦ (Despre un clopot, un ceasornic, despre toaca etc.) A emite sunete ritmice cu o anumita semnificatie. – Lat. batt(u)ere.

SCAPARA, scapar, vb. I. Intranz. 1. A produce scantei prin lovirea cremenei cu amnarul; p. gener. (despre pietre sau corpuri dure) a scoate scantei prin ciocnire. ◊ Expr. Cat ai scapara din amnar = extrem de repede. A-i scapara (cuiva) picioarele (sau calcaiele) = a fugi foarte repede; a-i sfarai calcaiele. A scapara din picioare = a bate din picioare; a fi nerabdator. A-i scapara cuiva buza (sau buzele, maseaua) de... = a avea mare nevoie de... ♦ Tranz. A aprinde un chibrit. ♦ Tranz. si intranz. (Despre foc si flacari) A arunca, a imprastia scantei. ♦ (Despre fulgere) A se ivi, a izbucni. ♦ Fig. A aparea, a se ivi deodata, fulgerator. ◊ Expr. A-i scapara (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc in minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte. 2. A scanteia, a sclipi. ♦ (Despre ochi) A arunca priviri vii, scanteietoare. ◊ Expr. A-i scapara (cuiva) ochii = a) a fi foarte flamand; b) a fi foarte furios; c) a simti o durere foarte puternica. – Et. nec.

straifui, straifuiesc, vb. IV (reg.) 1. (in forma: strefui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse de lemn pentru a inlesni tararea bustenilor. 2. (despre busteni) a tari cu ajutorul animalelor de tractiune. 3. (refl.; despre cai) a se lovi in mers cu un picior de altul. 4. (refl.; in forma: strofui; despre cai) a bate din picioare.

PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. picior. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

A ROADE rod tranz. 1) A face sa se roada. 2) A rupe cu dintii (sau cu altceva) in bucati mici. ~ unghiile. ◊ ~ urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu intrebari, rugaminti etc.). 3) fig. (despre ganduri, sentimente) A preocupa in mod sistematic si insistent; a nu slabi nici pentru un moment; a framanta; a macina. 4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora putin printr-o actiune sistematica si indelungata. Ploile dese au ros malurile. ◊ ~ fundul pantalonilor (sau ~ pantalonii) degeaba a pierde timpul fara nici un folos. ~ cuiva pragul a vizita prea des pe cineva. 5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu incetul, putin cate putin. Carii au ros scrinul. 6) (mai ales despre incaltaminte neajustata) A face sa simta dureri (la picioare); a bate. Ma rod pantofii. 7) fam. (persoane) A necaji, cautand nod in papura. /<lat. rodere

A STALCI ~esc tranz. 1) A strivi prin lovire. A-si ~ piciorul. 2) A bate foarte tare; a zdrobi in batai; a snopi; a facalui; a tabaci; a stropsi; a toropi. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, incalcand grav corectitudinea fireasca; a poci; a schingiui. /<sl. sutlatiti

stoflosi, stoflosesc, vb. IV (reg.) a tropai; a bate (din picioare).

cotonog (cotonoaga), adj. – 1. Schiop. – 2. Invalid. Pol. kuternoga „schiop”, rut. kutornogyi „paralitic” (Cihac, II, 77; Lowe 81; DAR). – Der. cotonoaga (var. chitonog, chitonag), s. f. (tarus); cotonogi, vb. (a ramine schiop; a contracta o boala de picioare; a da lovituri la picioare; a bate, a lovi); cotonogeala, s. f. (bataie, pedepsire; boala a oilor, ale caror copite se crapa ca urmare a umezelii).

TRAGLA, tragle, s. f. 1. Targa de lemn folosita pentru carat diferite lucruri. ♦ (Reg.) Un fel de sanie folosita la caratul fanului. 2. Unealta pentru adunat paiele la stog si pentru curatat aria de gunoi. ♦ Unealta cu coada lunga pentru scos jarul si cenusa din soba sau din cuptor. 3. Unealta alcatuita dintr-o scandura si o stinghie pe care se bate cu piciorul ca pe o pedala, pentru a speria pestele de sub pietre. – V. traga.

AEQUA PULSAT PEDE (lat.) bate deopotriva cu piciorul – Horatiu, „Ode”, I, 4, 13: „Pallida mors aequa pulsat pede pauperum tabernas regumque turres” („Moartea palida bate cu piciorul deopotriva la colibele saracilor si la palatele regesti”). Anticii isi anuntau sosirea batand cu piciorul in usa.

FRAMANTA, framant, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul intr-o masa omogena, apasandu-l si amestecandu-l. ◊ Expr. A framanta pamantul = a bate pamantul cu picioarele prin lovituri puternice si repetate. ♦ A lovi indelung si repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoana trantita la pamant, a calca in picioare. 2. Tranz. Fig. A examina amanuntit si in detaliu o idee, un plan, etc. ♦ Tranz. si refl. A-si supune mintea le eforturi. ♦ Tranz. si refl. A (se) misca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinte) A umbla incolo si incoace; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinte) A umbla incolo si incoace, a nu avea astampar. ♦ Tranz. A invarti, a rasuci un obiect in mana. ◊ Expr. A-si framanta mainile = a manifesta o mare neliniste, o tulburare prin frecarea puternica a mainilor. – Lat. fragmentare.

IZBI vb. 1. a da, a lovi, a trage, (pop.) a pali. (A ~ cu toporul in lemn.) 2. v. lovi. 3. v. plesni. 4. v. tranti. 5. a repezi, a tranti. (A ~ usa de perete.) 6. a bate, a lovi, (rar) a zupai, (Transilv.) a supi. (~ in usa cu piciorul.) 7. a (se) bate, a (se) lovi. (Se ~ de toti peretii; ploaia ~ in acoperis.) 8. v. ciocni. 9. a se lovi, (inv. si reg.) a se clati. (Apa se ~ de stanci.) 10. v. imbranci. 11. a (se) tranti, (pop. si fam.) a (se) bufni, a (se) busi. (L-a ~ cu pumnul.) 12. a ajunge, a atinge, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a pali, a picni, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (Glontul ~ iepurele.) 13. v. ataca. 14. v. zvarli.

LOVI vb. 1. v. izbi. 2. a izbi, (inv. si reg.) a razbi, (reg.) a toca. (L-a ~ la cap.) 3. v. bate. 4. v. plesni. 5. v. tranti. 6. (inv.) a (se) poticni. (S-a ~ tare la genunchi.) 7. a bate, a izbi, (rar) a zupai, (Transilv.) a supi. (~ in usa cu piciorul.) 8. a (se) bate, a (se) izbi. (Se ~ de toti peretii.) 9. v. ciocni. 10. a se izbi, (inv. si reg.) a se clati. (Apa se ~ de stanci.) 11. a ajunge, a atinge, a izbi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a pali, a picni, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (Glontul a ~ iepurele.) 12. v. ataca. 13. v. zvarli. 14. a se bate, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.)

cutreiera (cutreier, cutreierat), vb. – 1. A strabate, a umbla, a merge. – 2. A vizita, a frecventa. – 3. A hoinari, a colinda. – Mr. cutrivir. Lat. contribulāre „a bate grinele cu picioarele” (Puscariu 475; REW 8885; DAR). Pentru evolutia sensului, cf. tribulatie si Seineanu, Semasiol., 159; Cortes 127. – Der. cutreierator, adj. (vagabond, nomad); cutreieratura, s. f. (hoinareala, vagabondaj).

MACAU s. v. baston, bata, ciomag, cotor, maciuca, picior, radacina, toiag.

pilug², piluge, s.n. (reg.) 1. pisalog (de la piua de postav). 2. unealta casnica de pisat; pisalog, pisalau, pisator, nilog. 3. bat lung, rotund si gros pentru zdrobit boabele, semintele in piua. 4. bat lung, rotund si gros cu crestaturi la un capat, cu care se bate branza in putinei. 5. picior, proteza de lemn a unui picior. 6. (fam.; in expr.) a tunde pilug = a tunde pana la piele.

PERSIFLA, persiflez, vb. I. Tranz. A lua in ras pe cineva sau ceva, vorbind pe un ton ironic, a-si bate joc, a lua peste picior; a zeflemisi. – Din fr. persifler.

TRIPLUSALT s.n. Saritura in lungime la care dupa primul salt se cade pe piciorul cu care s-a batut, la al doilea pe celalalt picior, al treilea salt terminandu-se pe ambele picioare. [Cf. fr. triple-saut, it. triplo-salto].

ratui, ratuiesc, vb. IV (reg.) 1. a rama (porcul). 2. a-si bate joc, a lua peste picior.

TRIPLUSALT s. n. (sport) saritura in lungime la care, dupa primul salt, se cade pe piciorul cu care s-a batut, la al doilea, pe celalalt picior, al treilea salt terminandu-se pe ambele picioare. (dupa fr. triple-saut)

FALANGA³ ~ge f. 1) (in feudalism) Instrument de tortura constand dintr-un sul de lemn cu care se imobilizau picioarele unui vinovat pentru a fi batut la talpi. 2) bataie la talpi aplicata acestor condamnati. /<ngr. falangas

COTONOGI, cotonogesc, vb. IV. 1. Tranz. (Fam.) A bate zdravan pe cineva; a-i rupe picioarele. 2. Intranz. (Rar) A se imbolnavi de picioare; a schiopata. ♦ (Despre animale) A ologi. – Din cotonog.

paturi, paturesc, vb. IV (pop.) 1. a impaturi; a aranja, a potrivi; a indrepta, a netezi (obiectele de imbracaminte). 2. (refl.) a se aseza in straturi, a se tasa, a se indesa. 3. a calca in picioare (culcand la pamant). 4. a apasa, a bate, a batatori.

batTEMENT bat-MAN/ s. n. (coregr., scrima) miscari ale piciorului liber inainte, inapoi sau lateral, cu sau fara deplasare de pe sol. (< fr. battement)

BASICA, basici, s. f. 1. Sac membranos care se gaseste in corpul oamenilor si al animalelor si in care se strang unele secretii ale organismului. Basica fierii. ♦ Basica (1) (scoasa din corpul animalelor) uscata si intrebuintata la facutul pungilor, burdufurilor etc. ♦ Organ intern al pestilor, de forma unui balonas, plin cu un amestec de gaze care le ajuta la plutire. 2. Umflatura a pielii continand o materie lichida. De vant batut, ars de soare Si cu basici la picioare (TEODORESCU). 3. Umflatura mica, plina cu aer, care se face la suprafata lichidelor (in timpul fierberii), a aluatului (in urma dospirii) etc. 4. (Neobisnuit) Glob de sticla; balon. [Var.: (reg.) besica s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).

BATUTA, batute, s. f. Numele unui dans popular (caracterizat prin batai ritmice din maini si din picioare) si al melodiei dupa care se executa. – V. bate.

MANUSA s. 1. v. toarta, (reg.) baier. (~ a unui vas.) *2. (inv.) branca. (Vechiul instrument de tortura numit ~.) 3. v. bata. 4. (TEHN.) (reg.) cotoi, mana, stalpusor. (~ la caruta.) 5. (TEHN.) (reg.) mana, picior, popic, tepusa. (~ la sanie.)

aligni (-nesc, -it), vb. – 1. A sufla vintul. – 2. A schiopata. Ngr. λιχναίνω „a slabi, a debilita”. Sensul 2 nu este inca bine individualizat, caci este nevoie sa se precizeze: aligneste cu piciorul sau aligneste de un picior. Acest uz lipseste din majoritatea dictionarelor (DAR, Dame, Candrea), dar este comun, mai ales in Mold. (cf. fata subreda de sanatate, caci alignea cu piciorul, Iorga; se apropie alignind de un picior, Cezar Petrescu). DAR indica drept etimon posibil mag. legyezni „a bate vintul”. Cf. lihni.

PISA, pisez, vb. I. Tranz. 1. A zdrobi, a sfarama o substanta, un corp solid prin loviri repetate (cu pisalogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai marunte sau a le preface in praf. 2. A batatori, a batuci, a framanta cu picioarele zapada, pamantul etc.; p. ext. a dansa, a juca. 3. Fig. A bate tare, a snopi in bataie. 4. Fig. A plictisi, a bate la cap, a sacai pe cineva, repetandu-i acelasi lucru; a pisalogi. – Lat. pi(n)sare.

SMICURA, smicur, vb. I. Tranz. 1. A culege boabele de pe un stiulete de porumb; (despre pastaioase) a bate pastaile uscate pentru a separa boabele (de mazare, etc.). 2. (Fig.) A calca in picioare. (din smac¹, in loc de smicula, ca si in zgribuli > zgriburi; sau din lat. exmiculāre < mica)

batTEMENT s.n. (Coregr.; scrima) Nume dat unor miscari ale piciorului liber inainte, inapoi sau lateral, cu sau fara deplasare de pe sol. [Pron. bat-man. / < fr. battement].

A ZDUPAI ~iesc 1. intranz. A produce zgomot cu picioarele in timpul mersului sau alergarii; a face „zdup-zdup”; a tropai. 2. tranz. (persoane) A bate producand un zgomot. /zdup + suf. ~ai

butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.

A TARAGANA ~ez 1. tranz. 1) (lucrari, actiuni) A amana de azi pe maine, nerealizand; a tergiversa. ◊ ~ mersul (sau pasii) a merge alene, tarandu-si picioarele. ~ vorba (sau cuvintele) a vorbi rar, lungind fiecare silaba. 2) A face sa se taraganeze. 2. intranz. 1) A canta tanguitor, cu jale. 2) (despre vant) A bate usor; a sufla lin; a adia; a aburi. /cf. a trage

bataTURA, bataturi, s. f. 1. Teren batatorit (in fata casei) pe care nu creste iarba; p. ext. ograda, curte. 2. Ingrosare a pielii de pe maini sau picioare din cauza unei frecari repetate. ◊ Expr. A calca (pe cineva) pe batatura = a atinge (pe cineva) unde-l doare mai tare; a supara. 3. bateala. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -atura.

PIFTIE ~i f. Fel de mancare rece, pregatita din carne de pasare, picioare sau cap de porc ori de vita, fierte timp indelungat la foc mic intr-o zeama condimentata, care se incheaga dupa racire. ◊ A face ~ (pe cineva) a bate foarte tare pe cineva. /<bulg. pihtija, ngr. pihti

ZVACNI, zvacnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inima, tample, puls etc.) A bate repede si cu putere (de oboseala, de emotie, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre fiinte) A tasni, a o zbughi pe neasteptate (de undeva). ♦ A sari brusc in picioare. – Din zvac.

ZVACNI, zvacnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inima, tample etc.; la pers. 3) A bate repede si cu putere (de oboseala, de emotie, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre fiinte) A sari, a tasni, a se repezi pe neasteptate. ♦ Spec. A sari brusc in picioare. – Zvac + suf. -ni.

A ZVACNI ~esc intranz. 1) (despre inima, tample, puls) A bate mai repede si mai puternic decat de obicei sau a bate neregulat (din cauza unei emotii, a unui efort sau a unei boli); a palpita. 2) (despre fiinte) A face o miscare rapida si pe neasteptate; a tasni. 3) A se ridica brusc in picioare. /zvac + suf. ~ni

MANA s. 1. (ANAT.) membru superior, (inv. si reg.) branca. (Omul are doua ~iini si doua picioare.) 2. (ANAT.) (pop. si fam.) laba. (Nu pune ~ pe mine!) 3. v. brat. 4. v. palma. 5. mana de lucru v. forta de munca. 6. v. pumn. 7. (BOT.) mana-Maicii-Domnului (Anastatica hierochuntica) = (reg.) palma-sfintei-Marii. 8. mana curenta v. balustrada. 9. (TEHN.) brat, crac, margine, maner, pervaz, speteaza, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferastrau.) 10. v. bata. 11. (TEHN.) brat, furca, stalp, (reg.) ciocan, cujba. (~ la razboiul de tesut.)

COCOS ~i m. 1) Pasare domestica cu o creasta rosie pe cap, cu penele cozii lungi si arcuite si cu pinteni tari la picioare; masculul gainii. ◊ La (pe la sau spre) cantatul ~ilor in zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul rosu istorie fara sfarsit sau neadevarata. 2) pop. Mascul al unor pasari. ~ul potarnichii. 3) Ciocanel care loveste percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce si fara samburi; inima. 5) la pl. Graunte de porumb coapte in sare sau in nisip infierbantat si desfacute in forma de floricele; cocosei. 6): ~ de vant figura de metal, reprezentand un cocos, instalata pe acoperisul casei, care, fiind mobila, arata dincotro bate vantul; girueta. ◊ A fi ~ de vant a se da dupa imprejurari; a fi conformist. /<sl. kokosi