GUJON, gujoane, s. n. (Constr.) Bara de otel asezata paralel cu axa drumului, la rosturile transversale de dilatatie ale planselor unei imbracaminte de beton vibrat^{Vezi nota}. – Din fr. goujon.

GUJON s. n. 1. tija filetata in acelasi sens pe toata lungimea sa sau numai la cele doua capete, la imbinarea demontabila a doua piese. 2. bara de otel ingropata in stratul de rezistenta al unei imbracaminti rutiere din beton, paralela cu axa drumului la rosturile transversale de dilatatie ale planselor. 3. piesa ingropata in zidarie pentru a permite fixarea prin cuie sau suruburi a tocului unei usi ori ferestre; diblu, ghermea. (< fr. goujon)

TRASEU s.n. drum parcurs de un vehicul; linia, axa unui drum, a unui canal, a unei cai ferate etc. [Pl. -ee, -euri. / < fr. trace].

TRASEU s. n. 1. drum (de) parcurs de un vehicul; axa unui drum, a unui canal, a unei cai ferate etc. ◊ distanta marcata care trebuie strabatuta de concurenti intr-o proba sportiva. ◊ traiectorie. 2. proiectie pe un plan a axei principale a unei lucrari tehnice. (< fr. trace)

INTERSECTIE s.f. Intretaiere; punct, loc de intretaiere. ♦ Loc de intalnire sau de incrucisare a doua sau mai multor drumuri publice, indiferent de unghiurile pe care le fac axele lor. ♦ (Mat.) Punctele comune a doua linii, suprafete, corpuri etc. [Gen. -iei, var. intersectiune s.f. / cf. fr. intersection, lat. intersectio].

TRIPLARE s.f. Actiunea de a tripla si rezultatul ei. ♦ Depasire a unui vehicul, de orice fel, de catre un autovehicul, atunci cand acela este angajat in depasirea unui alt vehicul, oprit sau in mers, daca prin aceasta manevra se trece peste axa care desparte cele doua sensuri de circulatie ale drumului. [< tripla].

TRIPLARE s. f. actiunea de a tripla. ◊ depasire a unui (auto)vehicul de catre al doilea, atunci cand primul este deja angajat in depasirea unui alt (auto)vehicul oprit sau in mers, daca prin aceasta manevra se trece peste axa ce desparte cele doua sensuri de circulatie ale drumului. (< tripla)

DERIVA s.f. I. 1. Unghi format de axa longitudinala a unei nave sau a unui avion cu drumul de urmat sub actiunea curentilor maritimi sau aerieni. ◊ A merge in deriva = a naviga in voia vantului si a valurilor. 2. Unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. II. Partea verticala fixa a ampenajului unui avion, al unui planor. [< fr. derive, it. deriva].

RACORDARE, racordari, s. f. Actiunea de a racorda si rezultatul ei. ♦ (Concr.) Portiune din suprafata unei tevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea intre doua zone cu sectiuni diferite. ♦ Locul de legatura a doua elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Realizarea unei legaturi intre doua portiuni ale unui drum sau ale unei cai ferate prin introducerea intre ele ale unui tronson de traseu cu axa curba. – V. racorda.