IMpartaSI, impartasesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. (Bis.) A da sau a lua impartasanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A imparti cu cineva ceva; a avea parte de acelasi lucru ca si altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „din”) A se face partas la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se infrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destainui cuiva un gand, o idee etc. – In + partas.

INTALNI, intalnesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. recipr. A da de cineva sau de ceva; a se afla in prezenta cuiva sau a ceva. ♦ (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta intr-un punct. 2. Refl. recipr. A se vedea cu cineva in urma unei intelegeri prealabile; a avea intrevedere cu cineva. 3. Tranz. A gasi; a descoperi. ♦ (De obicei in constructii negative) A da peste..., a avea parte de... 4. Tranz. si refl. A (se) gasi, a (se) afla. 5. Tranz. si refl. recipr. A avea pe cineva drept adversar intr-o competitie sportiva; a se lupta, a se confrunta cu cineva intr-o competitie sportiva. – In + talni (Inv. „a intalni”, probabil < magh.).

INVREDNICI, invrednicesc, vb. IV. Refl. 1. A se dovedi vrednic sa infaptuiasca ceva, sa ajunga la ceva; a fi capabil, a reusi. 2. A avea norocul, cinstea sa..., a avea parte de... ♦ Tranz. (Rar) A acorda favoarea, norocul de a... 3. A gasi de cuviinta; a binevoi, a catadicsi. – In + vrednic.

PARTE, parti, s. f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etc., in raport cu intregul; fragment, bucata, portiune. ◊ In parte = a) loc. adv. in oarecare masura, partial; b) loc. adj. si adv. separat, deosebit, unul cate unul, pe rand; c) loc. adv. facand abstractie de ceilalti, aparte. ◊ Expr. In (cea mai) mare parte = in majoritate; in buna masura. Cea mai mare parte (din... sau dintre) = majoritatea. Parte parte... = (despre oameni) unii... altii...; (despre lucruri) atat... cat si...; (in corelatie cu sine insusi) unii oameni..., alti oameni...; unele lucruri..., alte lucruri 2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componenta sau de esenta unui lucru; p. ext. sector, compartiment. ◊ Parte de vorbire (sau de cuvant) = categorie de cuvinte grupate dupa sensul lor lexical fundamental si dupa caracteristicile morfologice si sintactice. Parte de propozitie = cuvant sau grup de cuvinte din alcatuirea unei propozitii, care poate fi identificat ca unitate sintactica aparte dupa functia specifica indeplinita in cadrul propozitiei. ◊ Expr. A face parte din... (sau dintre...) = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot; a fi membru al unei grupari. A lua parte la... = a participa; a contribui la... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etc. ♦ Ceea ce revine de executat fiecarui interpret sau fiecarui instrument dintr-o partitura muzicala scrisa pentru ansambluri. ♦ Spec. Portiune a corpului unui om sau al unui animal care formeaza o unitate in cadrul intregului. 3. Ceea ce revine cuiva printr-o impartire, printr-o invoiala, dintr-o mostenire etc. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un castig (realizat in comun), pe care si-o rezerva cineva pentru sine. (Fam.) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a-l avea in vedere cu... A-si face parte (din...) = a-si insusi ceva (in mod abuziv). A fi la parte cu cineva = a fi asociat cu cineva la o afacere, a beneficia impreuna cu altul de pe urma unui castig. ♦ (Pop.) Ceea ce e harazit sau sortit (in bine sau in rau) cuiva; soarta, destin. ◊ Expr. A (nu) avea parte de cineva (sau de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia sau de existenta cuiva sau a ceva; a (nu) avea fericirea sa convietuiasca cu cineva drag. (Fam., ca formula de juramant) Sa n-am parte de tine daca stiu. ♦ Noroc, sansa. ♦ (Concr.; pop.) Persoana considerata ca fiind predestinata sa devina sotul sau sotia cuiva ori in legatura cu care se face un proiect de casatorie. 4. Contributie in bani sau in munca la o intreprindere, la o afacere etc., dand dreptul la o cota corespunzatoare din beneficiu; (concr.) cota respectiva care revine fiecarui participant. ◊ Loc. adj. si adv. In parte = a) (care se face) in mod proportional; b) (in sistemul de arendare a pamanturilor) (care se face) in dijma, cu plata unei dijme. La parte = (care este angajat) cu plata intr-o anumita cota din beneficiul realizat. ◊ Expr. Parte si parte = in parti, in cote egale. II. 1. Regiune (geografica), tinut; loc; tara. ◊ Loc. adj. Din (sau de prin) partea (sau partile) locului = care este din (sau in) regiunea despre care se vorbeste; bastinas, originar (din...). Loc. adv. In (sau din, prin) toate partile = (de) pretutindeni; (de) peste tot. In nici o parte = nicaieri. In ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? In (sau prin) partea locului = in (sau prin) regiunea despre care se vorbeste; pe acolo. In alta parte = aiurea. 2. Margine, latura, extremitate a unui lucru, a corpului unei fiinte etc.; fiecare dintre cele doua laturi sau dintre fetele ori muchiile unui obiect. ◊ Loc. adv. (Pe) de o parte... (pe) de alta parte... (sau pe de alta...) = intr-un loc..., intr-alt loc...; intr-o privinta..., in alta privinta..., dintr-un punct de vedere..., din alt punct de vedere... Intr-o parte = stramb, oblic, piezis. La o parte: a) intr-o latura, la oarecare distanta, mai la margine; b) izolat, separat. ◊ Expr. A se da la o (sau intr-o) parte = a se da in laturi, a face loc sa treaca cineva; p. ext. a se eschiva, a se feri (sa actioneze, sa ia pozitie). La o parte! = fereste-te! fa loc! A da la o parte = a) a deplasa lateral; b) a indeparta, a elimina. A pune la o parte = a economisi, a strange. A lasa la o parte = a renunta la..., a inceta sa... (Fam.) A fi (cam) intr-o parte = a fi zapacit, ticnit, nebun. 3. Directie, sens (in spatiu); 4. Fig. Punct de vedere intr-o problema data; privinta. Din partea mea fa ce vrei. III. Categorie sociala, profesionala etc.; tabara, grup, colectivitate; persoanele care alcatuiesc o asemenea categorie, tabara etc. ◊ Loc. adj. Din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatalui) = care face parte din familia mamei (sau a tatalui). ◊ Expr. A fi (sau a se declara) de partea cuiva = a fi alaturi de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva. A avea de partea sa = a avea in favoarea, in sprijinul sau. A lua (sau a tine) parte (sau partea) cuiva = a apara, a sustine; a favoriza. (Pop.) A se arunca (sau a se da) in partea cuiva = a semana cu cineva (din familie). Din partea cuiva = in numele, ca reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (Pop.; in sintagmele) Parte(a) barbateasca = (fiinta de) s*x masculin; totalitatea barbatilor. Parte(a) femeiasca = (fiinta de) s*x feminin; totalitatea femeilor. 2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etc. interesate intr-o actiune, intr-o afacere sau intr-un proces; fiecare dintre statele implicate intr-un conflict, angajate in tratative etc. ◊ Parte contractanta = fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etc. intre care a fost incheiat un contract, un acord. – Lat. pars, -tis.

FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinta. A fi sau a nu fi. ◊ Expr. De cand sunt (sau esti etc.) = (in legatura cu o negatie) de cand ma aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodata. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! sa zicem ca se poate! Treaca-mearga!. 2. A se afla, a se gasi intr-un anumit loc, la o anumita persoana. Cine-i acolo? ♦ A-si avea originea, a se trage, a proveni. De unde esti? 3. A trai, a vietui, a o duce; (despre lucruri, situatii, actiuni etc.) a dura, a dainui, a tine. Vechi obiceiuri care sunt si astazi. ◊ Expr. Cat e lumea si pamantul = totdeauna; (in constructii negative) niciodata. ◊ (Impers.; urmat de determinari temporale, fixeaza momentul unei actiuni, sugereaza trecerea timpului etc.) Era intr-o seara. E mult de atunci. 4. A se indeplini, a se intampla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost. ◊ Expr. ce-o fi, o fi exprima indiferenta, neputinta sau resemnarea cuiva in fata unei situatii. Fie! = a) accept sa se faca asa cum sustii; b) merita, nu e pacat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-as crede)! Asa a fost sa fie = asa a trebuit sa se intample, era inevitabil ca lucrurile sa se petreaca in alt chip. (Fam.) Este? = nu-i asa (ca am dreptate, ca se confirma ceea ce spun) ? 5. A avea pretul...; a costa, a valora. Cat sunt vinetele? 6. (In superstitii, ghicitori etc.) A insemna, a prevesti, a fi semn ca... Ce e cand ti se bate tampla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a buna) = a prevesti ceva rau. B. (Cu functie copulativa) 1. (formeaza, impreuna cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ◊ Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se gasi intr-o situatie prielnica, favorabila, a avea parte de liniste, de multumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (intr-o disputa). 2. (construit cu dativul; impreuna cu un nume predicativ, exprima o stare sau o actiune aratate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ◊ Expr. Ce mi-e (sau ti-e etc.)... = ce importanta are, ce folos decurge din... (Fam.) Ti-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (In constructii impersonale, cu subiectul logic in dativ; in legatura cu notiuni exprimand un sentiment, o senzatie, o stare sufleteasca) A simti. Mi-a fost greu. ◊ Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i placea, a indragi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ti-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propozitie secundara cu verbul la conjuctiv) imi pasa, imi vine (greu sau usor); port grija, sunt interesat. ◊ Expr. Mi-e (sau ti-e etc.) ca... (sau sa nu...) = ma tem (sau te temi etc.) ca... (sau sa nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o notiune temporala) A urma (sa se faca), a trebui (sa se faca). Cand a fost sa plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect si urmat de un verb la conjunctiv) A avea putinta, posibilitatea, ocazia sa...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult pana sa... Era sa moara. 6. (Impers.; urmat de un suspin) A putea, a trebui, a considera ca este cazul sa..., a se cuveni. E ceva de facut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, serveste la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formeaza timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formeaza viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu conditionalul prezent formeaza perfectul optativ-conditional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formeaza perfectul conjunctivului) Sa fi spus. 4. (Cu infinitivul formeaza perfectul infinitivului) Se poate lauda a fi invatat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formeaza prezumtivul prezent si perfect) Sa se fi afland multi in lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, serveste la alcatuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. si pop. is, prescurtat -s), esti (pr. iesti), este (pr. ieste, prescurtat e, ii, i), suntem (acc. si: suntem); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv sa fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).

STI, stiu, vb. IV. I. 1. Tranz. si intranz. (Folosit si absol.) A avea cunostinta (de...), a fi informat (in legatura cu...), a cunoaste. ◊ Loc. adv. Pe stiute = in cunostinta de cauza. Pe nestiute = a) fara sa-si dea seama; b) in ascuns, pe furis, tiptil. ◊ Expr. (Tranz., absol.) Nu stiu, n-am vazut = sunt cu totul strain de ceva, nu am idee de nimic. Stiu eu (sau stii tu etc.) ce stiu (sau stii etc.) sau las' ca stiu eu, se spune pentru a arata ca cineva cunoaste bine o situatie si ca nu poate fi indus in eroare. Stii ce? sau stii ceva?, stii una? = fii atent la ce-ti spun, asculta ceea ce am sa-ti spun. (Numai) Dumnezeu stie sau stie Dumnezeu, se spune pentru a sprijini o afirmatie sau o negatie. Dumnezeu (mai) stie sau d****l (mai) stie, se spune pentru a exprima o nedumerire, neputinta de a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranta. (Intranz.) A-i sti (cuiva) de urma = a sti unde se afla cineva. Pe cat (sau dupa cat) stiu = dupa informatiile pe care le am. 2. Tranz. A lua cunostinta de...; a afla, a auzi. 3. Tranz. A cunoaste pe cineva (din toate punctele de vedere). ♦ Refl. A se cunoaste pe sine, a avea cunostinta ca este intr-un anumit fel; a se vedea intr-un anumit fel. ♦ Refl. recipr. A se cunoaste unul pe altul; a avea legaturi de prietenie. 4. Intranz. A tine seama de ceva, a lua in consideratie; a avea teama sau respect de cineva. ♦ Tranz. A recunoaste pe cineva sau ceva drept... ♦ A avea parte de ceva, a se bucura de ceva. 5. Intranz. A se interesa de..., a se ingriji de... II. Tranz. 1. A poseda cunostinte sistematice intr-un domeniu, a stapani o stiinta, o arta etc. ◊ Expr. A sti carte = a sti sa scrie si sa citeasca; p. ext. a avea cunostinte temeinice intr-un domeniu, a fi invatat. A sti pe de rost (sau pe dinafara, ca pe apa, ca apa, ca pe Tatal nostru) = a putea reproduce intocmai, din memorie, fara greseala. ♦ A vorbi si a intelege o anumita limba. ♦ A se pricepe sa faca ceea ce trebuie, a avea indemanarea, abilitatea necesara intr-o anumita imprejurare. ◊ Expr. A nu (mai) sti ce sa (se) mai faca = a nu mai gasi nici o solutie pentru a iesi dintr-o incurcatura. A nu mai sti ce sa faca de... = a fi coplesit de... A nu sti de unde s-o apuce = a nu se pricepe de unde sa inceapa un lucru. (Absol.) Stiu eu? exprima o indoiala, o nesiguranta, o sovaire. 2. A putea, a fi in stare sa faca ceva; a fi apt pentru ceva. ♦ A fi hotarat sa faca ceva. ◊ Expr. A nu sti ce vrea = a nu putea lua o hotarare, a fi nedecis; a sovai. 3. A tine minte, a-si aminti. 4. A-si da seama, a intelege, a pricepe. ◊ Expr. A nu (prea) sti multe = a riposta indata (la provocarea cuiva). Mai stii sau mai stiu (si) eu, mai stii pacatul, de unde stii!? = se prea poate, nu poti fi sigur ca nu e asa. Nu stiu cum = in mod inexplicabil. A fi nu stiu cum = a fi ciudat, bizar. A-i fi (cuiva) nu stiu cum sa... = a-i fi (cuiva) greu sau penibil sa... (Substantivat) Un nu stiu cum sau un nu stiu ce = ceva nelamurit; farmec deosebit, nedefinit. (Intranz.) A nu sti de gluma = a fi suparacios. 5. A prevedea. ♦ A presupune, a banui. 6. A avea certitudinea, a fi sigur de ceva. ◊ Expr. Sa stiu (bine) ca... sau de-as sti ca... = chiar daca... ♦ Refl. impers. A fi lucru bine cunoscut. – Lat. scire.

GUSTA, gust, vb. I. I. Tranz. si intranz. 1. A lua putin dintr-o mancare sau dintr-o bautura spre a le afla gustul. 2. A manca sau a bea in cantitati mici, spre a-si potoli (pentru putin timp) foamea, setea sau pofta; p. gener. a manca. II. Tranz. Fig. 1. A avea parte, a se bucura de ceva. 2. A pretui, a-i placea cuiva ceva. – Lat. gustare.

ROTATIV, -A, rotativi, e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre miscari) Circular. 2. Adj. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o miscare de rotatie partiala; care are parti rotitoare. 3. S. f. Masina pentru tiparirea ziarelor si a publicatiilor de mare tiraj, care are forma de imprimare si suprafata de presiune cilindrice. – Din fr. rotatif.

VULNERABIL, -A, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi ranit. ♦ Fig. Care poate fi atacat usor; care are parti slabe, defectuoase, criticabile. ◊ Punct vulnerabil = parte slaba a cuiva; punct sensibil, punct nevralgic. – Din fr. vulnerable, lat. vulnerabilis.

COREGENT, coregenti, s. m. Persoana care are parte egala la domnie cu monarhul, domnind efectiv pe langa acesta. – Din fr. coregent.

CONJUGAT, -A, conjugati, -te, adj. Unit, legat impreuna. ◊ (Biol.) Nervi conjugati = nervi care au aceeasi functie. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel asezate incat razele de lumina rasfrante dintr-unul se unesc in celalalt si invers. Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect si punctul corespunzator de pe imaginea obiectului obtinuta cu ajutorul unui sistem optic. (Mat.) Numere conjugate = doua numere complexe care au partile reale egale, iar partile imaginare egale si de semne contrare. Regula conjugata = reunirea a doua sau mai multor reguli de trei simple. – Din fr. conjugue.

SEMNA vb. 1. a iscali, a subscrie, (rar) a subsemna, (inv.) a subiscali. (A ~ un act, o scrisoare.) 2. a se iscali, (pop.) a se scrie. (Te rog sa te ~ aici.) 3. a incheia. (Am aflat ca partile au ~ conventia.)

avea vb., ind. prez. 1 sg. am, 2 sg. ai, 3 sg. are, 1 pl. avem, 2 pl. aveti, 3 pl. au, perf. s. 1 sg. avui/avusei, 1 pl. avuram/avuseram, m. m. c. perf. 3 sg. avusese; conj. prez. 3 sg. si pl. aiba; imper. 2 sg. ai, 2 pl. aveti, neg. 2 sg. nu avea/n-avea, 2 pl. nu aveti/n-aveti; part. avut

BOTA² ~e f. Vas din doage, infundat la ambele parti, avand o mica deschizatura la capac, folosit pentru transportarea si pastrarea lichidelor. /Orig. nec.

A SE BUCURA ma bucur intranz. 1) A fi cuprins de bucurie; a avea bucurie. 2) A manifesta bucurie; a-si arata bucuria. 3) A dispune tragand foloase, a avea parte; a beneficia. ~ de drepturi. ~ de libertate. /Cuv. autoht.

CIUNG ~ga (~gi, ~ge) 1) (despre maini) Care a fost retezat; supus retazarii; ciunt. 2) (despre plante) Care are parti rupte sau taiate; ciunt. 3) si substantival (despre persoane) Care este lipsit de o mana; fara o mana. /cf. it. cionco

CIUNT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre parti ale corpului) Care a fost retezat sau rupt; supus ciuntirii; ciung. 3) si substantival (despre fiinte) Care este lipsit de o parte a corpului; fara o parte a corpului. 3) (despre plante) Care are parti rupte sau taiate; ciung. /Contaminare dintre ciot + ciung

DES¹ deasa (desi, dese) 1) (despre corpuri compuse din elemente de acelasi fel) Care are partile componente foarte apropiate unul de altul. Padure deasa. Pieptene ~. 2) (despre multimi, populatii) Care este numeros intr-un spatiu restrans. 3) (despre tesaturi) Care este tesut strans. 4) (despre fapte, fenomene, actiuni) Care se repeta de mai multe ori la intervale mici de timp. Respiratie deasa. 5) (despre ploaie, ceata etc.) Care se caracterizeaza printr-un inalt grad de concen-tratie; care este foarte compact; dens. 6) si adverbial(despre miscari care se repeta) Care vadeste iuteala. /<lat. densus

A INCHEIA² inchei tranz. 1) (adunari, cuvantari, texte etc.) A duce pana la capat; a sfarsi; a termina; a ispravi. ~ discutia. 2) (coloane, randuri etc.) A intregi formand partea de la urma. 3) (acorduri, tratate, conventii etc.) A adopta prin semnaturile reprezentantilor; a consimti sa respecte printr-o intelegere reciproca; a contracta. Partile au ~t conventia. ◊ ~ un proces-verbal a fixa un fapt de natura juridica intr-un act oficial. 4) A face sa se incheie. /<lat. inclavare

A SE INVREDNICI ma ~esc intranz. 1) A se dovedi vrednic (de realizarea unui lucru). 2) (urmat de o propozitie complementara) A avea norocul sau cinstea; a avea parte. 3) A gasi de cuviinta; a binevoi; a catadicsi. /in + vrednicie

MALAIET ~iata (~ieti, ~iete) 1) (despre unele ciuperci, legume etc.) Care are partea comestibila moale si fainoasa. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de vigoare si energie; molatic; molau. /malai + suf. ~iet

PALARIE ~i f. 1) Acoperamant pentru cap, format dintr-o calota cu boruri. ~ de paie. ◊ A pocni (sau a plesni) (pe cineva) drept in ~ a-i atinge punctul vulnerabil. 2) parte componenta a unor obiecte sau a unor plante care are forma unui astfel de acoperamant (aflat pe un suport). ~a ciupercii. ◊ ~a-sarpelui ciuperca foarte otravitoare, avand partea superioara rosie cu pete albe; muscarita. ~ de fier portiune oxidata, aflata la suprafata unui zacamant de metal. [G.-D. palariei] /Orig. nec.

PUPITRU ~e n. 1) Masa mica avand partea de deasupra inclinata, la care se poate citi, scrie sau desena. 2) Suport pentru note muzicale. ◊ La ~ la conducerea unei orchestre in calitate de dirijor. 3) Suport pentru manuscrise, folosit de corectori. 4) : ~ de comanda panou pe care sunt instalate dispozitivele de comanda ale unui sistem tehnic; panou de comanda; tablou de comanda. /<fr. pupitre

RAU³ rele n. 1) Calitate care intruchipeaza tot ce este negativ. ~l aduce daune. ◊ De ~l cuiva din cauza cuiva. Cu parere de ~ cu regret. A vrea (sau a voi, a dori) (cuiva) ~l a dori (cuiva) sa aiba parte de lucruri neplacute. De bine, de ~ desi nu este asa cum trebuie, dar te poti impaca si cu ceea ce este. A meni ~ a prezice cuiva o nenorocire; a cobi. Uita-te-ar relele! urare glumeata de bine la adresa cuiva. ~ de mare stare de boala care apare la unii calatori pe mare. ~ de munte stare de indispozitie generala care apare in timpul urcarii la mari inaltimi. 2) Principiu care vine in contradictie cu morala; fapta nesocotita. ◊ A vorbi de ~ pe cineva a barfi pe cineva. /<lat. reus

TELETERMOMETRU ~e n. Termometru cu citire de la distanta, avand partea care masoara in contact cu corpul supus masurarilor. /<fr. telethermometre

VOSTRU¹ voastra (vostri, voastre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de persoana carei i se adreseaza cineva si de grupul din care face parte). ◊ Ai vostri cei apropiati voua. /<lat. voster

COREGENT s.n. Persoana care are parte legala la domnie impreuna cu monarhul, domnind efectiv pe langa acesta. [Cf. fr. coregent].

insorti, pers. 3 sg. insorteste, vb. IV refl. (inv.) 1. a fi desemnat, a iesi la sorti. 2. a avea parte, a-i fi ursit, a-i fi dat (ceva, sa ...).

TABLOU s.n. I. 1. Pictura sau desen executat pe o panza, pe un carton etc. (care se asaza de obicei pe un perete, pe un suport etc.). ♦ A ramane tablou = a ramane surprins, inlemnit. ♦ Tablou simfonic = lucrare simfonica alcatuita dintr-o singura parte, avand un program cu continut plastic sau descriptiv. 2. (Fig.) Priveliste, scena de mari proportii care atrage luarea aminte, impresioneaza vederea. 3. Descriere a unei privelisti, a unui obiect sau a unei persoane etc., facuta oral sau in scris (mai ales intr-o opera literara). 4. (Teatru) Subdiviziune a unui act, cuprinzand mai multe scene, care se desfasoara in acelasi decor. 5. Tabel, schema. 6. Grafic cuprinzand o grupare de termeni, de simboluri, de numere, aranjate in siruri si coloane. ♦ Tabloul periodic al elementelor = tablou in care elementele chimice sunt dispuse in siruri si coloane, dupa greutatea lor atomica. II. (Tehn.) Panou sau placa subtire de metal sau de marmura cuprinzand mai multe instrumente de masura, aparate de control etc., cu care este inzestrat un aparat, o masina etc. [< fr. tableau].

TIARA s.f. (Ist.) Acoperamant de cap purtat de regii vechilor persi, ai partilor si ai altor popoare din Asia. ♦ Mitra papala formata din trei coroane suprapuse. [Pron. ti-a-. / < it., lat., gr. tiara].

UVERTURA s.f. Compozitie muzicala orchestrala compusa de obicei ca introducere la o opera, la un balet. ♦ Piesa orchestrala de concert, alcatuita dintr-o singura parte, avand la baza un program, si care nu are legatura cu vreun spectacol. ♦ Piesa instrumentala constituind partea introductiva a suitelor preclasice. [< fr. ouverture, cf. germ. Ouverture].

AMFINEURIENI s. m. pl. clasa de moluste marine, avand partea dorsala cu placi calcaroase. (dupa fr. amphineures)

CONJUGAT, -A adj. unit, legat impreuna. ♦ nervi ~ti = nervi care indeplinesc aceeasi functie; focare e = focarele unui sistem optic asezate astfel incat razele de lumina rasfrante dintr-unul se reunesc in altul si invers; puncte e = oricare dintre punctele unui obiect si punctul corespunzator de la imaginea obiectului obtinuta cu ajutorul unui sistem optic; frunze e = frunze cu foliolele imperecheate; numere e = numere complexe care au partile reale egale, iar partile imaginare egale si de semne contrare. (< fr. conjugue)

COREGENT s. m. persoana care are parte legala la domnie impreuna cu monarhul, domnind efectiv pe langa acesta. (< fr. coregent)

OXIUR s. m. vierme nematod parazit in intestinul omului si al unor animale, avand partea terminala ascutita. (< fr. oxyure)

TIARA s. f. 1. acoperamant de cap purtat de regii vechilor persi, ai partilor si ai altor popoare orientale. 2. mitra papala, din trei coroane suprapuse. (< fr. tiare, lat. tiara)

NUMBAT s. m. mamifer marsupial stravechi din Australia, asemanator cu veverita, avand partea anterioara a corpului cu o blana galben-rosiatica, care trece treptat in negru-inchis spre partea dinapoi; se hraneste cu termite; furnicar.

naiba s. m. art. – D****l. Probabil din tc. (arab.) naibe „nenorocire” (Loebel 68; Seineanu, Semasiol., 61), prin intermediul tig. naibah „ghinion” (Graur 175); e mai curind o imprecatie generica decit un nume propriu al demonului. Der. propusa de la n’aiba (parte de noi) nu pare normala (duca-se pe pustiu sau uciga-l toaca sint alte denumiri ale demonului; dar duca-se sau uciga-l, separat, nu au sens). Din arab. la’ib, cf. sp. naipe (Lokotsch 1389) este putin probabil. – Der. naibui, vb. (a trimite la d****l).

ROTATIV, -A (< fr.) adj. 1. (Despre miscari) Circular. 2. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o miscare de rotatie partiala; care are parti rotitoare. ♦ (Substantivat, f.) Masina de inalta productivitate pentru tiparirea publicatiilor de tiraj mare, la care forma de imprimare si suprafata de presare (printre care trece hartia) sunt cilindrice; exista r. pentru hartie in coli si r. pentru hartie in bobine.

calcii n., pl. ie (lat. calcaneum, calcii, calcare, a calca, d. calx, calcis, calcii; it. calcagno. V. incalt, soson). partea din apoi [!] a talpii (aceia cu care calci intii). Aceiasi parte a incaltamintelor si ciorapilor. Lovitura de calcii. – In est calcai. V. toc.

2) coace si coa (oa dift.) adv. (lat. ecu-hacce si eccu-hac, de unde s´a facut acoace [care exista pina azi in est in intr´acoace, in coace], apoi coace, ca si acice-cice si acolo-colo; it. qua, sp. aca, pg. ca; vit. cia, fr. ca; pv. sa). Spre mine, in directiunea mea: vino´n coace, du-te´n colo. Fam. A avea pe „vino´n coace”, a fi dragalas, dragastos, atragator, simpatic. De(la) un timp in coace, de cit-va timp. In coace si´n colo, in amindoua (sau si in toate) directiunile, in toate partile: am cautat in coace si´n colo, si n´am gasit nimic! Intr´acoace (est si nord), in coace. Din coace, din spre mine: sa pornim din coace´n colo (in est si nord dintr´acoace intr´acolo). – Se zice tot asa de des si in coa, din coa, mai ales in vest. V. colo, dincoace, dincolo.

conjunctiune f. (lat. conjunctio, -onis, d. conjungere, a uni. V. ajung, jug, junctiune). Uniune. Gram. Cuvint invariabil, care serveste sa lege doua vorbe sau doua propozitiuni (de ex.: ca, sa). Astr. Intilnirea aparenta a doua stele in aceiasi parte a zodiacului. – Si -unctie.

crap, a -a v. intr. (vrom. crep, d. lat. crepo, -are, part. crepitus, pop. crepatus, a pirli; it. crepare, pv. crebar, fr. crever, sp. pg. quebrar). Explodez, ma sparg, plesnesc, ma deschid (de caldura, de uscaciune, de ger, din cauza unei lovituri). Fam. Mor de multa sfortare, de un anevrizm [!]: calu a crapat de fuga, el a mincat pin´a crapat. A crapa de necaz, a fi foarte furios ca nu te poti razbuna. V. tr. Fac sa explodeze ori sa se sparga (o ghiulea, o peatra [!]). Deschid putin: a crapa usa. Despic (Munt.): a crapa lemne. V. refl. Se crapa de ziua, se lumineaza de ziua, apare crepusculu. – Vechi si azi in Trans. pe alocurea crep, crepi, creapa, sa crepe, crepat, in Munt. crap, crapi, crapa, sa crape, crapat. Cp. cu rabd.

BELDITA, beldite, s. f. Peste mic, asemanator cu obletul, cu spinarea albastra-verzuie, avand pe partile laterale cate doua linii paralele intrerupte (Alburnoides bipunctatus) – Et. nec.

BILATERAL, -A, bilaterali, -e, adj. 1.Care are doua parti (sau doua laturi) opuse, simetrice. 2. Care priveste in acelasi timp doua laturi sau aspecte (fundamentale) ale unui intreg. 3. (Despre date, contracte, conventii) Care obliga in mod reciproc partile interesate. – Din fr. bilateral.

CAIMAN¹, caimani, s. m. Specie de crocodil din America Centrala si de Sud care are pe partea ventrala placi osoase mobile. – Din fr. caiman.

GRAMAJ s. n. Masa (ori greutate), exprimata in grame, pe care trebuie sa o aiba o parte dintr-un material. – Din fr. grammage.

MATCA, matci, s. f. I. 1. Albie (minora) a unei ape curgatoare; pat², fagas, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra in) matca = a reveni la starea obisnuita a lucrurilor, a-si relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matca = a readuce (pe cineva) la calea cea buna. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgatoare. 2. Fig. Origine, obarsie, inceput, izvor; spec. loc de nastere; familie, neam din care se trage cineva. 3. parte a navodului in care se strang pestii cand navodul este tras din apa; matita. II. 1. Albina femela mai mare decat albinele lucratoare, care depune oua; regina, mama. ◊ Expr. Ca un roi fara matca = dezorientat, zapacit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel putin un an, care a roit o data sau de mai multe ori; roi². III. parte din foile unui chitantier, bonier, dosar etc. care ramane dupa ce s-au rupt partile (sau foile) detasabile; cotor. – Din bg., scr. matka.

SEMIANARHIST, -A, semianarhisti, -ste, adj. Care are, in parte, caracteristicile anarhismului. [Pr.: -mi-a-] – Semi- + anarhist.

SURUB, suruburi, s. n. 1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ◊ Loc. adv. In surub = in forma de cerc sau de spirala. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele. A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Fig. Vartej de apa. [Var.: surup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.

PARASTAS, parastase, s. n. Slujba religioasa facuta pentru pomenirea celor morti; p. ext. praznic care se face dupa o astfel de slujba; pomana. ♦ (Pop.; concr.) Colac oferit preotului sau persoanelor care au luat parte la aceasta slujba. [Var.: (reg.) parastas s. n.] – Din sl. parastasu, ngr. parastasis.

partaS, -A, partasi, -e, s. m. si f. 1. Persoana care participa (impreuna cu altele) la o activitate, care ia parte la o actiune; participant; spec. complice. ♦ (Rar) Partizan, adept. ♦ Persoana careia cineva ii incredinteaza gandurile, planurile, sentimentele sale intime; confident. 2. Persoana care se bucura (impreuna cu altele) sau beneficiaza de un bun spiritual ori care impartaseste (cu altele) un necaz, o nenorocire. 3. Persoana care primeste o parte dintr-un bun material sau care stapaneste ori foloseste un bun material impreuna cu o alta persoana. – parte + suf. -as.

FIERE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbena-verzuie, secretat de ficat; bila¹. ◊ Expr. A varsa fiere, se zice despre o persoana plina de necaz, de ciuda, de manie (care se manifesta cu violenta). ♦ Fig. Amaraciune, suparare, necaz. 2. (Si in sintagma basica fierii) Vezicula biliara. ◊ Expr. A-i crapa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necajit, manios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pamantului = a) planta erbacee medicinala cu flori rosietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) planta erbacee inferioara, cu talul tarator, avand pe partea inferioara rudimente de frunza (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbusti tropicali si mediteraneeni din care se extrage saburul; a) arbust inalt de 3-4 m, cu frunze mari si flori violacee dispuse intr-un spic (Aloe ferox); b) arbust inalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse in rozeta (Aloe succotrina). – Lat. *fele (= fel).

CIUNT, -A, ciunti, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre par) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezata, rupta. [Var.: ciont, cioanta adj.] – Probabil contaminare intre ciot si ciung.

LIHNI, lihnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales la part.) A avea o senzatie de sfarseala, de slabiciune (mai ales din cauza foamei). ◊ Expr. (Refl.) A i se lihni cuiva = a-i veni cuiva rau (de foame, de oboseala etc.) [Var.: aligni vb. IV] – Et. nec.

UVERTURA s.f. ♦ Piesa orchestrala de concert de sine statatoare, dintr-o singura parte si avand la baza un program.

TRIpartIT, -A, tripartiti, -te, adj. Care are trei parti; din trei parti. ♦ Care are loc intre trei state sau trei partide. – Din fr. tripartite.

DESOSAT, -A, desosati, -te, adj. 1. (Despre dinti) Care are dezvelita partea inferioara, prin retragerea gingiei. 2. (Despre plante) Care are radacina iesita din pamant. – V. desosa.

SEMIAGNOSTIC, -A, semiagnostici, -ce, adj. Care are, in parte, caracteristicile agnosticismului. [Pr.: mi-ag-] – Semi- + agnostic.

SEMIFEUDAL, -A, semifeudali, -e, adj. Care are o parte din caracteristicile feudalismului, care are ramasite ale oranduirii feudale. [Pr.: -fe-u-] – Semi- + feudal.

ROL s. 1. (inv.) parte. (A avea un ~ intr-o piesa.) 2. partitura. (Actorul a beneficiat de un ~ generos.) 3. v. personaj. 4. v. functie. 5. v. atributie. 6. v. menire. 7. v. scop.

SECTIUNE s. 1. v. sectionare. 2. v. bucata. 3. v. profil. 4. diviziune, parte. (Lucrarea are trei mari ~.)

BETEAG ~eaga (~egi, ~ege) pop. 1) si substantival (despre fiinte) Care are o parte a corpului mutilata sau deformata; schilod; infirm; calic. A fi ~ de o mana. 2) (despre membre) Care este ciuntit sau deformat; schilod. /<ung. beteg

CALIC ~ca (~ci, ~ce) si substantival 1) (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilata sau deformata; schilod; infirm. 2) Care este foarte sarac; care cerseste; cersetor; milog. 3) Care face economii exagerate; avar; zgarcit. /<ucr. kalika

CVARTAL ~e n. 1) parte a unui oras (initial a patra parte) care are anumite trasaturi specifice; cartier. 2) Interval de timp egal cu patru luni. /<germ. Quartal

INFIRM ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilata sau deformata; calic; beteag; schilod. /<fr. infirme, lat. infirmus

LULEA ~ele f. Obiect folosit la fumat, avand o parte ingrosata, cu cavitate inauntru, in care se pune tutunul, si alta, in forma de tub, prin care se trage fumul; pipa. ◊ Amorezat (sau indragostit) ~ foarte indragostit. 2) Cantitate de tutun cat incape in cavitatea acestui obiect. [Art. luleaua] /<turc. lule

MIRISTE ~i f. 1) Camp de pe care s-a cosit graul sau alte cereale si pe care au ramas partile inferioare ale tulpinilor. 2) fig. Barba tepoasa. /<bulg. meriste

partaS ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana care ia parte la o actiune in comun cu alta; participant. 2) Persoana care adopta si sustine o cauza; partizan; adept. 3) Persoana care poseda un bun impreuna cu alta (sau altele). /parte + suf. ~as

A PAZI ~esc tranz. 1) (persoane, lucruri, bunuri materiale etc.) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a supraveghea; a veghea; a proteja; a ocroti; a apara. 2) rar (reguli, norme, legi etc.) A traduce cu strictete in viata; a indeplini intocmai; a respecta. 3) inv. (persoane) A urmari pe ascuns. 4) (persoane, lucruri) A apara pe toate caile (punand la adapost); a feri. ◊ Pazea! fereste! da-te la o parte. De-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi de-ar sti omul ce primejdie il asteapta, s-ar feri la timp de ea. ~ ca lumina ochilor (sau ca ochii din cap) a pastra cu multa grija, cu sfintenie (ca pe un lucru sfant). A lua la trei pazeste a dojeni aspru; a lua la trei parale. /<sl. paziti

PIPA ~e f. 1) Obiect folosit la fumat, avand o parte ingrosata cu o cavitate inauntru, in care se pune tutunul, si alta in forma de tub, prin care se trage fumul; lulea. 2) Piesa de portelan folosita pentru protejarea conductelor electrice exterioare la intrarea lor in perete. /<ung. pipa

SAPALIGA ~gi f. Sapa mica, lunguiata (avand in partea opusa a taisului doi sau trei colti); sapa de plivit; sapa de gradina.[G.-D. sapaligii] /sapa + suf. ~aliga

SCHILOD ~oada (~ozi, ~oade) si substantival 1) (despre fiinte) Care are o parte de corp mutilata sau deformata; calic; infirm. 2) (despre membre) Care a fost supus mutilarii; ciuntit; deformat; anchilozat. /Orig. nec.

STACOJ ~i m. inv. 1) Crustaceu asemanator cu racul, dar de talie mai mare; homar. 2) Crustaceu dulcicol cu carapacea neagra-verzuie, avand in partea anterioara a corpului o pereche de clesti lungi si vigurosi; rac. /<ngr. stakos

TRILATERAL ~a (~i, ~e) Care are trei parti laterale; cu trei laturi. /<fr. trilateral

TRIpartIT ~ta (~ti, ~te) 1) Care are trei parti; constand din trei parti. 2) (despre pacte, intelegeri) Care se realizeaza prin asocierea a trei state sau trei partide; realizat cu participarea a trei parti. Acord ~. 3) Care include reprezentanti din trei state; cu reprezentanti din trei state. Comisie ~ta. /<fr. tripartite

VIESPE ~i f. 1) Insecta asemanatoare cu albina, care traieste izolat sau in roiuri, avand in partea posterioara a abdomenului un ac veninos. 2) fig. Femeie rea. [G.-D. viespii] /<lat. vespa

COTITATE s.f. Suma la care se ridica partea fiecaruia dintr-un intreg; cota. ◊ Cotitate disponibila = parte din avere de care se poate dispune in viata sau prin testament, libera de orice obligatii legale de mostenire. [Cf. fr. quotite < lat. quotus – cat].

DIGASTRIC adj., s.m. (Muschi) care are o parte carnoasa la fiecare terminatie si o portiune tendinoasa intermediara. [< fr. digastrique].

GLUTINATIE s.f. (Chir.) Unire a unor parti care au fost taiate, divizate. [Gen -iei, var. glutinatiune s.f. / cf. fr. glutination, lat. glutinatio].

NEMATODE s.n.pl. (Zool.) Clasa de viermi filiformi paraziti, care au in partea din fata o gura aparenta; (la sg.) vierme din aceasta clasa. [Sg. nematod, var. nematozi s.m.pl. / < fr. nematodes, cf. gr. nema – filament, eidos – forma].

TALON s.n. 1. Portiunea de deasupra calcaiului unui ciorap. ♦ (Rar) Talus. 2. Partida la jocul de carti. 3. Marginea tare si ingrosata a unei anvelope, care se introduce in janta rotii. 4. parte care ramane la cotorul unui chitantier, al unui bonier etc., dupa ce s-au rupt partile detasabile. 5. (Arhit.) Mulura convex-concava formata din doua arcuri de cerc care se racordeaza. 6. (Muz.) partea de la capatul de jos al arcusului. [< fr. talon].

GRAMAJ s.n. Greutate exprimata in grame, pe care trebuie s-o aiba o parte dintr-un material. [< gram + -aj].

LITRAJ s.n. Capacitate masurata in litri pe care trebuie s-o aiba o parte dintr-un lichid. ♦ Capacitate cilindrica a unui motor. [< fr. litrage].

SEMIAGNOSTIC, -A adj. Care are, in parte, caracteristicile agnosticismului. [Pron. -mi-ag-. / et. incerta].

SEMIFEUDAL, -A adj. Care are o parte din caracteristicile feudalismului; care are ramasite ale oranduirii feudale. [Pron. -fe-u-. / < semi- + feudal, dupa rus. polufeodalnii].

ACTIONARIAT s. n. sistem in care salariatii unei intreprinderi sunt coproprietari ai unei parti din actiuni. (< fr. actionnariat)

COTITATE s. f. suma la care se ridica partea fiecaruia dintr-un intreg; cota. ♦ ~ disponibila = parte din avere de care se poate dispune in viata sau prin testament, libera de orice obligatii legale de mostenire. (< fr. quotite)

GRAMAJ s. n. greutate exprimata in grame, pe care trebuie s-o aiba o parte dintr-un material. ◊ greutate in grame pe metru patrat a hartiei de papetarie. (< fr. grammage)

NEMATOZI sg. -tod/ s. m. pl. clasa de viermi paraziti nematelminti, filiformi, care au in partea din fata o gura aparenta. (< fr. nematodes)

SEMIAGNOSTIC, -A adj. care are in parte caracteristicile agnosticismului. (< semi- + agnostic)

SHELTERDECK LTARDEC/ s. n. nava maritima cu doua punti, avand la partea superioara si in bordurile interpuntii deschideri ce pot fi inchise etans, la incarcarea si descarcarea navei. ◊ puntea superioara. (< engl. shelterdeck)

STEGOZAUR s. m. dinozaurian erbivor fosil, cu capul foarte mic in raport cu trunchiul si cu membrele anterioare mai scurte, pe partea dorsala avand doua randuri de placi osoare triunghiulare. (< fr. stegosaure)

TALON s. n. 1. partida la unele jocuri de carti. 2. portiunea de deasupra calcaiului unui ciorap. 3. marginea tare si ingrosata a unei anvelope, care se introduce in janta rotii. 4. parte care ramane la cotorul unui chitantier, bonier etc. dupa ce s-au rupt partile detasabile. ◊ document eliberat calatorilor cu avionul, sau cu vaporul care certifica existenta biletului sau permite controlul trecerii lor prin diversele servicii ale (aero)portului. 5. (arhit.) mulura convex-concava formata din doua sferturi de cerc care se racordeaza. 6. (muz.) piesa montata la capatul de jos al unui arcus. (< fr. talon)

TREPIED s. n. 1. scaun, suport cu trei picioare. 2. (tehn.) dispozitiv din trei picioare articulate, avand la partea de sus un stativ pentru fixarea unui aparat. (< fr. trepied)

UNILATERAL, -A adj. 1. asezat pe o singura parte. 2. care are in vedere numai o singura latura a lucrarilor, care se rezuma la un singur domeniu de cunostinte; marginit; arbitrar. ◊ (despre contracte) care creeaza obligatii numai pentru una dintre parti. ◊ (despre un act juridic) emanat de la o singura persoana. (< fr. unilateral)

OPREG, oprege, s. n. Fota (avand in partea de sus o platca tesuta, de care atarna fire groase de lana in diferite culori). [Pl. si: opreguri] – Sb. opreg.

ADEN (ADAN) 1. Golf al Oc. Indian, intre coasta meridionala a Arabiei si Pen. Somalia. Ad. max.: 3.681 m. Comunica cu Marea Rosie prin str. Bab al-Mandeb. Navigatie intensa. Aici se afla ins. Socotra si Perim. 2. Oras si port la golful cu acelasi nume in Yemen; 400 mii loc. (1985, cu suburbiile). Rafinarii de petrol. Aluminiu, ingrasaminte chimice. Santiere navale. Produse alim. Port comercial pe ruta Marea Rosie-G. Persic in timpul stapinirii romane si mai tirziu al celei arabe. Cucerit de otomani (1538), apoi de britanici, care l-au alipit coloniei lor India (1839-1937). Din 1937 colonie a Coroanei. Intre 1963 si 1967 orasul si terit. inconjurator au facut parte din Federatia Arabiei de Sud. In 1967-1990, capitala R.P.D. Yemen.

ASOCIATIA EUROPEANA A LIBERULUI SCHIMB (A.E.L.S.; in engl.: European Free Trade Association – E.F.T.A.), organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Geneva, creata in 1960, din initiativa Marii Britanii, ca o contramasura fata de infiintarea Comunitatii Economice Europene (C.E.E.), in scopul extinderii comertului intre statele membre (Austria, Elvetia, Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Suedia si Finlanda). Din A.E.L.S. au facut parte Danemarca, Irlanda si Marea Britanie, pina in 1973 si Portugalia, pina in 1986, cind s-a decis aderarea lor la C.E.E.

BARCA, familie nobiliara cartagineza, din care au facut parte generalii Hamilcar, Hasdrubal, Hannibal.

BIBLIA, colectie a cartilor sfinte de la „Cartea Facerii” pina la „Apocalipsa”. Carte sacra a crestinismului, B. are doua parti: „Vechiul Testament” (redactat intre sec. 13-2 i. Hr., acceptat si de mozaici) si „Noul Testament” (sec. 1-4 d. Hr.). Continutul, eterogen, cuprinde mituri, doctrina religioasa, texte ritualice si magice, rugaciuni, adevarul lui Dumnezeu despre creatie si mintuire, eseuri filozofice, meditatii si coduri de morala practica, folclor. literatura in proza si versuri, coduri juridice, sfaturi medicale, agricole si gospodaresti etc., apartinind unui numar mare de autori. B. este cea mai raspindita carte din lume, fiind tradusa acum in c. 1.800 de limbi. V. Septuaginta, Vulgata, Biblia de la Bucuresti, Palia de la Orastie.

BILATERAL, -A, bilaterali, -e, adj. 1.Care are doua parti (sau doua laturi) opuse, simetrice. 2. Care priveste in acelasi timp cele doua laturi sau aspecte ale unui intreg. 3. (Despre acte, contracte, conventii) Care obliga in mod reciproc partile interesate. – Fr. bilateral.

ORGANIZATIA COMUNA AFRICANA SI MAURITIANA (O.C.A.M.; in fr.: Organisation Commune Africaine et Mauricienne – O.C.A.M.), organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Bangui (Rep. Centrafricana), creata in 12 febr. 1965, in scopul intaririi cooperarii si solidaritatii africane, accelerarii dezvoltarii lor economice, sociale si culturale si facilitarii consultarilor reciproce in domeniul politicii externe. Intre 1965 si 1971 s-a numit Organizatia Comuna Africana si Malgasa, iar intre 1971 si 1974, Organizatia Comuna Africana, Malgasa si Mauritana. A functionat pana in 1985. Din O.C.A.M. au facut parte: Benin, Republica Centrafricana, Cote d’Ivoire, Mauritius, Niger, Rwanda, Senegal, Seychelles, Togo si Burkina Faso.

atractiune f. (lat. attractio, -onis. V. tractiune). Fiz. Puterea in virtutea careia corpurile si partile aceluiasi corp se atrag reciproc. – Si atractie. – Toate corpurile naturii se atrag mutual in raport direct cu volumu si invers cu patratu distantelor; asta e atractiunea planetara, o mare lege pe care Newton a demonstrat-o si care e cel mai frumos titlu de glorie al sau. Pintr´insa [!] a explicat miscarea planetelor, intoarcerea cometelor, fluxu si refluxu marii, turtirea polilor s. a. Daca aceste corpuri nu cad unele peste altele, cauza e ca-s dotate´n acelasi timp cu o forta de impulsiune care neutralizeaza puterea atractiva; miscarea circulara e rezultatu combinatiunii acestor doua forte. Se numeste forta de coeziune sau atractiune moleculara aceia care se exercita intre partile aceluiasi corp pin [!] contactu imediat.

centiar m. (centi- si ar 1). Aritm. parte dintr´un ar egala cu 1 metru patrat. (Centiaru e singuru submultiplu al arului).

SAMPAN (‹ chin.), ambarcatiune tipica pentru Extremul Orient asiatic, cu fundul plat, adesea cu un catarg, avand in partea centrala o cabina cu pereti din tulpini de bambus.

LANCASTER [lænkəstə], familie regala engleza. Ramura a familiei Plantagenet. Intemeiata de Ioan de Gaunt, fiul regelui Eduard III, duce de Lnacaster (din 1362). Din dinastia L. au facut parte Henric IV (1399-1413), Henric V (1413-1422) si Henric VI (1422-1461, 1470-1471). Conflictul casei de L. cu casa de York (din 1399) a dus la Razboiul celor Doua Roze (1455-1485), incheiat cu victoria casei de York. Blazonul familiei L. a fost un trandafir rosu.

ROTIFERE (‹ fr.; {s} lat. rota „roata” + ferre „a purta”) s. n. pl. Nevertebrate acvatice (c. 2.000 de specii), inrudite cu viermii, nesegmentate, pseudocelomate, cu dimensiuni intre 0,04-3 mm, cu corpul alungit, cilindric sau sferic, avand la partea anterioara una sau doua coroane de cili puternici, care se invartesc ca o roata (Rotatoria), de unde si numele, servind la antrenarea particulelor alimentare spre gura. La partea posterioara au un „picior”, cu care se pot fixa temporar pe suport.

SᾹO FRANCISCO [səu frəsisku] Rio ~, fl. in E Braziliei; 3.199 km (de la izv. lui Rio das Velhas); supr. bazinului hidrografic: 631, 2 mii km ². Izv. din Sierra da Canastra, din partea central-sudica a statului Minas Gerais, dela 1.276 m alt., si curge pe directie predominanta S-NNE pana in aval de Juazeiro, dupa care se indreapta spre E, varsandu-se in Oc. Atlantic la 96 km NE de Aracaju. In partea superioara are un curs rapid, cu multe cascade (din care trei au o cadere de c. 80 m), dupa care se angajeaza pe o vale adanca. Este o importanta artera de comunicatie intre Oc. Atlantic si tinuturile interioare ale tarii. Hidrocentrale (barajele si lacurile de acumulare Tres Marias, Sobradinho, Itaparica); irigatii. Navigabil in cursul inferior si mijlociu, in aval de Pirapora, pe c. 1.400 km. Afl. pr.: Rio das Velhas si Rio Grande.

cotitate f. (fr. quotite, d. lat. quotus, cit, ca quantitas de quantus). Suma fixa la care se suie o cotizatiune. Impozit de cotitate, acela in care se hotaraste imediat suma de plata dupa avere, in opoz. cu impozit de reparatiune. Jur. Cotitate disponibila, acea parte din avere pe care poti s´o lasi cui vrei si care variaza dupa numaru copiilor. (V. rezerva legala).

abstract, -a I. adj. gandit in mod separat de ansamblul concret, real. ◊ in ~ = pe baza de deductii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gandire) greu de inteles; (mat.) numar ~ = numar caruia nu i se alatura obiectul numarat; arta ~a = curent aparut in artele plastice europene la inceputul sec. XX, care se caracterizeaza prin intelectualizarea, reductia abstracta si incifrarea imaginii; abstractionism. II. s. n. 1. parte de vorbire provenita prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o alta parte de vorbire, avand un sens abstract. ◊ ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind actiunea acestuia. 2. categorie filozofica desemnand cunoasterea proprietatilor esentiale si generale. (< germ. abstrakt, lat. abstractus)

CAMBULA, cambule, s. f. Peste marin cu corpul asimetric, foarte turtit, cu amandoi ochii pe aceeasi parte si care traieste pe fundul apelor, culcat pe partea care nu are ochi (Pleuronectes flesus). – Cf. rus., bg. kambala.

CENTIAR, centiari, s. m. Unitate subdivizionara de masura pentru terenuri, egala cu a suta parte dintr-un ar. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. centiare.

HERME s. f. pl. Stalpi de piatra amplasati de-a lungul drumurilor, la raspantii si la intrarea in casele grecesti, avand sapat in partea superioara capul lui Hermes, zeul comertului. – Din n. pr. Hermes.

INDIVIZIUNE s. f. (Jur.) Drept de proprietate pe care doua sau mai multe persoane il au pe cote-parti, asupra unor bunuri privite ca o totalitate nedivizata. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. indivision.

METAFIZIC, -A, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. parte a filozofiei avand drept obiect cunoasterea absoluta, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simturile noastre, care depasesc cadrul experientei. 2. S. m. (Inv.) Metafizician. 3. Adj. Care apartine metafizicii (1), privitor la metafizica; care nu poate fi perceput cu simturile noastre, depasind cadrul realitatii; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisiki, metafisikos, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. metaphysique.

ELECTOR, -OARE, electori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care are mandat din partea unui grup de oameni sa aleaga prin vot pe cineva. ♦ (Inv.) Persoana care reusea sa obtina un mare numar de voturi pentru partidul sau. 2. S. m. (In Imperiul Romano-German) Principe sau arhiepiscop facand parte din colegiul care alegea pe imparat. – Din fr. electeur, lat. elector.

DEparte adv. 1. (Cu sens local) La mare distanta. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanta de... ◊ Expr. Departe de mine gandul = nici nu ma gandesc... Pana departe = pe o distanta mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. Nici pe departe = nici macar putin; deloc. ♦ Intr-un loc indepartat; in departare. A plecat departe. ◊ Expr. Mai departe = dincolo de...; in continuare, inainte. De departe = de la mare distanta, din departare. Ruda de departe = persoana apartinand unei ramuri indepartate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Intr-un moment departat de timpul prezent (in trecut sau in viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprima continuarea unei actiuni sau dainuirea in timp a unei situatii. Nu mai departe = a) (in legatura cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decat..., nu mai tarziu decat... Nu mai departe de ieri; b) (rar, intarind un pronume personal) nu altul, chiar cu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am vazut. – De⁴ + parte.

SEMIARHAIC, -A, semiarhaici, -ce, adj. Care are caractere, in parte, arhaice. [Pr.: -mi-ar-] – Semi- + arhaic.

CENTIAR ~i m. 1) Unitate de masura a suprafetei (egala cu a suta parte dintr-un ar sau cu un metru patrat). 2) Suprafata de pamant de aceasta marime. [Sil. -ti-ar] /<fr. centiare

INCEPUT ~uri n. 1) v. A INCEPE. 2) Prima realizare intr-un domeniu de activitate; debut. A avut un ~ bun. 3) parte care incepe sau cu care incepe ceva. ~ul anului. ◊ De la ~ din capul locului; din prima clipa. La ~ a) in stadiul initial; b) mai intai; in primul rand. 4) inv. Punct de plecare; obarsie; origine. A marca ~ul scrisului roman. /v. a incepe

VANDAL ~i m. 1) la pl. ist. grup de triburi germanice, care, emigrand in sec. V de pe tarmurile Marii Blatice, au distrus o parte din Imperiul Roman de Apus. 2) Persoana care facea parte din aceste triburi. 3) fig. Persoana care distruge fara crutare valorile culturale ale unui popor; barbar. /<fr. vandale

EXTRAS s.n. 1. Fragment, pasaj, citat scos, reprodus dintr-o lucrare. ♦ Act in care s-au reprodus fragmentar partile esentiale dintr-un document. ◊ In extras = reprodus aparte, fragmentar; extras de cont = copie a situatiei creditului si a debitului unui cont curent intr-o anumita perioada de timp. ♦ Articol, studiu aparut intr-o publicatie periodica etc. tiparit aparte in brosura. 2. Extract. [Var. estras s.n. / < extrage, cf. lat. exstractum, fr. extrait].

REZERVA s.f. 1. Cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ◊ Rezerva succesorala = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ♦ (Fig.; mai ales la pl.) Posibilitati. ◊ Rezerve interne = totalitatea posibilitatilor existente intr-o intreprindere, a caror descoperire si folosire permit realizarea unor cantitati sporite de produse. ♦ Cantitate de substante minerale utile continute intr-un zacamant. 2. Camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ♦ (Sport) Jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. Motiv de indoiala, obiectie. ◊ Fara rezerva = fara retinere, in intregime. ♦ (Fig.) Prudenta, cumpatare, masura; discretie; (p. ext.) raceala, indiferenta, jena. [< fr. reserve < reserver – a pune deoparte].

SUSTINE vb. III. 1. tr. A sprijini. ♦ A tine (pe) dedesubt. ♦ A sprijini, a tine usor (pe cineva), a impiedica sa cada. 2. tr. (Fig.) A lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabila fata de cineva; a sprijini, a apara. 3. tr. (Fig.) A spune, a afirma ceva cu tarie. 4. tr. A ajuta, a intretine cu bani, cu alimente etc. ♦ refl. A-si castiga existenta, a se intretine. 5. refl. A se tine in picioare. ♦ (Fig.) A rezista. [P.i. sustin, conj. -na, var. sustinea vb. II. / lat. sustinere, cf. fr. soutenir, dupa tine].

CENTIAR s.m. Masura subdivizionara pentru terenuri, care reprezinta a suta parte dintr-un ar; metru patrat. [Pron. -ti-ar. / < fr. centiare].

falchidion s.n. (inv.) partea legiuita din avere la care mostenitorii au dreptul.

FARMACOTERAPIE s.f. parte a farmacologiei avand ca obiect folosirea medicamentelor in scop terapeutic. [Gen -iei. / < fr. pharmacotherapie, cf. gr. pharmakon – remediu, therapeia – ingrijire].

HERME s.f.pl. (Ant.) Stalpi de piatra care se gaseau de-a lungul drumurilor, la raspantii si la intrarea in casele grecesti, avand sapat in partea de sus capul lui Hermes. [< fr. hermes, cf. Hermes – nume grecesc al zeului comertului, protector al calatorilor].

PIGMEU s.m. 1. Personaj mitologic despre care se credea ca ar fi facut parte dintr-un neam de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. Pitic de rasa neagra din Africa centrala, cu inaltimea intre 1,20 si 1,40 m. ♦ (Fig.) Om fara valoare, fara putere, fara merite. [Cf. fr. pygmee, gr. pygmaios < pygme – mare cat un cot].

A********E s. f. pl. familie de ciuperci bazidiomicete, avand palaria la partea inferioara cu lamele dispuse radial. (< fr. a*********s)

AUDIENTA s. f. 1. intrevedere oficiala acordata de catre un demnitar unei persoane care l-a solicitat. 2. interes pe care cineva il poarta celui care i se adreseaza; atentie; succes. ♦ a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros. 3. acceptare (entuziasta) a ceva. 4. (jur.) sedinta de judecata in care are loc audierea partilor. (< fr. audience, lat. audientia)

CENTIAR s. m. masura subdivizionara pentru terenuri, a suta parte dintr-un ar. (< fr. centiare)

EXTRAS s. n. 1. fragment, pasaj, citat dintr-o scriere. 2. (jur.) act in care s-au reprodus fragmentar parti esentiale dintr-un document. ♦ in ~ = reprodus partial, fragmentar; ~ de cont = copie a situatiei creditului si a debitului unui cont intr-o anumita perioada de timp. 3. articol, studiu aparut intr-o publicatie periodica etc., tiparit aparte in brosura. 4. extract (2). (< extrage)

HERME s. f. pl. (ant.) stalpi de piatra de-a lungul drumurilor, la raspantii si la intrarea in casele grecesti, avand sapat in partea de sus capul lui Hermes. (< fr. hermes)

REZERVA s. f. 1. cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ♦ (jur.) ~ succesorala (sau legala) = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ◊ (fig.; pl.) posibilitati. ◊ cantitate de substante minerale utile intr-un zacamant. 2. camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ◊ (sport) jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. motiv de indoiala, obiectie. ♦ fara ~ = fara retinere, in intregime. ◊ (fig.) prudenta, cumpatare, masura; discretie. (p. ext.) raceala, indiferenta. (< fr. reserve)

SUSTINE vb. I. tr. 1. a sprijini. ◊ a tine (pe) dedesubt. ◊ a sprijini, a tine usor (pe cineva), a impiedica sa cada. 2. (fig.) a lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabila fata de cineva; a sprijini, a apara. 3. (fig.) a spune, a afirma ceva cu tarie. 4. a ajuta, a intretine cu bani, cu alimente etc. II. refl. 1. a-si castiga existenta, a se intretine. 2. a se tine in picioare. ◊ (fig.) a rezista. (< lat. sustinere, dupa fr. soutenir)

TROFOPLASMA s. f. parte a citoplasmei avand exclusiv functie de nutritie. (< fr. trophoplasme)

hatalau (hatalai), s. m. – (Mold.) Flacau care face curte, june prim, crai. – Var. hatalau. Origine incerta. Dupa Draganu, Dacor., V, 366, din mag. hatalo „calaret”. Pare der. expresiv, cu suf. -lau, cf. handralau, sdrangalau; caz in care prima parte a cuvintului ar putea fi pusa in legatura cu mag. hatalom „forta”, cf. hatalm.

PIROFILIT s. n. (Min.) este un mineral secundar (Al₂Si₄O₁₀(OH)₂) din grupa filosilicatilor, destul de moale cu un numar de doar 3 pe scara Mohs si a fost format prin sedimentare acum 2,8 miliarde de ani. Pe de alta parte globurile, care au o structura fibroasa pe dinauntru cu o carcasa sferica in jurul acesteia, sunt foarte dure si nu pot fi zgariate, nici chiar de otel.

ANTEPREDICAMENTE (‹ ante + predicament) s. n. pl. (LOG.) Termen prin care scolasticii desemnau cele 5 categorii ale lui Porfir (genul, specia, diferenta, propriul si accidentul); ele au constituit o parte esentiala a invatamintului scolastic.

BAZIN, bazine, s. n. 1. Rezervor de apa construit din piatra, din ciment etc., avand diferite intrebuintari. ♦ parte a unui port unde stationeaza vasele. 2. Tinut udat de un rau sau de un fluviu, impreuna cu toti afluentii sai. 3. Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 4. Cavitate formata din cele doua oase iliace. – Fr. bassin.

CENTIAR, centiari, s. m. Unitate subdivizionara de masura pentru terenuri, egala cu a suta parte dintr-un ar. [Pr.: -ti-ar] – Fr. centiare.

CNEAZ (‹ sl.) s. m. 1. Titlu purtat de conducatorul unei formatiuni statale feudale; persoana avind acest titlu. In ev. med. la romani, categorie sociala constituita inainte de formarea statelor feudale printr-un proces de dezvoltare social-economica si alcatuita din stapini de pamint si sateni. Cu timpul a cunoscut un proces de diferentiere sociala; o parte dintre ei au intrat in rindul starilor privilegiate, iar altii, majoritatea, au ramas oameni liberi, fara privilegii, intermediind intre stapinii feudali taranimea saraca sau dependenta. C. din Transilvania au avut un important rol militar in lupta impotriva turcilor. In Banat ei s-au mai numit si chineji. 2. (In ec. 16-17 in Tara Romaneasca) Om liber de servitute; primar; jude.

camasuta f., pl. e. Camasa mica. Camasa care n´are de cit partea din ainte [!].

RICKETSIE [‹ engl., fr. {i}; {s} n. pr. Howard Taylor Ricketts (1871-1910), biolog american] s. f. Bacterie gram-negativa, de mici dimensiuni, avand forma sferica sau de bastonas (genul Rickettsia). Ca si virusurile, r. sunt parazite totale, fiind incapabile sa se reproduca in afara celulei gazda. Paraziteaza artropode (purici, paduchi, plosnite, capuse), de la care se transmit la vertebrate, inclusiv la om. Provoaca ricketsioza. Din acest grup fac parte agentii patogeni ai unor forme de tifos.

CALCAN¹, calcani, s. m. Peste de mare cu corpul rombic, turtit lateral si asimetric, avand ambii ochi pe partea stanga si solzi lungi, tari pe burta si pe spate; peste-de-mare (Scophthalmus maeoticus). – Din tc. kalkan [baitgi].

CONGESTIONAT, -A, congestionati, -te, adj. (Despre oameni) Caruia i s-a urcat sangele la cap; aprins la fata, imbujorat. ♦ (Despre parti ale corpului) Care are un aflux anormal de sange. [Pr.:-ti-o-] – V. congestiona.

FEMININ, -A, feminini, -e, adj. De femeie (1), care apartine sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, m******c. ♦ (Despre genul unor parti de vorbire) Care are forma atribuita in gramatica numelor care denumesc fiinte de s*x femeiesc. – Din fr. feminin, lat. femininus.

HIPOTALAMUS, hipotalamusuri, s. n. Formatie cenusie a creierului, care corespunde partii inferioare a encefalului, avand rol important in reglarea superioara a functiilor vegetative ale organismului. – Din fr. hypothalamus.

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. 2. Veche moneda austriaca de argint (care a circulat si in tarile romanesti in sec. XVII-XVIII), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 3. Animal fantastic, urias, inaripat, cu gheare de pasare. ♦ Motiv ornamental folosit in ceramica, reprezentand acest animal. 4. Fig. Om rau, avar, hraparet; zgripturoi. [Var.: zgripsor s. m.] – Cf. ngr. ghrips.

ZGRIPTORAS, zgriptorasi, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zgriptor. ♦ Veche moneda austriaca valorand 10 creitari, care avea imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. [Var.: zgripsoras s. m.] – Zgriptor + suf. -as.

DOMINION, dominioane, s. n. Nume mai vechi dat statelor din afara insulelor britanice care fac parte din Imperiul Britanic, avand statut de suveranitate si egalitate in drepturi cu metropola. [Pr.: -ni-on] – Din fr. dominion.

PEDUNCULAT, -A, pedunculati, -te, adj. (Despre plante sau parti ale lor) Care are peduncul (1), cu peduncul. – Din fr. pedoncule, (dupa peduncul).

APOLOGETIC, -A, apologetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care contine o apologie, care tine de apologie. 2. S. f. Sistem (adesea neintemeiat) de aparare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. 3. S. f. parte a teologiei care are ca scop apararea religiei crestine. – Din fr. apologetique.

FAZA, faze, s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evolutia unui proces din natura sau din societate; fiecare dintre starile succesive ale unei transformari. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna si unele planete, determinate de orientarea pe care o au fata de Pamant partile din suprafata lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (Fiz.) Argument al unei marimi care variaza sinusoidal in timp si care caracterizeaza marimea in orice moment. ◊ (In expr.; fam.) A fi pe faza = (a fi atent si) a actiona prompt, la momentul potrivit. – Din fr. phase.

FASCIE¹, fascii, s. f. l. (La pl.) Manunchi de nuiele de mesteacan, legat cu o curea, avand la mijloc, in partea superioara, o secure si purtat de lictorii care insoteau pe unii magistrati romani. 2. Fascina. – Din lat. fascis.

ZOOMETRIE s.f. parte a zootehniei care are ca obiect masurarea animalelor. (din it. zoometria)

MIRISTE, miristi, s. f. Teren agricol pe care au ramas, dupa recoltare, partile inferioare ale tulpinilor de cereale paioase sau ale altor plante cultivate; (colectiv) totalitate a tulpinilor retezate, ramase cu radacina in pamant dupa recoltare, pe un teren agricol. – Din bg. meriste.

NEARMONIOS, -OASA, nearmoniosi,-oase, adj. Care nu are armonie¹, ale carui parti componente nu formeaza un tot bine inchegat si echilibrat. [Pr.: ne-ar-mo-ni-os] – Ne- + armonios.

RETRACTIL, -A, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau parti ale corpului) Care are facultatea de a se strange, de a se zgarci, de a se trage inapoi sau in interior. – Din fr. retractile.

SUCIT², -A, suciti, -te, adj. 1. Rasucit in jurul lui insusi sau in jurul a ceva printr-o miscare continua si in acelasi sens. ◊ Expr. Ca-i sucita, ca-nvartita, se spune cand cineva cauta sa se eschiveze de la ceva. 2. Care are corpul sau o parte a corpului intoarsa intr-o parte. ♦ Scrantit, luxat. 3. Stramb, incovoiat. ♦ (Despre drumuri) Cu multe cotituri. ♦ (Rar) In forma de spirala. 4. Fig. (Despre oameni) Care nu este sau nu se poarta ca toata lumea; ciudat, aiurit; (despre manifestarile oamenilor) care exprima, tradeaza ciudatenie. ♦ Care se opune bunului-simt; nepotrivit, nefiresc. – V. suci.

CRISTALIN, -A, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munti etc.) Care este format din sisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezinta sub forma de cristale (2). 4. S. n. parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, asezata indaratul irisului si care are un rol important in acomodarea vederii la diferite distante. 5. S. n. Ansamblu sau formatie de sisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. si: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin.

BUFANT ~ta (~ti, ~te) (despre articole vestimentare sau despre parti ale acestora) Care are bufe; cu bufe. /<fr. bouffant

CARLIG ~ge n. 1) Piesa de metal indoita la un capat, care serveste pentru a atarna, a prinde sau a agata un obiect. 2) parte componenta a unditei, avand forma unui ac indoit, in care se pune momeala. 3) Unealta de impletit, in forma de ac lung, avand la un capat o indoitura; croseta; iglita. 4) Prajina incovoiata la un capat, cu ajutorul careia se scoate caldarea din fantana sau se apleaca ramurile copacilor. 5) Piesa mica cu arc, cu ajutorul careia se prind rufele pe franghie. 6) Incuietoare la usa in forma de cui lung, incovoiat la un capat, care se agata intr-un belciug. 7) rar Portiune dintr-o mladita de vita de vie care se rasadeste in pamant; butas. /<bulg. karlik

CORN¹ coarne n. 1) Excrescenta dura de diferite forme, para sau impara, care creste pe capul unor mamifere. ◊ Cu coarne care iese din cadrele firescului; de necrezut. A-si arata coarnele a) a se posta in pozitie de aparare; a se pune in garda; b) a-si da pe fata firea rea. A fi mai cu coarne a se crede mai destept, mai rasarit. A se lua in coarne cu cineva a intra in conflict, a se incaiera cu cineva. A pune cuiva funia in coarne a-l face pe cineva sa actioneze contrar vointei sale; a-l supune. A pune coarne a insela (in casnicie). 2) Substanta osoasa din care sunt constituite excrescentele de pe capul unor mamifere. Pieptene de ~. 3) Fiecare dintre cele doua antene de pe capul unor vietati mici. Coarnele melcului. Coarnele carabusului. 4) mai ales la pl. Obiecte sau parti ale acestora care au forma de semicerc. ◊ De la coarnele plugului de la tara; din patura taraneasca. /<lat. cornu

GRAS ~sa (~si, ~se) 1) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gros. ◊ Litere (sau caractere) ~se litere (sau caractere) tipografice aldine. 2) (de-spre par, piele) Care este unsuros datorita secretiei abundente a glandelor sebacee. 3) Care contine multa grasime; bogat in grasimi. Carne ~sa. Smantana ~sa. 4) (despre fructe, legume) Care este plin; bogat in miez; carnos. 5) (despre plante) Care are multa seva; plin de seva; mustos. 6) (despre pamant) Care contine suficiente substante hranitoare. 7) fig. fam. Care este de mare insemnatate; considerabil. 8): Acid ~ acid care formeaza grasimi (in combinare cu glicerina). /<lat. grassus

GROS² groasa (grosi, groase) (in opozitie cu subtire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinta si diametru mare. Stalp ~. 2) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gras. ◊ (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) nerusinat; b) (a fi) nesimtit. 3) pop. (despre femei) Care este gravida; insarcinata. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ◊ ~ la punga cu multi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare intre baza si suprafata. 6) Care are dimensiunea sectiunii transversale in plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre tesaturi) Care este tesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se imprastie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepatruns; des; dens. Ceata groasa. Umbra groasa. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilatii cu frecventa joasa; profund; jos; grav. /<lat. grossus

A SE IMPRASTIA pers. 3 se imprastie intranz. A se raspandi in diferite directii sau pe un spatiu mai mare; a se risipi; a se dispersa. S-au ~at in toate partile. /in + prastie

METAGALAXIE f. 1) Sistem ipotetic in care ar fi inglobate galaxiile. 2) parte a universului in care se afla galaxiile cunoscute pana in prezent de om. /<fr. metagalaxie

AL MILIARDULEA a a num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul un miliard in ordinea numararii. ~ locuitor. ◊ A a parte care constituie o parte dintr-un miliard de parti egale. [Sil. -li-ar-] /miliard + (u)le + a

PLIN² ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus

RETRACTIL ~a (~i, ~e) (despre organe sau despre parti ale corpului) Care are proprie-tatea de a se retrage in interior. /<fr. retractile

ROTIFER ~e n. 1) Clasa de viermi inferiori acvatici, cu corpul alungit, avand numerosi cili pe partea anterioara, care se rotesc circular, atragand hrana spre gura. 2) Vierme din aceasta clasa. /<fr. rotifere

ZGRIPTOR ~i m. 1) Pasare sedentara rapitoare asemanatoare cu vulturul, dar de talie mai mare. 2) inv. Simbol reprezentand o astfel de pasare, care era imprimat pe o stema. 3) inv. Moneda austriaca de argint, avand imprimata pe o parte a ei imaginea unei astfel de pasari cu doua capete. 4) (in basme) Fiinta inchipuita ca o pasare uriasa cu doua capete. /cf. ngr. ghrips

BILATERAL, -A adj. Care are doua laturi, doua parti (opuse, simetrice); cu (pe) doua laturi, doua parti; referitor la cele doua laturi, cele doua aspecte ale unui lucru. ♦ (Despre acte, contracte etc.) Care asigura obligatiile reciproce dintre parti. V. sinalagmatic. [Cf. fr. bilateral, cf. lat. bis – de doua ori, latus – parte].

OMOGEN, -A adj. 1. Care prezinta omogenitate; de acelasi fel, de aceeasi substanta, de aceeasi natura. ♦ Ale carui parti se unesc sau au o structura unitara. 2. (Mat.; despre functii cu mai multe variabile) Ale carei valori raman proportionale pentru variabile proportionale. [Var. h*****n, -a adj. / < fr. h*****ne, cf. gr. h***s – asemanator, genos – gen].

INDIVIZIUNE s.f. (Jur.) Drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane in acelasi timp, avand fiecare o cota-parte care nu poate fi determinata material; situatia acestor persoane. [Pron. -zi-u-, var. (rar) indivizie s.f. / cf. fr. indivision].

LATICE s.f. (Mat.) Multime ordonata care are proprietatea ca orice parte finita a sa are un majorant si un minorant. [< engl. latice – retea, structura].

MILI- Element prim de compunere savanta avand semnificatia „a mia parte”. [< fr. milli-, cf. lat. mille – o mie].

PARTIAL¹, -A adj. Care reprezinta numai o parte dintr-un intreg; care se produce, are loc numai in parte. ◊ Produs partial = fiecare dintre produsele unei inmultiri, din a caror adunare rezulta produsul total. [Pron. -ti-al. / < fr. partiel, it. parziale].

QUAKER cuv. engl. (Pr.: cueicar) Adept al unei secte protestante, pacifiste si austere din Anglia, ai carei membri, persecutati din cauza refuzului serviciului militar, au emigrat in mare parte in America, incepand cu secolul al XVIII-lea.

XILEM s.n. parte din tesutul plantelor avand celulele cu membranele ingrosate si lignificate. [< fr. xyleme].

A********E s.f.pl. Familie de ciuperci din clasa bazidiomicetelor, avand palaria prevazuta la partea inferioara cu numeroase lamele; (la sg.) ciuperca din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar.. / < fr. a*********s, cf. gr. agarikon – specie de ciuperca].

LIMNOLOGIE s.f. 1. Ramura a hidrologiei care studiaza fenomenele fizice si biologice ce au loc in lacuri. 2. parte a hidrobiologiei care se ocupa cu studiul apelor interioare. [Gen. -iei. / < fr. limnologie, cf. gr. limne – lac, logos – studiu].

METAGALAXIE s.f. (Astr.) 1. Sistem ipotetic in care ar fi inglobate galaxiile. 2. parte a universului accesibila astazi observatiilor. [Gen. -iei. / < fr. metagalaxie].

METAMORALA s.f. parte a teoriei etice avand ca obiect principiile fundamentale ale moralei. [< fr. metamorale].

budai (-aie), s. n. – 1. Butoi, vas din doage. – 2. Sant, canal de scurgere din lemn. – Var. budii(e), budau, budiu, budae, buda(s)ca, budalau, budereu. Mag. bodony „butoi” (Cihac, II, 485; DAR). – Der. budalau, s. n. (linguroi de lemn cu care se bate untul); budihace (var. budiheci, budihala, buduhala, buduhaie, buduhoi, etc.), s. m. (sperietoare, monstru); buduroi, s. m. (butoias, burduf). Rom. budalau, a ajuns in mag. (dialectal) in forma bodolo (Tamas, Magyar Nyelvor, XXIX, 182). Cea mai mare parte a acestor der. au fost considerate creatii expresive (cf. Iordan, BF, VII, 277).

OOLOGIE s.f. parte a ornitologiei care are ca obiect studiul oualor de pasari. [Gen. -iei. / < fr. oologie, cf. gr. oon – ou, logos – stiinta].

subtietate, subtietati, s.f. (inv.) 1. subtirime. 2. calitatea de a avea grasime mica, de a fi fin, delicat, slab; parte a corpului care are aceasta calitate. 3. (fig.) calitatea de a fi subtire; finete, distinctie, rafinament, subtiime. 4. (la pl.) subtilitati.

SERIE s.f. 1. Insirare de termeni care se succeda potrivit unei anumite legi; insiruire, succesiune de fiinte, de lucruri sau de fapte de acelasi fel sau asemanatoare. ♦ Repetare a aceluiasi tip, a aceleiasi actiuni etc. ♦ In serie = (produs, fabricat) in numar mare, dupa acelasi tip. 2. Grup de compusi organici care se caracterizeaza prin aceea ca fiecare are in molecula lui cate un atom de carbon si doi atomi de hidrogen mai mult decat compusul precedent al grupului. 3. Expresie matematica formata dintr-o infinitate de termeni dedusi unul din altul dupa anumite reguli si legati prin semnele plus sau minus. 4. (Geol.) Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei epoci. 5. Totalitatea fiintelor, lucrurilor sau faptelor care urmeaza deodata la rand. ♦ Totalitatea marcilor postale emise cu o anumita ocazie sau care au o anumita tema. ♦ parte dintr-o colectie sau publicatie periodica, avand uneori un titlu aparte, in afara de cel general. 6. Numar de ordine aplicat pe marfurile fabricate intr-un numar mare de exemplare de acelasi tip; numar de fabricatie. 7. (Fon.) Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trasatura comuna. [Gen. -iei. / < fr. serie, it. serie, lat. series].

TERT, -A adj. Care vine in al treilea rand; al treilea. // s.m. (Jur.) Persoana care nu figureaza ca parte intr-un contract sau intr-un angajament intervenit intre doua parti, dar care poate avea drepturi sau obligatii izvorate din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul tertiului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusa. [< lat. tertius, it. terzo].

ALOPLASMA s. f. parte diferentiala a citoplasmei, avand anumite functii. (< fr. alloplasme)

CATACUSTICA s. f. parte a acusticii care are ca obiect studiul ecourilor. (< fr. catacoustique)

FLEXIBIL, -A I. adj. 1. care se poate indoi usor; mladios, elastic, suplu. ◊ (fig.) care cedeaza usor; maleabil, docil. 2. (despre parti de vorbire) care are flexiune (2); flexionar. 3. (despre un apartament) cu structura variabila. II. s. n. grup de lamele flexibile (I, 1) de cupru, in legaturile electrice. (< fr. flexible, lat. flexibilis)

INDIVIZIUNE s. f. (jur.) drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane in acelasi timp, avand fiecare o cota-parte care nu poate fi determinata material. (< fr. indivision)

LATICE s. f. adunarea intr-o retea a mai multor date. ◊ mat.) multime ordonata care are proprietatea ca orice parte finita a sa are un majorant si un minorant. (< engl. lattice)

LIMNOLOGIE s. f. 1. ramura a hidrologiei care studiaza fenomenele fizice si biologice ce au loc in lacuri. 2. parte a hidrologiei care se ocupa cu studiul apelor interioare. (< fr. limnologie)

METAFIZIC, -A I. adj. referitor la metafizica. II. s. f. 1. parte a filozofiei idealiste, avand ca obiect fenomenele care nu pot fi percepute prin simturi, care depasesc cadrul experientei. 2. metoda de cunoastere, opusa dialecticii, care considera fenomenele izolate unele de altele si imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de crestere si neaga contradictiile interne ale fenomenelor. (< fr. metaphysique, /II/, lat. metaphysica, gr. metaphysiki, germ. Metaphysik)

TERT, -A I. adj. care vine in al treilea rand; al treilea. ♦ malarie (sau febra) ~a = forma clinica de malarie in care accesele febrile revin din trei in trei zile. II. s. m. (jur.) persoana care nu figureaza ca parte intr-un contract ori intr-un angajament intervenit intre doua parti, dar care poate avea drepturi sau obligatii izvorate din astfel de acte. III. s. n. (log.) ul exclus = principiu fundamental potrivit caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusa. (< lat. tertius, it. terzo)

ANTIFEDING (‹ engl.) adj. (Despre instalatii de radiocomunicatii sau despre parti ale acestora) Care are proprietatea de a reduce sau de a compensa fenomenele de feding.

ANTIOH, numele a 13 regi elenistici ai Siriei, din dinastia Seleucizilor. Mai importanti: 1. A. I Soter (281-261 i. Hr.), fiul lui Seleucos Nicator. A respins o invazie celtica in Asia Mica. 2. A. II Theos (261-246 i. Hr.) A purtat razboaie victorioase impotriva Egiptului elenistic. 3. A. III cel Mare (223-187 i. Hr.) A initiat o campanie victorioasa in Asia Centrala pina la Indus (212-205 i. Hr.; infrint la Magnesia (190 i. Hr.) de romani, care au cucerit o mare parte din regat.

ARᾹK. oras in partea central-vestica a Iranului, in Pod. Iranian; 265 mii. loc. (1986). Metalurgie neferoasa (aluminiu). Ceramica. Nod de comunicatii. Vechiul nume: Sultanabad.

BIpartIT, -A, bipartiti, -te, adj. Care are sau implica doua parti. – Fr. biparti (lat. lit. bipartitus).

BURTA, burti, s. f. 1. Abdomen, pantece. ◊ Ciorba de burta = ciorba facuta din pantece de vaca. ◊ Expr. A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burta de popa, se spune despre cineva care mananca si bea mult (avand pantecele mare). 2. Fig. partea bombata, mai ridicata sau mai iesita in afara, a unor obiecte.

CALCAN², calcani, s. m. Peste de mare cu corpul turtit si lat, avand ambii ochi pe partea stanga si solzi lungi, tari pe burta si pe spate (Rhombus maeoticus). – Tc. kalkan [baligi].

ZGRIPTORAS, zgriptorasi, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zgriptor. ♦ (Inv.) Moneda austriaca in valoare de 10 creitari, care avea imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. [Var.: zgripsoras s. m.]

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. ♦ (Inv.) Veche moneda austriaca de argint (care a circulat in trecut si in tara noastra), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 2. (In basme) Pasare foarte mare, cu doua capete. 3. Fig. Epitet dat unui om rau, avar, hraparet. [Var.: zgripsor s. m.] – Comp. ngr. gryps.

barbacana f., pl. e (fr. barbacane, d. it. barbacane, care vine d. ar. barbak-kaneh). Fort. partea inaintata a unei intarituri in care-s facute deschizaturi de tras cu pusca ori cu tunu. V. beden.

IOWA [aiəuə], stat in partea central-nordica a S.U.A.; 145,8 mii km²; 2,9 mil. loc. (1996). Centrul ad-tiv: Des Moines. Expl. de huila. Masini agricole, echipament electronic, ciment, produse chimice. Mare reg. agricola: porumb, ovaz, soia, plante de nutret, cartofi. Cresterea intensiva a animalelor (pentru carne). Pomicultura.

RAZBOAIELE ITALIENE (1494-1559), denumire a razboaielor purtate intre Franta, pe de o parte, si Spania si Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, pe de alta parte, pentru suprematie in Pen. Italica, iar apoi in V Europei. Conflictul a avut loc mai multe perioade, in care succesele au alternat de o parte si de alta. Terminat prin Pacea de la Cateau-Cambresis (1559), care a marcat instaurarea hegemoniei spaniole in V Europei.

Charybdis, fiica monstruoasa a lui Poseidon si a lui Gaea, care salasluia odinioara pe coasta Siciliei, in apropiere de Messina. Lacoma si nesatioasa din fire, Charybdis se spunea ca ar fi devorat cirezile lui Heracles, fapt pentru care, drept pedeapsa, a fost lovita de trasnetul lui Zeus si transformata intr-un monstru marin. Charybdis inghitea de trei ori pe zi apa marii si o data cu ea, navele corabierilor nesabuiti care s-ar fi aventurat prin partea locului. Insusi Odysseus era sa fie inghitit de ea, dar a scapat ca prin minune de moarte, agatindu-se de ramurile unui smochin care se afla la intrarea pesterii unde statea ascuns monstrul. In fata Charybdei, de cealalta parte a strimtorii care despartea Italia de Sicilia, se afla un alt monstru, Scylla (v. si Scylla).

compresibil, -a adj. (fr. compressible format gresit de la lat. compressus, part. d. comprimere. Corect ar fi comprimibil, ca corigibil, de la rad. prezentului. Cp. cu comprimabil, exprimabil). Fiz. Care se poate comprima (micsora pin [!] indesare).

SOFIST, -A (‹ fr., gr.) subst. 1. S. m. Denumire data in Grecia antica, in perioada clasica (sec. 5 i. Hr.) filozofilor presocratici care ii invatau pe tinerii atenieni cum sa foloseasca logica si retorica pentru a-si invinge oponentii in orice controversa. Folosirea mai mult a retoricii si unei logici precare si pline de tertipuri argumentative impreuna cu perceperea de bani le-au adus dezaprobarea din partea lui Socrate si Planton. Pe de alta parte, este evident aportul lor in ce priveste incurajarea gandirii independente in lumea greaca. Cei mai cunoscuti s. sunt Protagoras, Gorgias, Prodicos, Hippias si Antifon. 2. S. m. si f. Persoana care, intr-o discutie, intr-o demonstratie, uzeaza de sofisme.

OSTROGOTI (‹ fr.; lat. Ostrogothus „gotii de est”) s. m. pl. Populatie de neam germanic apartinand ramurii rasaritene a gotilor. In sec. 3-4 se aflau pe teritoriul dintre Don si Nistru (in N se intindeau pana in S actualului stat Belarus, iar in S pana la Marea Neagra). Invinsi de huni (370/375) o parte dintre ei s-au asezat de-a lungul Dunarii (c. 450); cand s-a prabusit (454-455), Theodoric a condus invazia o. in Pen. Italica, unde a intemeiat Regatul o. (489-553). Statul lor a fost cucerit de imparatul bizantin Iustinian I, dupa care rolul istoric al o. inceteaza.

BAZIN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatra, din ciment etc. ♦ Rezervor de apa amenajat pentru inot sau pentru sporturile care se practica in apa. 2. (Si in sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un rau, un fluviu, un lac sau o mare isi aduna apele. ♦ Regiune delimitata de albiile tuturor afluentilor unui rau sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajata pentru stationarea vaselor (in vederea incarcarii si descarcarii lor). ♦ Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 3. (Anat.) Cavitate situata in partea inferioara a abdomenului si constituita din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.

GOGONAT, -A, gogonati, -te, adj. 1. (Despre obiecte, parti de obiecte etc.) Care are o forma (relativ) sferica, umflata; gogonet. 2. Fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -at.

INCLINAT, -A, inclinati, -te, adj. 1. Aplecat in jos sau intr-o parte; oblic; incovoiat. 2. Fig. Care are vocatie, atractie spre ceva. – V. inclina.

JERBA, jerbe, s. f. 1. Buchet mare de flori, asezate in asa fel incat sa aiba fata orientata in aceeasi parte. 2. (Fiz.; in sintagma) Jerba nucleara = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic in nenumarate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particula cosmica cu energia foarte mare. – Din fr. gerbe.

PARADIGMATIC, -A, paradigmatici, -ce, adj. Care face parte dintr-o paradigma (1), care are paradigma. – Din fr. paradigmatique.

PELASG, -A, pelasgi, -ge, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din unele triburi ce au populat in timpurile stravechi partea sudica a Peninsulei Balcanice, litoralul vestic al Asiei Mici si cateva insule din aceasta regiune; (la m. pl.) populatia triburilor care locuiau in aceste regiuni. 2. Adj. Care apartine pelasgilor (1), privitor la pelasgi, de la pelasgi; pelasgic. – Din fr. Pelasges.

EPISOD, episoade, s. n. 1. Actiune secundara intr-o opera narativa, avand un rol relativ independent; parte relativ independenta a unei naratiuni. ♦ parte a actiunii in teatrul antic, delimitata prin interventiile corului si corespunzand actului din dramaturgia moderna. 2. Fraza muzicala de importanta secundara, intercalata intre principalele parti ale ale unei compozitii pentru a aduce o variatie. 3. Intamplare in viata cuiva [Var.: epizod s. n.] – Din fr. episode.

MODALCA, modalci, s. f. (Pop.) 1. Umflatura patologica (mica) care se poate forma pe diferite parti ale corpului omenesc. 2. Obiect sau parte a unui obiect care are forma unei modalci (1). – Et. nec.

TRACO-DAC, -A, traco-daci, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din triburile trace care au locuit in Dacia. 2. Adj. Care apartine traco-dacilor (1); privitor la traco-daci (1); traco-dacic. – Trac + dac.

RIGOLA, rigole, s. f. 1. Sant mic sau amenajare speciala facuta de-a lungul strazilor, intre marginea partii carosabile si bordura trotuarelor, avand rolul de a colecta apele superficiale si de a le dirija la un punct de descarcare. 2. Canal mic sau brazda prin care este condusa apa de irigatie la plante. 3. Forma de eroziune in adancime (pana la 50 cm) a solului ca rezultat al actiunii suvoaielor de apa. – Din fr. rigole (cu unele sensuri dupa germ. Rigole).

DEPRECATORIU, -IE, deprecatorii, adj. (Despre formule, parti dintr-un discurs) Care are forma unei deprecatii. – Din fr. deprecatoire, lat. deprecatorius.

DECUPAT², -A, decupati, -te, adj. Taiat dintr-un tot, dintr-un intreg; din care s-a taiat o parte. ◊ Pantofi decupati = pantofi care au calcaiul descoperit, fara staif. – V. decupa. Cf. fr. decoupe.

TABARA s. 1. (MIL.) bivuac, (inv.) conac. (Trupele s-au adapostit in ~.) 2. (MIL.) campament, lagar, (inv.) salas, tabie. (~ unui regiment.) 3. (MIL.) cantonament, (reg.) staniste. (~ ostilor.) 4. v. castru. 5. (SPORT) cantonament. (~ de box de la Sinaia.) 6. grupare, partida, (inv.) parte, partid. (Fruntas al ~erei unioniste.) 7. ceata, grup. (S-au impartit in doua ~ere.) 8. parte. (Ce se aude din ~ adversa?)

FLOTANT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care pluteste; plutitor. Doc ~. 2) (despre persoane) Care se afla intr-o localitate numai temporar, avand domiciliu stabil in alta parte. /<fr. flottant

MICRORAION ~oane n. parte a unei localitati urbane, avand un caracter unitar si cuprinzand edificii (locuinte, magazine, scoli etc.) cu dotare de prima necesitate. [Sil. ra-ion] /<rus. mikroraion

NETED ~da (~zi, ~de) 1) (despre suprafete) Care nu are ridicaturi sau adancituri. 2) (despre piele sau parti ale corpului) Care nu are zbarcituri; lipsit de riduri. Fata ~da. 3) (despre par) Care este neondulat; lins. 4) fig. Care este ajustat; fara asperitati. /<lat. nitidus, ~a

NODUROS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (de-spre sfori, ate etc.) Care are (multe) noduri. 2) (despre tulpini sau alte parti ale plantelor lemnoase) Care are (multe) cioturi; cioturos. Bat ~. 3) (despre persoane sau parti ale corpului lor) Care are articulatii proeminente; cioturos. Degete ~oase. /nod + suf. ~uros

NOMINAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de nume; propriu numelor. ◊ Valoare ~a a) valoare indicata pe o hartie de banca; b) valoare calculata in bani. 2) Care figureaza doar cu numele, in mod formal. 3) lingv. Care face parte din clasa numelor; care are valoare sau functie de nume. ◊ Predicat ~ predicat format dintr-un verb copulativ si un nume predicativ. /<fr. nominal, lat. nominalis

NOSTRU² noastra (nostri, noastre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de un grup din care face parte vorbitorul) Voi chema dintre ai nostri sa ma ajute. ◊ Ai nostri membrii familiei, rudele, prietenii. /<lat. noster, nostra

NUD¹ ~da (~zi, ~de) 1) Care nu are nici o haina pe el; neimbracat; dezbracat; gol. 2) (despre plante si despre parti ale lor) Care nu are peri sau puf. ◊ Floare ~da floare fara petale si sepale, numai cu stamine. 3) si fig. (despre materiale din natura) Care este lipsit de artificiu; natural; simplu. Piatra ~da. 4) fig. Care este exprimat direct, fara ocolisuri; nevoalat. Afirmatie ~da. /<lat. nudus, it. nudo

OMOFORM ~a (i, e) (despre formele unor parti de vorbire diferite) Care are forma coincidenta in pronuntie. /<fr. h*******e

PAROS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre fiinte sau parti ale corpului lor) Care are (mult) par; cu (mult) par; pilos. 2) Care este acoperit cu par. Stofa ~oasa. /par + suf. ~os

PLISC ~uri n. 1) Organ cornos care constituie o prelungire a gurii pasarilor; cioc; clont. 2) depr. Cavitate a capului omului, delimitata de buze, in care se afla limba si dintii si care serveste ca organ al alimentarii si al vorbirii; gura. 3) parte a unor obiecte care are forma acestui organ al pasarilor. /Orig. nec.

POANSON ~oane n. 1) Unealta metalica avand un cui rezistent la varf, folosita la perforarea ori la marcarea unor obiecte din metal dur. 2) Instrument din otel calit, cu varful gravat in relief, folosit la executarea gravurilor. 3) parte componenta a unei matrite, avand muchie taietoare, cu ajutorul careia se decupeaza sau se imprima un contur. 4) Unealta cilindrica, ascutita la varf, intrebuintata in broderie pentru a gauri panza. [sil. poan-] /<fr. poincon

PUTERNIC ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu slab) 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Care are o mare putere fizica; voinic; tare. 2) Care rezista la actiunea fortelor din afara; tare; dur; solid. Stalp ~. Gard de fier ~. 3) (despre masini, motoare, mecanisme etc.) Care are putere mecanica mare. 4) (despre sunete, lumini etc.) Care are intensitate sporita; intens. 5) (despre medicamente) Care actioneaza cu putere. 6) (despre actiuni, procese, fenomene) Care se produce cu putere. Ploaie ~ca. 7) (despre sentimente, senzatii) Care se caracterizeaza prin profunzime. 8) (despre persoane oficiale, colectivitati, organizatii, state etc.) Care se bucura de autoritate si influenta. 9) fig. Care este important prin continut sau valoare. Eveniment ~. /putere + suf. ~nic

REGULAT² ~ta (~ti, ~te) 1) v. A REGULA. 2) Care se repeta cu precizie la anumite intervale. 3) Care nu prezinta abateri de la regula, de la norma. Respiratie ~ta. ◊ Verb ~ verb care se conjuga dupa regulile generale. 4) Care este cumpatat; fara excese. Viata ~ta. 5) Care este compus din parti identice. ◊ Poligon ~ poligon care are toate laturile si toate unghiurile egale. 6) Care consta din elemente aranjate armonios. Trasaturi ~te. /<lat. regulatus

SANCTUAR ~e n. 1) parte a unei biserici, declarata sfanta, unde accesul profanilor este interzis; altar. 2) Edificiu destinat oficierii ceremoniilor religioase; lacas de cult. 3) fig. Loc inviolabil; parte foarte intima.[Sil. -tu-ar] /<lat. sanctuarium, fr. sanctuaire

SCURT² ~ta (~ti, ~te) (in opozitie cu lung) 1) (despre obiecte, distante, parti ale corpului etc.) Care are o lungime mica sau mai mica decat cea obisnuita. Rochie ~ta. Picior ~. ◊ A lua (pe cineva) din ~ a manifesta asprime (fata de cineva). A tine (pe cineva) din ~ a supune (pe cineva) unui control sever. ~ de vedere miop. A avea mana ~ta a fi zgarcit. A fi ~ la vorba a vorbi putin; a fi necomunicativ. In ~ta vreme (sau in ~ timp) peste putin timp; in curand. 2) (despre lucrari literare, muzicale etc.) Care este de proportii reduse. /<lat. excurtus

STEWARDESA [pr.: stiuardesa] ~e f. Femeie care face parte din personalul unui avion, avand sarcina de a servi si de a indruma calatorii. [G.-D. stewardesei] /<engl. stewardess

STRAMB² ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu drept) Care nu este drept; inclinat, lasat pe o parte. Perete ~. ◊ Marturie ~a marturie care nu corespunde adevarului. 2) (despre persoane sau despre parti ale corpului lor) Care are un defect fizic; deformat. Picioare ~e. Gura ~a. /<lat. strambus

TERT² ~i m. jur. Persoana care nu figureaza ca parte intr-un proces, dar are dreptul de a participa la un proces civil pentru a-si apara drepturile sale, ce nu coincid cu interesele celor doua parti (reclamant si reclamat).

URECHELNITA¹ ~e f. 1) Miriapod nocturn veninos, de talie medie, de culoare cafenie, avand antene lungi si membrele an-terioare in forma de cleste. 2) Insecta noc-turna, de talie mica, bruna, cu corpul subtire, avand abdomenul terminat cu o parte cor-noasa de forma unui cleste. /ureche + suf. ~elnita

VERIGA ~gi f. 1) Fiecare dintre inelele unui lant. 2) Piesa in forma de inel, avand diferite intrebuintari tehnice. 3) fig. parte componenta a unui ansamblu, care serveste drept element de legatura. 4) pop. Inel fara piatra, de obicei din metal pretios, purtat drept simbol al legaturii dintre logodnici sau dintre soti; verigheta. [G.-D. verigii] /<sl. veriga

AT s.m. Moneda divizionara in Laos, valorand a suta parte dintr-un kip. [Pl. ati. / cf. fr. at].

COADNAT, -A adj. (Despre parti ale plantei) Care s-au dezvoltat impreuna, unindu-se, aderand una la alta. [Pron. co-ad-. / < fr. coadne].

MATERIALISM s.n. 1. Orientare in filozofie, opusa idealismului, care solutioneaza problema fundamentala a filozofiei, afirmand primordialitatea materiei, a existentei si caracterul secund, derivat, al spiritului, al constiintei. ◊ Materialism dialectic = conceptie filozofica a marxism-leninismului, care imbina organic rezolvarea consecvent materialista a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; materialism istoric = parte integranta a marxism-leninismului, avand ca obiect societatea, legile generale si fortele motrice ale dezvoltarii istorice; materialism mecanicist = filozofie materialista care explica toate fenomenele prin analogie cu cele mecanice; materialism vulgar = curent din sec. XIX care, in esenta, reduce intreaga realitate, inclusiv constiinta, la materie. 2. (Depr.) Interes exagerat pentru problemele materiale. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. materialisme, germ. Materialismus].

OSTEOCLAST s.n. 1. (Biol.) Celula din sange avand rolul de a distruge partea interna a osului pe masura ce la suprafata lui se depun noi straturi de substanta osoasa. 2. (Med.) Instrument chirurgical pentru sfaramarea unor oase. [Pl. -te. / < fr. osteoclaste, cf. gr. osteon – os, klastos – spart].

SELACIENI s.m.pl. Subclasa de pesti cartilaginosi, avand coada impartita in doua parti inegale; (la sg.) peste din aceasta subclasa. [Pron. ci-eni, sg. selacian. / < fr. selaciens, cf. gr. selachos – peste cartilaginos].

SINCRONIZATOR s.n. 1. Aparat cu care se pune in concordanta pelicula cinematografica care contine imaginea cu aceea care contine partea sonora. 2. (Mec.) Dispozitiv care are rolul de a egaliza vitezele periferice ale pinioanelor cutiei de viteze, usurand astfel schimbarea lina a vitezelor. [< sincroniza + -tor, dupa fr. synchroniseur].

TRILOBITI s.m.pl. Clasa de crustacee primitive marine caracteristice erei paleozoice, care aveau corpul impartit in trei parti, atat in sens longitudinal cat si transversal; (la sg.) animal din aceasta clasa. [Sg. trilobit. / < fr. trilobites].

CARTIER s.n. 1. Diviziune sau parte a unui oras care are un caracter specific, propriu; populatia acestei parti a orasului. 2. (Mil.) Comandamentul unei mari unitati militare; loc unde se gaseste acest comandament. ♦ Loc unde este cantonata o armata; tabara. 3. (Herald.) Fiecare dintre diviziunile unui scut impartit in patru (sau mai multe) parti. [Pron. -ti-er. / < fr. quartier, cf. germ. Quartier].

DEPRECATORIU, -IE adj. (Ret.; despre formule, parti dintr-un discurs) Care are forma unei deprecatii. [Pron. -riu. / cf. fr. deprecatoire, lat. deprecatorius].

ELITA s.f. 1. Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ◊ De elita = ales, deosebit. 2. parte a unei societati care are o pozitie superioara in ansamblul grupului social respectiv; ◊ teoria elitelor = teorie adoptata de unele curente sociologice care sustine ca in orice societate sarcina conducerii vietii sociale ii revine unui grup restrans de oameni, superior dotati, elitei. [< fr. elite, cf. lat. eligere – a alege].

ESTRADA s.f. 1. Scena, platforma (uneori improvizata) intr-o sala sau in aer liber, pe care au loc reprezentatii artistice; platforma ridicata deasupra solului. ◊ Concert (spectacol, muzica) de estrada = concert, spectacol, muzica cu caracter usor, variat, distractiv, satiric; teatru de estrada = teatru unde au loc spectacole de estrada. 2. parte a podelei, mai ridicata, pe care se asaza catedra intr-o clasa, intr-un amfiteatru etc. [< fr. estrade].

ETAJ s.n. 1. Fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. Nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ♦ (Spec.) a) Fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei varste geologice. 4. Etaj de vegetatie = element structural al unui arboret constand din totalitatea arborilor ale caror coroane se situeaza la o anumita inaltime, formand un strat distinct. [< fr. etage].

JERBA s.f. Buchet de flori asezat in asa fel incat toate sa aiba fata orientata in aceeasi parte. ◊ Jerba nucleara = fascicul de traiectorii ale particulelor cu sarcina electrica provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic. [< fr. gerbe].

DEPRECATORIU, -IE adj. (despre formule, parti dintr-un discurs) care are forma unei deprecatii. (< fr. deprecatoire, lat. deprecatorius)

ETAJ s. n. 1. fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ◊ (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri corespunzand in timp unei varste geologice. 4. ~ de vegetatie = strat de vegetatie intr-o biocenoza, determinat de modificarea regimului termic si hidric in functie de altitudine. (< fr. etage)

JERBA s. f. 1. buchet de flori asezat in asa fel incat toate sa aiba fata orientata in aceeasi parte. 2. coloana de apa produsa de caderea unui proiectil. 3. fascicul de mai multe torpile lansate aproape simultan asupra aceleiasi tinte. ♦ ~ nucleara = fascicul de traiectorii ale particulelor emise de un nucleu radioactiv. 4. ansamblu de fantani arteziene al caror jet da impreuna imaginea unei jerbe (1). (< fr. gerbe)

MEL¹ s. m. unitate de masura pentru inaltimea sunetului, egala cu a mia parte din inaltimea unui sunet avand o putere de o mie de hertzi. (< engl. mel)

MOD s. n. 1. fel, chip, maniera; procedeu, metoda. ♦ (ec.) ~ de productie = modul istoriceste determinat in care oamenii produc bunurile materiale necesare existentei si dezvoltarii societatii; ~ de viata = continutul si formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale si spirituale ale unei societati. 2. categorie gramaticala specifica verbului, care exprima aprecierea vorbitorului fata de actiune. ◊ (despre parti de vorbire, propozitii sau parti de propozitii) de ~ = care are sensul, functia de a arata modul. 3. (muz.) structura unei game determinata de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (log.) ~ silogistic = forma concreta pe care o iau figurile silogismului in functie de calitatea si cantitatea judecatilor componente. (< fr. mode, it. modo, lat. modus)

MOLECULA s. f. cea mai mica parte dintr-o substanta, care are compozitia chimica si structura la fel cu a substantei respective. ♦ ~-gram = cantitatea unei substante masurata in grame, egala cu greutatea ei moleculara; mol¹. (< fr. molecule, lat. molecula)

NOVATIE s. f. 1. stingere a unei datorii vechi prin crearea alteia noi. 2. intelegere intervenita intre partile interesate, in baza careia are loc inlocuirea debitorului printr-o alta persoana care preia obligatiile stabilite initial. 3. inlocuire a unui contract de comert exterior prin altul nou. (< fr. novation, lat. novatio)

PLATFORMA s. f. I. 1. suprafata orizontala plana, planseul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ vagon, (auto)camion care are o suprafata plata, deschisa. ♦ parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urca sau coboara calatorii. 2. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor si elicopterelor. ♦ suprafata de teren pe care se ridica noi constructii. ♦ ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spatiala = satelit artificial de mari dimensiuni, baza de lansare de pe orbita a navelor interplanetare; ~ industriala = zona in care sunt concentrate mai multe unitati industriale. 3. parte a unei cladiri, formata dintr-o suprafata orizontala plana. ♦ rampa pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor. 4. (sport) instalatie orizontala rigida de pe care se executa sarituri in apa. 5. portiune mai rigida si mai solida a scoartei terestre. ♦ ~ continentala = zona a fundului marii care se inclina usor de la tarm spre povarnisul continental. ♦ constructie plutitoare sau fixa destinata forajului marin. ♦ loc ses (pe un deal, pe un munte). II. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupari oarecare, baza teoretica. (< fr. pate-forme)

POSTVELAR, -A adj., s. f. (fonem) care are punctul de articulatie in partea posterioara a palatului moale. (< fr. postvelaire)

VARIABIL, -A I. adj. 1. care variaza; schimbator. ◊ (despre cuvinte) care are forme flexionare, flexibil. ♦ capital ~ = parte a capitalului cheltuita pentru cumpararea fortei de munca. 2. (mat.) care variaza² (I, 2). II. s f. 1. (mat.) marime care ia succesiv diferite valori; element generic al unei multimi. 2. (inform.) element al limbajului formalizat reprezentand un nume care semnifica o clasa ai carei membri sunt denotatii sai posibili. 3. (stat.) caracteristica putand prezenta variatie de la un element la altul al unei colectivitati. (< fr. variable, lat. variabilis)

APOLOGETICA s. f. 1. Sistem preconceput de aparare sau justificare neintemeiata a unei idei, doctrine etc. 2. parte principala a teologiei, care are ca scop justificarea religiei crestine. – Fr. apologetique.

PTERODACTIL (‹ fr. {i}; {s} ptero- + gr. daktylos „deget”) s. m. Gen de reptile fosile evoluate, care au trait in Jurasicul superior si in Cretacic. P. aveau marimea unei vrabii, era adaptat pa zbor, dar prezenta o dentitie redusa, localizata in partea anterioara a ciocului. S-au gasit resturi fosile in E Africii si in Europa.

RAZBOIUL CIVIL DIN SPANIA (1936-1939), razboi izbucnit in urma rebeliunii nationalistilor spanioli, condusi de F. Franco, la 18 iul. 1936, impotriva Republicii Spaniole (proclamata in 1931). Dupa trei ani de lupte, datorita interventiei Germaniei si a Italiei, republicanii au fost infranti. Alaturi de republicanii spanioli au luptat voluntari din intreaga lume: peste 35000 din 54 de tari. Din Romania au participat combatanti de ambele parti beligerante.

CRISANA, prov. istorica in V M-tilor Apuseni, la N de Mures. Pe terit. ei este mentionat voievodatul romanesc al lui Menumorut (sec. 9-10). Dupa1541 a facut parte din principatul Transilvaniei; turcii au stapinit intre anii 1660 si 1692 o mare parte a terit. C. (eialetul de Oradea). Puternic centru al culturii romanesti in sec. 19 (scolile de la Beius, Arad, Oradea etc.). In 1918 s-a unit cu Romania, o data cu Transilvania, Banatul si Maramuresul.

cirpitura f., pl. i. parte cirpita: haina asta are trei cirpituri.

Antenor, unul dintre troieni, sfatuitor si prieten apropiat al lui Priamus. I-a gazduit pe Menelaus si pe Odysseus in casa sa atunci cind au venit cu solie din partea grecilor si i-a sfatuit pr troieni sa evite razboiul, inapoind-o pe Helena sotului ei. Dupa o alta versiune, Antenor si-ar fi tradat neamul, trecind de partea grecilor si ajutind la introducerea calului de lemn in cetate. Oricum, cu ocazia macelului grecii i-au crutat viata. Dupa incendierea cetatii, Antenor s-a refugiat impreuna cu familia lui in Italia.

comanditez v. tr. (fr. commanditer). Com. Procur fondurile fara a lua parte la gestiunea ei [!] (cum as face ca actionar).

SAXONI (‹ cuv. germ. Sachsen) s. m. pl. Triburi germane, apartinand ramurii apusene, care populau, in sec. 2 terit. dintre gurile Weserului si Elbei, precum si S Pen. Iutlanda; de aici au emigrat spre litoralul Marii Nordului, in directia estuarului Rinului. Din a doua jumatate a sec. 3 au atacat pe calea marii coastele Galiei, apoi Britannia; in cursul sec. 5-6, impreuna cu alte triburi germanice (anglii si iutii) au cucerit si colonizat mare parte din Anglia. S. ramasi in reg. Rinului inferior au fost dislocati de franci spre E (a doua jumatate a sec. 5). S. care locuiau la E de Elba au fost supusi si crestinati cu forta in urma a numeroase razboaie (772-804) de suveranul franc Carol cel Mare. V. si anglo-saxoni.

BRESLAS, breslasi, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Inv. si reg.) Meserias; p. ext. slujbas. 3. (Inv.) Soldat care facea parte dintr-o breasla (4).- Breasla + suf. -as.

CALOTA, calote, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti obtinute prin taierea unei sfere cu un plan. 2. Bolta a carei suprafata interioara are, in sectiune, forma unui semicerc. 3. partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere interna; p. ext. piesa tehnica asemanatoare cu o calota sferica. 4. partea de deasupra a unei palarii, care acopera capul si este marginita de boruri. ♦ Tichie care acopera crestetul capului. 5. (In sintagma) Calota craniana = partea superioara a cutiei craniene. 6. (In sintagma) Calota glaciara = masa de gheata care acopera portiuni mari in regiunile polare sau partile superioare ale muntilor inalti. – Din fr. calotte.

CERCETAS, -A, cercetasi, -e, s. m. si f. 1. Persoana trimisa sa cerceteze, sa ia informatii despre ceva; militar care executa o cercetare. 2. S. m. si f. Persoana care facea parte din organizatia cercetasiei. – Cerceta + suf. -as.

CICLIC, -A, ciclici, -e, adj. 1. Care se desfasoara in cicluri sau apartine unui ciclu; periodic. ♦ (Despre lucrari muzicale, artistice) Care este alcatuit din mai multe parti independente. ♦ (Despre compuse chimice) Care are catenele in forma de ciclu (2). 2. (Bot.; despre flori) La care toate elementele sunt dispuse in verticil. – Din fr. cyclique.

CLACAS, clacasi, s. m. 1. Taran obligat sa faca claca (1) pe pamantul stapanului de pamant. ◊ (Adjectival) Taran clacas. 2. Persoana care ia parte la o claca (2). – Claca + suf. -as.

GLOTAS, glotasi, s. m. Soldat pedestras care facea parte dintr-o gloata (3). – Gloata + suf. -as.

HIDROZOAR, hidrozoare, s. n. (La pl.) Clasa de celenterate marine si de apa dulce, care traiesc solitare sau in colonii; (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. hydrozoaires.

DIALOG, dialoguri, s. n. 1. Convorbire intre doua persoane. ♦ (P. spec.) Convorbire (cu caracter oficial) care are loc intre reprezentantii a doua parti, a doua tari etc. ♦ (P. spec.) Forma de convorbire intre doua personaje, in care sunt scrise de obicei operele dramatice; pasaj dintr-o opera literara in care se reda convorbirea dintre doua personaje. ◊ Linie de dialog = semn ortografic de punctuatie care indica inceputul vorbirii fiecarui participant la o convorbire. 2. Opera literara scrisa sub forma de dialog. [Pr.: -di-a-] – Din fr. dialogue, lat. dialogus.

OSANZA, osanze, s. f. 1. Grasime cruda de porc din regiunea abdominala. 2. P. ext. Grasime depusa pe diverse parti ale corpului omenesc. ♦ Fig. Bunastare, avere, bogatie. – Din lat. absungia.

NEGLIJA, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grija de cineva sau de ceva, a nu da atentia cuvenita; a trece cu vederea, a lasa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grija de propria sa persoana; a se lasa. – Din fr. negliger.

PARAFA, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafa (1), a intari un act prin semnatura cu parafa. ♦ Spec. A pune o semnatura (prescurtata) pe proiectul unui tratat international prin imputernicitii statelor care l-au negociat ca dovada a acordului partilor asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafa (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceara rosie legatura unui registru sau a unui dosar, ca sa nu se poata scoate sau adauga foi. – Din fr. parapher.

PROTOZOAR, protozoare, s. n. (La pl.) Increngatura de animale microscopice inferioare unicelulare, cu cea mai simpla structura anatomica; (si la sg.) animal care face parte din aceasta increngatura. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. protozoaire.

ORTOPTER, ortoptere, s. n. 1. (La pl.) Ordin de insecte cu aripile anterioare pergamentoase, cu cele posterioare late si membranoase, pliate in sensul lungimii, si cu picioarele posterioare lungi, adaptate pentru sarit (Orthoptera); (si la sg.) insecta care face parte din acest ordin. ♦ (Adjectival) Care are insusirile insectei descrise mai sus. 2. (Aeron.) Ornitopter. – Din fr. orthoptere.

METAZOAR, metazoare, s. n. (La pl.) Subregn de animale constituite dintr-un numar mare de celule variate ca structura si diferentiate functional; (si la sg.) animal care face parte din acest subregn. [Pr.: -zo-ar-] – Din fr. metazoaire.

MEL, meli, s. m. (Fiz.) Unitate de masura pentru inaltimea sunetului, egala cu a mia parte din inaltimea unui sunet care are o putere de o mie de hertzi. – Din engl. mel.

MICROZOAR, microzoare, s. n. (La pl.) Increngatura de animale de apa foarte mici, care se pot vedea numai cu microscopul; (si la sg.) animal care face parte din aceasta increngatura. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. microzoaire.

MILIAMPER, miliamperi, s. m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric, egala cu a mia parte dintr-un amper. [Pr.:-li-am-] – Din fr. milliampere.

MILIARDIME, miliardimi, s. f. Numar egal cu a miliarda parte dintr-un intreg. [Pr.: -li-ar-] – Miliard + suf. -ime. Cf. fr. milliardieme.

QUIASH s.m. Moneda divizionara in Arabia Saudita, a douazecea parte dintr-un riyal. [Pr.: chi-as] (cf. fr. quiash)

TABARAS, tabarasi, s. m. Ostas care face parte dintr-o tabara. – Tabara + suf. -as.

EPIZOAR, epizoare, s. n. (La pl.) Nume generic dat animalelor care traiesc, ca parazite, pe pielea altor animale; (si la sg.) animal care face parte din aceasta categorie. [Pr. -zo-ar] – Din fr. epizoaire.

SEDENTAR, -A, sedentari, -e, adj. (Despre oameni) Caruia nu-i place sa umble, sa faca miscare, care sta mai mult acasa; (despre indeletnicirile oamenilor) care se desfasoara intr-un spatiu inchis; care nu necesita miscare, lipsit de miscare. ♦ (Despre populatii) Stabil. ◊ parte sedentara = parte a unitatilor militare care ramane in garnizoana in timp de razboi, avand misiunea de a completa efectivele partii operative, de a ingriji bunurile ramase in cazarma etc. Pasari sedentare = pasari care nu migreaza in timpul iernii. Animale sedentare = animale nevertebrate care stau temporar in galerii pe care si le fac singure. – Din fr. sedentaire, lat. sedentarius.

SIDEROFIL, -A, siderofili, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Care, dupa unele ipoteze, se considera ca are un rol important in alcatuirea partii centrale a globului pamantesc. – Din fr. siderophile.

COTOR, (1, 2) cotoare, s. n., (3) cotori, s. m. 1. S. n. Tulpina, lujer (la legume si la plante erbacee) care sustine frunzele, fructul sau florile. ♦ partea de jos a unei tulpini. Cotorul vitei. ♦ Cocean (3). ♦ Rest nefolositor dintr-un obiect uzat. ♦ (Fam.) Matura foarte uzata. 2. S. n. parte, loc unde se leaga sau unde se cos foile unei carti, ale unui registru, ale unui caiet etc. ♦ parte a unui chitantier, a unui bonier etc. ramasa dupa ce s-au rupt jumatatile detasabile ale foilor; partea fiecarei foi care ramane in chitantier, bonier etc. dupa predarea chitantei. 3. S. m. (La fiinte; rar) partea dinspre radacina a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de par. – Et. nec.

Aparte² adj. invar. Care are caracter izolat; individual; particular. /Din parte

ASIGURARE ~ari f. 1) v. A ASIGURA si A SE ASIGURA. 2) Raport juridic in baza caruia cel asigurat are dreptul la o despagubire din partea asiguratorului in caz de accident, incendiu etc. ~ de bunuri. ~ de stat. ◊ ~ari sociale sistem de ocrotire materiala a oamenilor muncii, prin acordare de pensii, ajutoare materiale etc., in caz de pierdere temporara sau definitiva a capacitatii de munca. /v. a (se) asigura

CENTIMA ~e f. 1) Moneda franceza divizionara egala cu a suta parte dintr-un franc. 2) inv. Moneda marunta egala cu a suta parte dintr-un leu. ◊ A nu avea nici o ~ a nu avea nici un ban. /<fr. centime

DERIVATIV ~a (~i, ~e) 1) Care abate ceva in alta parte. 3) si substantival (despre medicamente) Care are proprietatea de a evacua surplusuri de sange dintr-un organ bolnav sau de a elimina substantele toxice din organism. /<fr. derivatif, lat. derivativus

DIFORM ~a (~i, ~e) (mai ales despre fiinte si parti ale corpului lor) Care nu are forma si proportii normale; cu anomalii; deformat. /<fr. difforme, lat. diformis

GAT ~uri n. 1) (la om si la animale) parte a corpului care uneste capul cu trunchiul. ◊ A-si rupe (sau a-si frange) ~ul a) a se accidenta grav; a muri intr-un accident; b) a-si pierde situatia in urma unor greseli. A strange de ~ (pe cineva) a) a omori (pe cineva) prin strangulare; b) a constrange. A se arunca (sau a se agata) de ~ul cuiva a) a imbratisa cu caldura pe cineva; c) a obosi pe cineva cu manifestarile de dragoste. A face ~ a face galagie; a avea pretentii. 2) Cavitate interioara a acestei parti a corpului. Durere in ~. ◊ A se satura (sau a fi satul) pana-n ~ a nu mai putea suporta. A-i sta in ~ a) a nu putea inghiti; b) a nu putea suferi (ceva sau pe cineva). 3) Cantitate de mancare sau de bautura care poate fi inghitita dintr-o singura data. 4) Portiune mai subtire a unor obiecte, care se aseamana cu aceasta parte a corpului. ~ul garafii. ~ul viorii. /<sl. glutu

GULER ~e n. 1) Portiune a unor obiecte de imbracaminte care inconjura gatul. ◊ A apuca (sau a lua, a insfaca) pe cineva de ~ a) a forta pe cineva sa se supuna; b) a cere cuiva socoteala. 2) Dunga de spuma, formata la suprafata berii turnata intr-un pahar. 3) tehn. parte inelara la suprafata unei piese, avand diametrul mai mare decat restul acesteia si servind, de obicei, la etansare. /<ung. galler

MICROAMPER ~i m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric egala cu a milioana parte dintr-un amper. [Sil. -cro-am-] /<fr. microampere

MILIAMPER ~i m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric egala cu a mia parte dintr-un amper. [Sil. -li-am-] /<fr. milliampere

OBRAZ¹ ~ji m. Fiecare dintre cele doua parti laterale care formeaza fata. ◊ A avea ~ subtire a fi fin, sensibil. A fi gros de ~ a fi nesimtit, obraznic. A-i plesni (sau a-i crapa) cuiva ~zul de rusine a se simti extrem de jenat. (A fi) fara (de) ~ (a fi) lipsit de rusine; obraznic. A-si pune ~zul (pentru) cineva a raspunde cu onoarea proprie pentru faptele sau pentru comportarea cuiva. A da cuiva in ~ a reproba purtarea cuiva fatis. A trage cu ~zul a pati o rusine. A (mai) avea inca ~ a (mai) indrazni; a cuteza. Cu ce ~? Cum de mai indrazneste? [Sil. o-braz] /<sl. obrazu

PALAT¹ n. anat. partea de sus a cavitatii bucale, avand forma de bolta; bolta palatina; cerul gurii. ◊ ~ dur partea anterioara osoasa a palatului. ~ moale (sau valul ~ului) v. VAL. /<lat. palatum, it. palato

PARTITIV ~a (~i, ~e) gram. Care are functia de a numi o parte dintr-un intreg. Genitiv ~. /<fr. partitif, germ. partitiv

PLEVUSCA ~ti si ~te f. 1) Peste dulcicol de talie mica, cu corpul alungit, acoperit cu solzi marunti, avand o dunga albastra-inchisa pe partile laterale. ◊ ~-de-balta peste dulcicol de talie mica, cu corpul plat, avand pe spinare si pe abdomen spini protectori. 2) Orice peste marunt. 3) fig. Grup de persoane de mica importanta. [G.-D. plevustii; Pl. si plevuste] /pleava + suf. ~usca

RACHITICA ~ele f. (diminutiv de la rachita) 1) Arbust pitic cu tulpina taratoare, cu frunze eliptice, lucioase si persistente, cu fructe comestibile, de culoare rosie. 2) Arbust cu flori mici, galbene, ale carui frunze ascutite, acoperite pe ambele parti cu un fel de solzi, au o nuanta argintie. /rachita + suf. ~ica

RARUNCHI ~ m. 1) pop. (la om si la animalele superioare) Organ-pereche al aparatului u****r, situat (simetric) in regiunea lombara; rinichi. ◊ A avea seu la ~ a fi instarit. 2) parte interioara a corpului omenesc considerata ca centru al vitalitatii sau sensibilitatii. ◊ A ofta din ~ a ofta din greu. /<lat. renunculus

TAMBURINA ~e f. Toba portativa de dimensiuni mici, care se bate cu mana, avand pielea intinsa pe o singura parte si prevazuta de jur imprejur cu placi de metal sau cu zurgalai; dairea. /<fr. tambourin, it. tamburino

TATAR¹ ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana care face parte din populatia de baza a Tatariei sau este originara din Tataria. 2) ist. Persoana care facea parte din unul din triburile ce au format statul feudal Hoarda de Aur (sec. XII-XV) si hanatele de mai tarziu. /<tat., turc. tatar

VAPOROS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care este foarte subtire si straveziu; asemanator cu vaporii; fin. Tesatura ~oasa. 2) Care nu are contururi distincte; raspandit in toate partile; difuz. /<lat. vaporosus, fr. vaporeux

AMNIOS s.n. (Biol.) Membrana care inveleste fetusul la mamifere, la pasari si la reptile si care se afla in partea cea mai dinauntru a placentei, avand forma unui sac plin cu un lichid. // (In forma amnio-) Element prim de compunere savanta pentru termenii care se refera la „amnios”. [Pron. -ni-o-, pl. -suri. / < fr. amnios, cf. gr. amnion].

CLOATA, cloate, s. f. 1. Closca (1). 2. (Art.) Closca-cu-pui, Gainusa, Pleiadele. 3. (Arg.) T***a. 4. (Arg.) Amanta. (prob. creatie spontana avand la baza, pe de o parte, onomatop. cloc, cf. cloca si, pe de alta, clont si clonta; Dict. Acad. Rom. propune punerea in relatie cu sb. klocati = a striga)

PANELENIC, -A adj. Panelenistic. ◊ Serbari panelenice = serbari organizate in cinstea zeilor, la care participau tinerii veniti din toate partile Greciei antice si la care aveau loc intreceri atletice, muzicale si poetice. [Cf. fr. panhellenique].

ARTICOL s.n. 1. Expunere facuta intr-o publicatie periodica, tratand o problema dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc., purtand de obicei un numar de ordine. ♦ Diviziune a unui buget sau a unui plan financiar, care contine denumirea unei surse de venit sau motivul de cheltuieli.. 3. Obiect de comert, lucru care se vinde in comert. 4. parte de vorbire care insoteste substantivul, avand rolul de a arata in ce masura obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorilor. 5. Fragmente articulate intre ele care alcatuiesc diferite parti ale corpului crustaceelor, insectelor si acarienilor. [< lat. articulus, cf. it. articolo, fr. article].

CARAT s.n. 1. Unitate de masura a proportiei de aur in aliaje, egala cu a 24-a parte din masa totala a aliajului. 2. Unitate de greutate pentru pietrele pretioase, egala cu 0,2053 g. 3. Fiecare din cele 24 de cote in care era divizata proprietatea unei nave, incepand cu dreptul roman. ♦ Cota de participare la o societate comerciala. [Pl. -te. / < fr. carat, it. carato, cf. ar. qirat – a douazeci si patra parte].

DEFECTIV, -A adj. (Despre parti de vorbire flexibile) Care nu are unele forme; nefolosit la toate formele flexionare. [Cf. lat. defectivus, fr. defectif].

GRASET s.n. (Anat.) Regiune a membrului posterior la animale, avand ca baza anatomica rotula si partile moi invecinate. [< fr. grasset].

INTRODUCERE s.f. 1. Actiunea de a (se) introduce si rezultatul ei. ♦ parte de inceput, parte introductiva (a unei opere etc.). ♦ partea de la inceput a unei piese muzicale, scrisa intr-o miscare aparte si avand un caracter deosebit; denumirea primei parti a suitei. 2. Studiul pregatitor asupra notiunilor elementare ale unei stiinte. [< introduce].

MICROAMPER s.m. Unitate de intensitate a curentului electric, egala cu a milioana parte dintr-un amper. [Pron. -cro-am-. / < fr. microampere].

MILIAMPER s.m. Unitate subdivizionara de masura a intensitatii curentului electric, egala cu a mia parte dintr-un amper. [Pron. -li-am-. / cf. fr. milliampere].

MOD s.n. 1. Fel, chip, maniera; procedeu, metoda. ♦ Mod de productie = modul istoriceste determinat in care oamenii produc si obtin bunurile materiale necesare existentei si dezvoltarii societatii si care reprezinta unitatea dintre fortele de productie si relatiile de productie. 2. (Gram.) Forma verbala care exprima felul in care vorbitorul vede sau socoteste actiunea verbului. ♦ (Despre parti de vorbire, propozitii sau parti de propozitii) De mod = care are sensul sau functia de a arata modul. 3. (Muz.) Structura unei game determinata de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (Log.) Mod silogistic = forma concreta pe care o iau figurile silogismului in functie de calitatea si de cantitatea judecatilor componente. [Cf. fr. mode, it. modo, lat. modus].

buf interj. – Exprima zgomotul produs de ciocnirea a doua corpuri, de o lovitura sau o cazatura. Creatie expresiva, care se intilneste cu sl. buchnoti sau buchati „a bate cu putere”, de unde bg. buchnuvam, sb. buchnuti, rus. buchati (Berneker 97); fapt pentru care Miklosich, Slaw. Elem., 18, n-a sovait sa derive cuvintul rom. din sl. Pe de alta parte, rezultatele acestei radacini expresive s-au contaminat si cinfundat adesea cu cele ale lui buh-. Der. bufni (var. buhni, buvni, bumni, bugni, bufui, buhai), vb. (a izbucni; a bombani, a izbi); bufneala (var. bufaiala, bufnet, bufnitura, buhnitura), s. f. (zgomot brusc); buhnaci, s. m. (certaret, gilcevitor); bufnos, adj. (prost dispus, ursuz); imbufna, vb. (a supara, a irita); rabufni, vb. (a pocni; a cadea zgomotos).

OBOVAT, -A adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are latimea cea mai mare in partea superioara; oboval. [Dupa fr. obovale, germ. oboval < lat. ob – in fata, ovatus – in forma de ou].

OMOPLAT s.m. Os triunghiular, subtire si lat, care formeaza partea posterioara a articulatiei umarului. [Pl. -ati, (s.n.) -te, -turi. / < fr. omoplate, cf. gr. omoplate].

POLARITATE s.f. 1. Proprietate a unui corp sau a unei parti dintr-un corp de a avea in doua puncte ale sale sarcini electrice sau magnetice de nume diferite. ♦ (Fil.) Forma a contradictiei in care laturile contrare se exclud si totodata se conditioneaza reciproc. 2. (Biol.) Calitate a unui organism vegetal sau animal de a prezenta doua extremitati cu infatisare si functiuni diferite. [Cf. fr. polarite].

SOLEAR, -A adj., s.n. (Muschi) situat in partea posterioara a gambei. [Pron. -le-ar. / < fr. soleaire, cf. lat. solea – talpa].

GRASET s. n. regiune a membrului posterior la animale avand ca baza anatomica rotula si partile moi invecinate. (< fr. grasset)

LEPTOPLASMA s. f. parte hialina a protoplasmei, in care are loc activitatea cinetica a celulei. (< lat. leptoplasma)

PANELENIC, -A adj. referitor la panelenism. ♦ serbari e = serbari organizate in cinstea zeilor, la care participau tineri veniti din toate partile Greciei antice si la care aveau loc intreceri atletice, muzicale si poetice. (< fr. panhellenique)

POLARITATE s. f. 1. proprietate a unui corp, a unei parti dintr-un corp de a avea in doua puncte ale sale sarcini electrice sau magnetice de nume diferite. 2. (fil.) forma a contradictiei in care laturile contrare se exclud si totodata se conditioneaza reciproc. ◊ puncte care definesc relatia dintre doi termeni de opozitie, dar care se presupun reciproc. 3. (biol.) calitate a unui organism de a prezenta doua extremitati cu infatisare si functii diferite. (< fr. polarite)

TIERS I. s. m. (jur.) persoana straina de un contract, care nu are nici un raport juridic cu partile acestuia; tert; persoana care detine o parte a unui contract, care este impozabila. II. adj. care vine in al treilea rand. (< fr. tiers)

ABRITTUS, oras in Moesia inferioara, intemeiata in sec. 1 d. Hr. de romani. Aici, in 251, armatele conduse de Decius au suferit o grea infringere din partea gotilor, condusi de Kniva. Distrus de avari si slavi in sec. 6. Azi Razgrag (Bulgaria).