ALCOOL, (1) alcooli, s. m., (2, 3) alcooluri, s. n. 1. Derivat obtinut prin inlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi cu un oxidril. 2. Lichid incolor, inflamabil, cu miros si gust specific, obtinut prin fermentarea zaharurilor din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetica si folosit la prepararea bauturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, dizolvant etc; etanol, alcool etilic, spirt. ◊ Alcool denaturat = alcool brut sau rafinat caruia i s-au adaugat denaturanti pentru a-l face impropriu consumului alimentar, dar care este folosit in industrie sau ca combustibil menajer. Alcool rafinat = alcool brut din care au fost indepartate impuritatile prin rectificare. Alcool sanitar = alcool colorat cu albastru de metilen si denaturat cu salicilat de metil, intrebuintat ca dezinfectant extern. Alcool solidificat = polimer al acetaldehidei, insolubil in apa, greu solubil in alcool si eter, intrebuintat drept combustibil solid. 3. Bautura alcoolica. [Pr.: -co-ol] – Din fr. alcool.

BELGI s. m. pl. Uniune de triburi celtice populand, in antichitate, teritoriul dintre Sena si Rin, care au fost supuse de romani in sec. I a. Cr. – Din fr. Belges.

BIFA, bifez, vb. I. Tranz. A pune un mic semn (in forma de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o lista etc. spre a sti ca au fost verificate, controlate etc. – Din fr. biffer.

CASTRAT, -A, castrati, -te, adj. (Despre masculi) Caruia i-au fost extirpate glandele genitale; (pop.) juganit. – V. castra.

GRECISM, grecisme, s. n. Cuvant, expresie sau constructie care au fost imprumutate din limba greaca, fara a fi fost asimilate. ♦ Influenta limbii (si culturii) grecesti asupra altei limbi (si culturi). – Din fr. grecisme.

IMPUTRESCIBILIZAT, -A, imputrescibilizati, -te, adj. (Despre materiale textile) Care au fost tratate cu substante de protectie impotriva microorganismelor. – V. imputrescibiliza.

INTERPOLAT, -A, interpolati, -te, adj. (Despre pasaje, capitole, cuvinte) Intercalat, inserat (intr-un text). ♦ (Despre un text) In care au fost introduse interpolari. – V. interpola.

INJUGAT², -A, injugati, -te, adj. (Despre vite, mai ales despre boi) Pus la jug. ♦ (Despre care sau plug) La care vitele au fost puse in jug. – V. injuga.

TEAPA, tepi, s. f. 1. Par lung si ascutit la un capat (folosit in trecut ca instrument de supliciu); p. restr. varful unui astfel de par. 2. Prelungire ascutita si tepoasa la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor paioase, ramase in pamant dupa ce plantele au fost cosite. 3. Ghimpe, aschiuta, spin. 4. (La pl.) Par aspru, ghimpos care acopera corpul unor animale. – Cf. sl. cepati.

VENI, vin, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa inspre persoana care vorbeste sau despre care se vorbeste; a se apropia de un loc, de o asezare; p. ext. a merge, a trece pe langa sau printr-un anumit loc. ◊ Expr. Du-te-vino subst. = miscare, circulatie intensa, neintrerupta si in ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, dragalasenie, atractie irezistibila; b) (rar) ademenire, ispita, pacat. ♦ A merge impreuna cu cineva sau in urma cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A veni dupa cineva = a se casatori cu cineva. ♦ A intra (in locul, in spatiul unde se afla vorbitorul). ◊ Expr. (Pop.) A veni in slujba = a se angaja, a intra in slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revarsa. ◊ Expr. (Pop.) A veni mare = a-si ridica mult nivelul, a se umfla, a creste, a se revarsa. ♦ A se deplasa la suprafata apei dintr-un punct mai indepartat catre unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai indepartat catre unul mai apropiat. ♦ A navali asupra sau impotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ◊ Expr. A veni pe lume = a se naste. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicatii) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) a ajunge (pana) la persoana care vorbeste sau la fiinta despre care se vorbeste ori intr-un loc determinat. 3. A se duce in vizita (sau in treacat la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a aparea, a se ivi. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plange sau a fi gata sa planga. A-i veni (cuiva) in (sau prin) minte (sau cap) = a se gandi dintr-o data la ceva, a-si aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limba = ce exprima cineva spontan si fara discernamant intr-un moment de surescitare. Cum (sau ce) ii vine cuiva la gura = cu termeni ireverentiosi, cu insulte. 4. A urma dupa altcineva sau dupa altceva; a succeda. ◊ Expr. Anul (sau luna, saptamana etc.) ce vine = anul (sau luna, saptamana etc.) care urmeaza imediat dupa cea in curs. ♦ A urma in grad sau in rang dupa...; a fi situat pe o anumita treapta intr-o ierarhie, dupa... 5. A-si avea originea; a proveni, a purcede; a izvori; a se trage (din..); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecinta). 6. A sosi in locul unde trebuie sa se afle, unde se cuvine sa fie, unde este asteptat. ◊ Expr. (Asa sau acum) mai vii de-acasa = incepi sa intelegi, sa fii mai conciliant, mai ingaduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminti. A-i veni (cuiva) inima la loc sau a-si veni in fire = a se calma, a se linisti. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (In imprecatii) Veni-ti-ar numele ! 7. (Despre asezari, locuri, constructii) A fi situat intr-un anumit loc sau intr-o anumita pozitie. ♦ A ajunge pana la...; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge intr-o anumita pozitie, situatie, stare. ◊ Expr. A veni in nas = a cadea (cu fata in jos). A-i veni (cuiva) nu stiu cum, se spune cand cineva se afla intr-o situatie neplacuta, jenanta, penibila. A veni la putere = a prelua puterea politica intr-o tara. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discutia la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvantul, la spusele) cuiva = a recunoaste (prin desfasurarea ulterioara a lucrurilor) ca prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, ca sfaturile pe care le-a dat (fara a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmatie care nu corespunde realitatii. Cum vine asta ? se spune pentru a-si arata nedumerirea sau nemultumirea in legatura cu ceva. 9. (Despre intamplari, evenimente, fenomene) A se produce, a se intampla, a avea loc. ♦ (Despre unitati de timp) A sosi (in succesiune normala). ◊ Expr. (Pop.) Vine un an (de cand...) = se implineste un an (de cand...). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre ganduri, sentimente, senzatii etc.) A cuprinde, a pune stapanire, a preocupa pe cineva. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) toti d****i = a se infuria, a se mania. Ce ti-a venit (sa sau de)? se spune cand cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesabuit. Cum ii vine (cuiva) = cum ii place, cum vrea, cum ii convine. A-i veni (cuiva) la indemana (sau la socoteala) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre incaltaminte, imbracaminte) A fi pe masura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i sedea cuiva bine (sau rau). ♦ (Inv., in constructii negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni cuiva ceva (de drept, printr-o imparteala etc.). ♦ A reprezenta rezultatul unei masuratori, al unui calcul. 13. (Pop.) A se afla intr-o anumita legatura de dependenta, de rudenie etc. (cu cineva). [Prez. ind. si: viu] – Lat. venire.

MAGULIT, -A, maguliti, -te, adj. Satisfacut, flatat, incantat (in orgoliul sau vanitatea sa). ♦ Inv. Ale carui calitati au fost intentionat exagerate; infrumusetat. – V. maguli.

EXPORTA, export, vb. I. Tranz. A vinde in afara tarii marfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate in tara; p. ext. a vinde servicii cumparatorilor din alte tari. – Din fr. exporter, lat. exportare.

NELUCRAT, -A, nelucrati, -te, adj. (Despre materiale bune) Care nu a fost inca prelucrat; (despre pamant) pe care nu au fost executate lucrari agrotehnice. – Ne- + lucrat.

SUDA, sudez, vb. I. Tranz. A imbina doua piese metalice realizand intre ele, prin incalzire sau prin presare, in anumite conditii de temperatura si de presiune, o legatura metalica sau chimica. ♦ fig. A se uni, a se inchega, a se lega. ♦ (Despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lipi (dupa ce au fost rupte sau taiate etc.). ♦ Refl. (Despre elemente ale vorbirii) A se uni formand un singur cuvant; a se aglutina. – Din fr. souder.

PALA², pale, s. f. 1. Organ activ al unei elice de avion, de vapor, de ventilator etc. sau al unui rotor, incastrat sau articulat la unul din capete in butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat in forma de banda sau de panglica, obtinut dupa ce fibrele textile au fost pieptanate si infasurate in cruce pe bobine. – Din fr. pale.

ASTRAGACI, astragace, s. n. Instrument de cizmarie folosit la intins talpa sau la intors cizmele pe fata, dupa ce au fost cusute. – Cf. bg. stragaci „razuitor”.

ASOCIATIV, -A, asociativi, -e, adj. 1. Care apartine unei asociatii (4), privitor la o asociatie; (despre memorie) care evoca imagini prin asociatie (4). 2. (Despre unele operatii matematice) Care duce la acelasi rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif.

PERSPECTOGRAF, perspectografe, s. n. 1. Aparat cu ajutorul caruia se transforma reprezentarea descriptiva a unui obiect in reprezentare concreta. 2. Aparat folosit pentru redresarea fotogramelor aeriene care au fost inregistrate pe clisee inclinate fata de planul orizontal. – Din fr. perspectographe.

SINCRETISM, sincretisme, s. n. 1. Imbinare de elemente eterogene apartinand unor arte diferite (literatura, muzica, dans etc.), caracteristica folclorului si mai ales fazelor primitive de dezvoltare a culturii, cand diferitele arte nu erau inca diferentiate. 2. (fil.) Amestec de doctrine filozofice si religii diferite si contradictorii care au fost reunite in mod fortat (ignorandu-se deosebirile dintre ele). – Din fr. syncretisme.

PLIN, -A, plini, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre vase, incaperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, in care se afla ceva pana la limita. ◊ Expr. Plin ochi = umplut pana la limita capacitatii. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o parere foarte buna despre sine, a fi increzut, ingamfat. A-i fi (cuiva) paharul plin, se spune despre cineva care a indurat prea multe necazuri si nu le mai poate suporta. ♦ (Despre arme de foc) In care au fost introduse cartuse; incarcat. 2. Fara goluri; intreg, compact, masiv. ♦ Intreg, deplin, nestirbit. ◊ Profesor plin = profesor universitar titular, cu toate titlurile si drepturile prevazute de lege. Catedra plina = catedra care are numarul de ore prevazut de regulament. 3. Care cuprinde, contine, are ceva in cantitate sau in numar mare. ♦ (Despre ochi) Napadit, inundat de lacrimi. 4. Care este acoperit, incarcat total sau partial cu ceva. ♦ Murdar, manjit, uns (cu ceva). 5. (Despre fiinte, corpul lor sau parti ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii; grasut. 6. Care are amploare, intensitate; desavarsit. Luna plina = luna perfect rotunda, aflata in faza ei maxima. Voce plina = voce sonora, cu volum. ◊ Expr. In plin(a)... = in mijlocul..., in miezul..., in toiul... II. S. n. Ceea ce umple un vas, o cavitate, un spatiu etc.; continut, cuprins. ◊ Plinul conductei = cantitate de fluid care ramane in permanenta intr-o conducta de transport. ◊ Loc. adv. Din plin = din abundenta. ◊ Loc. adj. si adv. In plin = in centru, la tinta. ◊ Loc. prep. In plinul... = in mijlocul...; p. ext. in toiul... ◊ Expr. A-i merge cuiva in plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reusi, a izbandi. A da o lovitura (sau a lovi, a nimeri) in plin = a nimeri bine tinta vizata, a-si ajunge scopul. A-i iesi cuiva cu plin(ul) = a-i iesi cuiva in cale cu un vas plin (fapt considerat in credinta populara ca semn prielnic). A face plinul = a umple cu benzina pana la refuz rezervorul unei masini. – Lat. plenus.

FAINA, (2) fainuri, s. f. 1. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Pulbere obtinuta prin macinarea boabelor de cereale sau a altor seminte de plante si folosita in alimentatie. ◊ Expr. Alta faina se macina acum la moara = s-a schimbat situatia, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obtinuta prin macinarea anumitor materiale. ◊ Faina animala = produs obtinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sange etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a pasarilor ouatoare si a porcilor. Faina de peste = produs sub forma de pulbere obtinut din pesti inferiori si necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peste, folosit pentru hrana porcilor, a pasarilor etc. Faina de oase = pulbere fina obtinuta prin macinarea oaselor si folosita ca supliment valoros in hrana animalelor si ca ingrasamant in agricultura. – Lat. farina.

CORONIU s. n. Element chimic ipotetic aflat in coroana solara, caruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse in realitate de atomii puternic ionizati ai unor elemente cunoscute. – din fr. coronium.

CORHANIT s. n. Transport al bustenilor de la locul unde au fost fasonati pana la o cale de comunicatie, prin tarare si rostogolire, cu ajutorul tapinei sau cu alte mijloace. – Et. nec.

CUVIOS, -OASA, cuviosi, -oase. adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se da calugarilor si calugaritelor. ♦ (Substantivat: in religia crestina) Nume dat sfintilor proveniti din calugari care nu au fost martiri. 2. (Inv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.

MOLDA, molde, s. f. (Reg.) Albie, covata. ♦ Vas in care se scurge mustul dupa ce au fost presati strugurii. ♦ Lada in care curge faina la moara. – Din germ. Molde.

RADAR, radare, s. n. Aparat care emite unde electromagnetice si apoi le receptioneaza, dupa ce au fost reflectate de un obiect, folosit pentru a detecta si a localiza un obiect prin masurarea timpului trecut intre emisia si receptia undelor. ♦ Sistem de detectare si de localizare folosit de aparatul descris mai sus. Radar auto = aparat portabil destinat masurarii vitezei autovehiculelor care trec prin campul electromagnetic emis. [Acc. si: radar] – Din engl., fr. radar, germ. Radar.

NEUTRU, -A, neutri, -e, adj. 1. (Despre state, popoare etc.) Care este in stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranti sau dintre partile adverse; neutral (1). ◊ Zona neutra sau teritoriu neutru = teritoriu situat intre granitele a doua tari pe care nu stationeaza forte armate. ♦ P. ext. (Despre oameni sau grupuri sociale) Care nu se incadreaza in nici un partid, in nici un curent etc.; care se abtine de la a se pronunta pro sau contra, pastrand o atitudine rezervata, pasiva. 2. Care nu poate fi calificat nici in sens pozitiv si nici in sens negativ, care nu trezeste nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifesta indiferenta, lipsa de participare: spec. lipsit de valoare afectiva sau stilistica. ♦ (Fon.) Care nu participa la o anumita opozitie fonologica. 3. (Gram.; in sintagmele) Gen neutru (si substantivat, n.) = forma a unor parti de vorbire (substantivul, adjectivul etc.) atribuita numelor de lucruri. Substantiv neutru (si substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Vocala neutra = vocala mediala. ♦ (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent fata de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvantului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral (2). 4. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral (3). ♦ La care ionii de hidrogen ai acidului au fost inlocuiti cu metale. 5. (fiz.) Care nu are sarcina electrica; care poseda in cantitati egale sarcina electrica pozitiva si negativa. – Din fr. neutre, lat. neuter, -tra, it. neutro.

DEBITA², debitez, vb. I. Tranz. 1. A trece, a inregistra in contul unei persoane, al unei intreprinderi etc. marfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost platite. – Din fr. debiter.

TEZAUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de pret, stranse si pastrate in loc sigur; p. ext. avere, bogatie. ♦ Loc unde se pastreaza obiectele de pret. ♦ Bani sau obiecte pretioase ascunse de multa vreme in pamant si care au fost descoperite intamplator; comoara. 2. Totalitatea aurului si a altor metale pretioase, efecte etc. care se gasesc in depozitul unei banci de emisie, constituind acoperirea biletelor de banca sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se pastreaza depozitele de metale pretioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei banci; visterie. 3. fig. Ceea ce este foarte iubit si pretuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societati, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus.

REDIMENSIONAT, -A, redimcnsionati, -te, adj. 1. (Despre constructii, masini etc.) Ale carui dimensiuni au fost recalculate. 2. (fig.) Care a fost reevaluat, care a fost abordat din alta perspectiva. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

RARITURA, rarituri, s. f. Loc ramas liber intre obiecte asezate rar. ♦ Loc in padure de unde au fost scosi unii copaci, de unde au fost taiate tufele. ♦ Defect sau uzura a unei tesaturi care are intr-un loc urzeala sau batatura mai rara decat in rest. – Rari + suf. -tura.

REVERSIUNE, reversiuni, s. f. 1. (Jur.) Revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. (fiz.) Schimbare a succesiunii de stari intermediare prin care trece un sistem in cursul unei transformari. [Pr.: -si-u-] – Din fr. reversion.

RETENTIE, retentii, s. f. 1. Oprire, retinere. ◊ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un gaj pana la achitarea completa a datoriei de catre debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apa, in bazine special amenajate. 3. Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide sau gaze) care in mod obisnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retentiune s. f.] – Din fr. retention, lat. retentio, -onis.

SUNNA s.f. 1. Una dintre cartile sfinte ale mahomedanilor. 2. Transmiterea conversatiilor, comportarii, faptelor si explicatiilor profetului Mahomed Coranului asa cum au fost ele redactate in cele sase culegeri hadith (2.) canonice. (cf. fr. sunna < ar. sunnah) [def. 1. MDN, 2. Brockhaus]

ROXOLAN, -A, roxolani, -e, s. m. si f. (La pl.) Nume dat unor triburi sarmatice existente la inceputul secolului I la rasarit de Prut, care au atacat provincia romana Moesia, au fost aliati cu Decebal in timpul campaniei romane impotriva statului dac (101-102) si au fost supusi de goti la mijlocul sec. III; (si la sg.) persoana care facea parte din aceste triburi. – Din lat. Rhoxolani, fr. Roxolans.

DESPOTCOVIT, -A, despotcoviti, -te, adj. Caruia i-au cazut sau i-au fost scoase potcoavele; fara potcoave. – V. despotcovi.

DESIRA, desir, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte insirate pe ata, in special despre margele) A iesi de pe ata pe care au fost insirate (adesea cazand si imprastiindu-se). ◊ Tranz. Desira margele. 2. (Despre ata infasurata pe ghem sau despre gheme) A se desfasura intr-un fir lung continuu. ◊ Tranz. Desira ata de pe ghem. 3. (Despre impletituri sau obiecte impletite) A se desface, a se destrama. ◊ Tranz. A desirat dantela. 4. fig. (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) in toata lungimea lui. 5. fig. (Rar; despre locuri si peisaje din natura) A se desfasura in fata privitorului. – Lat. diserrare. Cf. sir.

DESIRAT, -A, desirati, -te, adj. 1. (Despre obiecte insirate pe ata) Care a iesit de pe ata pe care au fost insirate. 2. (Despre ata infasurata pe ghem sau despre gheme) Care s-a desfasurat intr-un fir lung continuu. 3. (Despre impletituri, tesaturi) Destramat, desfacut. 4. fig. (Despre manifestari ale gandirii) Fara sir; dezordonat, dezlanat. 5. fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Excesiv de inalt si de slab. ♦ (Despre parti ale corpului omenesc) Prea lung si slab. – V. desira.

DEVELOPA, developez, vb. I. Tranz. A trata cu un reactiv chimic un film, o placa sau hartie fotografica care au fost expuse, pentru a face sa apara imaginea. ♦ A face sa apara (prin diverse procedee) semnele scrise cu cerneala simpatica. – Din fr. developper.

SATISFACUT, -A, satisfacuti, -te, adj. (Despre oameni) Care este plin de multumire, de satisfactie; ale carui dorinte, exigente au fost indeplinite; caruia i s-a dat satisfactie; care exprima multumire; multumit. – V. satisface.

SUPRAIMPRESIUNE, supraimpresiuni, s. f. Procedeu cinematografic care consta din inregistrarea, pe aceeasi pelicula, a doua imagini suprapuse care au fost filmate separat. [Pr.: -pra-im-pre-si-u-] – Supra- + impresiune (dupa fr. surimpression).

CUTA, cute, s. f. 1. Indoitura (adanca) intr-un obiect de imbracaminte; incretitura, fald, cret, pliu. ♦ Urma, dunga ramasa pe o tesatura sau pe o hartie in locul unde au fost indoite. ♦ Incretitura a scoartei pamantului, formata sub actiunea fortelor tectonice. 2. Zbarcitura (a obrazului); rid, cret. – Din bg. kuta.

APARATURA s. braniste, opritura. (Locul in padure unde copacii au fost taiati se numeste ~.)

BRANISTE s. aparatura, opritura. (Locul in padure unde copacii au fost taiati se numeste ~.)

COMPLOTIST s. conspirator, (rar) conjurat, (inv.) cauzas, complotas, uneltitor, (inv. fig.) urzitor. (~stii au fost prinsi.)

EFORT s. 1. v. stradanie. 2. greutate, osteneala, truda. (Cu mult ~.) 3. incercare, osteneala, sfortare, silinta, stradanie, straduinta. (Toate ~urile lui au fost zadarnice.) 4. (fiZ.) efort unitar = (impr.) tensiune.

INCERCARE s. 1. v. verificare. 2. v. experimentare. 3. v. experiment. 4. v. tentativa. 5. v. eseu. 6. efort, osteneala, sfortare, silinta, stradanie, straduinta. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 7. greu, greutate, impas, necaz, vicisitudine. (A trecut cu bine ~.) 8. greutate, necaz, nevoie, suferinta, vicisitudine, (inv.) ispita. (A trecut prin multe ~.) 9. v. chin. 10. v. cumpana.

OPRITURA s. aparatura, braniste. (Locul in padure unde copacii au fost taiati se numeste ~.)

OSTENEALA s. 1. v. oboseala. 2. v. stradanie. 3. efort, greutate, truda. (Cu multa ~ au mutat cartile.) 4. efort, incercare, sfortare, silinta, stradanie, straduinta. (Toate ~ile lui au fost zadarnice.)

SFORTARE s. 1. v. opinteala. 2. v. stradanie. 3. efort, incercare, osteneala, silinta, stradanie, straduinta. (Toate ~arile lui au fost zadarnice.) 4. v. perseverenta.

SILINTA s. 1. v. stradanie. 2. efort, incercare, osteneala, sfortare, stradanie, straduinta. (Toate ~ele lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenta. 4. harnicie, ravna, sarguinta, stradanie, straduinta, vrednicie, zel, (pop.) sarg, (inv.) activitate, diligenta. (E de admirat ~ lui.) 5. bunavointa, ravna, sarg, zel, (inv.) proeresis. (Arata destula ~, dar nu putea realiza mare lucru.)

STRADANIE s. 1. cazna, chin, efort, fortare, munca, osteneala, sfortare, silinta, straduinta, truda, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) straduiala, straduire, (pop.) canoneala, (reg.) strapat, (prin Munt.) moranceala, (Mold. si Transilv.) zoala, (inv.) caznire, nevointa, osteninta, sforta, stra-danuinta, stradanuire. (~ lui a fost incununata de succes.) 2. efort, incercare, osteneala, sfortare, silinta, straduinta. (Toate ~iile lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenta. 4. v. harnicie.

STRADUINTA s. 1. v. stradanie. 2. efort, incercare, osteneala, sfortare, silinta, stradanie. (Toate ~ele lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenta. 4. v. har-nicie. 5. ardoare, ravna, sarguinta, zel, (inv.) nepreget, nepregetare, osardie, osardnicie, osar-duire, osarduitura, protimie. (~ lui era demna de laudat.)

BOSTINA ~e f. pop. 1) Masa ramasa din fagure dupa ce s-a stors mierea si ceara. 2) Masa ramasa din struguri dupa ce acestia au fost trasi la teasc; hostina; tescovina. /<sl. vostina

CUSATURA ~i f. 1) v. A COASE. 2) Linia unde sunt unite prin cusut doua bucati de panza. 3) Ornament brodat pe o panza. 4) Model dupa care se coase. 5) med. Loc cusut dupa o interventie chirurgicala. 6) Loc unde au fost unite prin sudare sau prin alte metode elementele metalice ale unui obiect. [G.-D. cusaturii] /a coase + suf. ~atura

DE² prep. 1) (exprima un raport calificativ, indicand apartenenta, calitatea, provenienta, timpul, locul, originea, destinatia, posesorul etc.) Un pahar de apa. Voce de barbat. O felie de paine. Moara de vant. Masina de spalat. Lucru de mana. Schimb de pareri. Coleg de clasa. Gazeta de perete. 2) (exprima raporturi circumstantiale, indicand modul, timpul, locul, cauza, scopul etc.) Se face de rusine. A plecat de ieri. Pleaca de acolo. Lucreaza de ieri. A repetat de mai multe ori. Bun de glume. Bun de vanzare. 3) (exprima raporturi completive, indicand obiectul, agentul unei actiuni) Are de lucru. S-a aflat de el. Este demn de lauda. 4) (serveste drept indice al supinului) De vandut. De leganat. De invatat. 5) (exprima raporturi spatiale, indicand locul situarii dincolo de un oarecare obiect) S-a uitat de dupa usa. A aparut de dupa deal. 6) (exprima raporturi temporale, indicand momentul initial) A veni de cu zori. Culcatul de cu seara... 7) (exprima raporturi de agent) Aceste obiecte au fost confectionate de catre tarani. 8) (exprima raporturi spatiale, indicand locul situarii) S-a sculat de la masa. A plecat de la oras. 9) (exprima raporturi temporale, indicand momentul initial) Este un an de la balul de absolvire al liceului. 10) (exprima raporturi spatiale, relevand locul situat in imediata apropiere de ceva sau de cineva.) S-a dus de langa casa. Livada de linga sat. 11) (exprima raporturi spatiale, indicand locul de la suprafata unui obiect) A strange recolta de pe camp. Fructele de pe copac. 12) (exprima raporturi temporale, indicand momentul initial cu o anumita aproximatie) S-a eliberat de pe la amiaza. 13) (exprima raporturi relationale, indicand obiectul de referire) Sectia agricola de pe langa Guvernul Moldovei. 14) (exprima raporturi locative, indicand locul de dincolo de ceva) Vesti de peste hotare. 15) (exprima raporturi locative, indicand locul cu o anumita aproximatie) Au aparut de prin alte localitati. Oameni de prin partile Orheiului. 16) (exprima raporturi temporale, indicand momentul initial cu o anumita aproximatie) Lucreaza de prin luna august. 17) (exprima raporturi spatiale, indicand locul dintre mai multe obiecte) Spatiul de printre cladiri. 18) (exprima raporturi calificative limitative, indicand momentul final) Sfortarile de pana acum. 19) (exprima raporturi calificative limitative, indicand un oarecare fapt ce constituie o limita) Situatia social-politica de pana la razboi. 20) (exprima raporturi spatiale, indicand locul situat mai jos de ceva sau de cineva) A fost scos de sub masina. /<lat. de

INCAT conj. (exprima un raport consecutiv sau modal si introduce propozitii circumstantiale consecutive sau modale) In asa masura ca...; atat de mult ca... A produs o impresie atat de puternica, incat toti au fost incantati. /in + cat

A RECONSIDERA reconsider tranz. (opere autori, evenimente etc., care au fost deja apreciate) A interpreta dintr-un nou punct de vedere; a revalorifica. ~ mostenirea literara. /<fr. reconsiderer

RETENTIE ~i f. 1) Intrerupere a unei actiuni; oprire; retinere. ◊ Drept de ~ drept pe care il are creditorul de a pastra zalogul luat de la debitor, pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2) Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide, gaze) care sunt eliminate in mod obisnuit. 3) Acumulare a unui curs de apa in bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de ~. 4) chim. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost ameste-cate omogen. [G.-D. retentiei; Sil. -ti-e] /<fr. retention, lat. retentio, ~onis

TITAN² ~i m. 1) fiecare dintre cei doisprezece uriasi care, declarand razboi zeilor din Olimp si fiind infruntati, au fost aruncati in tartar. 2) fig. Persoana inzestrata cu o forta fizica sau spirituala extraordinara. /<gr. Titan, fr. titan

VERMUT ~uri n. Bautura alcoolica amaruie, preparata din vin in care au fost macerate plante aromatice. [Acc. si vermut] /<fr. vermout, vermouth

RUPE, rup, vb. III. 1. ~ ♦ Refl. Cand sa stranga nodul, pac! se rupse ata, caci era putreda. ♦ (In contexte figurate) Romanul cu-a sa mana rupe lantul de robie. – Ah! nu pot eu trai fara tine; Eu inca a vietii fir mi-oi rupe, Pe amandoi o groapa sa ne-astupe. ◊ Expr. A rupe inima targului v. inima (IV. 1.). ♦ (Complementul indica o parte a corpului) A(-si) fractura o mana, un picior etc. ◊ Expr. ~ A-si rupe gatul (sau grumajii) = a-si pierde viata, cinstea, averea, a o pati rau de tot. ~ 2. ~ Au inceput a tupai ... si a se sfarama jucand, cat si-au rupt tot cojocul bucatele. 3. ~ ♦ (fig.) Dintr-o data o salva rupea vazduhul. ♦ Expr. A rupe sau (refl.) a se rupe gheata v. gheata. 4. ~; a smulge o parte dintr-un obiect. Zari pasarea rupand cu lacomie ficatii bietului Prometeu. ♦ A sfasia un animal sau (de obicei prin exagerare) un om (atacandu-l, lovindu-l, batandu-l). Copiii dupa ei se tin Si cainii dau sa-i rupa. ♦ A zdrobi, a strivi. Izbi cu pumnul in masa spre vioara, si-n murmur carnea pumnului a rupt. ◊ (Prin exagerare) Inainte de a pleca, soldatii au fost rupti cu instructia si cu teoria. – Daca nu era cocoana sa sara pentru mine ... ma rupea, ca nu-s' ce-avea, era turbat rau de tot. 5. ~; a desprinde, (tragand cu putere) din locul unde este fixat. ♦ A culege flori, fructe, etc. ◊ (fig.) Chipul tau e rupt din soare. ♦ A obtine (cu greu) o suma de bani. Cum voi rupe ceva parale de la tatal tau, am sa ti le pun deoparte. ◊ (fig.) Cheltuiala e mare si oamenii greu o sa-si rupa din saracie. 6. ~ , a (se) desprinde (cu oarecare efort) de cineva sau de ceva. Si-a stricat copiii. Nu-i pune la munca. I-a rupt de sat. ♦ Refl. (Despre grupuri, colectivitati) A se imprastia, a se desface in doua (sau in mai multe). Se suna de culcare. Multimea se rupse zgomotos. ◊ Expr. (Tranz.) A rupe randurile (sau, rar, refl. a se rupe) = ~; (despre randuri) a inceta sa formeze un sir aliniat. ~ ◊ (Complementul indica drumul deschis) Rupand drumul printre oameni invalmasiti, pe cal inspumat, venea vijelios un olacar. – Duruind soseau calarii ca un zid inalt de suliti, Printre cetele pagane trec rupandu-si large uliti. 7. Tranz. fig. (Cu complementul vorba sau in expr. a o rupe (pe)...) ~ Vorbeste incai frantuzeste?... A fi rupand si el vreo doua vorbe ca toata lumea. – Var. (invechit) rumpe.

ARCADIA s.f. Curent literar italian si european ale carui principii au fost elaborate de membrii academiei „Arcadia” (intemeiata la 1690) si care orientau poezia catre arta bucolica, simpla si clara a elegiei grecesti si latine. [Pron. -di-a. / < it. arcadia, cf. Arcadia – provincie din Grecia antica, patria mitica a artei bucolice].

AVERROISM s.n. Curent in filozofia medievala occidentala avand la baza invatatura lui Averroes, care sustinea ca materia si miscarea sunt vesnice si nu au fost create si nega nemurirea sufletului si viata de apoi. [Pron. -ro-ism. / < fr. averroisme, cf. Averroes – numele latinizat al filozofului arab Ibn-Rosd].

CAKEWALK s.n. Dans afroamerican cu ritm sincopat, cantat la banjo, care se dansa cu pasi iuti si marunti si ale carui cateva figuri au fost preluate in dansul simi. [Pron. cheic-uoc. / < engl. cake-walk – mersul cozonacului (castigatorul dansului era rasplatit cu un urias cozonac)].

DANAIDA s.f. 1. (Mit.) Nume dat fiecareia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-si fi ucis sotii in noaptea nuntii, au fost pedepsite ca dupa moarte, in infern, sa umple cu apa un vas urias fara fund. 2. Deschizatura calibrata, folosita in masurarea cu precizie a debitelor in conducte. [< fr. Danaides].

DECUVAJ s.n. Tragerea vinului fermentat din cada in care au fost pusi strugurii; decuvare. [< fr. decuvage].

DETURNARE s.f. Actiunea de a deturna si rezultatul ei; (spec.) folosire ilegala a unor fonduri in alte scopuri decat acelea pentru care au fost destinate. [< deturna].

ELASTICITATE s.f. Proprietate a unor corpuri de a-si reveni la forma initiala dupa ce au fost momentan deformate. ◊ Teoria elasticitatii = capitol al mecanicii care se ocupa cu determinarea starii de tensiune si de deformatie a corpurilor elastice supuse actiunii unor sarcini exterioare. [Cf. fr. elasticite, it. elasticita].

ELEAT, -A adj. Scoala eleata = scoala filozofica greaca de tendinta idealista din sec. VI-V i.e.n., ai carei reprezentanti principali au fost Zenon si Parmenide, care au formulat conceptia metafizica dupa care diversitatea si miscarea lumii sunt simple iluzii senzoriale, adevarata „existenta”, cognoscibila numai prin ratiune, fiind unica, imobila, continua si neschimbatoare. // s.m. si f. Membru, adept al acestei scoli. [Pron. e-le-at. / cf. Elea – oras in Lucania (Italia)].

NUGA, nugale, s.f. Preparat dulce din zahar sau miere, albus de ou, amidon sau gelatina, in care se incorporeaza migdale, nuci, alune, fistic sau seminte de susan, de obicei prajite sau caramelizate; poate fi de culoare alba (cu semintele incorporate intregi) sau ca o pasta maronie (daca semintele au fost prajite si macinate in prealabil); se prezinta sub forma de felii, de batoane, sau realizata special pe bat (precum alvita / halvita); din fr. nougat.

GERMEN, germeni, s.m. (In special la pl.) Produse naturiste obtinute prin germinarea unor seminte comestibile, netratate chimic, in conditii stricte de igiena, comercializate in stadiul de seminte incoltite avand radacini si lastari abia mijiti, fara frunze verzi (in ambalaje speciale) sau ca lastari inverziti (in vasul in care au fost insamantati); ca germeni se produc mai ales leguminoase: boabe de soia, de naut, de fasole mung, dar si linte sau mazare, iar ca lastari verzi: culturi de creson asociat cu mustar, de schinduf, de alfalfa (lucerna) si de diferite cereale, precum mei, orz, ovaz, alac; se consuma crude, in salate sau ca garnitura la diverse preparate, fiind bogate in vitamine, saruri minerale si enzime. – Din fr. germes

GHETOU s.n. Cartier unde erau siliti sa locuiasca evreii. [Var. gheto s.n. / < it., fr. ghetto, cf. Ghetto – insula langa Venetia, unde in sec. XVI au fost izgoniti evreii].

GLUTINATIE s.f. (Chir.) Unire a unor parti care au fost taiate, divizate. [Gen -iei, var. glutinatiune s.f. / cf. fr. glutination, lat. glutinatio].

MAGNET s.m. Corp care are insusirea de a atrage fierul. [Pl. -eti, (rar, s.n.) -turi. / < germ. Magnet, cf. lat., gr. magnes < Magnesia – oras din Asia Mica, unde au fost descoperite in antichitate minereuri magnetice].

NET, -A adj. 1. (Adesea adv.) Clar; categoric; deslusit. 2. (Despre o greutate) Din care a fost scazuta daraua; (despre un salariu, un venit etc.) din care au fost scazute impozitele, retinerile etc. [< fr. net].

OZENEU s.n. (Liv.) Denumire pentru o serie de fenomene considerate a fi un fel de nave spatiale si care nu au fost inca identificate; farfurie zburatoare. [< O(biect) Z(burator) NE(identificat)].

PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. Desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. Parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].

REVERSIUNE s.f. 1. Intoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. Tratament termic aplicat unor aliaje cu baza de aluminiu pentru a elimina efectele imbatranirii. ♦ (fiz.) Schimbarea ordinii de succesiune in timp a starilor prin care trece un sistem in cursul unei transformari; reversare. 3. Conversie. [Var. reversie s.f. / < fr. reversion, cf. lat. reversio].

SINANTROP s.m. Mamifer apropiat de pitecantrop, ale carui fosile au fost descoperite pe teritoriul Chinei. [< fr. sinanthrope, cf. lat. Sina – nume dat de romani Chinei, gr. anthropos – om].

SOLL s.n. (Geol.) Forma de relief cu aspect de palnie, caracteristica regiunilor care au fost afectate de glaciatia continentala. [< germ. Soll].

BRUT, -A adj. (Despre materii) In stare naturala; (despre compuse) netransformat intr-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. net; despre greutatea unei marfi) Din care nu s-a scazut daraua; (despre venit) din care nu au fost scazute cheltuielile. [Cf. it. bruto, fr. brut, lat. brutus].

acatare, adj. – 1. (Inv.) Oricare. – 2. Adevarat, veritabil. – 3. Bun, vrednic. – Var. acatarea, acatarea, acatarii. < Lat. *ecum tālis, al carui rezultat normal, cutare, prezinta un a protetic de la formatiunile adv., cf. afund, aminte, asimilindu-l apoi pe u aton. Asimilarea sa la adv., in pofida categoriei adj., este evidenta in folosirea sa invariabila, ca si in acel a paragogic al var. Alteori, datorita aspectului sau, a fost confundat cu un s. verbal, si de aici rezulta ultima varianta. Opiniile asupra originii sale au fost foarte diferite. Dupa Cipariu, Gram., 260, din lat. ad+que+tale. Din catare, dupa Philippide, Principii, 8; din atare (Puscariu 8 si 159); din capitalis, printr-o faza intermediara *captale (Candrea, GS, VII, 283); sau din tare, cu un element prepozitional aca-, ce pare inexplicabil (DAR). Pentru REW 63 este un der. din lat. *accapῐtāre, cf. sp. acatar.

DESULfiTA vb. I. tr. A elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost prelucrate. [< fr. desulfiter].

DETURNA vb. I. tr. 1. A intrebuinta in mod ilegal fonduri (sau alte materiale) in alt scop decat cel pentru care au fost destinate. ♦ A delapida. 2. A intoarce un vehicul aerian din cursa lui; a fura un vehicul aerian in scop de santaj sau ca act de piraterie aeriana. [< fr. detourner].

DIRECT, -A adj. 1. Care duce la tinta, drept, fara ocoluri. 2. Imediat, nemijlocit, lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb, indicand asupra cui trece actiunea verbului respectiv. ♦ (Despre constructii lexicale) In care cuvintele sunt asezate in ordinea lor normala sau logica. ♦ (Despre stil) Care relateaza cuvintele asa cum au fost spuse. ◊ Intrebare directa = intrebare care se realizeaza printr-o propozitie principala sau independenta. // adv. Fara inconjur, de-a dreptul, drept. [Cf. lat. directus, fr. direct].

apuca (apuc, apucat), vb. – 1. A lua, a prinde. – 2. A insfaca, a inhata. – 3. A minca precum un nesatul, a infuleca. – 4. A surprinde, a lua prin surprindere. – 5. a (se) stringe. – 6. A ocupa ceva, a pune mina pe ceva. – 7. A ajunge la timp pentru a lua ceva, pentru a prinde pe cineva. – 8. A cunoaste prin proprie experienta, a fi experimentat ceva. – 9. A avea timp suficient pentru ceva, a avea ocazia, a putea. – 10. A vinde la un anume pret. – 11. A incepe, a initia ceva. – 12. A fi pe punctul de a face ceva. – 13. A se indrepta, a o lua intr-o directie. – 14. a-si lua angajamentul, a se obliga. – Mr. apuc. Lat. occupāre. Aproape toate sensurile rom. apar inca din lat. clasica. In privinta fonetismului, trebuie sa se presupuna, in primul rind, o confuzie a pref. oc- si ac-, care pare normala in limbajul pop. (cf. rom. pop. m-am acupat, in loc de m-am ocupat; port. din Puerto Santo acupada „insarcinata”, RPF, III, 122), si care este probabil anterioara rom., caci apare si in calabr. accupari „serrare, stringere” si „ombreggiare” (explicat de Rohlfs prin lat. *adcupare, provenind de la un *cupus obscur). Aceasta alteratie pare a se explica printr-o confuzie semantica si totodata fonetica cu aucupare, pentru a carei atestare cf. Vicenzo Ussani, Bull. Du Cange, I, 1924, p. 24-5. Ulterior trebuie sa se fi produs in rom. o metateza, poate in urma influentei unui cuvint autohton cu radacina *puk- si cu sensul relativ identic (cf. gr. πύϰα „strins”, πυϰάζω „a acoperi, a inveli”, si alb. puth „a incinge cu forta”, care trimite tot la un radical *puko). Totusi, chiar fara a ne baza pe ipoteza aceasta, lat. pare suficienta pentru a explica cuvintul rom. Etimonul occupare, propus de Cihac, I, 14, a fost respins de Meyer-Lubke, Dacor., IV, 642 si REW 776, din ratiuni semantice pe care nu le intelegem. Aceste ratiuni au fost repetate de V. Buescu, Survivance roumaine du latin appicare, in „Miscelanea de filologia a memoria” de Fr. Adolfo Coelho, Lisboa, 1949, p. 148-87. Cu toate acestea, nu ni se pare atit de evident ca „entre occuper et saisir, empoigner il y a a supposer une evolution difficilement admissible par un sujet parlant roumain”, fiindca chiar in lat. occupare, regnum, timor occupat artus, indica limpede sensul de „saisir”; si fiindca in rom. apuca, ce inseamna in esenta „saisir”, are de asemenea uneori sensul lui „occuper” (cf. sensurile 4, 6 si 12). Insusi cuvintul lat. capere „a prinde” depinde, cu toate antecedentele lui indoeuropene, de aceeasi idee de „saisir” (cf. Walde 93); astfel incit este de presupus ca rom. nu reprezinta un semantism recent, schimbat pe baza lat. occupare „a ocupa”, ci ca pastreaza sensul arhaic al lat. (oc)cupare „a lua.” Dupa Cihac, se pare ca nimeni nu s-a mai gindit la occupare. Burla, Studii filologice, 1880, a propus aucupare „a vina pasari”, ipoteza acceptata de Puscariu 103; Korting 1046; REW 776; Puscariu, Lr., 363; Rosetti, I, 162, si respinsa de Densusianu, Rom., XXXIII, 274 si Spitzer, Dacor., III, 645. Am aratat ca aceasta ipoteza ajunge practic sa se confunde cu cea dinainte. Hasdeu 1390 pleaca de la lat. apere „a lega”, ce nu pare posibil. Spitzer, Dacor., III, 645, propune o creatie de tip imitativ; iar Meyer-Lubke, Dacor., IV, 641-2, crede intr-o identitate cu germ. packen „a ambala”. In sfirsit, Buescu, in articolul citat, propune ca etimon un der. de la lat. pix, intemeindu-se in principal pe o anumita corespondenta de sensuri intre rom. si port. apegar, si pe o evolutie semantica de la „a lipi” la „a lua”, care poate sa nu para convingatoare. V. si alte ipoteze in aceasta ultima lucrare. Der. apucat, s. n. (jaf, pradare; epilepsie); apucat, s. m. (epileptic); apucate, s. f. pl. (numai in expresia pe apucate, in graba); apucatoare, s. f. (bratul de cleste); apucator, adj. (lacom, hraparet); apucatura, s. f. (actiunea de a apuca; inv., jaf; maniera, gest, comportament; epilepsie). – Din rom. sas. apukan „a apuca”.

ELECTRICITATE s.f. 1. Marime de stare pe care o capata corpurile dupa ce au fost frecate unul de altul si apoi separate; sarcina electrica. ♦ Totalitatea fenomenelor produse de repausul si de miscarea unei particule numite electron. 2. Ramura a fizicii care studiaza fenomenele electrice. [Cf. fr. electricite < lat. electrum , gr. elektron – ambra galbena, la care s-a observat prima data fenomenul de catre Thales].

astragaci (-ce), s. n. – Unealta de cizmarie folosita la intors cizmele pe fata, dupa ce au fost cusute pe dos. Mag. esztergazni „a intoarce” (Scriban); finalul, prin analogie cu tragaci. Nu este probabila ipoteza lui Philippide, ZRPh., 1907 p. 294 si Pascu, Suf., 198, bazata pe lat. extrahere.

boier (boieri), s. m. – 1. Mare stapin de pamint, nobil, domn; in vechea organizare sociala, reprezentant al clasei aristocratice. La inceput, privilegiile nobiliare au fost rezervate pentru mosieri, in schimbul satisfacerii obligatiilor militare, si erau transmisibile numai prin intermediul proprietatii, a carei mostenire, transferare sau vinzare era supusa aprobarii domnitorului. Ulterior, ideea de noblete se confunda pe nesimtite cu cea de functie publica sau dregatorie; boierii cu functii se bucurau de toate privilegiile, in timp ce mosierii decad de la rangul de razes sau mosnean care, pina la un anumit punct, se poate compara cu hidalguia spaniola. In epoca fanariota, nobilimea de imparte in cinci clase, prima (protipendada) fiind cea care alcatuia sfatul restrins al domnitorului (boieri de sfat sau veliti, cf. in Spania asa numitii grandes); functiile lor efective erau incredintate unor loctiitori de a doua clasa (vtori) sau de a treia (treti). Urmau apoi boiernasii, care ocupau functii in armata sau in administratie. Regulamentul Organic, inspirat din constitutia data nobilimii ruse de catre Petru cel Mare, a asimilat nobilimea cu gradele din armata si le-a conferit automat tuturor functionarilor statului. Catre 1850, existau in Moldova cam 2800 de familii de boieri, si in Muntenia 320, constituind un total de aproximativ 30.000 de boieri. Rangurile, titlurile si privilegiile lor au fost abrogate prin art. 46 al Conventiei de la Paris, la 19 august 1855, cu efecte asupra drepturilor banesti incepind cu 30 iunie 1859. – 2. Om bogat, proprietar, stapin. – 3. (Arg.) Judecator. – Var. (inv.) boiarin, boiaren, boiariu. Sl. boliarinu (Miklosich; Slaw. Elem., 15; Lexicon, 40; Berneker 72), cf. bg. boliarin. Der. boieresc, adj. (aristocratic); boieresc, s. m. (serviciu, obligatie, prestatie in munca pe care, pina la 1864, taranul fara pamint trebuia s-o faca mosierului); boiereste, adv. (aristocratic; fastuos); boieret, s. n. (aristocratie); boieri, vb. (a innobila); boierie, s. f. (aristocratie); boierism, s. n. (sistem aristocratic); boierita, s. f. (boieroaica); boiernas, s. m. (boier din ultimele categorii); boieroaica, s. f. (doamna din aristocratie); boieros, adj. (cu gusturi aristocratice, rafinat); boreasa, s. f. (Trans., sotie, nevasta), cf. Seineanu, Semasiol., 165 si DAR (Miklosich, Zig., 181, pune in legatura acest ultim cuvint cu tig. bori, buri „logodnica, nevasta tinara”).

LITISPENDENTA s.f. (Jur.) Situatie in care doua instante diferite de acelasi grad au fost sesizate sa solutioneze acelasi caz. [< germ. Litispendenz, cf. fr. litispendance].

breaz (breaza), adj. – 1. Se spune despre animalele cu pete albe pe frunte. – 2. (Rar) Extraordinar, remarcabil. – Megl. breaz. Sl. brezu „alb”, bg. brez „pestrit, baltat” (Miklosich, Slaw. Elem., 15; DAR); cf. sl., bg. breza „mesteacan”, rus. bereza „mesteacan”, slov. brezast „alb”. Rut. barza „oaie cu pieptul alb”, care s-a derivat gresit de la rom. barza, apartine aceleasi familii, ca si sb. barzast „cafeniu” (cf. slov. brezast), si pare ca reprezinta o faza sl. anterioara metatezei lichidelor, cf. gard, dalta. Der. breaza, s. f. (animal cu pete albe; dans tipic); brezaie, s. f. (personaj mascat care se plimba la sarbatorile de Craciun, imbracat ca un mascarici si cu cap de animal; este obicei vechi, interzis fara rezultat de Alexandru Sutu, la 22 decembrie 1819, fiindca servea drept pretext violarilor de domiciliu si a lucruri de rusine si vorbe de ocari, de fapt pentru care si de la fratii Domni de mai inainte au fost poprita), reprezinta sensul de „extraordionar” sau de „obiect care provoaca uimire”, astfel incit pare gresita ideea din DAR de a lega cuvintul de barza; brezi, vb. (a pata, a impestrita); brezai, vb. (a inzorzona); imbrezaia, vb. (a imbraca in chip de brezaie).

budai (-aie), s. n. – 1. Butoi, vas din doage. – 2. Sant, canal de scurgere din lemn. – Var. budii(e), budau, budiu, budae, buda(s)ca, budalau, budereu. Mag. bodony „butoi” (Cihac, II, 485; DAR). – Der. budalau, s. n. (linguroi de lemn cu care se bate untul); budihace (var. budiheci, budihala, buduhala, buduhaie, buduhoi, etc.), s. m. (sperietoare, monstru); buduroi, s. m. (butoias, burduf). Rom. budalau, a ajuns in mag. (dialectal) in forma bodolo (Tamas, Magyar Nyelvor, XXIX, 182). Cea mai mare parte a acestor der. au fost considerate creatii expresive (cf. Iordan, BF, VII, 277).

scarit, scarita, adj. (inv. si reg.; despre terenuri, locuri, plante, povarnisuri, drumuri) care prezinta denivelari in forma de trepte; in care au fost facute trepte; (despre modul de a tunde parul) in forma de scara (tunsoare scarata).

calca (calc, calcat), vb. – 1. A pune piciorul pe jos, a pasi. – 2. A zdrobi, a strivi cu picioarele. – 3. A nu respecta, a nesocoti. – 4. A ataca, a viola domiciliul. – 5. A vizita pe neasteptate, a lua prin surprindere. – 6. A netezi rufaria, imbracamintea etc. cu fierul de calcat. – 7. La pasari, a fecunda barbatusul femela. – 8. La animale de tractiune, a-si lovi picioarele, a si le rani, datorita faptului ca au fost legate prea strins. – 9. A rostui, a abate dintii de ferastrau. – 10. A supune un bolnav unui anume masaj propriu medicinei populare, facindu-l sa fie calcat de un urs domesticit. – Mr., megl. calcu. Lat. calcāre (Puscariu 254; REW 1491; Candrea-Dens., 217; DAR; Iordan, BF, VI, 150); cf. it. calcare, prov., sp., port. calcar, v. fr. chaucier, fr. cocher „a calca (pasarile)”. Sensurile sint in general cele din sp. pisar; in plus, sensul 2 coincide perfect cu cel al vb. rom. a pisa. Pentru 7, cf. fr. cocher, sp. pisar. Cihac, I, 35, afirma ca a calca si a incurca „a incilci” sint in mod fundamental identice, pornind pentru aceasta de la o interpretare destul de fortata a etimonului care le presupune, lat. inculcare. Der. calcat, s. n. (calcatura, urma); calcator, s. n. (presa, teasc; pedala, de ex. cea a mesei dulgherului sau a razboiului de tesut; pila pentru a rostui dintii ferastraului); calcatoreasa, s. f. (femeie care are meseria de a calca rufe); calcatorie, s. f. (atelier de calcat rufele); calcatura, s. f. (pas, mers; urma; nesocotire, violare, nerespectare; incursiune, invazie), care poate fi un der. intern (cf. cazatura, scurtatura, strimbatura etc.); Puscariu 255 si Candrea-Dens., 220 propun totusi, o der. de la lat. calcatura, care este de asemenea posibila; incalca, vb. (a viola, a nu respecta); incalcator, adj. (infractor; invadator).

capuchehaie (capuchehai), s. f. – Agent, reprezentant diplomatic al domnitorilor romani pe linga imperiul turc. Stabiliti in sec. XV, au fost adesea greci din Constantinopol. Tot asa se numeau si agentii domnitorilor pe linga pasii oraselor dunarene, si uneori soldatii din garda personala a vizirului. – Var. capichehaie. Tc. kapu kehayasi (Seineanu, II, 28).

spraituit, -a, adj. (reg.; despre drumuri forestiere) pe care au fost asezate de-a curmezisul spraituri (traverse de lemn).

spront, spronturi, s.n. (reg.) 1. bustean ale carui capete au fost rotunjite cu toporul. 2. (in forma: spiront) capat iesit al unui butuc. 3. (in forma: stront) capatul mai gros al unui bustean.

REFLECTORIZANT, -A adj. Reflectant. ♦ Placa reflectorizanta = strat de material plastic transparent si colorat in care au fost inglobate bile micute de sticla, folosit in semnalizarea rutiera. [Et. incerta].

RETENTIE s.f. 1. Retinere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de functionare a unor glande cu secretie interna, constand in dificultatea sau in imposibilitatea de a elimina materiile lor de excretie. 3. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale; retinere a apei in astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retentiune s.f. / cf. fr. retention, lat. retentio].

cioc interj. – Poc, boc; imita zgomotul produs de o lovitura ritmica sau cel putin repetata. Se foloseste de obicei cu duplicare cioc, cioc, sau alternanta cioc, boc, cioc, poc. – Mr. cioc. Creatie expresiva, ca boc, toc, poc, coincide cu alte formatii de acelasi tip, cf. rus. cok „zgomot produs de o izbitura”, de unde cokatsia „a ciocni paharele inchinind”, it. ciocco, fr. choc, sp. choque, etc. Cf. Schuchardt, ZRPh., XV, 104; Berneker 159. Der. cioc, s. n. (plisc, clont; fam., gura; virf, capat; pinten; barbison; minerul clestelui; parte incovoiata a mai multor instrumente; cirlig, pana de incondeiat ouale de Pasti; suvita, cirliont; Arg., inselaciune, cursa), al carui sens fundamental se explica prin zgomotul pe care il produce ciocul, mai cu seama atunci cind pasarile de curte isi cauta hrana, cf. mr. cioc „cioc”, megl. cioc „ciocan”, alb. cok „cioc”. S-au cautat, pentru acest cuvint, origini in afara limbii rom.: un ciop, care ar proveni din pol. dziob, ceh. djob, rus. zob „gusa” (Cihac, II, 53); alb. cok (Meyer 448; Puscariu, Lr.,, 265); lat. *tiucus, din gr. τύϰος (Philippide, Bausteine, 56; Philippide, II, 705; Pascu, I, 192). Totusi nu este necesar sa se caute atit de departe, deoarece in sl. au fost foarte productive radacinile cok-, cuk-, cikati „a lovi”; insa este mai potrivita posibilitatea unei creatii spontane a rom., cf. Rosetti, II, 114. Ciocanca, s. f. (cirlig, cange), poate fi un amestec de la cioc si cange (DAR). Ciocot, s. n. (ciucure; titirezul morii de griu). – Der. ciocoti, vb. (despre pasari, a-si cauta hrana; despre animale, a minca; a face zgomot mincind; a face zgomot lucrind); der de la cioc, ca bocoti de la boc; ciocotnita, s. f. (vorbaret, gures; parazit, linge-blide, pomanagiu), cf. ciocoi; ciocotniti, vb. (inv., a trai ca un parazit). Ciocoroi, s. n. (cirlig, cange). Ciuc, s. n. (tirnacop), cf. bg. cuk „ciocan”. – Der. ciuceu, s. n. (Trans., secure). Cf. cioaca, ciocalau, ciocan, ciocni, ciochina, ciorchina, ciocirlan, ciuca, ciucure.

Craciun (craciunuri), s. n. – 1. Sarbatoarea crestina a Nasterii Domnului. – 2. Imagine sfinta care reprezinta Nasterea, si pe care preotul o aduce in casele credinciosilor. – 3. (S. m.) Personaj mitic, mos bun care intruchipeaza sarbatorile Craciunului, corespunzind uneori Regilor magi din traditia spaniola. – Mr., megl. Cratun, Craciun, Cartun. Origine foarte discutata. Fonetismul din mr. indica un etimon lat., care trebuie sa fie lat. creātiōnem, cu sensul de „copil,” ca in sard. kriathone (Wagner 90), v. sp. criazon, cf. sp. crio. Craciun trebuie sa fi insemnat la inceput „Pruncul Iisus”, care explica si folosirea acestui cuvint ca nume de botez si de familie, iar mai tirziu personificarea sarbatorii. Etimonul creātiōnem a fost deja propus, dar cu sensul de „creatie” sau „nastere”. (A. Densusianu, Hlr., 262; Jagic, Arch. slaw. Phil., XXXIII, 618; Pascu, Beitrage, 8; Pascu, I, 69). Aceasta solutie nu pare posibila, fiind negarea directa a dogmei crestinesti a Intruparii (nascut, iar nu facut), si fiindca lasa fara obiect personificarea si fara explicatie numele de persoana Craciun. Dificultatile care s-au opus der. din creātiōnem (de Rosetti, BL, XI, 56) sint pierderea inexplicabila a lui -e si rezultatul ea › a, si acesta se reduce la e in pozitie atona, de unde rezultatul de asteptat *Creciune). Cele doua argumente sint insuficiente: pierderea lui -e este normala in acest caz, cf. taun, paun, barzaun(e), si pe de alta parte, numele de persoana la care nominativul s-a confundat cu vocativul: Bασίλιος › Vasile, Petrus › Petru si Petre, Γρηγόριος ‹ Grigore, fata de ’Iωαννης › Ioan. Pe de alta parte, ideea ca hiatul e-a trebuie sa se reduca la a este falsa, si se bazeaza pe false analogii: videbat are in e-a secundar si catella a ajuns la rezultatul ea printr-un mecanism pe care nu il cunoastem. Hiatul e-a se reduce normal la a, cum arata Rosetti, Melanges, 353, cind obtine de la Diana, *zana si de aici zina. Prin urmare, credem ca rezultatul creātiōnem › Craciun este fonetic normal si logic, din punct de vedere semantic, daca se pleaca de la semnificatia de „copil”. Celelalte etimoane lat. care s-au propus sint mai putin convingatoare: lat. (in)carnatiōnem (Lexiconul de la Buda); lat. crastinum (Hasdeu 615); lat. Christi iēiūnium (Schuchardt, Literaturblatt, VII, 154; ZRPh., XV, 93); lat. Christi- cu un al doilea element neclar, cf. alb. Kersendelje › lat. Christi natalia (Meyer 189); lat. calātiōnem „chemare adresata de preot poporului, in prima zi a fiecarei luni” (P. Papahagi, Conv. Lit., XXXVII, 670; Puscariu 407; Capidan, Dacor., III, 142; T. Papahagi, LL, III, 211-3 si 220; cf. impotriva Iorga, Revista istorica, XVIII, 220). Acelasi cuvint apare in mai multe limbi care au fost in contact cu rom.; cf. bg. kracon, kracunek (dupa Mladenov 256, direct din lat.), sb. Kracun „nume de persoana” (Danicic, V, 429), rut. k(e)recun, kracun, g(e)recun, v. rus. korocjun „o anumita epoca a anului, nedeterminata in texte”, rus. korocun „solstitiu de iarna” si „moarte”. Aceasta raspindire a cuvintului i-a facut pe unii filologi sa se gindeasca la o posibila origine sl. (Cihac, II, 79; Philippide, Principii, 17; Domaschke 163; Weigand, BA, III, 98-104; Rosetti, BL, XI, 56; Vasmer 633), bazat pe kratuku „scurt”, sau pe kracati „a face pasi”. Vasmer adauga ca der. din rom. nu este posibila intrucit apare in v. rus. (cronica de la Novgorod) din 1143. Argumentul nu pare suficient, deoarece se stie ca pe vremea aceea rusii veneau in contact cu populatiile danubiene; este insa sigur ca rusa nu are alte cuvinte rom. atit de vechi, si ca in general are foarte putine. Totusi, etimoanele slave propuse nu par posibile, kratuku fiindca der. ar fi imposibila in aceasta forma (Berneker 604) si kracati pentru ca se bazeaza pe o simpla consonanta, fara legatura semantica vizibila. Ipoteza lui Rosetti, dupa care creātiōnem „creatie” ar fi trecut in sl. ca termen ecleziastic, nu suprima dificultatile, caci este imposibil de admis, cum o face autorul, ca „la langue de l'eglise a egalement employe creatio” in loc de Craciun pentru ratiunile dogmatice expuse. In sfirsit, sensul de „moarte violenta” sau „moarte in floarea tineretii”, propriu rus., pare a se explica prin rom. craciuni, vb. (a varsa singe, a ucide), datorita obiceiului de a taia porcul in ajun de Craciun, cf. ti-a venit Craciunul, „ti-a sosit ceasul de pe urma”. Pentru originea rom. a sl. cf. Jagic, Arch. slaw. Phil., II, 610; Schuchardt, Arch. slaw. Phil., IX, 526; Berneker 604; Capidan, Raporturile, 182.

desira (desir, desirat), vb. – 1. A intinde, a extinde. – 2. A imprastia, a raspindi. – 3. (Despre obiecte) A iesi de pe firul pe care au fost insirate. Lat. diserrāre (Candrea), cf. fr. (deserrer). Tiktin il deriva gresit de la desfira. La ultimele sensuri este evidenta intilnirea cu des-sira, de la sir „rind, sirag”. – Der. desirat, adj. (vlajgan, lungan).

egumen (egumeni), s. m. – Superior al unei manastiri de calugari ortodocsi. Erau numiti de episcopi (incepind cu Miron Barnovski, 1627, de calugarii insisi) si prezentati Domnului de Marele Sfetnic sau Logofat. De la constitutia lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemnati de mitropolit si confirmati de Domnitor. – Var. igumen. Mt. igumin. Ngr. ἠγούμενος, cf. bg. igumen (Conev 108). – Der. egumenie, s. f. (demnitate de egumen), din ngr. ἠγουμενία; egumenesc, adj. (propriu unui egumen).

ALFABETAR s. n. 1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului. 2. instrument de evidenta care indica litera la care au fost arhivate unele documente. (< alfabet + -ar)

AUTOHTON, -A I. adj. 1. (despre specii, populatii) care s-a format si dezvoltat pe teritoriul unde traieste in prezent: bastinas, aborigen, indigen. 2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare in constiinta ca o gandire generata spontan. II. s. n. 1. complex de straturi constituit din roci mai tinere, ramase pe locul lor, peste care au fost impinse din regiunile invecinate roci mai vechi. 2. zacamant de carbuni, format in locul de origine al plantelor din care provine. 3. rau avand izvoarele in aceeasi unitate morfologica, regiune climatica cu gura de varsare. (< fr. autochtone, gr. autokhthon)

AUTOTIPOGRAfiE s. f. tipar inalt ale carui clisee se prepara prin corodarea unei placi de metal pe care imaginile au fost executate direct. (< auto¹- + tipografie)

BIOSTRATONOMIE s. f. parte a paleontologiei care studiaza conditiile in care au fost inglobate in depozitele sedimentare fosilele, de-a lungul erelor geologice. (< germ. Biostratonomie)

BRUT, -A adj. 1. care se gaseste in stare naturala, neprelucrat, inca netransformat intr-un produs finit. 2. (despre greutatea marfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scazute cheltuielile de productie, pierderile, impozitul etc. (< lat. brutus, fr. brut, it. bruto)

DESULfiTA vb. tr. a elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost supuse sulfitajului. (< fr. desulfiter)

DETURNA vb. tr. 1. a intrebuinta ilegal (fonduri) in alt scop decat acela pentru care au fost destinate. ◊ a delapida. 2. a abate, a devia, a schimba directia. ◊ a fura un vehicul aerian in scop de santaj sau ca act de piraterie aeriana. (< fr. detourner)

ELECTRICITATE s. f. 1. marime de stare pe care o capata corpurile dupa ce au fost frecate unul cu altul si apoi separate; sarcina electrica. ◊ lumina electrica. 2. ramura a fizicii care studiaza fenomenele electrice. (< fr. electricite)

FRANCO² adv., adj. inv. indicatie care arata ca taxele de transport ale unei trimiteri postale au fost platite de expeditor. (< it. franco)

IMAGINE s. f. 1. reflectare in constiinta a realitatii inconjuratoare pe baza impresiilor dobandite prin simturi. ◊ reprezentare vizuala sau auditiva. 2. reproducere a unui obiect cu ajutorul unui sistem optic. ◊ reflectare artistica a unui obiect, peisaj etc. 3. (fiz.) locul in care se intalnesc razele de lumina izvorate dintr-un punct sau prelungirile acestor raze dupa ce au fost reflectate pe oglinzi ori refractate in lentile, prisme etc. ♦ ~ de televiziune = imagine optica a scenei transmisa prin televiziune, asa cum apare ea pe ecranul televizorului. 4. (mat.) simbol. (dupa fr. image, lat. imago, -inis, it. immagine)

INDIVIZIBILITATE s. f. 1. faptul de a fi indivizibil; caracterul a ceea ce este indivizibil. 2. (jur.) situatie in care, la savarsirea unei infractiuni, participa mai multe persoane, ori doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act. (< fr. indivizibilite)

LEASING [LIZING] s. n. forma de inchiriere de masini si utilaje moderne, de mijloace de transport etc. de catre intreprinderi, de la producatori sau societati specializate, pe o perioada determinata. ♦ contract ~ = contract financiar prin care este prevazut un import temporar, la expirarea caruia beneficiarul poate cumpara bunurile mobile si imobile ce i-au fost inchiriate de producator. (< engl. leasing)

LITISPENDENTA s. f. (jur.) situatie in care doua instante diferite, dar de acelasi grad, au fost sesizate sa solutioneze acelasi caz. (< fr. litispendance)

NET², -A adj. 1. (si adv.) clar; categoric; deslusit. 2. (despre greutatea unei marfi) fara ambalaj; (despre venituri) din care au fost scazute impozitele, retinerile etc. (< fr. net)

OZENEU s. f. denumire pentru o serie de fenomene considerate a fi un fel de nave spatiale si care nu au fost inca identificate; farfurii zburatoare. (< o/biect z/burator/ ne/identificat/)

RADIOGRAfiE s. f. 1. inregistrare pe un film sau pe o placa fotografica a imaginii unui obiect cu ajutorul razelor X; schiagrafie. ◊ imaginea obtinuta. 2. analiza a unui text in scopul decoperirii unor particularitati intime, care n-au fost puse suficient in evidenta. (< fr. radiographie)

RANTOALA vb. tr. 1. (arte) a restaura panza uzata a unui tablou prin lipirea ei pe o panza noua. ◊ a dubla, a face ca doua materiale sa intre in contact dupa ce s-au uscat pe ele cleiurile cu solventi cu care au fost unse. 2. a transporta culorile pe o noua panza. (< fr. rentoiler)

REFLECTORIZANT, -A adj. reflectant. ♦ placa ~a = strat de material plastic transparent si colorat in care au fost inglobate bile micute de sticla, in semnalizarea rutiera. (< reflectoriza + -ant)

REIMPORTA vb. tr. a importa din nou aceleasi marfuri care au fost exportate, fara nici un fel de prelucrari. (< fr. reimporter)

RETENTIE s. f. 1. retinere, oprire. ◊ retinere si pastrare in gaj de catre creditor a unui lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. ◊ (fig.) stapanire, infranare. 2. retinere si acumulare in organism a unor produse biologice datorita functionarii defectuoase a unor glande cu secretie externa. 3. proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale. (< fr. retention, lat. retentio)

REVERSIUNE s. f. 1. (jur.) intoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. tratament termic aplicat unor aliaje cu baza de aluminiu pentru a elimina efectele imbatranirii. ◊ (fiz.) schimbare a ordinii de succesiune in timp a starilor prin care trece un sistem in cursul unei transformari. 3. (biol.) reversie. 4. conversie. (< fr. reversion, lat. reversio)

SOLL s. n. forma de relief cu aspect de palnie, din regiunile care au fost afectate de glaciatia continentala. (< germ. Soll)

SUBCONSTIENT s. n. treapta a constiintei care cuprinde idei si impresii ce au fost odata prezente in minte, dar care, nemaifiind in centrul atentiei, raman confuze, putand redeveni constiente. (dupa fr. subconscient)

TAKING TECHING/ s. n. operatiuni de revanzare sau de rascumparare a unor monede ori a unor cantitati de aur care au fost cumparate sau vandute numai cu scopul obtinerii unui profit imediat. (< engl. taking)

ghiban (-ni), s. m. – Peste de apa dulce (Perca fluviatilis). Bg. giban (DAR). Este dublet al lui biban. – Var. ghigort, ghibort, s. m. (Acerina cernua, peste de riu) nu au fost lamurite.

ipsos (-suri), s. n. – Praf alb obtinut din ghips macinat. – Mr. νipsu. Ngr. γύψος (Tiktin; Galdi 203). Este dublet al lui ghips, s. n., din gr. prin intermediul germ. Gyps, si al lui gips, s. n. (ghips), probabil din cuvintul anterior, cu influenta pronuntarii italienesti gesso, datorita faptului ca meseriasii care se ocupau de ipsos au fost aproape intotdeauna italieni (dupa DAR, gips reprezinta fr. gypse). – Der. ipsosi, vb. (a lucra in ipsos); ipsosar, s. m. (vinzator de ipsos).

jaba (jabe), s. f. – Boala a oilor si ciinilor, un fel de afta. Bg. zaba „borasca; boala, afta” (DAR). Der. au fost tratati din punct de vedere expresiv. – Der. jebos, adj. (bolnav, molesit). Aceleiasi surse sl. ii apartin jabie, s. f. (muschi, Polytrichum perigoniale), din sl. zablija „de broasca”, datorita asemanarii sale cu ouale de broasca; jalba, s. f. (planta, Pyrola secunda; boala, afta), pe care DAR il pune in legatura gresit cu jale „salvie”; jabrina (var. jebrina, mr. jaghina), s. f. (alga), din bg. zabina „oua de broasca”, cf. rut. zaburina „alga”; jabrac, s. m. (lenes, haimana); janghina, s. f. (mirtoaga), cu pronuntarea regionala bi › ghi (semantismul, plecind de la ideea de „boala, afta” › „animal bolnav” › „animal inutil”); janghinos, adj. (om bolnav, sfrijit; ingimfat); japse (var. japca, japina), s. f. (iaz, balta), cf. bg. zabiste „loc cu multe broaste; balta”; jap, s. m. (batrin ramolit); japiu, s. m. (zgircit, venetic, om de curind imbogatit); japiu, s. n. (pernita de cele doua parti ale seii de calarit); japchin (var. japchina), s. n. (tumoare, furuncul, rana); jepchinos, adj. (jegos, riios); japita, s. f. (parte a plugului; zapacit, aiurit), din bg. zapica „broasca” si „japita de plug” (Weigand, JB, XIX, 137); jughina, s. f. (jegos); javra (var. jabra, javla), s. f. (catel, potaie; om zapacit), pare var. de la jaba, cu infixul r, ca in jabrina (in fonetism este posibil sa fi influentat tc. yavru „catel, pui”); jevri, vb. (a latra; a trancani). Pentru javra, a carei legatura cu jaba a fost indicata numai de Scriban, s-au propus alte solutii: din sl. zebrati „a cersi” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 156); de la jevri si acesta din sl. zivorati „a trai”, cu semantismul lui jivina (Philippide, Principii, 297); creatie spontana, care imita sunetele scoase de ciine, cf. poitev. jabrailler „a urla” (Seineanu, Chien, 224); din rut. zavra „ciine jigarit” (Tiktin; DAR; Candrea). Totusi, Candrea, Elemente, 405, credea ca rut. provenea din rom. Aceleiasi familii ii partine: jarpan (var. jerpan), s. m. (mirtoaga), reducere de la jerpanos, adj. (jegos), cf. jepchinos; japca (var. jepciu), s. f. (costum); jarca, s. f. (piele uzata sau de calitate proasta; baba ramolita; animal batrin si inutil), probabil in loc de *jarpca (DAR), cf. sb. zavka „piele”; jarcalete, s. m. (haimana, vagabond); jarcalau, s. n. (zdreanta); jerchinos, adj. (zdrentaros); jerpeli, vb. (a roade, a uza, a deteriora), cu suf. expresiv -li, pe baza lui jerpan (dupa Cihac, II, 156 si Bogrea, Dacor., IV, 825, din pol. szarpanina „actiunea de a sfisia”, care pare mai putin probabila). Toate aceste cuvinte indica un tratament expresiv, care i-a facut pe autorii DAR sa admita prezenta unei radacini expresive jarp-, cf. jart.

jid (jizi), s. m. – Evreu. Sl. zidu, cf. rut., pol. zyd, bg. zid „gigant” (DAR). Cu aceasta forma este cuvint rar, in Trans. de Nord si Mold. – Der. jitca, s. f. (evreu), cu suf. -ca; jidau, s. m. (Trans., evreu), prin intermediul mag. zsido; jidauca, s. f. (Mold., evreica); jidan, s. m. (evreu), din sl. cu suf. -an, cf. sl. zidinu, zidomu, zidochu (Miklosich, Fremdw., 137; Cihac, II, 158; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 365; DAR); jidanca, s. f. (evreica); jidanesc, adj. (evreiesc); jidaneste, adv. (in felul evreilor); jidanime, s. f. (multime de evrei); jidov, s. n. (evreu; urias; Bucov., Meloe proscarabaeus, insecta), din sl. zidovinu (pentru al doilea sens, cf. bg. zid; se explica prin ideea ca cei dintii oameni au fost gigantii, imbinata cu ideea ca evreii au fost primii oameni); jidoavca (var. jidoafca), s. f. (evreica); jidoveanca, s. f. (dans popular); jidovesc, adj. (evreiesc); jidovetic, adj. (fricos, las); jidoveste, adv. (in felul evreilor); jidovi, vb. (a se converti la iudaism); jidovime, s. f. (adunare de evrei); jidovina, s. f. (prapastie, abis), considerindu-se la origine ca sint resturi ale unei locuinte de giganti (dupa Scriban, din bg. *duzdovnica „apa de ploaie”; in dictionare glosarile acestui cuvint difera considerabil, dupa aspectul particular al locului astfel numit). Jidov se foloseste mai ales cu sensul de „evreu, evreu din Vechiul Testament”; jidan a ajuns sa fie considerat in epoca moderna drept termen ofensiv.

NADEL, nadeluri, s. n. (Rusism inv.) Pamantul cu care au fost improprietariti taranii in 1864; loc de improprietarire. ♦ Portiune de pamant apartinand bisericii unui sat si exploatata de preot. – Rus. nadel.

napirca (-ci), s. f. – 1. Vipera (Vipera berus). – 2. Bici. – Var. (rar) nopirca. Mr. nipirtica, megl. naprotca. Creatie expresiva. Coincide cu alb. neper(t)ke, dar nu e probabil sa se explice prin el, cum se sustine de obicei (Cihac, II, 719; Meyer 303; Pascu, II, 221; Philippide, II, 221; Rosetti, II, 119). Trebuie sa fie o var. expresiva a lui *napirla, cf. napirli; pentru alternanta expresiva a ambelor terminatii, cf. sopirla si sopircai, sfirla si sfirc, mirlan si mirc etc. Atit napirca, cit si napirli si sopirla nu au fost explicate satisfacator pina acum; provin, fara dubiu, din aceeasi sursa expresiva, a carei idee de baza pare a fi cea de „serpuire” sau de „miscare rapida”, ca in ciocirlie, cf. si topirlan (ca si ciocirlan); aceasta explicatie este singura care merge in acelasi timp pentru napirca „bici”, ca si pentru inrudirea sa evidenta cu sopirla. Der. din lat. *viperana (Cretu 350) sau dintr-o combinatie intre natrix si pertica (Capidan, Raporturile, 542) este inacceptabila. Der. napircos, adj. (veninos); napirli, vb. (despre reptile, a-si schimba pielea; despre mamifere, a-si schimba parul; despre pasari, a-si schimba penele), cu suf. expresiv -li (dupa Cihac, II, 251, legat de sl. pero „para”, cf. impotriva Tiktin; dupa Conev 87, din sl. napruliti sau naprliti „a pirli”, dupa Draganu, Dacor., VI, 517); napirleala, s. f. (primenire, napirlire). Alb. trebuie sa provina din rom.

parasi (parasesc, parasit), vb. – A abandona, a lasa. Ngr. παρεάω, aorist παρεάασα (Tiktin; Candrea; Puscariu, Lr., 261), cf. sb. parasiti „a lasa” (dupa Candrea, Elemente, 408, sb. ar proveni din rom.). Uneori au fost date alte etimoane ngr.: παραιτῶ, aorist ἀπάρνησα, de unde si mr. parnasire (Pascu; Scriban); sau πάρεμι, aorist πάρησα (Philippide, Principii, 17). – Der. parasitura, s. f. (ou a*****t); neparasit, adv. (fara odihna, continuu), inv.

popor (popoare), s. n. – 1. Popor, natie. – 2. Norod, plebe. – 3. Parohie, enoriasi. – 4. Multime, gloata. Lat. pǒpulus (Puscariu, ZRPh., XXVI, 741; REW 6654), cf. it. popolo, prov., cat. poble, fr. peuple, port. povo. Caracterul de cuvint mostenit din rom. nu este sigur. Apare din sec. XVII, si pare cultism, cel putin cu primele doua sensuri; oricum a fost intarit prin contactul cu it. si fr. (sec. XIX). Der. poporan, s. m. (enorias), din lat. pǒpulānus, cf. it. popolano „enorias” (dupa Tiktin, rom. ar fi imprumutat din it.), pare cuvint mostenit (cf. intr-un doc. mold. din 1631 „poporenii ce-au fost la acea biserica”); poporan, adj. (popular); poporime, s. f. (popor; gloata); (im)popora, vb. (a popula); popula, vb. (a umple cu oameni), din lat. populare, sec. XIX; popular, adj. (popular), din fr. populaire; impopular, adj. (nepopular); popularitate, s. f.; impopularitate, s. f.; populariza, vb.; popularizator, s. m.; populati(u)ne, s. f., toate din fr.

stina (-ne), s. f. – Asezare pastoreasca de vara. – Mr. stina, stane. Sl. stana, „oprire”, de la stati, staną „a sta”, cf. sb., cr. stan „coliba de pastor”, stanar „pastor”, rus. stan „statie” (Lambrior 103; Cihac, II, 361; Densusianu, Hlr., 282; Tiktin; Weigand, Jb., XVI, 228; Rosetti, GS, V, 158; Conev 60; Sandfeld 95). Cuvintele sl., perfect explicabile prin procedeele sl., nu pot proveni din rom.; si este greu de crezut ca intilnirea lor cu rom. este intimplatoare. Totusi, s-a accentuat dificultatea trecerii lui an › in, care se petrece numai in elementele mostenite din lat. si care nu apare la elementele sl., in afara de jupin, stapin, smintina si stinca, toate cuvinte considerate de origine incerta (cf. Puscariu, Dacor., III, 278-94 si numerele noastre 4653 si 8133). S-a incercat depasirea dificultatii, presupunind imprumutul din sl. la o data mai veche (Lambrior; Densusianu), sau o asimilare care pare ciudata, cu -in, din roman, batrin si alte elemente lat. (Skok, Arvih za Arbanasku Starinu, II, 339; ar fi trebuit sa existe si in taran). In realitate ideea ca in ‹ an exista numai in elemente lat. este falsa, cf. tc. kantar › cintar, mgr. φράγγος › frinc; astfel ca evolutia aratata nu este pur si simplu o imposibilitate, ci o circumstanta a carei explicatie ne scapa. Alte explicatii sint mai ipotetice: din dacicul *stana (Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 105; cf. Pascu, I, 191; Philippide, II, 15; Puscariu, Lr., 176); din indoeurop. *sthana, prin intermediul persanului stana „sedere” (Densusianu, GS, I, 238; Puscariu, Dacor., III, 382; Cancel, Despre Roman, 77-9), desi un astfel de imprumut nu pare posibil istoriceste; dintr-un lat. *saeptana (Giuglea, Dacor., II, 360; cf. REW 7497). Der. stinas, s. m. (pastor care are o stina). Din rom. pare sa provina mag. esztena si sas. stine; in schimb, ngr. στάνη si alb. stan, care au fost prezentate uneori drept imprumuturi din rom., trebuie sa vina din sl.

AACHEN [ḁ:hen], oras in Germania (Renania de Nord-Westfalia), la granita cu Belgia; 535 mii loc. (1987, cu suburbiile). Centru minier (carbune si min. de fier). Ind. textila, constr. de masini (electrotehnica), chimica, geamuri. Nod de comunicatii. Statiune balneoclimaterica cu ape termale. Institut politehnic (1870). Principala resedinta a imp. franc al lui Carol cel Mare (Aix-la-Chapelle). Loc de incoronare a imparatilor Sfintului Imperiu Roman (813-1531). Aici au fost semnate tratatele de pace prin care s-au incheiat Razboiul de Devolutiune dintre Franta si Spania (1667-1668) si Razboiul de Succesiune la Tronul Austriei (1740-1748). Centru de arta in epoca carolingiana. Monument celebru: Capela Palatina (inceputul sec. 8 – sfarsitul sec. 9) ridicata de arhitectul Odo (Eudes) de Metz pentru Carol cel Mare. Primarie in stil gotic (sec. 14).

ABANDON (‹ fr.) s. n. 1. Faptul de a renunta la ceva, de a parasi ceva sau pe cineva. ♦ A. de familie = infractiune care consta in savirsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cei indreptatiti la aceasta, a uneia din urmatoarele fapte: a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunindu-l la suferinte fizice si morale; b) neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta prin lege; c) neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca. ♦ A. economic = parasirea unor bunuri materiale proprietate particulara, obsteasca sau de stat (ex.: parasirea navelor naufragiate care dupa o anumita perioada intra in proprietatea statului in ale carui ape terit. au fost abandonate). 2. (SPORT) Renuntare a unui concurent de a continua participarea la o proba in care este angajat.

ABBASIZI, dinastie de califi arabi (750-1258) de Bagdad. Intemeiata de Abū’l-Abbas, descendent din Abbas (unchiul lui Mohamed). A. au luat puterea in urma unei rascoale, detronind pe Omeiazi. In timpul A., arabii au atins cea mai mare putere, stapinind un vast terit. care cuprindea, in timpul maximei lor expansiuni, o fisie din S Frantei, cea mai mare parte din Pen. Iberica, N Africii, Orientul Mijlociu si Apropiat, pina la hotarele Indiei, iar stiinta, cultura si arta au cunoscut o mare inflorire. Cei mai cunoscuti califi din dinastia A. au fost: Mansur, Harun-al-Rasid si Mamun. In 945 au lipsiti de puterea laica de catre dinastia Buizilor. Dupa caderea califatului (1258), A. s-au mutat la Cairo, unde si-au pastrat situatia de conducatori religiosi pina la cucerirea Egiptului de catre turci (1517).

ABU SIMBEL (ABŪ SUMBUL), localit. antica in S Egiptului, pe Nil. Celebra prin doua vechi temple rupestre egiptene, ramase aproape intacte, dintre care cel mai mare este hipogeul lui Ramses II, unul dintre cele mai grandioase sanctuare faraonice, cu o intrare strajuita de patru statui colosale ale acestui faraon; in 1963-1968 templele au fost taiate in stinca, transportate si reconstruite, din initiativa UNESCO, cu 65 m mai sus, in perioada construirii barajului As-Sadd al-Ali.

ABYDOS, unul dintre cele mai vechi orase ale Egiptului antic, in amonte de Teba, important centru religios al cultului lui Osiris in timpul Regatului Mijlociu (2040-1730 i. Hr.). Aici au fost ridicate celebrele temple ale faraonilor Set I (1312-1290 i. Hr.) si Ramses II (1290-1224 i. Hr.). Azi, linga Araba el-Madfuna.

ACADEMIA ROMANA, cel mai inalt for stiintific si cultural al tarii, infiintat la 1 apr. 1866, in timpul locotenentei Domnesti, sub numele de „Societatea literara Romana”, cu scopul de a stabili ortografia si de a elabora si publica dictionarul si gramatica limbii romane. Si-a inaugurat efectiv activitatea la 1 aug. 1867 cind, o data cu adoptarea statutelor, a devenit „Societatea Academica Romana”. Era organizata in 3 sectiuni: literar-filologica, istorico-arheologica si a stiintelor naturale, fiecare cu cite 12 membri titulari, 20 de corespondenti si un numar nelimitat de membri de onoare romani si straini. Printre membrii societatii in 1866-1867 (reprezentanti ai tututor provinciilor locuite de romani): V. Alecsandri, C. Negruzzi, I. Heliade Radulescu, A. Treboniu Laurian (Vechiul Regat), T. Cipariu, G. Baritiu (Transilvania), A. Hurmuzachi (Bucovina), I. Caragiani (Macedonia). La 29 mart. 1879 societatea este declarata, prin lege, institutie nationala, devenind „Academia Romana”. Sub egida ei, s-au studiat primele scrieri in limba romana, s-au tiparit documente istorice, s-au publicat numeroase studii de istoriografie, de fizica, matematica, chimie, medicina, biologie, geografie etc., editii critice, precum si cataloage si bibliografii. In perioada 1948-1965 poarta denumirea de Academia Republicii Populare Romane, iar din 1965 pana in 1990, aceea de Academia Republicii Socialiste Romane. In ultimele decenii, A. si-a pierdut treptat autonomia, ceea ce a facut ca activitatea ei sa fie sub nivelul aceleia din perioada anterioara, cind, pe linga realizarile legate de ortografia, gramatica si dictionarul limbii romane, a avut un rol major in promovarea si dezvoltarea stiintei si culturii romanesti. Incepind cu data de 5 ian. 1990, A. si-a recapatat vechea denumire si functioneaza in prezent cu 12 sectii stiintifice. Pe linga sectii au fost constituite comisii de profil, cu caracter inter- si multidisciplinar. Are patru filiale: Iasi, Cluj, Timisoara si Tirgu Mures. In subordinea A. sint peste 50 de institute si centre de cercetari stiintifice, Biblioteca A., Editura A., Fundatia „Elias”, Casa Oamenilor de Stiinta, statiuni experimentale si case memoriale. In A. pot fi alesi maximum 181 de membri titulari si corespondenti. Este condusa de un Prezidiu compus din presedinte, cei patru vicepresedinti, presedintii sectiilor si ai filialelor Academiei. Organul suprem de conducere este Adunarea Generala. A. decerneaza, anual, premii pentru contributii deosebite, originale, in diferite domenii ale stiintei si culturii. Publica numeroase periodice generale si de specialitate, ca: „Analele Academiei Romane”, Memoriile sectiilor stiintifice, reviste de profil ale institutelor etc., in limba romane si in limbi de circulatie internationala.

ACADEMIE (‹ fr., gr.) s. f. 1. Societate de savanti, literati, artisti etc.; institutie superioara de cultura a carei misiune este sa contribuie la dezvoltarea stiintelor si artelor. Traditiile academice dateaza inca din antichitate (Academia platonica). A. au luat fiinta in a doua jumatate a sec. 15 in Italia, iar primele a. nationale au fost: Academia Franceza, 1635; Societatea Regala din Londra, 1662; Societatea de Stiinte din Berlin, 1700; Academia de Stiinte din Petersburg, 1725. 2. Nume dat unor scoli de invatamint superior.

ADA-KALEH, fosta ins. situata in albia Dunarii, la 1 km aval de Orsova; lungime 1.750 m latime: 500m. Din 1970 acoperita de apele lacului de acumulare de la Portile de fier. Punct strategic, a fost fortificata in timpul lui Iancu de Hunedoara, iar in 1717 Eugeniu de Savoia a construit aici o puternica cetate stelata. Spre sfirsitul sec. 18 a fost amenajata pentru locuire civila de catre populatia turceasca. Monumentele mai importante (geamia, bazarele, Cetatea s.a.) au fost transferate pe ostrovul Simian din fata municipiului Drobeta Turnu-Severin.

ADUWA [aduua] (ADOWA sau ADUA), oras in N Ethiopiei; 26,8 mii loc. (1982). Aici, in timpul razboiului purtat de Italia impotriva Ethiopiei (1895-1896), italienii au fost invinsi decisiv de Menelik II (1 mart. 1896).

AFGHANISTAN, Republica ~, stat in partea central-sudica a Asiei: 652,2 mii km²; 15,81 mil. loc. (1989; 52,3 la suta pastuni, 20,3 la suta tadjici, 8,7 la suta uzbeci, 8,7 la suta harazani etc.). Limbi de stat: pasthu si persana. Cap.: Kabul. Orase pr.: Kandahar, Herat, Mazar-i-Sharif, Jalalabad. Este impartit in 30 prov. Relief predominant muntos, mai inalt in partea centrala (M-tii Hindukush) si mai coborit in N (spre valea fl. Amu-Daria) si in S (vasta zona endoreica strabatuta de riul Helmand). Clima temperat-continentala, cu influente musonice in SE. Expl. de gaze naturale, huila, sare, min. neferose si pietre semipretioase (lapislazuli). Se cultiva 12,4 la suta din terit. tarii (2,66 mii ha sint irigate) cu griu (2,9 mil. t. 1988), orez (490 mii t. 1988), secara, porumb (839 mii t. 1988), bumbac s.a. Legumicultura, pomicultura (781 mii t. fructe 1988) si viticultura (450 mii t. struguri 1988). Se cresc seminomad ovine (17 mil. capete 1988), bovine (3,6 mil. capete 1988) si caprine (2,8 mil. capete 1988). Industria produce tesaturi, ciment, ingrasaminte chimice, covoare, produse alim., incalt. s.a. C. f.: 7 km. Cai rutiere: 18,8 mii km. Moneda: 1 afghani = 100 puls. Exporta gaze naturale (c. 40 la suta), fructe (c. 30 la suta), covoare, lina, bumbac s.a. si importa autovehicule, produse petroliere, alim., textile, cereale s.a. – Istoric: In antic. si ev. mediu, terit. A. a fost stapinit succesiv de persi, greci, parti, sasanizi, arabi, mongoli s.a. Constituit in 1747 sub conducerea lui Ahmad Sah Durrani, statul afgan a fost supus de Marea Britanie in urma a doua razboaie (1839-1842 si 1878-1880). Dupa cel de-al treilea razboi anglo-afgan (mai-iunie 1919), Marea Britanie a recunoscut independenta A., proclamata la 28 febr. 1919. In perioada 1919-1929 au fost infaptuite o serie de reforme din initiativa emirului Amanullah. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, A. isi mentine neutralitatea declarata in 1939. La 17 iul. 1973 regele Muhammad Zahir Sah (1933-1973) este inlaturat, monarhia este abolita, iar A. se proclama republica. La 27 apr. 1978, in urma unei lovituri de stat, puterea este preluata de Partidul Democratic al Poporului (comunistii), divizat in doua factiuni aflate in conflict. In ultimele zile ale anului 1979, U.R.S.S. invadeaza A.; presedintele Hafiz Ullah Amin este ucis, iar puterea este incredintata lui Babrak Karmal. Invazia declanseaza un lung si singeros razboi civil (1979-1990), in cursul caruia aproape 6 mil. de afgani s-au refugiat in Pakistan si Iran. La 4 mai 1986, Babrak Karmal este inlaturat, puterea fiind preluata de Muhammad Najibullah; guvernul sovietic, apreciind ca o greseala invazia, semneaza cu S.U.A. la 14 apr. 1988, un acord, mediat de O.N.U., privind retragerea trupelor sovietice din A., operatiune incheiata la 15 febr. 1989. Fortele mujahedinilor alcatuiesc un guvern in exil (23 febr. 1989), care continua lupta. Najibullah incearca o serie de tratative cu rebelii, dar ele esueaza, ceea ce duce la continuarea razboiului civil. In urma presiunilor interne si externe presedintele Mohammad Najibullah a demisionat (16 apr. 1992), punindu-se astfel capat regimului comunist din A. Cele mai mari grupari rivale ale rezistentei (Hezb-i-Islami condusa de Gulbuddin Hekmatyar si Jamiat-i-Islami condusa de Ahmed Shah Massud) au hotarit (24 apr. 1992) crearea unui consiliu interimar pentru guvernarea tarii pina la alegerile legislative. Neintelegerile dintre cele doua grupari s-au amplificat, provocind numeroase victime si distrugeri materiale.

ALBANIA, stat in V Pen. Balcanice; 28,7 mii km²; 3,2 mil. loc. (1989). Limba oficiala: albaneza. Cap.: Tirana. Orase pr.: Shkoder, Durres, Vlore, Elbasan, Korce. Este impartit in 26 districte. Relief predominant muntos (85 la suta din terit.), cu virfuri mai semete la ganita de E; in lungul litoralului o cimpie mai extinsa in partea centrala (Muzeqe). Clima mediteraneana in V si temperat-continenetala in E (in munti). Expl. de petrol si bitum, de carbune, de min. de cupru, crom, nichel, fier. Intreprinderile ind. ale A. fabrica: ciment, produse textile, otel, tractoare, produse petroliere (3 mil. t., 1988), ingrasaminte chimice, cherestea si hirtie, zahar (45 mii t., 1988), conserve de fructe, tigari s.a. Din supr. tarii 24,8 la suta se cultiva cu cereale, sfecla de zahar, maslini, vita de vie (88 mii t struguri, 1988), citrice s.a. Pe pasuni (13,8 la suta din supr. tarii) se cresc ovine (1,4 mil. capete, 1988), caprine (0,98 mil. capete, 1988), bovine. C. f.: 380 km. Cai rutiere: 2,7 mii km. Moneda: 1 leka = 100 qindarka. Exporta petrol si produse petroliere, bitum, min. de fier si de crom, cupru, produse alim. (conserve de fructe, tigarete, vinuir s.a.) si importa masini si utilaje, mijloace de transport, produse chimice, semifabricate, textile, bunuri de consum. – Istoric. Locuit in antic. de triburi ilirice si trace, terit. A. face parte din Imp. Roman (167 i. Hr. – 395 d. Hr.) apoi, timp de 9 sec. din Imp. Bizantin. Primele state feudale albaneze iau fiinta in sec. 12-14. Rezistenta inversunata opusa expansiunii otomane inceputa in 1389 cunoaste apogeul (1443-1468) sub Gjergj Kastrioti (Skanderbeg). Dupa 1479 A. devine pentru mai mult de 4 sec. prov. a Imp. Otoman. in urma rascoalelor antiotomane (1908-1912), in cursul primului razboi balcanic, Congresul National Albanezde la Vlore proclama independenta tarii (28 nov. 1912), recunoscuta pe plan international la Conferinta de la Londra (1913). In timpul primului razboi mondial terit. A. devine teatru de operatiuni militare. In dec. 1924 puterea este preluata de Ahmed Zogu, care, dupa proclamarea A. ca republica (21 ian. 1925), devine presedinte, iar din 1928, rege, sub numele de Zogu I (1928-1939). Atacata de Italia fascista la 7 apr. 1939, A. este ocupata in cursul aceleiasi luni, in ciuda rezistentei populare. Crearea Frontului de Eliberare Nationala la Conferinta de la Peza (16 sept. 1942), transformarea Comitetului Antifascist de Eliberare Nationala in guvern democratic provizoriu in frunte cu Enver Hodja (Hoxha) (20 oct. 1944) duc la eliberarea intregului teritoriu de sub dominatia fascista (29 nov. 1944). La 11 ian. 1946, A. se proclama republica populara. Guvernul controlat de comunisti adopta o serie de masuri, care pregatesc conditiile pentru instaurarea structurilor totalitare. Devenit Partdul Muncii (1948), partidul comunist manifesta initial o totala fidelitate fata de U.R.S.S., dar masurile de destalinizare, adoptate de N.S. Hrusciov, determina distantarea ulterioara a A. de U.R.S.S. si apropierea ei de R.P. Chineza. Criticile formulate de Partidul Muncii la adresa Partidului Comunist Chinez, dupa moartea lui Mao Zedung, duc la deteriorarea relatiilor intre cele doua partide si tari si la suspendarea asistentei economice oferite de China (1978). A. se angajeaza intr-o politica de autoizolare, continuata dupa moartea lui Enver Hodja (11 apr. 1985) de succesorul sau, Ramiz Alia. In 1989, acesta a initiat insa contacte cu unele state occidentale, iar in 1990 a anuntat unele masuri de atenuare a rigiditatii totalitare. In 1991, in cadrul modificarilor majore petrecute in viata politica internationala si ca urmare a exodului de populatie in statele vecine, insotit de puternice manifestatii de strada, regimul a fost nevoit sa organizeze alegeri pluripartite. Alegerile au fost cistigate de Partidul Muncii (fost Comunist, devenit ulterior Socialist). Organismul suprem legislativ este Adunarea Populara, aleasa pe patru ani, iar cel executiv Consiliul de Ministri. Alegerile legislative din 22 mart. 1992 au fost cistigate de Partidul Democratic, punindu-se capat regimului comunist din A. La 3 apr. 1992 presedintele Ramiz Alia a demisionat. Parlamentul a ales in functia de presedinte pe liderul Partidului Democratic, Sali Berisha (8 apr. 1992).

ALDIN, -A. (‹ it.) adj., s. f. (Caracter sau litera tipografica) care are liniile mai groase, mai pline decit acelea ale caracterelor sau ale liniilor drepte obisnuite; gras (I 1). A. au fost folosite pentru prima oara in 1494 de tipograful italian Aldo Manuzio, de unde le vine si numele.

ALESIA, oras in Galia. Aici, in 52 i. Hr., galii rasculati condusi de Vercingetorix, au fost infrinti de Cezar. Localizat ipotetic linga Alise-Sainte-Reine (Franta).

ALGERIA, Republica Algeriana Democratica si Populara ~, stat situat in NV Africii, cu larga iesire (1.200 km) la Marea Mediterana; 2,38 mil. km²; 23,84 mil. loc. (1988; 82,6 la suta arabi, 17 la suta berberi, 0,1 la suta francezi etc.). Limba oficiala: araba. Cap.: Alger. Orase pr.: Oran, Constantine, Annaba, Ech Cheliff. Este impartit in 31 villayate. Relief muntos in partea nordica – lanturile muntoase Atlas Saharien si Tell Atlas – fragmentat de vai transversale si depresiuni de alt. Sahara, principala reg. a tarii, cu alt. variabile (36 m in Chott Melrhir, 2.918 m in m-tii vulcanici Ahaggar) ocupa peste 4/5 din terit. A. Clima mediteraneana in N, tropical-desertica in S. Expl. de petrol (32,4 mil. t. 1989), gaze naturale (39,4 miliarde m³, 1988), min. de fier (3,38 mil. t., 1987), de plumb, zinc, mercur (locul 3 pe glob), fosfati, sare s.a. Numai 3,2 la suta din supr. tarii este cultivata cu cereale (1,77 mil. t, 1988 din care 1,15 mil. t. griu), cartofi (0,95 mil. t, 1988), sfecla de zahar, legume s.a.; viticultura (132 mii ha, 1 mil. hl. vin, 1988), plantatii de maslini (170 mii t masline, 1988), curmali (182 mii t, 1988), si citrice (283 mii t, 1988 din care 190 mii t portocale). Intreprinderile ind. produc: produse petroliere, gaze naturale lichefiate, ingrasaminte chimice, ciment, produse textile si alim. s.a. C. f.: 4.074 km. Cai rutiere: 80,5 mii km. Moneda: 1 dinar = 100 centimes. Exporta petrol si produse petroliere (aproape 2/3), gaze naturale (c. 1/3), produse siderurgice, fosfati, vin s.a. si importa utilaje ind. si mijloace de transport, materii prime industriale, semifabricate, produse alim., cereale, bunuri de larg consum s.a. – Istoric. Locuit in antic. de triburi numide, terit. A. este transformat in sec. 1 i. Hr. – 1 d. Hr. in posesiune romana (prov. Numidia si Mauretania) pina in sec. 5. Ocupata de vandali (sec. 5-6) si bizantini (sec. 6-7). A. este cucerita de arabi (sec. 7-8) si inglobata in Califatul omeiad. Majoritatea pop. autohtone adopta, in sec. urmatoare, araba ca limba si islamismul ca religie. In sec. 11-12, sub dinastia Hammanizilor, isi cucereste independenta. Procesul de farimitare feudala din sec. 14-15 sfirseste prin recunoasterea, la 1518, a suzeranitatii Imp. Otoman. A. se bucura din 1711 de o independenta de facto. Cucerirea coloniala franceza, inceputa la 5 iul. 1830 prin ocuparea orasului Alger, a intimpinat o dirza rezistenta a populatiei condusa de emirul Abd el-Kader (1832-1847). Dupa al doilea razboi mondial, lupta pentru independenta ia forma luptei armate prin declansarea, la 1 nov. 1954, a revolutiei antiimperialiste conduse de Frontul de Eliberare Nationala (FLN). Crearea Guvernului Provizoriu al Republicii A. (19 sept. 1958), incetarea focului in urma acordului franco-algerian de la Evians-les-Bains (18 mart. 1962), referendul privind independenta (1 iul. 1962) duc la proclamarea independentei de stat a A. la 3 iul. 1962. Adunarea Nationala si Constituanta proclama Republica ALgeriana Democratica si Populara. La 19 iun. 1965, puterea este preluata de Consiliul Revolutiei in frunte cu Houari Boumedienne. In 1976 un referendum popular adopta noua constitutie a tarii, care proclama A „republica democratica si populara, stat socialist, avind ca religie de stat islamismul”. Desi, la 16 ian. 1986, Carta Nationala elaborata de Frontul de Eliberare Nationala a fost aprobata cu o zdrobitoare majoritate, in 1988 au izbucnit manifestatii de protest, generate de dificultati economice, care au determinat o revizuire fundamentala a politicii interne. Constitutia adoptata in 1989 preconizeaza abolirea monopolului puterii in beneficiul Frontului de Eliberare Nationala si introducerea unui sistem cu mai multe partide A. este republica prezidentiala. Activitatea legislativa este exercitata de presedinte si de Adunarea Populara Nationala, iar cea executiva de presedinte si de Consiliul de Ministri. Alegerile din febr. 1992 au fost cistigate de Frontul Islamic al Salvarii (F.I.S.). Dupa evenimentele legate de intreruperea procesului electoral si scoaterea in afara legii a F.I.S. (4 mart.), A. este condusa de Inaltul Comitet de Stat (presedintia colegiala). Instabilitatea politica a culminat cu asasinarea la 29 iun. a presedintelui Mohammed Boudiaf.

ALPI, cel mai mare si mai inalt sistem muntos din Europa; se intinde intre M. Mediterana (G. Genova) si SE Europei Centrale (Bazinul Vienei), pe c. 1.200 km. Latime max.: 135-260 km. Cutati si puternic sariati in orogeneza alpina, au fost fragmentati datorita tectonicii active si eroziunii fluviatile. Glaciatia cuaternara si actuala le-a imprimat un aspect specific (creste zimtate, vai si circuri glaciare etc.). Litologic, A. sint constituiti din roci cristaline si metamorfice. Geomorfologic, se deosebesc sectoarele: Alpii Occidentali, care separa Franta de Italia, unde apar cele mai mari alt. din intreg sistemul (alt. max.: 4.807 m, vf. Mont Blanc din A. Savoiei); sint formati din A. Maritimi, A. Cotici, A. Graici si A. Savoiei; Alpii Centrali (sau Elvetieni), in Elvetia si N Italiei, constituiti din masive cristaline. Vaile superioare ale Ronului si Rinului ii separa in doua siruri paralele; in S. A. Pennini, masivul Saint-Gothard si A. Lepontini, masivul Adula, A. Retici, masivul Ortler si masivul Bernina; in N, A. Bernezi, masivele Aar, A. Rhaticon si A. Silvretta; Alpii Orientali (sau Austrieci), formati din: M-tii Tauern Inalti si Tauern Josi. Paralel cu zona axiala a A. Centrali se gasesc Prealpii, cu alt. mai mici. In N se desfasoara A. Vorarlberg, A. Allgau, A. Salzburgului si Prealpii Austriei, iar in S se dezvolta A. Lombarzi, A. Dolomitici, A. Venetiei apoi A. Carnici, Karawanken si A. Iulieni. Numeroase trecatori inlesnesc circulatia intre E si V, N si S Europei; Mont Genevre (1.854 m), Mont Cenis (2.082 m), Micul Saint-Bernard (2.157 m), Marele Saint-Bernard (2.472 m), Simplon (2.009 m), Saint-Gothard (2.112 m), Bernina (2.330 m), Brenner (1.370 m). A. sint strapunsi si de numeroase tunele: Mont Cenis, Simplon, Saint-Gothard, Mont Blanc, Marele Saint-Bernard etc. Glaciatia actuala foarte dezvoltata (4.140 km²), majoritatea ghetarilor gasindu-se in A. Occidentali (Aletsch, Mer de Glace etc.). Importanta reg. turistica.

ANALIZA (‹ fr., lat. m.) s. f. 1. Descompunere reala sau mintala a unui obiect, fenomen sau a relatiilor dintre obiecte, fenomene etc., in partile lor componente, in scopul cunoasterii; examinare amanuntita, parte cu parte, a unei probleme, a unui obiect de studiu. V. sinteza. ♦ A. psihologica = modalitate de investigare prin diverse procedee (descriere, introspectie, monolog interior etc.) a constiintei, a trairilor sufletesti, a raporturilor omului cu mediul. (SOCIOL.) A. functionala = metoda de cercetare punind accentul pe evidentierea articulatiilor reciproce ale elementelor si pe descrierea traiectoriei ce caracterizeaza dinamica de ansamblu a obiectului considerat. A. sistemica = metoda dezvoltata in cadrul teoriei generale a sistemelor. A. de continut = ansamblu de tehnici aplicate comunicarilor orale sau scrise ale indivizilor, in vederea interpretarii lor stiintifice. A. critica = procedeu de studiu al lucrarilor literare, prin punerea in lumina a elementelor constitutive; analiza de text. A. chimica = procedeu pentru stabilirea compozitiei chimice (calitative sau cantitative) a substantelor cu ajutorul unor reactii chimice specifice sau pe baza proprietatilor fizico-chimice specifice. A. conformationala = domeniu al stereochimiei care studiaza proprietatile fizice si chimice ale conformerilor, stabilind conformatia privilegiata. A. biochimica = procedeu de cercetare care pune in evidenta o substanta chimica aflata intr-un lichid organic; este folosita curent in clinica pentru decelarea unor tulburari ale metabolismului. A. biologica = operatie prin care se determina actiunea fungicida sau insecticida a produselor chimice destinate combaterii bolilor sau daunatorilor. A. economica = cercetare obiectiva (cantitativa sau calitativa) bazata pe descompunerea in elementele componente ale proceselor si fenomenelor economice, a factorilor de influenta in scopul cunoasterii stiintifice a intregii activitati economice. A. contabila = stabilirea pe baza de documente, in mod distinct pentru fiecare operatiune economica, a conturilor corespondente si a partilor acestora (debit sau credit) in care urmeaza sa se inregistreze concomitent aceleasi sume; stabilirea corelatiei dintre pozitiile (posturile) de bilant. A. marginala = cercetare bazata pe folosirea multiplicatorilor, a metodelor calculului diferential si integral in studierea fenomenelor economice. 2. A. statistica = stabilirea si explicarea legaturilor si legitatilor in dezvoltarea fenomenelor de masa, pe baza de date obtinute prin observare si prelucrare statistica. 3. (TELEC.) Analiza imaginii = descompunerea unei imagini in elemente simple, susceptibile de a fi transformate in semnale electrice transmisibile individual; este utilizata in televiziune, telefotografie etc. 4. A. matematica = ramura a matematicii care studiaza functiile, limitele si aplicatiile lor (ex. derivatele, diferentialele, integralele etc.), precum si relatiile in care intervin acestea. Bazele a.m. au fost puse de Newton si Leibniz prin introducerea calculului diferential si integral. Dezvoltari ulterioare se datoreaza Euler, Cauchy, Riemann, Cantor etc. A. numerica = ramura a matematicii care studiaza rezolvarea numerica a problemelor si evaluarea erorilor ce pot sa apara in solutiile bazate pe metode de calcul aproximativ. A. functionala = ramura a matematicii care se ocupa cu studiul spatiilor vectoriale, topologice si al functiilor definite pe aceste spatii. Contributii in a.f. au adus V. Voltera, D. Hilbert si St. Banach. A. combinatorie (combinatoriala) = capitol al algebrei care studiaza aranjamentele, combinarile si problemele in care este necesara numararea diverselor posibilitati de ordonare a unor elemente, dupa reguli date. A. factoriala v. factorial. 5. (fiZ.) Determinare a gradului si a planului de polarizare a luminii. ♦ A. armonica = descompunere a unei marimi periodice nesinusoidale intr-o suma de armonice. A. spectrala v. spectral. 6. (INFORM.) A. informatiei = atribuirea de indicatori pentru fiecare element memorat care sa reflecte informatia stocata. 7. A. granulometrica v. granulometrie.

ANARTI (‹ lat. Anarti) s. m. pl. Populatie celtica; a trait in sec. 3-1 i. Hr. in NV Daciei; a. au fost infrinti de daci in sec. 1 i. Hr.

ANGOLA, Republica Populara ~, stat in partea central-sudica a Africii, cu larga iesire la Oc. Atlantic; 1,25 mil. km²; 9,48 mil. loc. (1988). Limba oficiala: portugheza. Cap.: Luanda. Orase pr.: Huambo, Lobito, Benguela. Este impartit in 18 provincii. Relief predominant de podis (alt. 1.000-2.000 m), in lungul tarmului atlantic o cimpie litorala joasa, nisipoasa, cu lagune. Clima tropicala, mai uscata in partea sudica a litoralului; paduri tropicale (42,6 la suta din terit.). Expl. de diamante (625 mii carate, 1985), petrol (mai ales in Cabinda, 22,9 mil. t., 1989), min. de fier, cupru, mangan, uraniu s.a. Plantatii de cafea (180 mii ha), sisal, trestie de zahar (330 mii t, 1988), bananieri, culturi de porumb, sorg, batate (330 mii t, 1980), bumbac, arahide. Pescuit: 58,4 mii t peste (1986). Fabrici de ciment, conserve de peste, de produse textile; rafinarii de petrol. Pe intinse pajisti naturale (23,3 la suta din supr. tarii) se cresc bovine (3,4 mil. capete, 1988), ovine, caprine (c. 1 mil. capete, 1988). C. f.: 3,3 mii km. Cai rutiere: 72,3 mii km. Moneda: 1 kwanza = 100 luei. Exporta petrol (c. 3/4), diamante (c. 1/10), produse petroliere, cafea s.a. si importa produse chimice, autovehicule, cereale, produse textile, siderurgice, alim. s.a. – Istoric. In ev. med. parti ale A. apartin regatelor autohtone Congo, Luanda, Angola. Coasta Angolei transformata dupa 1520 in posesiune a Portugaliei, devine, in secolele urmatoare, izvor al comertului cu sclavi cu destinatia Brazilia (c. 3 mil. intre 1500 si 1822). In 1951 A. este proclamata provincie de peste mari a Portugaliei. In 1956 ia fiinta Miscarea pentru Eliberarea Angolei (M.P.L.A.) care declanseaza in 1961 lupta armata impotriva autoritatilor portugheze. La 11 nov. 1975, la Luanda, este proclamata Republica Populara, avind ca prim presedinte pe Aghostinho Neto (1975-1979). Primul congres al M.P.L.A. (dec. 1977) hotaraste schimbarea denumirii partidului M.P.L.A. – Partidul Muncii. Eforturile de refacere economica au fost zadarnicite de un indelung razboi civil (1975-1989), in cursul caruia guvernul marxist de la Luanda a primit sprijinul U.R.S.S. si Cubei, iar principala forta de opozitiei, Uniunea Nationala pentru Independenta Totala a A. (UNITA), condusa de Jonas Savimbi, a beneficiat de asistenta S.U.A. si Africii de Sud. Acordul semnat la 22 dec. 1988 intre A., Cuba si Africa de Sud privind etapele retragerii trupelor cubaneze din A. si proclamarea independentei Namibiei a fost urmat la 1 iun. 1991 de semnarea unui acord pentru incetarea focului intre M.P.L.A. si UNITA (prin medierea Portugaliei). A. este republica prezidentiala. Activitatea legislativa este exercitata de presedinte si de Adunarea Nationala a Poporului, iar cea executiva de un cabinet numit si condus de presedinte.

APAHIDA, com. in jud. Cluj, pe Somesul Mic; 7.135 loc. (1991). Expl. de tufuri dacitice, balast si nisipuri. Nod de c. f. Complex avicol; pomicultura (meri, pruni). Aici au fost descoperite o importanta asezare si necropola celtice (sec. 3-2 i. Hr.) si doua morminte princiare germane (sec. 5) cu un bogat inventar funerar. In ev. mediu, atestata documentar din 1263.

APALASI (APPALACHIAN MOUNTAINS) [æpəlæciən mauntinz], sistem muntos caledonian in E S.U.A. si Canadei, paralel cu tarmul Oc. Atlantic, intins pe 2.600 km. Alcatuiti din roci cristaline au fost puternic peneplenizati, apoi eroziunea a fost reactivata prin inaltare. Constituie un tip aparte de relief. Alt. med.: c. 1.000 m. Alt. max.: 2.037 m (vf. Mitchell). Expl. de fier, carbune, petrol, cupru, zinc, argint.

APA (lat. aqua) s. f. 1. Lichid incolor, fara miros, fara gust, compus hidrogenat al oxigenului (H₂O; p. f. 100 ºC; densitatea maxima egala cu 1 la + 4 ºC). Formeaza unul dintre invelisurile Pamintului; are un important rol in natura; cel mai raspindit solvent. A. naturala are dizolvate in ea diferite substante. ♦ A. din atmosfera = a. in stare lichida, gazoasa sau solida care se gaseste in partea inferioara a atmosferei (troposfera). A. continentala = parte a hidrosferei care, pe parcursul ciclului apei, se deplaseaza sau stagneaza pe continente (a. statatoare, curgatoare, de siroire, de infiltratie, subterane). A. marina = apa oceanelor si marilor, sarata (in medie 35 ‰) si mai densa decit cea dulce. Are un volum total de 361 mil. km³. A. meteorica v. meteoric. A. minerala = apa cu un continut variabil de saruri, gaze, substante minerale, elemente radioactive, care ii confera proprietati terapeutice. A. termala v. termal. A. subterana = a. care circula prin mediul poros-permeabil din scoarta Pamintului, formind strate acvifere (a. freatica). Este de origine exogena (vadoasa si de condensare) si endogena (juvenila). A. de zacamint = a. care satureaza partial rocile din zona zacamintelor de hidrocarburi si, total, rocile din zona acvifera a unui zacamint de titei, cu care este singenetica. A. de constitutie = a. care intra in molecula unor substante chimice. A. de cristalizare = a. pe care o retin unele substante cristaline, formind cristalohidrati. A. potabila v. potabil. A. industriala = a. intrebuintata in procesele tehnologice ale intreprinderilor. A. dura v. dur. A. degradata = a. in care se varsa dejectii sau ape reziduale, industriale ori menajere. A. reziduala = a. cu impuritati sau cu substante toxice evacuata din intreprinderi, ferme etc. A. epurata = a. din care au fost indepartate, prin procedee mecanice, chimice etc., substante daunatoare antrenate in suspensie sau dizolvate. ♦ Expr. A intra la apa = a) (despre tesaturi) a-si micsora dimensiunile la inmuierea in apa (1). b) fig. a ajunge intr-o situatie grea. A. de ploaie = (fam.) vorbe goale. A. sfintita = aghiasma. 2. Masa de a. (1), formind un riu, un lac (ape dulci), o mare (ape sarate) etc. A. continentale pot fi: subterane si de suprafata. Acestea din urma sint curgatoare (torenti, riuri, fluvii), statatoare (lacuri, mari, oceane) si stagnante (balti, mlastini). ♦ A. moarta = apa (2) in miscare foarte lenta sau cu intreruperi de scurgere (ex. brate moarte, lagune etc.). 3. (Dr.) Ape interioare = riurile, fluviile, lacurile si canalele situate pe teritoriul unui singur stat, marile interioare, apele porturilor si golfurilor interioare, care, ca atare, sint supuse suveranitatii acelui stat. Ape teritoriale = portiunea de mare sau de ocean (variind, in trecut, de la un stat la altul, de obicei intre 3 si 12 mile marine; astazi uneori extinsa la 200 mile marine), de-a lungul coastelor unui stat, supusa suveranitatii acestuia si formind o parte integranta a teritorilui sau. 4. fig. (Mai ales la pl.) Joc de culori (asemanator cu apa (2)) pe care il fac in lumina unele obiecte lucioase. 5. Denumire a unor secretii apoase ale corpului (sudoare, saliva etc.). 6. (Urmat de determinari) Denumire a unor preparate, lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie sau a unor substante chimice. ♦ Apa de clor = solutie care contine trei volume de clor dizolvate intr-un volum de apa (1), intrebuintata ca decolorant in industria textila si a hirtiei; ataca aurul si platina. A. de var = solutie de hidroxid de calciu preparata din var nestins si apa (1), cu proprietati antidiareice si antiacide. A. de plumb = solutie de acetat de plumb, toxica, intrebuintata in medicina, in imprimeria textila si la prepararea multor combinatii ale plumbului. A. amoniacala = produs secundar obtinut in procesul de cocsificare a carbunilor, care contine saruri de amoniu. A. de barita = solutie de xidroxid de bariu, folosita pentru absorbtia dioxidului de carbon. A. de Colonia = solutie alcoolica a unui amestec de uleiuri eterice (flori de portocal, rozmarin etc.) intrebuintata in cosmetica pentru mirosul ei placut. A. de Javel = solutie de hipoclorit de potasiu, intrebuintata ca decolorant. A. grea = combinatie a oxigenului cu deuteriul (D₂O); a fost obtinuta (1933) de G.N. Lewis, H.C. Urey si McDonald. Se foloseste in tehnica nucleara (moderata). A. oxigenata v. oxigenat. A. regala = amestec format din trei parti acid clorhidric si o parte acid azotic; lichid de culoare galbena, folosit la dizolvarea unor metale (ex. aurul). (Pop.) A. tare = acid azotic.

ARGENTAN, localit. in NE Frantei (Normandia) pe riul Orne; 16,1 mii loc. (1975). In zona localit. Falaise-A. trupele germane au fost incercuite de cele aliate (18-23 august 1944) suferind o grea infringere. V. si Falaise.

ARGENTINA, Republica Argentina, stat federal in SE Americii de Sud, cu larga iesire la Oc. Atlantic (peste 4 mii km²); 2,8 mil. km²; 32 mil. loc. (1989). Limba de stat: spaniola. Cap.: Buenos Aires. Orase pr.: Cordoba, Rosario, La Plata, Mar del Plata. Pop. urbana: 84,7 la suta (1985). Este impartita in 22 prov. federale, un teritoriu national si Capitala Federala. Relieful A. este dispus in 3 mari trepte: M-tii Anzi (in V, la granita cu Chile), podisurile („mesetas”) Patagoniei (in S) si cimpiile Pampa (c. 600 mii km²), Chaco si Entre Rios („Mesopotamia”) in E si N. Clima variata, de la cea tropicala (in N) la cea temperat-continentala cu nuante de ariditate (in S). Expl. de petrol (22,6 mil. t, 1989), gaze naturale, argint, staniu, min. de fier, sare s.a. Ind. produce energie electrica (48,5 miliarde kWh, 1988), fonta, otel (3,6 mil. t, 1988), ciment (6,3 mil. t, 1987), articole mecanice, aparate si utilaje, autovehicule (182,4 mii buc., 1987), produse alim., farmaceutice, textile, si din lemn, extract de quebracho; 9,5 la suta din terit. tarii se cultiva cu cereale: griu (7,8 mil. t, 1988), porumb (9,2 mil. t, 1988), orez, plante furajere, floarea-soarelui, (2,9 mil. t, 1988, locul 2 pe glob), ricin (146 mii t, locul 3 pe glob), bumbac, tutun s.a.; pomicultura si viticultura (274 mii ha, 3,3 mil. t struguri, 1988). Pe intinsele pajisti naturale (52,1 la suta din supr. tarii) se cresc bovine (50,8 mil. capete, 1988), ovine (29,2 capete, 1988), cabaline (3,1 mil. capete, 1988). Pescuit intens (420,3 mii t, 1986). C. f.: 34,5 mii km. Cai rutiere: 207,6 mii km. Flota maritima comerciala: 2,5 mil. t. Moneda: 1 Astral = 100 centavos. Exporta produse agricole (c. 2/5), produse ale ind. constr. de masini, produse chimice, textile s.a. si importa materii prime ind. si semifabricate, utilaje si echipament ind., mijloace de transport, produse alim., bunuri de larg consum s.a. – Istoric. Populat de triburi indiene (diaquita, chechua, guarani, puelche, araucani etc.), terit. A. a fost cucerit in sec. 16 de conchistadorii spanioli, care din 1536 i-ai inclus in viceregatul Peru, iar din 1776 in viceregatul Rio de la Plata. In 1810 creolii si emigrantii au inceput lupta armata antispaniola. La 9 iul. 1816 Provinciile Unite din La Plata s-au proclamat independente, iar in 1826 si-au luat numele de Republica Federativa Argentina. Sec. 19 din istoria A. este marcat de lupta pentru putere intre unionisti si federalisti si de razboaie impotriva Uruguayului si Paraguayului. La sfirsitul sec. 19 si inceputul sec. 20 se intensifica patrunderea capitalului strain si se accelereaza dezvoltarea economica. In perioada celui de-al doilea razboi mondial, A. si-a proclamat, la inceput, neutralitatea, dar in mart. 1945 a intrat in razboi de partea coalitiei antihitleriste. In primii ani postbelici, presedintele Juan Domingo Peron (1946-1955) initiaza o serie de reforme economice si sociale indraznete (nationalizarea transporturilor, a unor ramuri ale ind., etatizarea comertului exterior, separarea deplina a bisericii de stat s.a.). Dupa 1955, A. cunoaste o puternica interventie a fortelor armate in viata politica a statului. Presedintii Arturo Frondizi, Arturo Umberto Illia, Juan Carlos Ongania, Roberto Marcelo Levingston si Maria Estella Martinez de Peron au fost inlaturati prin lovituri de stat militare. In perioada 1955-1983 din cei 20 presedinti, 12 au fost generali. Razboiul cu Marea Britanie izbucnit dupa ocuparea de catre A. a Insulelor Falkland (Malvinas) (apr.-iun. 1982) este urmat de demisia presedintelui, generalul L.F. Galtieri, si de dizolvarea juntei militare de guvernamint (iun. 1982), de legalizarea partidelor politice (iul. 1982) si de tinerea de alegeri generale (dec. 1983) care au permis revenirea la un guvern civil in ian. 1984. Alegerile din 14 mai 1989 au readus la putere Partidul Peronist, noul presedinte, Carlos Saul Menem, avind de facut fata unei situatii economice grav deteriorate. A. este republica prezidentiala. Activitatea legislativa este exercitata de Parlament, iar cea executiva de presedinte si un cabinet condus de presedinte.

ARHIVA ROMANEASCA, prima publicatie periodica romaneasca de istorie, aparuta la Iasi in anii 1840 si 1845, sub redactia lui M. Kogalniceanu; a reaparut intre 1939 si 1945/1946; tomurile I si II au fost reeditate in 1860 si 1862.

IERIHON (JERICHO, ARῙHᾹ), localitate situata pe dr. vaii Iordanului (la 7 km V de aceasta), la 10 km de tarmul NV al Marii Moarte, la 250 m sub nivelul marii si la 23 km NE de Ierusalim; aflat sub autoritatea palestiniana (din 1994); c. 13 mii loc. Aici au fost descoperite vestigiile uneia dintre cele mai vechi asezari urbane din lume, datand din Neoliticul preceramic (milen. 7 i. Hr.). Potrivit „Vechiului Testament”, zidurile lui s-ar fi surpat la sunetul trambitelor razboinicilor evrei, condusi de Iosua, care asediau orasul. Ruinele palatului arab construit de califul omeiad Hisham (724).

ASOCIATIA PATRIOTICA, organizatie politica secreta, cu program de lupta antifeudal. Intemeiata in Moldova de Teodor Riscanu si Vasile Malinescu, a fost descoperita in 1846 de domnul Mihail Sturdza; membrii ei au fost intemnitati sau exilati.

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE (O.N.U.; in engl.: United Nations Organization – U.N. sau U.N.O.), organizatie internationala guvernamentala cu sediul in United Nations Plaza din New York (S.U.A.), fondata, prin semnarea la 26 iun. 1945, a Cartei de la San Francisco de catre 50 de state (intrata in vigoare la 24 oct. 1945). Constituie o organizatie cu vocatie universala, creata in scopul mentinerii pacii si securitatii internationale prin luarea de masuri colective impotriva actelor de agresiune, dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni, promovarea cooperarii internationale in domeniul economic, social, cultural si umanitar. La 12 iun. 1941 este parafata la Londra „Declaratia interaliata” in care semnatarii se angajau „sa conlucreze cu celelalte natiuni libere, atit in timp de razboi, cit si in timp de pace”. A fost primul dintr-o serie de documente care au marcat procesul de formare a O.N.U. La 14 aug. 1941, presedintele S.U.A. Franklin D. Roosevelt si primul-ministru britanic Winston Churchill au cazut de acord asupra unor principii care urmau sa favorizeze colaborarea internationala in scopul mentinerii pacii si securitatii. Documentul semnat la bordul navei „Prince of Walles”, este de atunci cunoscut sub denumirea de Carta Atlanticului. Numele organizatiei a fost folosit prima data, la sugestia presedintelui F.D. Roosevelt, in „Declaratia Natiunilor Unite”, semnata, la Washington, la 1 ian. 1942, de catre reprezentantii a 26 de state care luptau contra Axei si care si-au proclamat sprijinul pentru Carta Atlanticului. Intr-o declaratie semnata la Conferinta de la Moscova, la 30 oct. 1943, guvernele U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite si Chinei au preconizat crearea unei organizatii internationale, obiectiv reafirmat de conducatorii Statelor Unite, Marii Britanii si U.R.S.S. la Conferinta de la Teheran (1 dec. 1943). Primul proiect al O.N.U. a fost elaborat in cursul unei conferinte tinute la hotelul „Dumbarton Oaks” din Washington, In cursul unor serii de reuniuni (21 aug.-7 oct. 1944) cind, reprezentatii U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite si Chinei s-au pus de acord asupra scopurilor, structurii si functionarii acestei organizatii mondiale. La 11 febr. 1945, dupa reuniunea de la Ialta, Roosevelt, Churchill si Stalin si-au declarat vointa de a pune bazele unei „organizatii generale internationale pentru salvgardarea pacii si securitatii”. La 25 apr. 1945 reprezentantii a 50 de state s-au reunit la San Francisco in Conferinta Natiunilor Unite asupra Organizatiei internationale. Ei au elaborat cele 111 articole ale Cartei care a fost adoptata in unanimitate. Aceasta defineste scopurile si principiile Organizatiei, structura, organele principale si functiile acestora. A doua zi ei au semnat-o in auditoriul Teatrului Herbst din incinta Monumentului Vechilor Combatanti. A intrat in vigoare dupa ce a fost ratificata de cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate si a majoritatii celorlalti semnatari (24 oct. 1945, nasterea O.N.U.). Prima Adunare Generala, unde sUnt reprezentate toate statele membre, se deschide la Central Hall din Westminter (10 ian. 1946). Consiliul de Securitate reunit pentru prima oara la Londra (17 ian. 1946) adopta regulamentul sau de ordine interioara. Adunarea Generala adopta (24 ian. 1946) prima sa rezolutie consacrata in principal utilizarii pasnice a energiei atomice si eliminarii armelor atomice si a celorlalte arme de distrugere in masa. La 1 febr. 1946 Trygve Lie (Norvegia) devine primul secretar general al O.N.U., iar pe 24 oct. 1947 Adunarea Generala proclama oficial aceasta zi drept „Ziua Natiunilor Unite”. La 24 oct. 1949 se pune piatra de temelie a actualului sediu al O.N.U. din New York. In istoria sa de aproape sase decenii, din care cea mai mare parte s-a desfasurat in conditii nefavorabile determinate de confruntarea din anii razboiului rece, O.N.U. a reusit in mare masura sa raspunda sperantelor pe care omenirea le pusese in Organizatie. Activitatea sa a cuprins domenii diverse, de la aplanarea conflictelor, interdictia armelor de distrugere in masa si neproliferarea armelor atomice la decolonizare, codificarea dreptului international, mediul, drepturile omului etc. Astfel, in iun. 1948 este stabilit in Palestina organismul Natiunilor Unite insarcinat cu supravegherea armistitiului, prima misiune de observare a Natiunilor Unite, iar emisarul O.N.U. Ralph Bunche obtine incetarea focului intre noul stat creat, Israel, si tarile arabe (7 ian. 1949). Adunarea Generala adopta Declaratia universala a omului (10 dec. 1948). In absenta reprezentantului Uniunii Sovietice, Consiliul de Securitate decide sa intervina de partea Coreii de Sud si sa respinga invazia Nordului. O conventie de armistitiu in Coreea este semnata (27 iul. 1953) de catre Comandamentul O.N.U. si Comandamentul China-Coreea de Nord. In 1954, Inaltul Comisariat O.N.U. pentru refugiati primeste primul dintre cele doua Premii Nobel pentru Pace pentru interventiile sale in favoarea refugiatilor europeni. Adunarea Generala isi tine prima sa sesiune extraordinara de urgenta (1 nov. 1956) pentru a face fata crizei Canalului Suez si creeaza (5 nov.) prima forta de mentinere a pacii a O.N.U. – Forta de Urgenta a Natiunilor Unite (F.U.N.U.). In sept. 1960, 17 noi state independente (dintre care 16 africane) intra in O.N.U. (cea mai numeroasa primire a unor noi state membre). La 18 sept. 1961 secretarul general Dag Hammarskjold moare intr-un accident de avion in Congo, in cursul unei misiuni O.N.U. Consiliul de Securitate adopta un embargou voluntar asupra armamemtelor impotriva Africii de Sud (7 aug. 1963), iar mai apoi (5 mart. 1964) aproba trimiterea unei forte de mentinere a pacii in Cipru. Adunarea Generala retrage (27 oct. 1966) Africii de Sud mandatul prin care administra Africa de Sud-Vest (azi Namibia), iar la 16 dec. 1966 sunt impuse sanctiuni obligatorii impotriva Rhodesiei (azi Zimbabwe) de catre Consiliul de Securitate. Dupa „Razboiul de 6 zile”, Consiliul de Securitate adopta, la 22 nov. 1967, Rezolutia 242, baza viitoarelor negocieri care vizeaza instaurarea pacii in Orientul Mijlociu. Adunarea Generala aproba Tratatul de nonproliferare a armelor nucleare si cere statelor membre sa-l ratifice (12 iun. 1968). La 4 ian. 1969 intra in vigoare Conventia internationala asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare rasiala. Adunarea Generala admite (25 oct. 1971) R.P. Chineza in O.N.U. In iun. 1972 are loc la Stockholm prima Conferinta a Natiunilor Unite pentru Mediu care creeaza Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator (P.N.U.E.), cu sediul la Nairobi (Kenya). La 13 nov. 1974 Adunarea Generala recunoaste Organizatie pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) ca „singurul reprezentant legitim al poporului palestinian”. „Anul international al femeii”, marcat de prima conferinta O.N.U. asupra drepturilor femeilor, organizata la Ciudad de Mexico (iun.-iul. 1975) este urmat de adoptarea de catre Adunarea Generala la 18 dec. 1979 a Conventiei asupra eliminarii oricaror forme de discriminare a femeilor, definind drepturile femeilor in domeniul politic, economic, social, cultural si civil. Consiliul de Securitate adopta un embargou obligatoriu asupra armamentelor impotriva Africii de Sud (4 nov. 1977), iar Adunarea Generala convoaca prima sa sesiune extraordinara consacrata dezarmarii (mai-iun. 1978). Trei ani dupa declararea ultimului caz cunoscut, la 8 mai 1980, Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) proclama oficial eradicarea variolei. La 25 nov. 1981 Adunarea Generala adopta Declaratia asupra eliminarii oricaror forme de intoleranta si discriminare pe baza religioasa. La 10 dec. 1982 este semnata Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii de catre 177 state si doua entitati (cel mai mare numar de semnaturi puse pe un tratat in ziua votarii). In dec. 1984 secretarul general Javier Perez de Cuellar creeaza Biroul de operatii de urgenta in Africa pentru coordonarea ajutoarelor organizate pentru combaterea foametei. Tot acum (10 dec. 1984) Adunarea Generala adopta Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. In iun. 1985, la Nairobi, are loc Conferinta de incheiere a Deceniului Natiunilor Unite pentru femei, care reuneste mii de participanti. In sept. 1987 eforturile desfasurate de P.N.U.E. sunt incununate de semnarea Tratatului asupra protectiei paturii de ozon, cunoscut sub numele de Protocolul de la Montreal, primul acord mondial de protectie a mediului. In 1988 Operatiunile O.N.U. de Mentinere a Pacii primesc Premiul Nobel pentru Pace (in acel moment erau in desfasurare un numar de 7). In apr. 1989, Grupul de Asistenta O.N.U. pentru perioada de tranzitie (G.A.N.U.P.T.) este trimis in Namibia pentru a supraveghea retragerea trupelor Africii de Sud si pentru a furniza asistenta in vederea alegerilor care au avut loc in nov. 1989 (Namibia devine independenta la 21 mart. 1990). La 31 mai 1991 este negociata o incetare a focului in Angola (unde razboiul civil se desfasura de 16 ani) supravegheata apoi de Misiunea de verificare a Natiunilor Unite in Angola (U.N.A.V.E.M II). Guvernul din El Salvador si Frontul de Eliberare Nationala (F.E.N.) semneaza (31 dec. 1991), prin intermediul bunelor oficii ale secretarului general al O.N.U., un acord de incetare a focului si un tratat de pace, dupa 12 ani de razboi. Consiliul de Securitate tine prima reuniune din istoria sa (31 ian. 1992), la nivelul sefilor de stat si de guvern. In iun. 1992 are loc la Rio de Janeiro (Brazilia) Conferinta Natiunilor Unite asupra mediului, cu participarea a 104 sefi de stat si guvern si alti conducatori (Conferinta, cea mai mare din istorie, adopta „Actiunea 21” – plan de actiune pentru dezvoltarea durabila). Secretarul general Boutros Boutros Ghali publica „Agenda pentru pace” (17 iun. 1992), plan de diplomatie preventiva, de restabilire si mentinere a pacii. La 27 apr. 1993 este declarata independenta Eritreii, in urma unui referendum verificat de O.N.U. cu participarea a 99,5 la suta din electoratul inscris (Eritrea a fost pe urma admisa ca membru al O.N.U. si al Organizatiei Unitatii Africane, azi Uniunea Africana). In mai 1993 alegerile din Cambodgea, supervizata de O.N.U., au drept consecinta elaborarea unei noi Constitutii si instalarea unui guvern democratic, marcind incheierea conflictului ce dura de 15 ani. Are loc la Viena (iun. 1993) Conferinta Mondiala asupra drepturilor omului in timpul Anului International al populatiilor autohtone (1993). La 6 mai 1994 secretarul general publica „Agenda pentru dezvoltare”, plan de actiune al carui scop este de a ameliora conditia umana. Au loc alegeri in Africa de Sud (26-29 apr. 1994) sub supravegherea a 2.527 observatori ai Misiunii de Observare a Natiunilor Unite in Africa de Sud (M.O.N.U.A.S.), care marcheaza sfarsitul regimului de apartheid. Consiliul de Securitate ridica embargoul asupra armelor si altor restrictii impuse Africii de Sud (25 mai), iar la 23 iun. 1994 Africa de Sud isi reia locul in Adunarea Generala, dupa 24 ani de absenta. La 13 sept. 1994 Conferinta Internationala a O.N.U. asupra populatiei si dezvoltarii, reunita la Cairo, adopta un Program de actiune. In oct. 1994 au loc in Mozambic primele alegeri multipartite (27-29 oct.) supravegheate de peste 2.300 observatori internationali. In acelasi an, este adoptat un program de activitate, insotit de manifestari care marcheaza a 50-a aniversare a O.N.U., cu tema „Noi, popoarele Natiunilor Unite... aliate pentru o lume mai buna”. Se reuneste la Copenhaga (mart. 1995) Conferinta mondiala pentru dezvoltare sociala, una dintre cele mai importante reuniuni a conducatorilor politici, pentru a reinnnoi angajamentul de a combate saracia, somajul si excluderea sociala. La 26 iun. 1995 are loc la San Francisco (California) o conferinta de celebrare a celei de a-50-a aniversari de la semnarea Cartei Natiunilor Unite, urmata la 22-24 oct. 1995 de o reuniune speciala cu participarea sefilor de stat si guvern, la sediul O.N.U. din New York. La 10 sept. 1996 Adunarea Generala adopta Tratatul pentru interzicerea completa a experientelor nucleare (Acest tratat, a carui adoptare semnifica o cotitura in istoria eforturilor in materie de dezarmare si de neproliferare, este deschis semnarii la 24 sept.). La 17 dec. 1996 Adunarea Generala alege pentru prima data un reprezentant al tarilor din Africa neagra (Kofi Annan, Ghana), pentru un mandat (1 ian. 1997-31 dec. 2001), reconfirmat la 29 ian. 2001. O.N.U. are 191 de membri (2003), printre care si Romania (din 14 dec. 1955). Cea de-a XXII-a sesiune a Adunarii Generale a ales drept presedinte pe ministrul de Externe al Romaniei, Corneliu Manescu (era pentru prima data in istoria de pana atunci a organizatiei cand un reprezentant al tarilor socialiste era ales in aceasta demnitate). Nu face parte din O.N.U. un singur stat suveran, Vaticanul (care are totusi statutul de observator permanent). In anul 2002 au fost admisi ca membri Elvetia (in urma succesului referendumului din 3 mart. 2002) si Timorul de Est (al 46-lea stat independent al Asiei). Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) are statutul de observator special. Principalele organe ale O.N.U. sunt: Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justitie, Secretariatul. 1. Adunarea Generala este organul reprezentativ al O.N.U. alcatuit din reprezentantii tuturor tarilor membre (maximum 5 din fiecare tara), investit cu dreptul de a discuta orice problema de competenta organizatiei. Rezolutiile sale au caracter de recomandare pentru statele membre, precum si pentru celelalte organe sau institutii din sistemul Organizatiei Natiunilor Unite. Se intruneste in sesiuni ordinare anuale, dar si in sesiuni extraordinare sau de urgenta, atunci cand este necesar. Acestea din urma sunt convocate de catre Secretarul General, la cererea Consiliului de Securitate sau a majoritatii membrilor organizatiei. Ia hotarari cu majoritatea simpla a membrilor prezenti si votanti sau pentru problemele mai importante (admiterea de noi membri, recomandarile pentru mentinerea pacii etc.) si cu majoritate de doua treimi in fiecare sedinta plenara sau in Comisii. Adunarea Generala isi stabileste propriile reguli de procedura si isi alege un presedinte la fiecare sesiune. II. Consiliul de Securitate este principalul organ in domeniul mentinerii pacii si securitatii internationale. Cuprinde 15 membri, dintre care 5 permanenti (R.P. China, Franta, Marea Britanie, S.U.A. si Federatia Rusa, care ocupa locul fostei U.R.S.S.), ce pot exercita dreptul de veto, si 10 nepermanenti, alesi de Adunarea Generala (cate 5 in fiecare an), de regula pentru un mandat de doi ani (in 1962, pentru un an, 1976-1977, 1991-1992 si 2004-2005. Romania a fost membru al Consiliului de Securitate), pe baza principiului repartitiei geografice echitabile. fiecare membru dispune de un vot. Pentru a se adopta deciziile este suficient un vot favorabil a 9 membri (inclusiv unanimitatea membrilor permanenti). Rezolutiile sale au un caracter obligatoriu. Poate fi convocat la cererea Secretarului general al O.N.U. sau a oricarui stat membru si la lucrarile sale poate participa, fara drept de vot, orice membru al organizatiei. III. Consiliul Economic si Social (C.E.S. sau E.C.O.S.O.C.) promoveaza cooperarea internationala in domeniile economic si social. Este alcatuit din 54 de membri, alesi de Adunarea Generala pentru un mandat de 3 ani, pe baza principiului repartitiei geografice echitabile (18 sunt alesi in fiecare an). Rezolutiile sale au caracter de recomandari. Se intruneste anual, principala sa functie fiind de a stabili directiile de actiune si de a coordona agentiile speciale ale O.N.U. Are comisii regionale si pe domenii de activitate. Pentru prima data Romania a fost aleasa membru al E.C.O.S.O.C. pentru anii 1965-1967. IV. Consiliul de Tutela supravegheaza administrarea teritoriilor aflate sub tutela O.N.U. Deoarece ultimul teritoriu aflat sub tutela O.N.U. (Rep. Palau) si-a declarat independenta (1 oct. 1994), iar altele s-au unificat cu statele vecine, C.T. si-a suspendat oficial activitatea la 1 nov. 1994, urmand ca in viitor sa fie convocat numai in cazul in care va aparea o situatie deosebita. V. Curtea Internationala de Justitie (C.I.J.) este organul judiciar principal al organizatiei, are sediul la Haga (Olanda) si cuprinde 15 judecatori independenti, fiecare de alta nationalitate, alesi cu titlu personal (sau realesi), pentru o perioada de 9 ani, cu majoritate absoluta, de catre Adunarea Generala si de catre Consiliul de Securitate. Statul Curtii este parte integranta a Cartei O.N.U. Curtea rezolva numai litigiile dintre statele care recunosc jurisdictia sa intr-o anumita categorie de dispute. VI. Secretariatul este principalul organ administrativ si executiv al O.N.U. Este condus de Secretarul general, numit de Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate, pe o perioada de 5 ani. Are sediul la New York (S.U.A.). Executa programele politice deliberate de celelalte organe ale O.N.U. si are delicata functie de mediere. Au ocupat aceasta functie: Trygve Lie – Norvegia (1946-1952), Dag Hammarskjold – Suedia (1953-1961), U Thant – Birmania (1961-1971,) Kurt Waldheim – Austria (1972-1981), Javier Perez de Cuellar – Peru (1982-1991), Boutros Boutros Ghali – Egipt (1992-1996), Kofi Annan – Ghana (1997-2006) si Ban Ki-Moon – Coreea de Sud (din 2007). In vederea desfasurarii activitatii in bune conditiuni, Adunarea Generala, Consiliul de Securitate si C.E.S. au infiintat numeroase organe subsidiare: Comisii Regionale O.N.U. Pe langa O.N.U. functioneaza 5 comisii regionale, in calitate de centre regionale O.N.U.: – Comisia Economica pentru Europa (C.E.E.; in engl.: Economic Commission for Europe – E.C.E.); fondata in 1947; sediu: Geneva (Elvetia). Studiaza problemele economice, tehnologice, si de mediu si face recomandari privind solutionarea acestora. Membri: statele europene, precum si Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Canada, Israel si S.U.A. – Comisia Economica si Sociala pentru Asia si Pacific (C.E.S.A.P.; in engl.: Economic and Social Commission for Asia and the Pacific – E.S.C.A.P.); fondata in 1947 sub denumirea de Comisia Economica pentru Asia si Orientul Apropiat – E.C.A.F.E.; a adoptat actuala denumire in urma reorganizarii din 1974; sediu: Bangkok (Thailanda). Reprezinta singurul forum interguvernamental pentru Asia si Pacific. Acorda asistenta tehnica, servicii de consultanta pe langa guverne, programe de cercetare, pregatire si informare. Membri: statele din Asia si Pacific, precum si Franta, Marea Britanie, Rusia si S.U.A. – Comisia Economica pentru America Latina si Caraibe (C.E.A.L.C.; in engl.: Economic Commission for Latin America and the Caraibbean – E.C.L.A.C.); fondata in 1948; sediu: Santiago de Chile (Chile). Comisia colaboreaza cu guvernele statelor membre in analizarea problemelor economice nationale si regionale si acorda sprijin in elaborarea planurilor de dezvoltare. Coordoneaza programe de asistenta tehnica, cercetare, informare, pregatire a cadrelor si cooperare cu organizatii nationale, regionale si internationale. Membri: statele din America de Sud si zona Caraibelor, precum si Canada, Franta, Italia, Marea Britanie, Spania si S.U.A. – Comisia Economica pentru Africa (C.E.A.; in engl.: Economic Commission for Africa – E.C.A.); fondata in 1958; sediu: Addis Abeba (Ethiopia). Activitatile sale au ca scop incurajarea dezvoltarii economice si sociale, cresterea cooperarii dintre tarile membre si dintre Africa si alte parti ale lumii. Membri: cele 53 de state africane. – Comisia Economica si Sociala pentru Asia de Sud-Vest (C.E.S.A.V.; in engl.: Economic and Social Commission for Western Asia – E.S.C.W.A.); fondata in 1974 sub denumirea de Biroul Economic si Social al O.N.U. din Beirut; a adoptat actuala denumire in 1985; sediu: Beirut (Liban). Propune strategii si masuri menite sa promoveze cooperarea in domeniul economic si social. Membri: Arabia Saudita, Bahrain, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Iraq, Kuwait, Liban, Oman, Palestina, Qatar, Siria, Yemen.

ASPROMONTE, culme muntoasa, in E Italiei, lunga de c. 45 km, in S Apeninilor, la E de str. Messina. In aceasta zona, la 29 aug. 1862, trupele comandate de G. Garibaldi au fost invinse si capturate de armata piemonteza.

ASTATIN (dupa fr. {i}; {s} gr. astatos „instabil”) s. n. Element chimic radioactiv din familia halogenilor (At.; nr. at. 85, m. at. 210). A fost descoperit pe cale artificiala in 1940 de D.R. Corson, K.R. Mackenzie si E. Segre. Liniile spectrale ale elementului au fost identificate (1939) in produsele de dezintegrare ale radonului de H. Hulubei.

ASTEROID (‹ fr. {i}; {s} aster „stea” + eidos „aspect”) s. m. fiecare dintre micile planete ale sistemului nostru solar, ale caror orbite se afla, in general, intre orbitele planetelor Marte si Jupiter. A. nu pot fi vazuti cu ochiul liber; majoritatea lor au diametrele de 1-1.000 km. Pina in prezent au fost descoperiti c. 2.500 de a. (ex. Adonis, Apolo, Eros, Hermes, Hidalgo, Icar, Iunona, Pallas, Vesta s.a.); primul a. descoperit a fost Ceres in 1801. Sin. planetoid.

ASTRONAUTICA (‹ fr. {i}; {s} astro- + nautikos „de navigatie”) s. f. Stiinta si tehnica zborului cosmic; se ocupa cu studierea si realizarea zborului in spatiul cosmic, cu cercetari in domeniul tehnicii constructiei satelitilor artificiali, rachetelor si navetelor cosmice, a lansarii lor etc.; cosmonautica. Bazele teoretice ale a. au fost puse de K.E. Tiokolvski, R. Goddard si H. Oberth.

ASTRONOMIE (‹ fr., lat.) s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul astrilor, al miscarii si evolutiei lor, al structurii si compozitiei etc., precum si cu studiul sistemelor de astri, al galaxiilor si al Universului. Observatii sistematice asupra cerului au fost facute din milen. 3 i. Hr. in China, India, Egipt. Babilonienii sint cei care au delimitat constelatiile. Prin sec. 6 i. Hr. grecii studiau miscarea astrilor, forma cerului si a Pamintului; de la ei ni s-au pastrat denumirile stelelor si ale constelatiilor. In Europa, a. incepe sa se dezvolte abia in sec. 16, dupa ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. In sec. urmator se pun bazele a. moderne, indeosebi, prin contributiile lui Galilei, Kepler si Newton. V. si cosmogonie, cosmografie, cosmologie.

ATTALOS, martir crestin care a patimit in timpul presecutiei lui Diocletian, prin anii 304-305, si ale carui moaste au fost descoperite in 1971 la Niculitel, jud. Tulcea. In prezent, moastele se afla la Manastirea Cocos (jud. Tulcea).

AUGIAS (in mitologia greaca), rele al Elidei. Grajdurile sale uriase, neingrijite timp de 30 ani, au fost curatate de Herakles intr-o singura zi, prin abaterea riului Alfios asupra lor.

AURIGNAC [orinac], comuna in S Frantei (Haute-Garonne); 1.130 loc. (1985). Pe terit. ei, intr-o pestera, au fost descoperite resturi arheologice si faunistice.

AURIGNACIAN (‹ localit. Aurignac, Franta) s. n. 1. Perioada a Paleoliticului superior corespunzatoare bazei Postglaciarului (Pleistocen), caracterizata prin H**o sapiens fossilis si fauna de clima rece cu Elephas primigenius, Cervus etc. 2. Cultura apartinind Paleoliticului, in care au fost descoperite resturi arheologice.

AVIATIE (‹ fr.) s. f. 1. Navigatie aeriana cu aeronave mai grele decit aerul (planoare, avioane, elicoptere etc.); tehnica acestei navigatii. Primele zboruri au fost facute cu planoare, remarcabile fiind incercarile lui O. Lilienthal (1890). Avioane cu motoare cu abur au fost construite de A.F. Mojaiski (1882) si de C. Ader (1897). Fratii O. si W. Wright au construit primul avion cu motor cu ardere interna., realizind primul zbor, cu decolare prin catapultare, in 1903. Traian Vuia a construit un avion cu care s-a efectuat prima decolare cu mijloace proprii de bord (18 mart. 1906), iar H. Coanda a realizat in 1910 prima incercare de zbor cu un avion cu reactie, de constructie proprie. In Romania, primele avioane au fost construite de Aurel Vlaicu (1910-1911). Printre pionerii a. se numara si A. Santos-Dumont, H. Farman, L. Bleriot (a traversat Marea Minecii in 1909), Ch. Lindberg (a traversat Oceanul Atlantic in 1927), V.P. Cikalov (a efectuat primul zbor peste Polul Nord in 1937) s.a. Dupa al doilea razboi mondial perfectionarea constructiei avioanelor si folosirea motoarelor cu reactie au permis atingerea unor viteze de zbor superioare vitezei sunetului si realizarea unor avioane de foarte mare capacitate si cu intinsa raza de actiune. 2. Ramura a aeronauticii care se ocupa de constructia si de functionarea aeronavelor mai grele decit aerul. ♦ Totalitatea avionelor unei tari, ale unei societati comerciale etc. ♦ Expr. A. civila = ansamblul aeronavelor, instalatiilor si personalului care se folosesc la transportul calatorilor si marfurilor, in scopuri utilitare, sanitare, turistice etc. A. sanitara = a. destinata transportului de urgenta al celor grav bolnavi, a ranitilor si accidentatilor, precum si a medicamentelor, a singelui pentru trasfuzii etc. A. sportiva = ramura sportiva care cuprinde aeromodelismul, planorismul, parasutismul, zborul cu motor si construirea de micromodele. A. militara = forta aeriana militara.

AXIOLOGIE (‹ fr. {i}; {s} gr. axios „valoros” + logos „studiu”) s. f. Disciplina filozofica care studiaza valorile; teoria valorilor. Bazele a. ca disciplina aparte au fost puse in a doua jumatate a sec. 19, de R.H. Lotze si in continuare de Fr. Nietzsche, dar mai ales de scoala reprezentantilor neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) carora li se datoreaza distinctiile riguroase intre valoare si existenta, sens si valoare, valori si lucruri. Importante contributii au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum si filozofii romani: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Sperantia, P. Comarnescu.

AXIOPOLIS, cetate romana, apoi romano-bizantina in Dobrogea. Important centru militar romano-bizantin la Dunare: din sec. 6 a devenit resedinta episcopala. Ruinele au fost identificate pe platoul de forma triunghiulara de pe malul drept al Dunarii, in dreptul ostrovului Hinog. Azi Cernavoda.

AZERBAIDJAN, Republica ~, stat in Europa estica, in E Transcaucaziei la M. Caspica; 86,6 mii km²; 7,03 mil. loc. (1989). Limba de stat: azera (azerbaidjana). Cap.: Baku. Orase pr.: Kirovabad, Sumgait, Mingheceaur. Pop. urbana: 54 la suta. Este impartita in 61 raioane. Cuprinde rep. autonoma Nagorno-Karabah. Tara muntoasa (c. 50 la suta), in N culmile Caucazului Mare (4.466 m alt., vf. Bazardiuziu), iar in SV ale Caucazului Mic (3.724 m alt., vf. Ghiamis). In partea centrala larga cimpie de acumulare Kura-Araks, iar spre M. Caspica, C. Lenkoran. Clima temperat-continentala montana, in SE subtropicala, cu precipitatii bogate in munti (1.400 mm/an) si C. Lenkoran (1.700 mm/an). Pr. riu Kura cu afl. sau Araks (care formeaza si granita cu Iranul). C. 250 lacuri, majoritatea tectonice si glaciare. Vegetatie de stepa umeda si subtropicala (in E). Mari expl. de petrol (Pen. Apseron, M. Caspica) si gaze naturale, de min. de fier, cupru si alunit. Mari rafinarii si complexe petrochimice. Ind. A. produce energie electrica (21,5 miliarde kWh, 1986), otel, laminate, aluminiu, utilaj chimic si petrolier, masini unelte, aparate de radio, cauciuc sintetic, soda caustica, ciment, produse din azbest. Ramurile traditionale sint ind. textila (prelucr. bumbacului, linii si matasii, covoare) si alim. (conserve de legume si fructe, tigarete, vinuri, prelucr. ceaiului). 16,2 la suta din supr. tarii este cultivata cu bumbac (784 mii t, 1986), ceai, tutun, citrice, plante tehnice, cereale (griu, porumb, ovaz – 31 la suta din supr. cultivata), orez, legume, arbusti subtropicali. Pe pasuni si pajisti montane se cresc ovine si caprine (5,7 mil. capete, 1987) si bovine (2 mil. capete, 1987). Sericicultura dezvoltata. C. f.: 2.070 km. Cai rutiere: 24,4 mii km. Deasa retea de oleoducte si gazoducte. Port pr.: Baku. Exporta: masini si utilaj divers, produce chimice, textile, covoare, conserve de legume, fructe si peste, bumbac, ceai, orez, citrice si importa semifabricate, min. neferoase, mijloace de transport, bunuri ind. de consum s.a. – Istoric. Locuit din timpuri stravechi, pe o anumita parte a terit. A. s-a constituit, incepind cu sec. 9 i. Hr., unele dintre cele mai vechi state: Mana, Media, Atropatene, Albania Caucaziana. In sec. 3-10, A. s-a aflat sub stapinirea Persiei Sasanide si a Califatului arab. Ca urmare a declinului dominatiei arabe, in sec. 9-16, pe terit. A. s-au constituit si s-au dezvoltat citeva state feudale. In sec. 16-18, A. a fost obiectul tendintelor expansioniste ale Imp. Otoman si Persiei, fiind ocupat pe rind de catre acestea. Prin tratele ruso-persane (1813 si 1828), A. de nord a fost anexat la Rusia, iar A. de sud a ramas in componenta Persiei. Ca urmare a Revolutiei din Octombrie, la inceputul anului 1918, puterea a fost preluata de Consiliul Comisarilor Poporului din Baku. In conditiile interventiei anglo-turce, puterea a trecut in miinile Partidului „Mussavat”. Dupa reinstaurarea puterii sovietice in A., la 28 apr. 1920, s-a constituit R.S.S. Azerbaidjan; din 12 mart. 1922, in componenta Republicii Sovietice Federative Transcaucaziene, iar din 5 dec. 1936, in componenta U.R.S.S., ca republica unionala. Tensiunile interetnice din reg. autonoma Nagorno-Karabah (cu populatie majoritar armeana) au fost urmate de incordarea relatiilor dintre A. si Armenia. La 30 aug. 1991, A. si-a proclamat independenta. La 21 dec. 1991, a aderat la C.S.I. Din 1988, cind s-a declansat conflictul, mii de oameni si-au pierdut viata in luptele dintre A. si Armenia pentru controlul enclavei Nagorno-Karabah (care si-a declarat independenta in 1991), zona locuita cu precadere de armeni, dar aflata pe teritoriul Azerbaidjanului. In 1992, o comisie internationala a fost insarcinata cu gasirea unor cai de rezolvare a conflictului, in timp ce luptele continua si fac noi victime.

BACAU 1. Municipiu in E Romaniei, pe riul Bistrita, resed. jud. cu acelasi nume; 199.769 loc. (1991). Termocentrala si doua hidrocentrale (Bacau I si II). Aeroport. Combinat chimic; intrepr. de masini (constr. si reparatii de avioane, constr. de masini unelte, de utilaje pentru ind. alim., de utilaje agricole), de prelucr. a lemnului (cherestea, mobila), de celuloza si hirtie (prima fabrica de hirtie din Moldova, 1841), textile (tesaturi de lina, conf.), de piel. si incalt., mat. de constr., alim. (preparate din carne si lapte, panificatie, bauturi alcoolice, bere etc.); poligrafie. Universitate, teatru dramatic si si de papusi, orchestra simfonica, muzee. Prima mentiune documentara dateaza din 1408, ca oras si punct vamal, existenta sa fiind insa anterioara intemeierii statului feudal Moldova; important centru comercial. Alexandru, fiul lui Stefan cel Mare, construieste in 1491 o curte domneasca cu biserica (Precista), pentru a-i servi ca resed. Sediul episcopatului catolic din Moldova. Declarat municipiu in 1968. 2. Jud. in E Romaniei, in partea centrala a Moldovei, pe cursul mijlociu al Siretului; 6.606 km²; (2,78 la suta din supr. tarii); 743.323 loc. (1991), din care 49,0 la suta in mediul urban; densitate: 103,7 loc./km². Resed.: municipiul Bacau. Orase: Buhusi, Comanesti, Darmanesti, Moinesti, Onesti (municipiu), Slanic-Moldova, Tirgu Ocna. Comune: 79. Relief variat, format dintr-o zona muntoasa in V (extremitatile sudice ale M-tilor Gosmanu si Tarcau, cele estice ale M-tilor Ciuc si Nemira si prelungirile nordice ale M-tilor Vrancei), una deluroasa in partea centrala, cuprinzind dealurile subcarpatice si depr. aferente (Depr. Tazlau-Casin, culmile Berzunt, 990 m, Pietricica, 746 m alt., Ousoru, 753 m alt. s.a.) si o a treia in E, inglobind lunca larga a Siretului si Colinele Tutovei (parte componenta a Pob. Birladului). Clima temperat-continentala cu variatii mari de temperatura si precipitatii. Temp. medie anuala oscileaza intre 2ºC in zona montana inalta si 8-9ºC in reg. subcarpatica si pe valea Siretului. Precipitatiile insumeaza 550 mm anual in zonele colinare si peste 1.100 pe culmile muntoase. Vinturi predominante dinspre N, NV si NE. Reteaua hidrografica apartine bazinului mijlociu al Siretului, care colecteaza toate apele din zona carpatica si subcarpatica prin intermediul Trotusului si Bistritei inf. Numeroase lacuri artificiale au fost construite, in scopuri hidroenergetice, pentru alimentare cu apa si irigatii, pe riurile Bistrita (Girleni, Lilieci, Serbanesti), Tazlau (Belci), Uz (Poiana Uzului) etc. Resurse naturale: paduri de conifere, zacaminte de titei, (Zemes, Lucacesti, Solont, Modirzau, Moinesti, Tescani, Geamana, Dofteana etc.), de carbune brun (Asau, Comanesti, Darmanesti, Leorda), de gaze naturale (Gaiceana, Gavanesti, Huruiesti), de sare gema (Tirgu Ocna) si saruri de potasiu (Arsita, Solont, Stanesti, Galeanu); exploatari de gresii (Goioasa, Comanesti, Salatruc s.a.), de calcar (Solont, Stefan cel Mare) si tufuri vulcanice (Cleja, Biribesti, Gura Ratacaului). Izv. minerale carbogazoase, slab sulfuroase, clorurate, bicabornatate sodice, calcice (Slanic-Moldova, Tirgu Ocna, Moinesti). Economia: In 1989, activitatea industriala se desfasura in 48 de intreprinderi, concentrate cu precadere in arealul vaii Trotusului. Cele mai importante ramuri ind. (1989): ind. combustibililor (35,6 la suta din prod. globala a jud.), apoi ind. chimica si de prelucr. petrolului, 16,5 la suta (combinatul chimic de la Borzesti, combinatul de cauciuc sintetic de la Onesti, rafinariile de la Darmanesti si Onesti), ind. energiei electrice si termice (termocentralele Onesti, Comanesti, Darmanesti si hidrocentralele de la Buhusi, Racova, Girleni, Bacau I si II de pe Bistrita, cea de la Galbeni pe Siret si cea de la Poiana Uzului pe Uz), ind. constr. de masini si de prelucr. metalelor (11,3 la suta), care produce utilaje pentru ind. chimica, usoara si alim. (Bacau, Onesti, Buhusi), masini unelte, utilaje agricole, avioane, repere pentru utilaj petrolier (Bacau), ind. textila (Bacau, Buhusi), ind. de expl. si prelucr. lemnului (Agas, Tirgu Ocna, Bacau, Comanesti), ind. piel. si incalt. (Bacau), celulozei si hirtiei (Bacau), alim. (zahar, produse lactate, preparate din carne, bauturi alcoolice, bere etc.). Agricultura, complexa si echilibrata, se bazeaza in principal pe pomicultura si pe culturi de cimp, imbinate cu cresterea animalelor. In 1989, terenurile arabile, (178.628 ha) erau cultivate cu porumb (64.964 ha), griu si secara (53.550 ha), plante de nutret (20.567 ha), sfecla de zahar plante uleioase, cartofi, legume etc. Pomicultura se practica in special in depr. Tazlau-Casin (meri, pruni, ciresi, peri etc.), iar viticultura pe pantele culmii Pietricica si pe terasele Trotusului si Tazlaului (Parava, Orbeni, Sascut, Urechesti Valea Seaca etc.). In 1990, sectorul zootehnic cuprindea 362,1 mii capete ovine, 191,2 mii capete bovine, 274,4 mii capete porcine, 3.766,4 capete pasari crescute in cadrul unor ferme moderne; apicultura. Cai de comunicatie (1990): reteaua feroviara insumeaza 226 km (191 km linii electrificate), iar cea a drumurilor publice 2.301 km, dintre care 510 km modernizate; aeroport la Bacau. Unitati de invatamint, cultura si arta (1989-1990): 535 scoli generale, 25 licee, un institut de invatamint superior (universitate), teatru dramatic, teatru de papusi, orchestra simfonica (la Bacau), muzee, 552 biblioteci, 220 cinematografe, care memoriale etc. Turism. Jud. B. are un potential turistic ridicat, determinat de varietatea si atractivitatea peisajului geografic si antropic (valea Trotusului cu o succesiune de defilee si bazinete, valea si defileul Uzului cu lacul de acumulare Poiana Uzului, valea Bistritei cu peisajul urbanistic al municipiului Bacau etc.), de monumentele si locurile istorice (cimpurile de lupta de la Oituz, manastirile Casin, Ciresoaia, biserica din Borzesti – ctitorie din 1493-1494 a lui Stefan cel Mare, biserica Precista din Bacau etc.), de monumente ale naturii codrul secular de la Runc, parcul dendrologic de la Hemeius, unde se afla si un relict tertiar – Ginkobiloba), precum si de prezenta statiunilor balneoclimaterice Slanic-Moldova, Tirgu Ocna s.a. Indicativ auto: BC.

BAIKONUR, cosmodrom in Kazahstan (C.S.I.), situat in apropierea localit. Tiuratam, la E de L. Aral. Este specializat in lansari de nave cosmice cu echipaj, sateliti artificiali grei si statii spatiale automate. De la B. au fost lansate: primul satelit artificial al Pamintului (1957) si prima nava cosmica pilotata (1961), statiile orbitale Saliut, Voshod, Soiuz, Vostok, statiile meteorologice Molnia, Ekran, Orizont, Raduga, Meteor s.a., statiile interplanetare Luna, Marte, Venus.

BAKUNIN, Mihail Aleksandrovici (1814-1876), revolutionar rus, unul dintre fondatorii si ideologii anarhismului si narodnicismului. fiind in emigratie, a participat la miscarile revolutionare din Europa. A considerat statul si religia ca principalele obstacole in calea nazuintei omului spre libertatea neingradita („Statul si Dumnezeu”, „Statul si anarhia”). Anarhistii, in frunte cu A., au fost exclusi din Internationala I, in 1872, pentru activitate fractionista.

BANAT, veche prov. istorica, situata intre Carpatii Meridionali, Dunare, Tisa si Mures. Locuita in antic. de geto-daci, a fost cucerita de romani la inceputul sec. 2 si inclusa in prov. Dacia. In sec. 9-11 este mentionata existenta in aceste parti a formatiunilor politice romanesti conduse de Glad si apoi de Ahtum. In sec. 14-15 aici au fost constituite numeroase districte romanesti. In sec. 16, parte de V a fost ocupata de turci si transformata in eialet (cu centrul la Timisoara). Ocupat de austrieci. Pacea de la Passarowitz (iul. 1718) a consfintit pe plan diplomatic stapinirea Habsburgilor asupra B. Colonizat in sec. 18 cu numeroase familii de svabi. In timpul Revolutiei din 1848-1849, romanii din B. au cucerit in adunarile de la Lugoj si Timisoara recunoasterea egalitatii lor in drepturi cu celelalte nationalitati. In conditiile destramarii Imp. Austro-Ungar, in 1918, cea mai mare parte a B., cu o populatie majoritar romaneasca s-a unit cu Romania, iar o parte, a intrat in componenta Iugoslaviei.

BANDELLO, Matteo (1485-1561), scriitor renascentist italian. Subiectele unora dintre nuvele sale au fost reluate mai tirziu de Shakespeare, Lope de Vega, Cervantes, Moliere, Musset.

BAROC, A (‹ fr.) adj. Stil ~ (si substantivat, n.) = stil artistic care s-a dezvoltat in Europa in tarile catolice, ca arta a Contrareformei, in sec. 16, 17 si 18. Caracterele principale in arhitectura au fost: gustul pentru colosal si grandios, frecventa folosire a liniei curbe, exuberanta decoratiei. A aparut intii in Italia (L. Bernini, F. Borromini, P. da Cortona), s-a raspindit apoi in Germania (fratii Asam, J.L. von Hildebrandt, B. Neumann, J. fischer von Erlach); in Spania capata aspectul unei arte nationale (stilul churrigueresc), forma sub care a fost ulterior introdus in America Latina. Sculptura se caracterizeaza prin compozitia cu multe axe, prin dinamismul formelor (L. Bernini, B. Permoser, H. de Keyser, P. Puget, A. Cano). In pictura, apar schema compozitiei in diagonala sau virtej, efectele perspectivale (racursi,, trompe l’oeil) si de clarobscur puternice, cultivindu-se cu precadere temele grandilocvente si o expresivitate uneori teatrala a gesticii (Rubens, Tiepolo, Guido Reni, Magnasco, Ribera, Zurbarran, Murillo). In arhitectura Tarilor Romane, b. apare in Moldova sec. 17. Insinuat in decoratia unor monumente de epoca brincoveneasca, stilul b. nu va afecta in mod evident expresia arhitecturii din Tara Romaneasca, in schimb, in varianta constantinopolitana, va influenta plastica monumentala din Moldova sec. 18. Transilvania a cunoscut in sec. 18 o puternica afirmare a artelor plastice de stil b. In pictura, el nu a patruns decit in anume elemente de recuzita decorativa. Sculptura de stil b., ca si pictura, are in Tarile Romane o prezenta discontinua. In Tara Romaneasca, epoca brincoveneasca si sec. 18 manifesta o evidenta atractie pentru repertoriul inflorit al acestui stil, dar adaptindu-l unei ordonante mai clare. Dintre artele decorative si aplicate, cel mai mult a suportat influenta stilului b. argintaria. In literatura, stilul b. se manifesta printr-o viziune antitetica asupra lumii (viata si moarte, timp si eternitate, aparenta si iluzie), prin instabilitate, patetism, extravaganta si neliniste; aduce o intriga diversificata si complicata, cu un stil dilatat, ornamentat excesiv, cu metafore surprinzatoare. fixat in genere intre sfirsitul sec. 16 si prima jumatate a sec. 18, se regaseste intr-o serie de curente (eufuism, gongorism, conceptism, culteranism, marinism, rococo) la poetii metafizici, in opera lui Lope de Vega, Torquato Tasso, Garcilaso de la Vega, Fernando de Hererra, Gongora y Argote s.a. In muzica, b. este considerat ca o perioada intermediara intre Renastere si clasicism. Incepe prin afirmarea monodiei acompaniate, in special in operele lui Monteverdi, atingind punctul culminant in creatia instrumentala si vocala a lui J.S. Bach. ♦ P. ext. Stil literar incarcat, retoric, excesiv ornamentat.

BASARABIA, prov. istorica romaneasca, parte integranta a Moldovei, situata pe terit. dintre Nistru, Prut, Dunare si Marea Neagra, denumita astfel prin extinderea numelui atribuit in 1812 doar partii sale sudice. Urme de locuire umana din Paleoliticul mijlociu. Vestigii apartinind triburilor traco-getice. In sec. 2-4, sudul B. a intrat in stapinirea Imp. Roman, in restul terit. continuind sa vietuiasca triburile dacilor liberi. A urmat un larg proces de romanizare, care a continuat si dupa retragerea aureliana (sec. 3). In sec. 6-10, B. a cunoscut numeroase incursiuni ale populatiilor migratoare. In 1359 s-a intemeiat statul independent Moldova, care, ulterior, a unit in hotarele sale toate teritoriile romanesti cuprinse intre Marea Neagra si Ceremus pe de o parte, si Carpatii Rasariteni si fl. Nistru pe de alta parte. Domnii Moldovei au creat un sistem complex de aparare, construind cetati la: Soroca, Orhei, Chilia Noua, Tighina, Hotin, Cetatea Alba s.a. In 1583, sudul B. a fost anexat Imp. Otoman (raiaua Tighina). Prin tratatul de la Luck (apr. 1711) incheiat intre Petru I si Dimitrie Cantemir, Rusia a recunoscut suveranitatea si integritatea Moldovei, obligindu-se sa o apere impotriva tendintelor de aservire totala venite din partea Imp. Otoman. Prin Tratatul de pace de la Bucuresti (1812), incheiat in urma Razboiului Ruso-Turc (1806-1812), Poarta Otomana a cedat B. (care numara c. 500.000 de locuitori, in imensa lor majoritate romani), Rusiei. Ulterior, B. a fost transformata in gubernie a Rusiei si supusa unui dur proces de deznationalizare, intensificat in perioada 1878-1905, conditii in care peste un milion de romani basarabeni, s-au refugiat in Vechiul Regat. In 1856, Congresul de la Paris, convocat in urma Razboiului Crimeei, a restituit Moldovei trei judete din B. (Cahul, Ismail si Bolgrad) care, in 1878, potrivit hotaririlor Congresului de la Berlin, au fost reincorporate Rusiei. In 1905, B. a fost zguduita de puternice miscari sociale, care au imbracat un caracter national. In urma framintarilor izbucnite in Rusia dupa declansarea Revolutiei burghezo-democratice din febr. 1917, la 3 apr. 1917 a fost infiintat Partidul National Moldovenesc, iar la 18 apr. Comitetul Central Ostasesc. In oct. 1917 a fost proclamata Republica Democratica Moldoveneasca in cadrul Republicii Federative Democratice Ruse. La 24 ian. 1918, exprimind vointa poporului, in virtutea dreptului istoric si de neam, Sfatul Tarii a adoptat, cu o majoritate covirsitoare de voturi, unirea Republicii Democratice Moldovenesti cu Romania. In urma tranzactiei dintre Stalin si Hitler din 23 aug. 1939 si a notelor ultimative ale guvernului sovietic din 26 si 27 iun., U.R.S.S. ocupa, la 28 iun. 1940, teritoriul romanesc al B. si Bucovinei de Nord, inclusiv tinutul Herta (jud. Botosani), nenominalizat in notele ultimative. Prin deciziile sesiunii Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 2 aug. 1940 si ale Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 4 nov. 1940, S Basarabiei, jud. Hotin, N Bucovinei, precum si cea mai mare parte a Transnistriei au fost trecute in componenta Ucrainei. Dupa intrarea Romaniei in al doilea razboi mondial (iun. 1941), B. a fost eliberata si integrata in hotarele firesti ale Romaniei, pina in 1944 cind a fost din nou ocupata de trupele sovietice si anexata la U.R.S.S. V. si Republica Moldova.

BATOIDEE subst. Ordin de pesti cartilaginosi (Chondrichthyes) in care sint cuprinsi rechinii bentonici, in general moluscivori (Batoidea). Apar in Jurasic, iar in Romania au fost intilniti in calcarul numulitic de la Albesti-Muscel.

BECK, Josef (1894-1944), colonel, om politic polonez. Ministru de externe (1932-1939). Initial, partizan al unor aliante cu Franta si Romania, a promovat ulterior o politica de apropiere fata de Germania hitlerista. Dupa invadarea Poloniei de catre hitleristi s-a refugiat in Romania, unde a si murit. In 1991, osemintele sale au fost transferate in patrie.

BERLIN, cap. Germaniei, situata in E tarii, pe riurile Spree si Havel. Constituie un land cu o suprafata de 883 km² si formeaza o aglomeratie urbana de 5,09 mil. loc. (1988). Cuprinde cartierele Tiergarten, Charlottenburg, Spandau, Zehlendorf, Tempelhof etc. (in V orasului) si Pankow, Weissensee, Kopenick, Treptow, Lichtenberg (in E). Important nod de comunicatii. Port fluvial. Aeroporturi internationale (Tempelhof, Schonefeld). Centru comercial si ind.; aparataj electrotehnic si electronic (uzinele concernelor „Siemens” si „A.E.G.”), mecanica de precizie, mijloace de transport (autoturisme, locomotive), masini-unelte, utilaj energetic, oteluri si laminate, prod. chim. si alim., conf. si tricotaje, poligrafie. Important centru cultural; universitati („Humboldt”, 1810 etc.), Academie de Stiinte, Academie de Arte frumoase. Centru cinematografic. Galerie nationala de pictura. Muzee (Pergamon, Bode, etnologic etc.). Teatre („Berliner Ensemble”, „Komische Oper” etc.). Gradina zoologica. Monumente: Marienkirche (sec. 14) si Nikolaikirche (sec. 13-15), Castelul Grunewald (sec. 16-18), Palatul Charlottenburg (sec. 17-18), Zeughaus (sec. 17), Sophienkirche (sec. 18), Palatul Schwerin (sec. 18), Teatrul de Opera (sec. 18), Poarta Brandenburg cu sculpturi de Schadow, Altes Museum de arh. Schinkel, Reichstagul (sec. 19), Domul (sec. 19). Mentionat pentru prima oara ca oras in 1230, a fost membru a Hansei, iar din sec. 15, cap. a Brandenburgului si resed. dinastiei de Hohenzollern, apoi cap. a Prusiei. In a doua jumatate a sec. 18 cunoaste o mare dezvoltare; unul dintre pr. centre ale Revolutiei de la 1848-1849 din Germania. Din 1871 a devenit cap. Germaniei unificate. Dupa al doilea razboi mondial, B. s-a aflat pina 1990, sub administratia comuna a U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii si Frantei. Partea estica a B. a fost cap. Republicii Democrate Germane (R.D.G.) (1949-1990), iar cea vestica a constituit B. Occidental. In nov. 1961, autoritatile din zona estica, pentru a stavili emigrarea masiva spre V, precum si pentru a separa cele doua zone, au construit celebrul zid al B, care in nov. 1989 a fost darimat; zidul a constituit locul unde numerosi locuitori ai fostei R.D.G. au fost ucisi incercind sa treaca in R.F.G. Demolarea lui a insemnat practic incetarea perioadei „razboiului rece” si a divizarii Europei. In 1991 a redevenit cap. Germaniei. La B. au avut loc mai multe conferinte si congrese internationale si s-au semnat trate de pace. – Congresul de la ~, congres convocat in 1/13 iun. – 1/13 iul. 1878, din initiativa marilor puteri europene, pentru revizuirea Tratatului de la San Stefano. Recunoastea independenta Romaniei, proclamata la 9 mai 1877, si restabilea autoritatea statului roman asupra Dobrogei. Totodata, recunostea independenta Serbiei si a Muntenegrului, stabilea constituirea principatului Bulgaria, vasal Turciei, si transforma Bulgaria de Sud in reg. autonoma (Rumelia Occidentala) in cadrul Imp. Otoman. A sanctionat ocuparea Bosniei si a Hertegovinei de catre Austro-Ungaria. – Conferinta de la Berlin v. Postdam, Conferinta de la ~.

BETON (‹ fr., germ.) s. n. 1. Material de constructie obtinut prin amestecarea unui material granular (pietris, nisip) cu un liant (ciment, bitum etc.) si cu apa, si care, dupa priza si intarire, devine consistent si rezistent ca piatra. ♦ B. armat = b. de ciment in masa caruia se inglobeaza o armatura de otel, destinata sa preia eforturile de intindere. Primele brevete de b.a. au fost obtinute (1867-1878) de gradinarul francez J. Monnier. ♦ B. precomprimat = b. armat la care se realizeaza, inainte de incarcare, o stare permanenta de comprimare (prin intinderea armaturii de otel inainte de turnarea b). A fost folosit in practica (1930) de inginerul constructor francez E. Freyssinet. ♦ B. refractar = b. preparat cu ciment Portland, ciment aluminos si agregate din materiale refractare, avind o buna rezistenta mecanica la temperaturi mai mari de 300ºC. B. asfaltic = b. din material cu granulatie mare, avind ca liant bitumul asfaltic, folosit la executarea unor imbracaminti rutiere. 2. fig. (SPORT.) Sistem tactic de aparare folosit in jocurile sportive (mai ales in fotbal), constind in utilizarea supranumerica a jucatorilor in linie defensiva.

BIELORUSIA (BELARUS), Republica ~, stat in Europa estica; 207.6 mii km²; 10,2 mil. loc. (1989); 64,2% bielorusi; rusi, polonezi, ucrainieni, evrei. Limba de stat: bielorusa. Cap.: Minsk. Orase pr.: Gomel, Moghilev, Grodno, Brest. Este impartit in sase reg. Relief de cimpie joasa in S, colinara in N si E, cu siruri de morene cu alt. max. de 345 m. Clima temperat-continentala excesiva in E, cu nuante maritime in V (precipitatii 500-700 mm/an). Riuri pr.: Nipru (cu afl. Berezina si Pripet), Daugava (Dvina de Vest), Neman si Bugul de Vest. Peste 1/3 din terit. este mlastinos (mai ales in reg. Polesia de S). Lacuri numeroase de origine periglaciara. Expl. de petrol, gaze naturale, turba, sare gema, saruri de potasiu, carbune. Ind. B. produce energie electrica (36,3 miliarde kWh, 1986), autocamioane, tractoare, strunguri, masini unelte, aparate de radio, televizoare si produse electrotehnice, aparate optice. Ind. chimica produse ingrasaminte, cauciuc sintetic, fire si fibre chimice, mase plastice si produse petroliere. Mari cantitati de ciment, sticla, mobila, cherestea si hirtie. Ind. bunurilor de consum produce tricotaje si conf., fire de lina si bumbac, incaltaminte, ulei, produse din carne si lactate, conserve s.a. Se cultiva 33,4% din supr. tarii mai ale cereale (45%); griu, secara, orz, ovaz (7,1 mil. t, 1986). Mari productii de cartofi (13,4 mil. t, 1986), sfecla de zahar (1,6 mil. t, 1986), in (95 mii t, 1986), legume, plante furajere. Peste 50% din valoarea prod. agricole este data de cresterea animalelor: bovine pentru carne si lapte (7,5 mil. capete, 1987), porcine (5,1 mil. capete, 1987), pasari de curte. C. f.: 5,54 mii km; cai rutiere: 44,4 mii km; navigatie fluviala pe Nipru, Berezina, Dvina de Vest s.a. si canale: 3,8 mii km. – Istoric. Locuit din timpuri stravechi, o mare parte a terit. B. (Rusia apuseana), a intrat, incepind din sec. 9, in componenta Rusiei Kievene. In sec. 11-12, in conditiile farimitarii feudale, pe terit. B. s-au constituit mai multe cnezate intre care: Polotk-Minsk, Turov-Pinsk si Smolensk. In sec. 13-14, treptat, terit. B. au fost cucerite de lituanieni si incluse in Marele Ducat al Lituaniei (din 1569, Rzecsposlolita). In aceasta perioada a aparut denumirea de „Rusia Alba” pentru terit. de vest ale Rusiei. La sfirsitul sec. 18, terit. B. a fost anexat de Rusia. Populatia din B. a participat la evenimentele revolutionare din 1905-1907, precum si la cele din febr. si nov. 1917. In timpul primului razboi mondial, B. a devenit teatrul de lupta al beligerantilor, partea de V a tarii fiind ocupata de trupele germane. In nov. 1917, in B. s-a instaurat puterea sovietica, iar la 1 ian. 1919 s-a constituit R.S.S. Bielorusia. Prin tratatul ruso-polon de la Riga (mart. 1921) partea de V a B. a trecut la Polonia. La 30 dec. 1922, B. a intrat in componeneta U.R.S.S.; in nov. 1939, B. apuseana a fost inclusa in R.S.S. Biolorusia. Ocupata in 1941 de trupele hitleriste, in B. s-a organizat o puternica miscare de partizani. In iul. 1944, a fost eliberata de trupele sovietice. La 25 aug. 1991 B. si-a proclamat independenta. Membra a O.N.U. (din 1945).

BISERICA (lat. basilica) 1. Institutie a crestinismului, intemeiata de Hristos, care asigura comuniunea oamenilor cu Dumnezeu prin actul de credinta si prin participarea la slujbele savirsite de cei investiti cu puterea Duhului Sfint in vederea mintuirii. Este alcatuita din totalitaea celor botezati si care cred in Hristos. ♦ B. primara = comunitate religioasa intemeiata de Iisus Hristos si reunind primii crestini. B. universala = larga comuniune a celor care cred in Iisus Hristos; semnul umanitatii rascumparate prin Hristos. B. locala = manifestare a b. universale intr-un loc, garantata de episcop, prin care orice b.l. se afla in comuniune cu b. universala. Primele b.l. au fost organizate, dupa Cincizecime de apostolii lui Hristos. 2. Ansamblul credinciosilor reuniti intr-o comuniune crestina particulara. ♦ B. ortodoxa v. ortodoxie. B. catolica v. catolicism. B. protestanta v. protestantism. B. evanghelica (sau luterana) v. luteranism. B. reformata (calvina) v. calvinism. B. unitariana v. unitarism. B. anglicana v. anglicanism. B. romana unita cu Roma (greco-catolica) v. greco-catolici (uniti). B. baptista v. baptism. B. lui Dumnezeu apostolica v. penticostal. B. armeano-gregoriana = confesiune crestina contituind b. de stat a Armeniei (301) despartita de Patriarhia Ortodoxa de la Constantinopol (506). 3. Lacas de inchinare public al crestinilor, in care este preamarit Dumnezeu si se savirseste liturghia.

BLOCDIAGRAMA (‹ fr., germ.) s. f. Reprezentarea in relief la scara mica a unui terit. care reda atit suprafata terenului cit si structura sa geologica. Introdusa in cercetare de geomorfologul american W.M. Davis; indicatiile pentru construirea ei au fost date de A. Lobeck (1924).

BOLIVIA, Republica ~, stat in America de Sud, in partea centrala a Anzilor (fara iesire la mare); 1,1 mii km²; 7,2 mil. loc. (1989). Limba oficiala: spaniola. Cap.: Sucre. Resed. guvernului: La Paz. Orase pr.: Santa Cruz de la Sierra, Cochabamba, Oruro, Potosi. Este impartit in noua departamente. In V tarii se desfasoara M-tii Anzi sub forma a doua lanturi principale ce inchid intre ele un podis inalt (Altiplano). 2/3 din terit. B. este ocupat de reg. joasa Oriente (alt. sub. 500 m) drenata de afl. ai Amazonului si Paraguayului. Clima temperat-continentala in zona montana, tropical-umeda in Oriente. Expl. de staniu (10.5 mii t, 1988), stibiu, bismut, wolfram, argint, plumb (12,5 mii t, 1988), zinc (32,9 mii t, 1988), cupru, aur, petrol, gaze naturale (2,7 miliarde m³, 1988). Mari resurse de min. de fier (nevalorificate). Pe 3% din supr. tarii se practica cultura cartofului (700 mii t, 1988), cerealelor (porumb, orez, griu), plantelor tropicale (trestie de zahar 2 mil. t, 1988, bananieri s.a.), citricelor (104 mii t, 1988), maniocului s.a. Se cresc bovine (5,45 mil. capete, 1988), ovine (9,6 mil. capete, 1988), caprine, lama, alpaca. Ind. textila si alim. indeosebi, dar si metalurgie neferoasa, rafinarea petrolului, ind. lemnului. C. f.: 3,8 mii km. Cai rutiere: 37,3 mii km. Moneda: 1 peso = 100 centavos. Exporta gaze naturale (c. 55%), staniu si min. feroase (c. 1/3), cafea s.a. si importa utilaje si echipament ind., mijloace de transport, produse alim. si cereale, produse chim. – Istoric. Locuit din timpuri stravechi de triburi amerindiene (guarani, aymara, chiciua s.a.), terit. B. a fost cucerit in sec. 16 de spanioli, impotriva carora au avut numeroase rascoale (cea mai puternica in 1780-1781, sub conducerea lui Tupac-Amaru). La 6 aug. 1825 in urma Razboiului pentru independenta Coloniilor Spaniole din America, se proclama independenta B (Peu de Sus), numita astfel in cinstea eliberatorului S. Bolivar. La sfirsitul sec. 19 au inceput sa patrunda in economia tarii capitalul englez si american. In urma razboaielor care i-au fost impuse (cu Chile in 1879-1883 si cu Paraguay in 1932-1935), B. a pierdut aproximativ jumatae din terit. initial. In 1943, B. a intrat in cel de-al doilea razboi mondial de partea coalitiei antihitleriste. Dupa al doilea razboi mondial s-a intarit miscarea democratica, antiimperialista. V. Paz Estenssoro, venit la putere in urma unei rascoale populare (1952), a realizat unele reforme politice si economice (sufragiul universal, nationalizarea majoritatii minelor de cositor, reforma agrara). In 1964, guvernul V. Paz Estenssoro a fost inlaturat de o junta militara, condusa de generalul R. Barrientos Ortuno. In 1969, puterea a fost preluata de un guvern condus de generalul A. Ovando Candia, care a trecut la nationalizarea unor companii straine, iar in 1970, de un guvern democrat condus de generalul J.J. Torres. A 187-a lovitura de stat de la proclamarea independentei si cea de-a 5-a de dupa cel de-al doilea razboi mondial inlatura, in aug. 1971, guvernul generalului Torres Gonzales si instituie regimul colonelului Hugo Banzer Suarez (1971-1978). Dupa demisia presedintelui Banzer Suarez, B. cunoaste o noua etapa de framintari social-politice. Presedintele J. Paz Zamora (1989) s-a angajat intr-o politica de stabilizare economica si de combatere a traficului de d*****i si de distrugere a plantatiilor ilegale de coca. B. este republica prezidentiala. Activitatea legislativa este exercitata de presedinte si de Congresul National, iar cea executiva de un cabinet condus de presedinte.

BOTOSANI 1. Municipiu in NE Romaniei, in C. Jijiei, resed. jud. cu acelasi nume; 126.739 loc. (1991). Constr. si reparatii de masini agricole, de utilaje si piese de schimb pentru ind. usoara, de aparataj electrotehnic; articole de cauciuc; izolatori electrici; suruburi; mat. de constr. (prefabricate din beton, caramida); mobila; produse textile (filatura si tesatorie de bumbac, conf., fire de melana) si alim. (unt, brinzeturi, preparate din carne, lapte praf, uleiuri vegetale, panificatie); ind. poligrafica. Teatru dramatic si de papusi, filarmonica. Biserica Sf. Nicolae-Popauti, ctitorie a lui Stefan cel Mare (1496), bisericile Sf. Gheorghe (1551), Uspenia (1552), ctitoriile doamnei Elena Rares; biserica armeneasca (sec. 16, cu transformari in sec. 18 si 19). Veche asezare, cu o locuire neintrerupta incepind din paleolitic; mentionat documentar la 1439, dar cu o existenta anterioara ca apanaj al sotiei domnului si sediu al unui vornic; important centru comercial; scoala domneasca si greceasca (sec. 18). Considerat in sec. 16 „cel mai mare si mai vechi iarmaroc al Moldovei”. Declarat municipiu in 1968. 2. Jud. in extremitatea nord-estica a Romaniei, intre riurile Siret (la V) si Prut (la E); 4.956 km²; (2,09% din supr. tarii); 470.011 loc. (1991), din care 38,1% in mediul urban; densitate: 92,9 loc./km². Resed.: municipiul Botosani. Orase: Darabani, Dorohoi, Saveni. Comune: 68. Relieful, cu aspect predominant deluros, cuprinde doua unitati distincte: Pod. Sucevei, in V si SV, reprezentat printr-o succesiune de dealuri (Bour, 339 m, Masca, 426 m, Dealul Mare-Tudora, 587 m, Holm 556 m s.a.) despartite de citeva zone mai coborite, numite sei (Saua Dersca, 260 m, Lozna, 300 m, Bucecea, 260 m, Hriscani, 280 m, Vorona, 260 m s.a.) si C. Jijiei (parte componenta a C. Moldovei) la E, formata din coline joase, cu aspect de platouri, de 200-250 m alt., separate de vai largi, adincite. Clima temperat-continentala, supusa influentelor maselor de aer continentale din E, care imprima climatului un caracter continental excesiv. Temp. medie anuala variaza intre 8,3ºC in V jud. si 9,2ºC in E, cu amplitudini termice mari intre vara si iarna. Precipitatiile atmosferice insumeaza, in medie, 500-600 mm anual, ploile avind caracter torential. Vinturi predominante dinspre N si E. Reteaua hidrografica apartine in pr. bazinelor superioare ape riurilor Siret si Prut care colecteaza celelalte riuri mai mici ce dreneaza terit. jud. B., printre care Molnita, Bahna, Vorona (afl. pe stg. Prutului). Datorita variatiilor mari de debit, pe majoritatea riurilor au fost create peste 150 iazuri folosite pentru piscicultura, irigatii, alimentari cu apa si regularizarea cursurilor (iazurile D******i, Hanesti, Negreni s.a.). Cel mai important lac de pe terit. jud. B. este lacul de acumulare Stinca-Costesti de pe Prut (140 km²). Resurse naturale: nisipuri cuartoase (Miorcani, Hudesti), de o mare puritate, folosite pentru fabricarea sticlei optice si a cristalurilor, gips (Paltinis, Crasnaleuca), gresii (Ibanesti, Cosula, Tudora, Hudesti), calcare (Cosula, Vorona, Ripiceni, Stefanesti, Dealul Holm), argile (Bucecea, Dorohoi, Leorda, Mihaileni), tufuri andezice (Hudesti), turba (Dersca), pietrisuri, balast. Economia. In 1989, structura productiei globale industriale a jud. B. evidentia trei ramuri cu ponderi mari: ind. textila si conf. (34,4%) cu centre la Botosani, Dorohoi, Saveni, ind. constr. de masini si prelucr. metalelor (24%), producatoare de masini agricole, utilaje si piese de schimb pentru ind. usoara, aparataj electrotehnic, mijloace de automatizare, suruburi (Botosani, Dorohoi) si ind. alim. (zahar, brinzeturi, lapte praf, produse din carne etc.) la Botosani, Dorohoi, Darabani, Saveni, Bucecea. In 1989, agricultura dispunea de 291.038 ha terenuri arabile. 87.919 ha pasuni si finete naturale, livezi si vii. In acelasi an, supr. arabile erau ocupate de culturi de porumb (92.822 ha), griu si secara (81.093 ha), plante de nutret (29.792 ha), plante uleioase, floarea-soarelui, sfecla de zahar, cartofi, leguminoase pentru boabe etc. Sectorul pomicol se remarca prin productii mari de prune, mere, pere, cirese, visine, nuci (Sendriceni, Vorona, Cristesti, Frumusica). Viticultura se dezvolta in jurul localit. Trusesti, Stefanesti, Todireni, Calarasi. In 1990, sectorul zootehnic cuprindea 588,1 mii capete ovine (in special din rasele karakul si tigaie, jud. B. fiind printre primele producatoare de blanite de astrahan), 216 mii capete bovine (predominant din rasele Simmenthal si Baltata romaneasca), 179,1 capete porcine, 10,7 mii capete cabaline; avicultura si apicultura. Cai de comunicatie (1990): reteaua feroviara insumeaza 142 km, iar cea a drumurilor publice 1.824 km, din care 338 km modernizate. Unitati de invatamint, cultura si arta (1989-1990): 383 scoli generale, 18 licee, un teatru dramatic, unul de papusi si o orchestra simfonica (la Botosani), 446 biblioteci, 153 cinematografe, muzee, case memoriale etc. Turism. Principalele obiective turistice: cetatea dacica de la Stincesti, schiturile Cozancea (cu biserica de piatra din 1756), Bals (1430), manastirile Vorona (1600), Gorovei (1742), Agafton (1740) s.a., bisericile Sf. Nicolae-Popauti din Botosani (1496) si Sf. Nicolae din Dorohoi (1495) – ctitorii ale lui Stefan cel Mare, bisericile de lemn din Vaculesti (1712), Braesti (1745), Cristesti (1766) s.a. Muzeul rascoalei taranesti din 1907 de la Flaminzi etc. Case memoriale: „Mihai Eminescu” (Ipotesti), „George Enescu” (Liveni), „Nicolae Iorga” (Botosani), „Stefan Luchian” (Stefanesti), „Alexandru (Pastorel) Teodoreanu” (Dorohoi), „Octav Bancila” (Corni), „Grigore Antipa” (Botosani), „Dimitrie Brandza” (Bivolu) etc. Indicativ auto: BT.

BRINCOVEANU, familie de boieri olteni, inrudita cu Craiovestii, cu rol important in istoria Tarii Romanesti in sec. 17-19. Mai importanti: 1. Matei, aga din Brincoveni, devenit domn sub numele de Matei Basarab (1632-1654). 2. Preda B. (?-1658), spatar, clucer, vornic (1636-1655, 1658), considerat cel mai bogat boier din vremea sa. Ucis de Mihnea III. 3. Constantin B., mare boier dregator (intre 1688-1714) a efectuat o reforma fiscala (1701), prin care darile au fost impartite in patru sferturi. Timp de un sfert de veac, B. apreciind realist raporturile de forta, a desfasurat pe plan extern o politica de echilibru si a reusit astfel sa mentina pozitia autonoma a Tarii Romanesti intre Imperiul Otoman, Rusia si Imperiul Habsburgic, concurente in sud-estul Europei. Ucis de turci impreuna cu cei patru fii ai sai (1714). Domnia sa se caracterizeaza printr-o inflorire a culturii si artei; in timpul sau se creeaza si se dezvolta stilul brincovenesc. 4. Grigore B. (1771-1832), unul dintre cei mai de seama boieri de la inceputul sec. 19. Ultimul descendent pe linie masculina dintre B. Sprijinitor al miscarii lui Tudor Vladimirescu.

BUCHENWALD [buhənvalt], lagar hitlerist de concentrare si exterminare (1937-1945), la N de Weimar (Germania). Aici au fost ucisi peste 50.000 de antifascisti, prizonieri de razboi s.a.

BUCOVINA, prov. istorica romaneasca, parte integranta a Moldovei, situata in NE Carpatilor Orientali, locuita in antic. de geto-daci. Denumirea de B. provine de la apelativul slavon care inseamna „padure de fagi”. Intre sec. 10 si 14, s-au dezvoltat numeroase asezari romanesti. A apartinut Moldovei pina in 1775, cind a fost anexata de Austria prin actul de la Palmuta, pe Nistru, si inclusa in 1791 acesteia prin Tratatul de Pace de la Sistov. In urma Revolutiei de la 1848, guvernul de la Viena a acordat B. autonomie interna si titlul de ducat. La 14/27 oct. 1918 s-a format Adunarea Constituanta care a adoptat motiunea pentru „Unirea B. cu celelalte tari romanesti intr-un stat national independent”. La 15/28 nov. 1918, Congresul National din B., intrunit la Cernauti, a vot in majoritate „unirea neconditionata si pentru vecie a B. in vechile ei hotare pina la Ceremus, Colacin si Nistru cu Regatul Romaniei”. La 10 sept. 1919, Tratatul de Pace de la Saint-Germain-en-Laye a recunoscut aceasta unire. In urma notelor ultimative din 26-27 iun. 1940 ale guvernului sovietic, nordul B. impreuna cu tinutul Hertei si cu Basarabia, au fost ocupate de U.R.S.S. Dupa intrarea Romaniei in al doilea razboi mondial (iun. 1941), B. a fost eliberata si reintegrata in hotarele firesti ale Romaniei, pina in 1944, cind a fost din nou ocupata de trupele sovietice si anexata U.R.S.S. V. si Ucraina.

BUCURESTI, cap. Romaniei, municipiu in S tarii, in Cimpia Romana, pe Dimbovita si afl. sau Colentina, la 70-90 m alt., la intersectia paralelelor de 44º25’50„ lat. N cu meridianul de 26º06’50” long. E; 2.107177 loc. (1991; impreuna cu Sectorul Agricol Ilfov 2.375.679 loc. si o densitate de 1.277 loc./km²). Municipiul propriu-zis se intinde pe 226 km² si este impartit in sase sectoare ad-tive urbane. Sectorul Agricol Ilfov, care este subordonat municipiului, are 1.594 km², 268.502 loc. (1991) si cuprinde un oras (Buftea) si 38 com. Cel mai important centru politic, economic, stiintific si cultural al tarii. Ind. puternica (c. 13% din productia ind. a tarii) cu o mare diversitate de ramuri. Mari termocentrale (Bucuresti-Sud, Bucuresti-Vest Militari s.a.), laminoare, intreprinderi constructoare de masini: utilaj greu, linii de ciment, turboagregate, motoare cu combustie interna, utilaj siderurgic, petrolier si chimic, masini-unelte si agregate, masini si utilaje agricole, locomotive si vagoane, avioane si elicoptere, autobuze, troleibuze si tramvaie. Se detaseaza subramurile electrotehnica (cabluri, ascensoare, bunuri casnice s.a.), electronica (calculatoare si masini de calcul, cinescoape, elemente pentru automatizari, aparate de radio si TV s.a.) si mecanica fina si optica (aparatura medicala, ace de tricotat, microscoape, aparate de masura si control, utilaj de precizie etc.); intreprinderi chimice (mase plastice, vopsele si coloranti, anvelope si articole din cauciuc, produse farmaceutice si cosmetice s.a.); intreprinderi de materiale de constructii (prefabricate de beton, prelucr. marmurei, articole de portelan si faianta s.a.); intreprinderi de prelucr. a lemnului (mobila, placaje si furnire, instrumente muzicale, chibrituri). Numeroase intreprinderi de piel., marochinarie, blanarie si incalt., poligrafice, textile (filaturi si tesaturi de bumbac, lina, matase, in si cinepa, iuta si pisla s.a.) si alim. (morarit si panificatie, conserve din carne si legume, produse lactate, uleiuri vegetale, produse zaharoase, alcool, bere, tigarete s.a.). Pr. nod feroviar (noua magistrale si o c. f. de centura de 74 km) si rutier (sapte magistrale, numeroase autogari) al tarii; aeroporturile „Baneasa” (inaugurat in 1920 pentru traficul intern) si „Bucuresti-Otopeni” (inaugurat 1970, pentru traficul international). Metrou cu 3 linii magistrale, construite intre 1974 si 1989, insumind c. 60 km lungime. In B. isi au sediul Parlamentul, Guvernul, Presedentia, marea majoritate a partidelor politice, numeroase institutii cultural-stiintifice printre care: Academia Romana (fundata in 1866), peste 60 de institute de cercetari stiintifice, studii si proiectari, mari biblioteci (a Academiei, fundata in 1867, c. 7,5 mil. vol.; Biblioteca Nationala, fundata in 1955, c. 7 mil. vol.: Biblioteca Universitara, fundata in 1896, c. 2 mil. vol., incendiata in 22-23 decembrie 1989). Invatamintul superior este reprezentat prin Universitatea B. (infiintata in 1864), Universitatea de medicina si Farmacie „Carol Davila”, institutele Politehnic, Constructii, de Arhitectura „Ion Mincu”, Agronomic „N. Balcescu” si academiile de Studii Economice, de Muzica, de Teatru si film, de Arta, de Educatie fizica (in total cu 56 de facultati), precum si prin numeroase colegii tehnice, economice, de administratie si secretariat, informatica si asistenta sociala etc. In B. exista numeroase institutii muzicale: Opera Romana, filarmonica „G. Enescu”, Orchestra Nationala a Radiodifuziunii s.a. si teatre („National”, „Comedie”, „Mic”, „Lucia Sturdza-Bulandra”, „C.I. Nottara”, „Odeon”, de Revista „C. Tanase” s.a.). Monumente de arhitectura: bisericile Curtea Veche, Mihai Voda (sec. 16), a Patriarhiei, Doamnei, Sf. Gheorghe Nou (sec. 17), Coltea, Kretzulescu si Stravropoleos (sec. 18), manastirile Radu Voda (sec. 17) si Antim (sec. 18), palatele Ghica-Tei, Sutu, Stirbei, Regal, Justitiei, Postelor (azi Muzeul National de Istorie), C.E.C., Cantacuzino (azi Muzeul Muzicii Romanesti), Victoria (sediul Guvernului); casa Melik, Hanul lui Manuc, cladirea Scolii Centrale de Fete, Universitatea, Ateneul Roman, Rectoratul Universitatii, Academia Militara, numeroase statui, busturi, fintini etc. Muzee: National de Istorie, de Arta al Romaniei, Satului, de Istorie Naturala „Gr. Antipa”, Militar Central, Colectiilor de Arta, Geologiei, Taranului Roman, Tehnic „ing. D. Leonida”, Sticlei si Portelanului etc. In B. exista mari complexe si baze sportive (Stadionul National, „Steaua”, „Dinamo”, „Steaua”, „Giulesti”, „Palatul Sporturilor si Culturii”), parcuri („Tineretului”, 200 ha, „Herastrau”, 187 ha, „Cismigiu”, 13 ha – cea mai veche gradina publica, inaugurata in 1860, „Parcul Carol”, 36 ha) s.a. Gradina Botanica (10,5 ha), Gradina Zoologica Baneasa s.a. In B. se afla numeroase edituri de stat si particulare, studiouri centrale de radio si televiziune si altele independente, apar o mare diversitate de ziare si reviste. In anii de dupa cel de al doilea razboi mondial, B. a cunoscut un proces intens de modernizare si sistematizare intr-o conceptie urbanistica cvasiunitara, monotona, construindu-se mari si uniforme ansambluri de locuinte (Titan-Balta Alba, Drumul Taberei, Berceni-Giurgiului, Rahova-sos. Alexandriei, Militari, Pantelimon, Colentina, Floreasca s.a.), dar si unele cladiri monumentale: Casa Presei Libere (1952-1957), Sala Palatului (1960), Pavilionul Expozitiei (1964), Studioul de televiziune (1969), Institutul Politehnic (1972), Teatrul National (1974), Hotelul „Intercontinental” s.a. In cadrul asa-zisului program de sistematizare a centrului istoric al orasului a fost demolata c. 1/3 din suprafata zonei centrale a municipiului, o data cu aceasta disparind numeroase monumente istorice si de arhitectura. In urma cutremurelor din 1940, 1977, 1986 si 1990, in B. au fost distruse si avariate un numar mare de locuinte, edificii administrative, monumente istorice, scoli, spitale s.a., inregistrindu-se totodata numeroase pierderi de vieti omenesti. Mentionat pentru prima oara intr-un hrisov dat la 20 sept. 1459, de catre Vlad Tepes, orasul B. are insa o existenta mult mai veche. Pe terit. actual al orasului s-au descoperit urme de asezari din neolitic, epoca bronzului si a fierului, iar din sec. XIV existenta unei asezari feudale. Gratie asezarii sale favorabile din punct de vedere comercial, orasul s-a dezvoltat si s-a extins, incepind inca de la mijl. sec. 16 (din vremea domniei lui Mircea Ciobanul) si continuind in sec. 17 (in vremea domniilor lui Matei Basarab, Serban Cantacuzino si Constantin Brincoveanu), devenind pr. centru economic, politic si cultural al tarii. Capitala permanenta a Tarii Romanesti din 1659, B. a fost principalul centru al Revolutiei de la 1848 din Tara Romaneasca. Dupa infaptuirea Unirii Principatelor de la 24 ian. 1859, B. a devenit capitala statului roman (1862) si a cunoscut in a doua jumatate a sec. 19 o puternica dezvoltare. Ocupat de germani si de aliatii lor la 23 nov. /6 dec. 1916, in timpul primului razboi mondial, orasul a fost eliberat in nov. 1918, devenind, dupa unire, capitala statului national unitar roman. In perioada interbelica, in B. s-au infiintat si si-au desfasurat activitatea numeroase institutii publice, administrative, economice si culturale. Orasul a avut mult de suferit de pe urma bombardamentelor anglo-americane din primavara si vara anului 1944, si a bombardamentelor germane din aug. 1944, care au avariat numeroase cladiri (Teatrul National s.a.) si au facut numeroase victime. La 23 aug. 1944, in B. a avut loc o lovitura de stat, soldata cu intoarcerea armelor impotriva Germaniei. La 8 nov. 1945, de ziua regelui, a fost reprimata, de autoritatile comuniste, marea manifestatie promonarhica initiata de organizatiile de tineret ale PNL si PNT. In cadrul Revolutiei Romane din dec. 1989 la B. s-a desfasurat (21-22 dec.) mari manifestatii populare anticomuniste si anticeausiste, soldate cu ciocniri intre demonstranti si fortele de represiune, in urma carora regimul dictatorial a fost rasturnat. La B. au fost semnate urmatoarele tratate de pace: 1) la 16/28 mai 1812, tratatul prin care se punea capat Razboiului ruso-turc (1806-1812); Basarabia era anexata Rusiei; Serbia obtinea autonomie interna; totodata se sanctiona alipirea Gruziei de V la Rusia; 2) la 19 febr. / 3 mart. 1886, tratatul care punea capat razboiului dintre Serbia si Bulgaria; 3) la 28 iul. / 10 aug. 1913, tratatul care incheia al Doilea Razboi Balcanic. Grecia obtine S Macedoniei si o parte din Tracia apuseana, iar Serbia aproape intreaga parte de N a Macedoniei; totodata, prin acest tratat s-a hotarit ca partea de S a Dobrogei, jud. Durostor si Caliacra, Cadrilaterul pina la linia Turk-Smil-Ekrene sa intre in componenta Romaniei. 4) la 4 aug. 1916, tratatul de alianta intre Romania si Aliati (Franta, Marea Britanie, Rusia, Italia) privind intrarea Romaniei in razboi. 5) la 24 apr. / 7 mai 1918, tratatul dintre Romania si Puterile Centrale, incheiat in urma defectiunii militare a Rusiei soldata cu semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk; prin el se impuneau Romaniei conditii inrobitoare: cedarea Dobrogei catre Bulgaria, rectificari de frontiera (5.600 km²) in Carpati in favoarea Austro-Ungariei, clauze economice dezastruoase privind livrarile de produse agricole, lemn, petrol s.a. Tratatul nu a fost ratificat de Parlament si suveran si Romania l-a denuntat la 28 oct. 1918.

ASTRAGACI, astragace, s. n. Instrument de cizmarie folosit la intins talpa sau la intors cizmele pe fata, dupa ce au fost cusute pe dos. – Comp. bg. stragaci „razuitor”.

BUZIAS, oras in jud. Timis, la 34 km SE de Timisoara; 7.610 loc. (1991). Fabrica de incalt. si de conf.; produse alim. (panificatie, preparate din lapte). Veche statiune balneara (primele stabilimente au fost construite in 1819) cu ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, clorusodice folosite in special pentru tratarea afectiunilor c*************e. Imbuteliere de ape minerale. Atestat documentar din 1320. Declarat oras in 1956.

CADORNA, Luigi (1850-1928), maresal italian. Sef al Marelui Stat Major (1914-1917). Principalele sale succese militare au fost: oprirea ofensivei militare austriece in Trentino (mai-iun. 1916), cucerirea Goriziei (aug. 1916). Din cauza dezastrului militar suferit de italieni la Caporetto (oct. 1917), C. a fost inlocuit din functia de comandant suprem al armatei.

BRAZILIA, Republica Federativa a Braziliei, stat in America de Sud, cu larga iesire la Oc. Atlantic (7,4 mii km de tarm); 8,5 mil. km²; 147,4 mil. loc. (1989). Limba oficiala: portugheza. Cap.: Brasilia. Orase pr.: São Paola. Rio de Janeiro, Belo Horizonte, Recife, Salvador, Fortaleza, Porto Alegre. Este format din 24 state, trei terit. si un district federal. Relief predominant de podis (Podisul Braziliei in S, Podisul Guyanelor in N) care coboara treptat in bazinul depr. Amazonului. Zona litorala concentreaza peste 1/3 din pop. tarii. Retea hidrografica bogata: Amazon (3.165 km intre granitele tarii), Parana si afl. acestora. Clima ecuatoriala, subecuatoariala, tropicala si subtropicala. Vegetatie bogata: paduri tropical-umede (60% din supr. tarii) si savane cu pilcuri de arbori (campos) sau cu ierburi xerofite (caatinga). Expl. de min. de fier (85,6 mil. t export, 1988), aur, diamante, bauxita (7,7 mil. t, 1989), staniu (44 mii t, 1988), petrol (29,8 mil. t, 1989), huila, sisturi bituminoase s.a.; mari expl. forestiere. Ind. B., diversificata, produce energie electrica (214,1 miliarde kWh, 1988), fonta (23,9 mil. t, 1988), otel (26,1 mil. t, 1989), aluminiu (0,9 mil. t, 1988), masini agricole, autovehicule (1,04 mil. buc., din care 313,2 mii autoturisme, 1989), ingrasaminte chim., ciment (26,5 mil. t, 1989), hartie, zahar (8,5 mil. t, 1988), conserve de carne, tesaturi de bumbac, matase si lina, articole de piele si incalt. s.a. Terenurile cultivate reprezinta 9,1% din supr. tarii; cafea (1,3 mil. t, 1988, 24% din prod. mondiala), cacao, cocotieri, bananieri (5,1 mil. t banane, locul 1 pe glob), ananas, citrice (15,3 mil t. portocale, 1988, locul 1 pe glob), manioc s.a. Se mai cultiva cereale (42,5 mil. t, din care 24,7 mil. t porumb si 11,8 mil. t orez), soia (18 mil. t, locul 2 pe glob), arahide, bumbac. Viticultura. Cresterea animalelor beneficiaza de o vasta baza furajera (19,7% din supr. tarii este ocupata de pasuni); se cresc bovine (134,1 mil. capete, 1988), porcine (32,7 mil. capete, 1988), ovine (20 mil. capete, 1988), caprine (11 mil. capete, 1988). C. f.: 36,3 mii km. Cai rutiere: 1,5 mil. km. Retea navigabila interna: 35 mii km; flota maritima comerciala: 4,5 mil. t. Moneda: 1 cruzeiro = 100 centavos. Exporta produse agricole (1/3) din care cafea (10% din totalul exporturilor), masini, utilaje si mijloace de transport, produse siderurgice, min. de fier, produse petroliere s.a. si importa combustibili (c. 1/3), masini si utilaje ind., produse chim., mijloace de transport s.a. Turism. – Istoric. Locuit in vechime de triburi amerindiene (guarani, tamoios, tupinambas s.a.), terit. B. a fost cucerit in prima jumatate a sec. 16 de portughezi. In 1815, ca urmare a miscarii de eliberare nationala, a fost lichidat statul colonial, iar la 7 sept. 1822 B. s-a declarat imperiu independent. In 1888 a fost abolit sclavajul. In 1889, B. s-a proclamat republica federativa. La sfirsitul sec. 19 a inceput sa se dezvolte industria. Dupa primul razboi mondial (in care B. a fost de partea Antantei) s-a intensificat patrunderea in economia tarii a capitalului strain, mai ales american. In 1930, in urma luptei pentru putere dintre conservatori si liberali, puterea a fost preluata de de acestia din urma, in frunte cu G. Vargas. In 1942, B. a intrat in cel de-al doilea razboi mondial de partea coalitiei antihitleriste. In 1960, capitala B. s-a mutat de la Rio de Janeiro in noul oras Brasilia. Presedintii J. Kubitschek (1956-1961) si J. Goulart (1961-1964 ), care au luat unele masuri pentru consolidarea economiei nationale, au fost rasturnati prin lovituri de stat militare. Dupa revenirea la o conducere civila (1985), o noua constitutie a intrat in vigoare (1988). Instabilitatea politica nu a influentat dezvoltarea economica a B., care a devenit principala putere a Americii Latine. B. este republica prezidentiala. Activitatea legislativa este exercitata de presedinte si de Congresul National, compus din Senatul Federal si Camera Deputatilor, iar cea executiva de un cabinet condus de presedinte. Presedintele Fernando Collor de Mello, acuzat de coruptie si confruntat cu un val de nemultumiri sociale, a fost suspendat din functie in urma unei hotariri parlamentare; a demisionat la 29 decembrie 1992. Itaman Augusto Cantiero Franco a depus juramintul, devenind presedintele B. in aceeasi zi. 2. Podisul Braziliei sau Brazilian (Planalto Central), pod. situat in America de Sud (SE Braziliei) intre C. Amazonului (la N), Gran Chaco si La Plata (la V) si Oc. Atlantic (la E). Alcatuit dintr-o platforma straveche cu relief variat. Pe latura de E este brazdat de sierre cristaline paralele cu tarmul Oc. Atlantic, cu inaltimi intre 800 si 2.000 m. Alt. max.: 2.884 m (Pico de Bandeira). Spre interior se desfasoara o alta linie de sierre, paralela cu prima. Catre V. alt. sierrelor scade treptat intr-un pod. inalt, care ocupa centrul de V P.B. In N si V acestui pod., alt. sint de 500-600 m. Clima ecuatoriala in N si subecuatoriala si tropicala in centru si S. Reteaua hidrografica are dispozitie radiala, fiind formata din afl. ai Amazonului, ai riului Purus si din cele care se varsa direct in Oc. Atlantic.

CALCULATOR (‹ fr., lat.) subst. 1. S. n. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea muncii de calcul; carte, brosura care cuprinde asemenea tabele. 2. S. n. Ansamblu de sisteme mecanice, electromagnetice si electronice care prelucreaza datele introduse intr-o forma prestabilita si furnizeaza rezultate fie intr-o forma accesibila utilizatorului, fie ca semnale destinate actionarii unor echipamente.C. analogic = c. fara memorie care opereaza date sub forma de cantitati fizice continuu variabile, cum ar presiunea, temperatura etc. C. numeric = c. cu memorie ce prelucreaza informatia sub forma cuantificata si rezolva problemele in conformitate cu anumiti logaritmi; c. cifric, c. digital sau c. electronic. *C. hibrid = ansamblu format din dintr-un c. analogic si un c. numeric, interconectate printr-o interfata. Primele dispozitive mecanice de calcul au fost inventate in sec. 17 de J. Napier, B. Pascal si G. Leibniz. In sec. 19, Ch. Babbage a imaginat prima masina de calcul la care datele de lucru si operatiile de executat erau memorate inainte de inceperea calculului, viteza de lucru devenind independenta de manevrele operatorului. Din 1945, a inceput realizarea c. din prima generatie, cu tuburi electronice si memorie pe tambur magnetic, primul c. fiind ENIAC (S.U.A.). In perioada 1976-1977, au aparut c. generatia a patra, construite pe baza componentelor microelectronice, cu integrare pe scara foarte larga. In Romania, a fost construit (1957) primul c. CIFA-1, la Institutul de fizica Atomica. V. si microcalculator, minicalculator, microprocesor. 3. S. m. si f. Persoana specializata in calcule (mai ales economice).

CALONNE [calon], Charles-Alexandre (1734-1802), economist si om politic francez. Controlor general al finantelor (1783). Eforturile sale de a revitaliza finantele prin impozite progresive asupra averilor nobiliare si clericale nu au fost sustinute de monarhie. Silit sa demisioneze, a emigrat in Marea Britanie.

BIFA, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un mic semn (in forma de „v”) anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o lista, spre a sti ca au fost verificate, controlate etc. – Fr. biffer.

BIRUI, birui, vb. IV. Tranz. 1. A invinge, a infrange (un dusman, un adversar etc.). ♦ fig. A(-si) infrana, a(-si) stapani un sentiment, o pasiune etc. ♦ fig. (Despre sentimente, emotii etc.) A-l coplesi. 2. A fi in stare, a putea, a ajunge (sa...). Cine biruie sa spuna toate cate-au fost? (RETEGANUL). – Magh. birni.

BOALA, boli, s. f. 1. Tulburare a sanatatii, datorita unor agenti din mediul interior sau exterior al organismului. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boala lunga (sau mare) = tifos. Boala seaca = tuberculoza. Boala de zahar = diabet. ◊ Expr. A baga rufele in boala = a spala rufele prost, de mantuiala. A scoate rufele din boala = a spala rufele bine dupa ce mai intai au fost prost spalate. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, lenese, naravase. 3, (Fam.) Pofta, dorinta; capriciu; pasiune. ◊ Expr. A avea boala sa... = a avea o dorinta, o pofta chinuitoare de a face ceva. ♦ (Fam.) Ciuda, necaz; pornire, pica, invidie. [Pl. si: boale] – Slav (v. sl. bolĩ).

CANALUL DUNARE-MAREA NEAGRA, cale navigabila in SE Romaniei care uneste fl. Dunarea cu Marea Neagra, scurtind drumul navelor spre Constanta cu c. 400 km si asigurind irigarea a peste 200.000 de ha teren. Proiecte de realizare a unui asemenea canal dateaza de la mijlocul sec. 19. Lucrarile au inceput in 1949, acestea constituind un mijloc de exterminare a detinutilor politici care au fost folositi ca principala forta de munca. Sistate in 1955, lucrarile au fost reluate in 1975, dupa un alt proiect. Canalul, dat in folosinta la 26 mai 1984, strabate Pod. Dobrogei de Sud de la V la E, fiind axat in mare parte pe fosta vale Carasu. Porturi: Cernavoda, Medgidia, Basarabi, Agigea. Lungime totala: 64,2 km; latime la baza: 70 m, la suprafata 110-140 m; adincimea: 7 m; pescaj maxim admis: 5,5 m. La capete, canalul este prevazut cu ecluze (Cernavoda si Agigea), fiecare avind doua incinte care asigura navigatia in ambele sensuri; este traversat de sapte poduri (trei rutiere, trei feroviare si unul mixt). Volumul de trafic pe care il poate prelua anual este de c. 75 mil. t marfuri, asigurindu-se trecerea navelor fluviale si a celor maritime de dimensiuni mici. Constituie o importanta cale navigabila europeana, permitind o legatura mai directa intre Marea Neagra si Marea Nordului, prin Canalul Rin-Main-Dunare, precum si cu Marea Baltica prin Canalul Oder-Elba. O derivatie, Poarta Alba-Navodari-Midia, in lungime de 26,6 km (ad.: 5,5 m) a fost construit in 1984-1987.

CANTON si ENDERBURY [kæntən endəbəri], grup de ins. coraligene in Pacificul central (Arh. Phoenix) azi in Rep. Kiribati; 70 km²; c. 320 loc. Cocotieri; copra. Anexate de Marea Britanie in perioada 1889-1892, au fost inchiriate in 1939 S.U.A., devenind un condominium anglo-american, pina in 1979 cind au intrat in componenta Rep. Kiribati.

CARBONATI (‹ fr {i}) s. m. pl. Saruri ale acidului carbonic. ♦ Carbonat neutru = sare a acidului carbonic in care doi atomi de hidrogen au fost inlocuiti cu atomi de metale. ♦ Carbonat acid = sare a acidului carbonic in care un singur atom de hidrogen a fost inlocuit cu un atom de metal; (impr.) bicarbonat. ♦ Carbonat de calciu = sarea de calciu a acidului carbonic, raspindita in natura sub forma de calcar (piatra de var), creta, marmura, calcit; intrebuintat ca piatra de constructie, la obtinerea cimentului, a varului, a sticlei. ♦ Carbonat de sodiu = sarea de sodiu a acidului carbonic, produs de baza al industriei chimice, folosit in ind. sticlei, a sapunului, a uleiurilor vegetale, a petrolului, metalurgica, farmaceutica, in gospodarie etc.; soda (1). ♦ Carbonat acid de sodiu = sarea de sodiu a acidului carbonic, folosita ca alcalinizant al secretiei gastrice in acidoze si sub forma de lotiuni detergente in infectii, arsuri etc.; (impr.) bicarbonat de sodiu.

CARPATI, sistem montan european, reprezentind continuarea estica a M-tilor Alpi. La Bratislava, in E Bazinului Vienei, Dunarea il desparte de ultimele prelungiri ale Alpilor (M-tii Leitha), iar in cealalta extremitate, dupa ce au descris un arc urias, lung de peste 1.300 km, culoarul Timok-Nisava il separa din nou, de asta data de Balcani. Formarea sistemului a inceput prin miscarile tectonice din faza de orogeneza austrica (Mezocretatic) care au dus la cutarea zonei interne a C. si au antrenat in unele sectoare portiuni din fundamentul cristalin, acoperite de cuverturi sedimentare mezozoice, suprapunandu-se reg. inconjuratoare (autohtone) sub forma pinzelor de sariaj (ex. in M-tii Tatra, M-tii Paring si Masivul Retezat-Godeanu). Cristalinul si sedimentarul mezozoic al Pinzei Getice si al Autohtonului au fost apoi strins cutate si fragmentate. In Paleocen (faza laramica) are loc o ridicare generala a zonei centrale a C. si retragerea definitiva a apelor marine din aceasta zona. La sfirsitul Paleogenului, in miscarea de ridicare si si de cutare este antrenata si zona exterioara (a flisului) care se alatura zonei muntoase mai vechi. In Neogen s-au produs puternice eruptii vulcanice, care au dus la formarea celui mai lung lant vulcanic din Europa, situat pe rama interioara a arcului carpatic. La exteriorul sistemului montan s-a format cea mai noua unitate de orogen a C., Subcarpatii, o data cu care s-a produs si o inaltare in bloc a intregului masiv. Caracteristica pentru C. este prezenta platformelor de eroziune rezultate in urma actiunii agentilor modelatori externi si a ridicarilor succesive, pe verticala. Desi nu exista ghetari actuali, urmele glaciatiunii cuaternare sint evidente in relieful culmilor inalte (Tatra, Cernogora, Rodna, Fagaras, Retezat s.a.), prin circuri, custuri, vai glaciare etc. In afara glaciatiunii de tip alpin, C. au suferit si influenta ghetarului scandinav, care a patruns pe vai, largindu-le si lasind acumulari de morene. Cu exceptia zonei flisului, slab fragmentata si cu alt. reduse, C. sint strabatuti transversal de numeroase riuri. Din punct de vedere fizico-geografic, se impart in trei grupe pr.: C. Nord-Vestici, C. Centrali si C. Sud-Estici. 1. Carpatii Nord-Vestici se intind intre Dunare (Bratislava) si Biała (afl. al Dunajecului) din SV Poloniei. Structura si morfologia sint complicate, existind atit masive cristaline, cit si eruptive puternic afectate de eroziune. Se intilnesc numeroase culmi paralele alcatuite din flis, separate prin depresiuni alungite de natura tectonica sau sculpturala. Alt. medii: 1.000-1.400 m, depasind foarte rar 2.000 m. Totusi in aceasta grupa se afla Tatra, cel mai inalt masiv cristalin din intregul sistem montan carpatic (2.663 m in vf. Gerlachovka), cu forme glaciare bine dezvoltate si pastrate. La S de Tatra, intre riurile Vah si Hron, se gaseste masivul cristalin Tatra joasa, care culmineaza in vf. Dumbier (2.043 m), coborind la periferie sub 1.000 m. Un culoar tectonic miocen, orientat E-V, si drenat de riul Hron, desparte muntii din N de M-tii Metaliferi ai Slovaciei, munti josi (alt. max.: 1.477 m), generati de vulcanismul neogen. Prin eroziunea conului vulcanic s-au format o serie de neckuri si bazine. Ocolind Tatra Inalta pe la N se desfasoara C. flisului. Ei incep la Dunare (Bratislava) prin C. Mici (alt. max.: 768 m), in a caror axa apare fundamentul cristalin, si se continua cu C. Albi, mai inalti (c. 1.000 m) si mai largi, cuprinzind numerosi martori din calcare jurasice, si cu Beskizii Slovaciei, munti mijlocii (1.725 m alt. max. in vf. Babia Gora), avind mare largime si o structura asemanatoare Obcinelor Bucovinei. 2. Carpatii Centrali constituie o unitate bine individualizata care separa C. Nord-Vestici de cei Sud-Estici. Ei se desfasoara intre Biała si culoarul Rika-Svica. In relieful lor, cu alt. ce depasesc rar 700-800 m, sint caracteristice culmile paralele constituite din flis in alternanta cu cimpulunguri, fragmentate de vai transversale slab adincite. Au aspect colinar, de muncei, cu interfluvii largi, pante domoale si trecatori joase, de obirsii. Catre N, C. Centrali trec, prin intermediul unor pinteni din gresie, in dealurile precarpatice, pe care le domina cu 200-300 m. Catre Depr. Panonica din sud, trecerea se face prin doua siruri de maguri (700-1.000 m) reprezentind neckurile si masivele vulcanice ale M-tilor Vihorlat, care incadreaza o depr., subcarpatica. 3. Carpatii Sud-Estici se desfasoara intre culoarele Rika-Svica la N si Timok-Nisava la S, avind cea mai mare extindere pe terit. Romaniei si unde se deosebesc trei sectoare: C. Orientali, C. Meridionali si C. Occidentali. Carpatii Orientali se intind ca unitate morfologica de la hotarul de N al Romaniei pina la valea Prahovei, iar ca structura geologica pina in valea Dimbovitei. Sint alcatuiti din trei zone geologice, dispuse paralel: zona flisului (in E), cristalino-mezozoica (in centru) si vulcanica (in V). Alt. max.: 2.303 m (vf. Pietrosu Rodnei). Se caracterizeaza prin dispunerea paralela a culmilor, numeroase pasuri (Prislop, Bicaz, Ghimes-Palanca, Bratocea, Buzau, Predeal etc.), sint bine impaduriti si au depr. interioare; alcatuiesc principala zona forestiera a tarii. Zacaminte de petrol, sare, min. de mangan, fier, cupru, sulf etc. Resurse hidroenergetice. Zone turistice (masivele Rodnei, Rarau, Ceahlau, Cheile Bicazului – Lacul Rosu, Lacul Sf. Ana etc.). Partea de S a Carpatilor Orientali, cuprinsa intre valea Oituzului, valea Prahovei si Depr. Brasov, se individualizeaza ca o unitate aparte (Carpatii Curburii). Carpatii Meridionali se intind ca unitate morfologica, de la valea Prahovei pina la culoarele Timis-Cerna si Bistra-Strei, iar ca unitate geologica de la Dimbovita la Dunare. In alcatuirea lor intra ca unitati tectonice Autohtonul si Pinza Getica. Predomina sisturile cristaline care au determinat masivitatea lor cu o cuvertura de calcare cretacice (uneori organogene) ce dau forme de relief spectaculoase. Se caracterizeaza prin existenta unor noduri orohidrografice, a unui numar redus de depr. intramontane si de pasuri de culme (Bran, Vilcan) si trecatori de vale (Lainici, Turnu Rosu). Prezinta frecvente urme glaciare in zona crestelor inalte. Alt. max.: 2.544 m (vf. Moldoveanu). Importante zacaminte de carbuni, min. de fier, mica, grafit. Turism in masivele Bucegi, Fagaras, Retezat etc. Carpatii Occidentali se intind intre Dunare la S si Somes la N, constituind o sinteza geologica a celorlalte sectoare carpatice. Valea Muresului ii imparte in doua grupe pr.: M-tii Apuseni in N, mai inalti si, M-tii Banatului si Poiana Rusca in S. Au un relief de culmi domoale, cu un ansamblu de nivele de eroziune etajate, puternic fragmentate de depresiuni-golf, care patrund adinc in masa muntoasa. Nuclee de sisturi cristaline si granite alterneaza cu depozite sedimentare strabatute de roci eruptive. Prezenta calcarelor a favorizat aparitia fenomenelor carstice. Nodurile orografice au aspect de munti-bloc, fara urme glaciare, separate prin depr. tectonice de tip golf. Alt. max.: 1.849 m (vf. Curcubata Mare). Zacaminte de bauxita, min. de aur si argint. Obiective turistice: Cheile Turzii, Carasului, Nerei, pesterile Scarisoara, Meziad, Focul Viu, Cetatile Ponorului.

CASANDRU (KASSANDROS) (c. 355-297 i. Hr.), general macedonean. In timpul luptei pentru putere dintre diadohi, a supus Grecia (317 i. Hr.) si si-a intarit autoritatea asupra Macedoniei, proclamindu-se rege al acesteia (306-297 i. Hr.). Din ordinul lui au fost ucisi in 309 i. Hr. sotia lui Alexandru cel Mare (Roxana) si fiul acesteia (Alexandru).

CASTOR si POLLUX (numiti si DIOSCURI) (in mitologia greaca), frati gemeni, fii lui Zeus si ai Ledei. Semizei, dispuneau alternativ de nemurire. Dupa moarte, au fost transformati in planete si asezati in zodiac sub numele de Gemenii. Simbol al dragostei fratesti si al prieteniei desavarsite.

CEHO-SLOVACIA, Republica Federativa Ceha si Slovaca, stat in Europa Centrala; 127,9 mii km²; 15,64 mil. loc. (1989). Limbi oficiale: ceha si slovaca. Cap.: Praga. Orase pr.: Bratislava, Brno, Ostrava, Pizeň, Kosice, Olomouc. Este formata din doua republici federale: Cehia si Slovacia. Impartita in 10 reg. si doua orase autonome. Relieful de podis cuprinde 4/5 din supr. tarii. Trei reg. geografice sint bine conturate: Cehia, Moravia si Slovacia. Cehia cuprinde Pod. Boemiei cu alt. de 350-550 m, incadrat de M-tii Sudeti, Metalici, Padurea Boemiei Sumava, si in E Colinele Moraviei. Moravia, in partea centrala a tarii, este formata din depr. Ostrava (la N) si bazinul Moraviei (in S), culoar de trecere intre Oder si Dunare. Slovacia este predominant muntoasa: Carpatii Mici, Tatra Inalta (vf. Gerlachovka, 2.663 m alt. max. din C.) si Tatra Joasa, Beskizii de Vest si de Est, M-tii Metaliferi ai Slovaciei; in S Slovaciei se afla C. Dunarii si a Tisei. Ape importante: Dunarea (172 km) cu afl. sau Morava, Vah, Hron, apoi Oder si Labe (Elba) cu afl. sai Ohre si Vltava. Lacuri alpine in Tatra. Clima temperat-continentala cu influente oceanice in V. Resurse importante de carbune (mai ales lignit); rezerve mici de de min. de fier, metale neferoase, caolin, uraniu, nisipuri cuartoase s.a. C. are dezvoltata ind. energetica (carbuni 119 mil. t. 1989), a energiei electrice (86,1 miliarde Kw/h, 1989), siderurgica (15,5 mil t. otel si 10,1 mil. t. fonta, 1989), electrotehnica, material feroviar, avioane, autovehicule (279.600 buc., din care 188,4 mii autoturisme, 1989), masini-unelte, instalatii si utilaje ind., produse chimice, ciment (10,9 mil t. 1989); traditie in prod. de portelanuri, ceramica, sticlarie, prelucr. lemnului (creioane), textila, alim. (bere, zahar, carne, lactate), poligrafica, marochinarie, incalt. Terenuri arabile (39 %), pasuni si finete (12,9 %), paduri (36 %). Se cultiva griu (6,4 mil t. 1989), orz (3,55 mil t. 1989), secara, porumb (1 mil t., 1989), sfecla de zahar (6,4 mil. t. 1989), cartofi (3,2 mil. t. 1989), in, hamei, tutun, plante furajere. Pomicultura si viticultura. Crestere intensiva a animalelor: porcine (7,4 mil. capete, 1989), bovine (5,1, il. capete, 1989), ovine (1 mil. capete, 1989), pasari. Cf.: 13,3 mii km (dintre care 3.798 km electrificate, 1988). Cai rutiere non-urbane: 73.112 km (489 km autostrazi, 1989). Cai navigabile interioare: 483 km. Flota fluviala: 615.000 trb (1988). Moneda: 1 koruna (coroana) = 100 haleru. Exporta masini, utilaje si mijloace de transport (c. 60%), produse metalurgice, textile, incalt., bere, produse ceramice, coloranti si importa petrol si gaze naturale, produse chimice, masini si utilaj ind., min. de fier, produse siderurgice s.a. – Istoric. Locuit din timpuri stravechi de triburi celtice, terit. C. a fost ocupat in sec. 1 d. Hr. de triburi germanice: incepind din sec. 5 s-au asezat aici triburi ale slavilor de apus. In 623 a aparut primul stat al acestora (destramat in 658). In sec. 9 s-au pus bazele statului feudal, cunoscut in istorie sub numele statul Marilor Moravi, care a existat pina in anul 906, cind s-a destramat in urma atacurilor triburilor maghiare. In prima jumatate a sec. 11, Slovacia a fost inclusa in componenta statului ungar. Statul ceh, aparut la sfarsitul sec. 9, sub conducerea dinastiei Premysl, a devenit nucleul in jurul caruia s-a constituit, in a doua jumatate a sec. 12, regatul Cehiei (Boemiei), intrat ulterior in componenta „Sfintului Imperiu Roman”. In prima jumatate a sec. 15, in Cehia a avut loc miscarea cunoscuta sub numele de razboaiele husite (1419-1434). In sec. 16-17 Cehia si Slovacia au ajuns in stapinirea Habsburgilor. Infringerea rascoalei antihabsburgice (1618-1620), prolog la Razboiul de 30 de ani (1618-1648) a dus la pierderea totala a independentei Cehiei (care se bucurase de o oarecare autonomie in statul habsburgic). Lupta popoarelor ceh si slovac pentru independenta, impotriva asupririi feudale, s-a intensificat in sec. 17-19, culminind cu revolutia de la 1848-1849, reprimata cu cruzime. La 14 nov. 1918, dupa infringerea Austro-Ungariei in primul razboi mondial si ca urmare a luptei de eliberare nationala a popoarelor ceh si slovac, s-a format Republica Cehoslovaca independenta (presedinte Tomas Masaryk). In sept. 1938, in urma acordului de la Munchen, C. i-au fost rapite regiunile sudete, iar in nov. 1938 partea de sud a Slovaciei a fost anexata de Ungaria; in mart. 1939 tara a fost ocupata de Germania fascista. Hitleristii au infiintat pe terit. ceh asa numitul „Protectorat al Cehiei si Moraviei”, Slovacia fiind proclamata stat „independent”. In anii celui de-al doilea razboi mondial s-a desfasurat o puternica miscare de rezistenta, culminind cu insurectiile armate din Slovacia (1944) si Praga (1945). In luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, alaturi de armata sovietica au participat si trupele romane. La 9 mai 1945, in urma insurectiei nationale, cu sprijinul armatei sovietice, Praga a fost eliberata de sub ocupatia germana. Edvard Benes (aflat in exil intre 1940 si 1945) a revenit in tara, preluind prerogativele prezidentiale (detinute pina in 1948). In alegerile generale din 1946, partidul comunist s-a plasat pe primul loc (38% din voturi). Guvernul de coalitie, prezidat de C. Gottwald s-a dezagregat prin demisia ministrilor ce s-au opus interventiilor sovietice in politica tarii si a metodelor brutale ale comunistilor. Criza politica a fost solutionata prin actiunile de forta ale partidului comunist, care si-a asigurat controlul puterii („Lovitura de la Praga” din 25 febr. 1948). Regimul comunist s-a caracterizat prin masuri represive, care au avut un larg spectru politic (de la executarea fostului secretar general al partidului comunist, R. Slansky, la arestarea arhiepiscopului de Praga, monseniorul Beran). Dificultatile economice si tensiunile politice au determinat schimbari majore in conducerea de partid si de stat. Noul secretar general al P.C.C., Al Dubcek (ales la 5 ian. 1968) a initiat o politica de reforma („Socialismul cu chip uman”), care a alertat Pactul de la Varsovia. Membrii acestuia, cu exceptia Romaniei, au invadat C. in noaptea de 20/21 aug. 1968 punind capat „Primaverii de la Praga”. La 1 ian. 1969, Republica Socialista Cehoslovaca a devenit stat federal compus din doua republici egale: Republica Socialista Ceha si Republica Socialista Slovaca. Politica represiva si stagnarea economica au provocat mari nemultumiri, care si-au gasit expresia in miscarea contestatara „Carta 77”. In 1989, in cadrul modificarilor majore petrecute in viata politica internationala si ca urmare a intensificarii nemultumirii poporului au avut loc manifestatii de strada in urma carora regimul comunist a fost inlaturat („revolutia de catifea”, nov. 1989). Alegerile generale din 1990 au fost cistigate in Cehia de Forumul Cetatenesc si in Slovacia de Opinia Publica impotriva Violentei, Vaclav Havel devenind presedintele republicii. Puterea executiva este detinuta de presedinte si un cabinet de ministri, iar cea legislativa de Adunarea Federala. Alegerile parlamentare din 5-6 iun. 1992 au fost castigate de Partidul Democrat Cetatenesc al lui Vaclav Klaus si de Miscarea pentru o Slovacie Democrata a lui Vladimir Meciar. Dupa patru runde de negocieri bilaterale (19-20 iun.) s-a semnat un acord politic care prevede declansarea procesului de separare a Ceho-Slovaciei in doua state independente incepind cu 1 ian. 1993. Presedintele Vaclav Havel, nereusind sa stopeze acest proces de destramare a statului federal, a demisionat la 20 iul. 1992.

CERNAVODA 1. Oras in jud. Constanta, port pe dr. Dunarii, situat in zona de confl. a Dunarii cu Canalul Dunare-Marea Neagra; 20.862 loc. (1991). Ciment, ipsos, var, prefabricate din beton; prelucr. lemnului; produse lactate; panificatie. Centrala nuclearo-electrica (in constructie din 1980). La SE de oras se afla o ecluza cu doua porturi de asteptare. In apropierea orasului au fost descoperite mai multe asezari si necropole datind din Neolitic, inceputul epocii fierului, din perioada elenistica si romana. Intre 1890 si 1895, inginerul roman Anghel Saligny a construit, intre C. si Fetesti, un complex de poduri feroviare peste Dunare, Balta Ialomitei si bratul Borcea (numit initial „Carol I”) in lungime totala de 4.037 m (din care podul pr. peste Dunare de 1.662 m si cel peste Borcea de 920 m), cel mai lung din Europa la acea data. In 1987 a fost dat in folosinta ansamblul feroviar si rutier de la Fetesti la C. Amplasate paralel si in apropierea celor vechi, noile poduri de la C. si Fetesti, prevazute fiecare cu cite doua linii de c. f., iar cele rutiere transformate in autostrada, reusesc sa mareasca traficul si sa dubleze firele de circulatie. In antic. s-a numit Axiopolis. 2. Grup de culturi preistorice raspindite in SE Romaniei, denumite C_I, C_II si C_III, datind de la sfirsitul Neoliticului si pina in perioada de tranzitie de la Neolitic la epoca bronzului (c. 2.500 i.Hr.-2.000 i. Hr.).

CHINA, Republica Populara Chineza, stat in Asia cuprinzind o parte din Asia Centrala si din Asia Orientala, cu o larga iesire la Oc. Pacific (linia tarmurilor masoara 18 mii km); 9,6 mil. km² (locul 3 pe glob); 1,13 miliarde loc. (1989; tara cu cea mai numeroasa pop.), dintre care 93,3% chinezi (han). Limba de stat: chineza. Cap.: Beijing. Orase pr.: Shanghai, Tianjin, Shenyang, Wuhan, Guanghzou, Chongqing, Harbin, Chengdu, Nanjing, Xian, Dalian, Taibei, Jinan, Changchun, Taiyuan, Zhengzhou, Kunming, Lanzhou, Anshan, Qiqihar, Qingdao, Hangzhou. Este impartit in 23 de prov., cinci reg. autonome si trei orase de subordonare republicana. In functie de conditiile orohidrografice, de clima si vegetatie poate fi impartita in China de Est si China de Vest. In China de Est intra reg.: C. de Nord-Est, cu caracter muntos la extremitati si o intinsa cimpie interioara, clima temperata cu precipitatii de 750-1.000 mm/an si ierni aspre; C. de Nord drenata de fl. Huanghe (Fl. Galben) cuprinde Marele Podis de Loess (partial), Cimpia Chinei de Nord si M-tii Tzinlin; clima temperata de tranzitie; C. Centrala cuprinde o vasta cimpie valurita, traversata de fl. Chang-Jiang (fl. Albastru), o reg. muntoasa inalta (Alpii Sichuan au peste 7.000 m alt.) si Pod. Yunnan; clima subtropicala (media lunii ian. 6 ºC, cu precipitatii 750-2.000 mm/an); C. de Sud este o reg. muntoasa traversata de riuri scurte (exceptie fl. Xijiang/fl. Perlelor), in care zona litorala este bine populata; clima calda-musonica. Ins. Taiwan si Hainan au un relief variat, predominant muntos (alt. max. 4.500-5.000 m), cu inguste cimpii litorale. Clima tropicala musonica. In C. de Vest intra urmatoarele regiuni naturale: Tibet-Tsinghai (Xizang-Qinghai), cea mai intinsa si inalta, include sectorul de N al M-tii Himalaya (alt. max.: 8.848 m in vf. Chomolungma), cel estic al M-tilor Karakorum (vf. K₂ = Qogir Feng, 8.611 m), podisul Tibet (alt. medie: 5.000 m), bazinul endoreic Tsaidam (Qaidam Pendi, alt. minima: 2.700 m) si depr. Tsinghai (alt. minima: 3.200 m). Clima aspra cu precipitatii bogate in S si reduse in NV; Xinjiang, vasta zona endoreica in Asia Centrala, la N de M-tii Altin Tagh, cuprinde doua sectoare: Kashgaria (cu pustiul Taklimakan) si Jungaria, podis semidesertic prin care trecea odinioara celebrul „Drum al matasii”. Ele sint separate de M-tii Tian Shan (alt. max.: 6.995 m), sistem de munti lung de 2.500 km si in care unele depr. tectonice se afla sub nivelul marii (Turpan – 154 m). Ultima mare reg. a C. de Vest o reprezinta Mongolia interioara ce include sectoare ale M-tilor Marele Hingan, ale Marelui Podis de Loess si ale Desertului Gobi; clima rece, precipitatii reduse. Mari zacaminte de: carbune, min. de fier, mangan, petrol, sisturi bituminoase, metale neferoase, pretioase si rare, sare s.a. Ind. extractiva este bine dezvoltata: expl. de carbuni (946,5 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), petrol (136,8 mil. t, 1988), gaze naturale (14,3 miliarde m³, 1988), min. de fier (154,4 mil. t, 1988, locul 2 pe glob), mangan, molibden, bauxita (2,4 mil. t, 1987), wolfram (18.000 t, 1987, locul 1 pe glob), cupru, nichel, vanadiu, stibiu, mercur, fosfati naturali (9 mil. t, 1987), sare (17,6 mil. t, 1987, locul 2 pe glob), jad. C. produce energie electrica (593,5 miliarde kWh, 1988), otel (59,1 mil. t, 1988), fonta (59,1 mil. t, 1988, locul 3 pe glob), utilaje ind., masini agricole, material feroviar, automobile si autocamioane, nave maritime si fluviale, produse electronice si electrotehnice, tractoare, aparate de precizie, produse chimice, ciment (204,4 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), celuloza si hirtie, textile (4,52 mil. t fire de bumbac, 17,62 miliarde m tesaturi de bumbac, 1988, matase naturala, tesaturi din lina, covoare s.a.), conf. si tricotaje, produse alim. (ceai, tigarete, faina, conserve, ulei, zahar s.a.); ind. atomica si aerospatiala. Veche traditie in prod. mestesugareasca (sticla, portelanuri, obiecte de arta s.a.). Terenuri arabile reprezinta 9,7% din supr. tarii, pasunile 32,2%, iar padurile 12,2%. Se cultiva orez (179,4 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), griu (91 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), porumb (75,8 mil. t, 1989, locul 2 pe glob), gaolean, floarea-soarelui, rapita (5,4 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), soia (10,8 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), cartofi (29,6 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), batate (110,6 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), arahide (5,4 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), sfecla de zahar, trestie de zahar (55,3 mil. t, 1989), bumbac (11,76 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), ceai (590 mii t, 1989, locul 2 pe glob), iuta (565 mii t, 1989, locul 3 pe glob), camfor (75% din prod. mondiala), cafea, cacao, tutun (2,9 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), arbori de chinina, de cauciuc, banane (2,43 mil. t, 1989), ananas s.a. Pomicultura (inclusiv plantatii de citrice), legumicultura, viticultura. Cresterea animalelor (capete 1989): bovine (77,1 mil.), ovine (102,7 mil., locul 3 pe glob), porcine (349 mil., locul 1 pe glob), caprine (77,9 mil., locul 2 pe glob), cabaline (10,7 mil., locul 1 pe glob), pasari; sericicultura, pescuit (10,36 mil. t, 1988, locul 3 pe glob), vinatoare. C. f.: 88,6 mii km (inclusiv cele forestiere si speciale). Cai rutiere: c. 1 mil. km; cai navigabile interne: 136 mii km. Flota comerciala maritima: 19,36 mil. t (1988). Moneda: 1 yuan (= renminbi) = 100 fen. Exporta textile si conf. c. 25%, produse agricole si alim., petrol si prod. chimice, piei, bumbac, fosfati, masini si utilaje, metale s.a. si importa masini, utilaje si mijloace de transport (c. 1/3), semifabricate si materii prime ind., produse chimice, produse alim. s.a. – Istoric. Pe terit. C., locuit din timpuri stravechi, leagan al uneia dintre cele mai stralucite civilizatii antice (milen. 3 i. Hr.), s-a constituit in sec. 18 i. Hr. statul Shang, care in sec. 11 i. Hr. a fost cucerit de statul Zhou; acesta din urma s-a destramat in mai multe formatiuni de sine statatoare, unificate de-abia in sec. 3 i. Hr., sub dinastia Qin. In timpul dinastiei Han (206 i.Hr.-220 d. Hr.), C. a cunoscut o mare dezvoltare. Rascoala taraneasca a „Turbanelor galbene” (184 d. Hr.) a slabit statul chinez, care s-a destramat. S-a unificat din nou in 589 sub dinastia Sui, iar din 618 pina la inceputul sec. 10 sub dinastia Tang. Intre 1279 si 1368 C. a fost ocupata de mongoli. In timpul dinastiei Ming (1368-1644) a avut loc Marele Razboi Taranesc (1628-1645), inabusit cu ajutorul manciurienilor, care insa au cucerit intreaga tara, instaurind dominatia dinastiei Qing (1644-1911). In sec. 19, in urma celor doua „razboaie ale opiului” (1840-1842 si 1856-1860) si a incheierii unor tratate inrobitoare cu Marile Puteri, incepe patrunderea capitalului strain in C., amplificata, catre sfirsitul sec., dupa inabusirea rascoalei populare I-he-tuan. Revolutia din 1911-1913, condusa de Sun Zhongshan, a rasturnat dinastia manciuriana, C. devenind republica. In timpul primului razboi mondial s-a intensificat lupta antiimperialista si antifeudala. In 1921 a fost creat Partidul Comunist Chinez. In 1924-1927 s-a desfasurat primul razboi civil revolutionar, in care partidul Gomindan a colaborat cu P.C. Chinez impotriva fortelor conservatoare din nord. Insa, in 1927 conducatorii Gomindanului au adoptat o atitudine anticomunista. In cursul celui de-al doilea razboi civil revolutionar (1927-1937), comunistii chinezi au creat Armata Rosie Chineza si baze revolutionare la sate. In 1931, Japonia a ocupat partea de NE a Chinei, iar in 1937 a inceput un razboi pentru cucerirea intregii Chine. In timpul razboiului de eliberare (1937-1945) fortele armate create si conduse de P.C. Chinez au eliberat o mare parte a terit. ocupat de japonezi. In 1946 Gomindanul a intrerupt tratativele initiate de P.C. Chinez, in 1945, in vederea formarii unui guvern de coalitie, ceea ce a provocat al treilea razboi civil revolutionar (1946-1949), in cursul caruia Armata Populara de Eliberare a infrint fortele armate gomindaniste; ramasitele acestora s-au retras in ins. Taiwan. La 1 oct. 1949 a fost proclamata Republica Populara Chineza. In 1971 au fost restabilite drepturile R.P. Chineza la O.N.U. R.P. Chineza este un stat socialist; este unui dintre cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate al O.N.U. In 1954 a fost adoptata prima constitutie de tip socialist din istoria Chinei. Mao Zedung (Mao Tzedun) presedintele C.C. al P.C. Chinez a fost ales presedintele R.P. Chineza (1954). Incercarea de a forta dezvoltarea economica a tarii („Marele salt inainte”), intreprinsa intre anii 1958 si 1960, a esuat. In 1965 a fost lansata „Marea revolutie culturala proletara”, amplu program de indoctrinare a populatiei cu ideologia comunista in varianta maoista. „Revolutia culturala” a fost insotita de grave excese si acte de violenta impotriva celor considerati „adepti ai capitalismului” (in realitate adversarii extremismului stingist). Dupa moartea (1976) a lui Mao Zedong, grupul radicalilor stingisti condus de sotia sa („banda celor patru”) a fost inlaturat. Din 1982, conducatorul de fapt al tarii devine Deng Xiaoping, care lanseaza un amplu program de reforme, menit sa modernizeze structurile societatii chineze in cadrul mentinerii socialismului. Cererile formulate de studenti privind democratizarea vietii politice au fost insa respinse si manifestatiile acestora din Beijing reprimate dur (Piata Tiananmen, 3-4 iun. 1989). Pe plan extern, dupa o lunga perioada de tensiune si confruntare cu U.R.S.S., care a culminat cu incidente de frontiera (1969), a intervenit din 1986 o destindere, care a facut posibile vizite reciproce la cel mai inalt nivel de partid si de stat (1989, 1991). In C. are loc un amplu proces de modernizare a agriculturii, industriei, stiintei si tehnologiei; politica externa cunoaste o larga deschidere, prin stabilirea sau consilodarea relatiilor de cooperare politica, economica si culturala cu tarile industrializate si cu cele in curs de dezvoltare. Potrivit constitutiei, puterea executiva este detinuta de presedintele republicii si de Consiliul de Stat (guvernul), iar cea legislativa de Adunarea Nationala a Reprezentantilor Populari (intre sesiunile ei de Comitetul Permanent).

MAASTRICHT [ma:stricht] (MAESTRICHT), oras in SE Olandei, port la Maas; 118,9 mii loc. (1997). Nod feroviar. Aeroport. Otelarii. Ind. constr. de masini, chimica, a sticlariei, ceremicii, hartiei, cimentului si prelucr. tutunului (tigarete). Piata pentru cereale si unt. Muzeu de arta si arheologie. Monumente: catedrala Sint-Servaaskerk (Servatius), datand din sec. 6 (cea mai veche din Olanda), reconstruita in 1039, in stil romanic, cu adaugiri din sec. 12 si 14-15; Biserica Dominicana (sfarsitul sec. 12); bisericile Sint-Janskerk (sec. 14-15), in stil gotic, cu un turn inalt de 75 m, Sint-Mathiaskerk (sec. 14-15), in stil gotic, Sint-Augustinerkerk (1661), in stil baroc; Primaria veche (sec. 16); Primaria noua (1659-1664). Fundat (sec. 4) pe locul unei vechi asezari fortificate construite de romani. Sediul unui arhiepiscopat (382-721), a intrat in stapanirea ducilor de Brebant (1204). Anexat de Tarile de Jos (1632), cucerit de francezi (1748, 1794); din 1815 inclus in Regatul Tarilor de Jos. Dupa 1830 a revenit Olandei. – Tratatul de la ~, semnat la 7 febr. 1992, de catre tarile membre (12) ale Comunitatii Europene, intitulat Tratatul pentru Integrare Europeana, prin care se infiinteaza Uniunea Europeana. Tratatul stabilea crearea unei regiuni fara frontiere, a unitatii politice, economice, monetare si preconiza introducerea (cel mai tarziu pana in 1999) a unei monede unice, politica externa si de securitate comuna, sistem bancar centralizat si cetatenie unica europeana. A intrat in vigoare la 1 nov. 1993. In 1994 au fost semnate acordurile de aderare la Uniunea Europeana a Austriei, Norvegiei, finlandei si Suediei.

CIPRU, stat in ins. cu acelasi nume din E M. Mediterane; 9.251 km²; 690 mii loc. (1989). Limbi oficiale: greaca si turca (81% din populatie sint greci si 18,7% turci). Cap.: Nicosia. Orase pr.: Limassol, Famagusta, Larnaca. Este impartit in cinci districte. Terit. tarii este strabatut de doua lanturi muntoase care incadreaza o cimpie mai inalta, fertila si bine populata. Clima mediteraneana. Vegetatie de maquis. Expl. de gips (46 mii t, 1987), min. de fier (114 mii t, 1987), pirite, cuprifere, azbest. Terenurile agricole ocupa 17,6% din supr. tarii (33.000 ha irigate, 1988), pe care se cultiva orz (95% din productia de cereale), cartofi (193 mii t, 1989), tutun; plantatii de citrice si maslini. Viticultura (30 mii ha, 212 mii t struguri, 1989). Cresterea animalelor (caprine si ovine). Intreprinderi ind. care produc ulei de masline, conserve de peste, ciment (1 mil. t, 1989), tesaturi, incalt., produse chim. s.a.; rafinarie de petrol. C. f.: 35 km. Cai rutiere: 9,2 mii km. Flota comerciala: 8,2 mil. t (1985). Trafic maritim international: 6,15 mil. t (1988). Moneda: 1 lira = 1.000 mils. Exporta textile si conf (c. 1/3), legume, cartofi si frunte (c. 1/5), produse electronice, produse petroliere, ciment, azbest s.a. si importa masini, utilaje si mijloace de transport, bunuri ind. de larg consum, combustibili, produse alim. s.a. – Istoric. In insula s-au stabilit prin milen. 2 i. Hr. aheii; ulterior, C. s-a aflat in stapinirea succesiva a egiptenilor, hititilor, asirienilor, persilor, Egiptului elenistic, romanilor, bizantinilor, arabilor, cruciatilor, Venetiei. In 1571 a fost cucerit de turci. In 1878, Turcia, in baza unui acord secret, a trecut temporar Marii Britanii drepturile sale asupra insulei. In 1914, dupa intrarea Turciei in primul razboi mondial, de partea Germaniei, Marea Britanie a anexat C., declarindu-l in 1925 colonie britanica. In 1955 cipriotii au trecut la lupta armata pentru eliberarea nationala a tarii; la 16 aug. 1960, C. a fost proclamat republica independenta. In 1963 au avut loc primele incidente grave intre membrii comunitatilor greaca si turca, marcind inceputul unei indelungate crize. In iul. 1974, o lovitura de stat organizata de Garda Nationala greaca duce la inlaturarea, temporara, a presedintelui rep. C., arhiepiscopul Makarios III (care paraseste ins. si se reintoarce in dec.). In partea de nord a ins. debarca trupele turcesti, care au ocupat o parte din terit. Tratativele intercomunitare sint reluate (ian. 1975), dar in febr. 1975, administratia cipriota turca proclama ilegal N ins. drept „stat autonom si federat”. Negocierile intercomunitare desfasurate, cu unele intreruperi, intre 1975 si 1983, sub egida O.N.U., nu au dus la rezultate concrete. In nov. 1983, administratia cipriota turca proclama unilateral „Republica Turca a Ciprului de Nord” si intrerupe tratativele cu comunitatea cipriota greaca. Negocierile au fost reluate ulterior sub egida secretarului general O.N.U., dar nu au dus la nici un rezultat semnificativ (1989-1990). Potrivit constitutiei din 1960, puterea executiva este detinuta de un cabinet condus de presedintele statului, iar cea legislativa de Camera Reprezentantilor.

HANSA, uniune comerciala si politica a oraselor de pe litoralul marilor Baltica si Nordului. Initial, h. a fost o asociatie a negustorilor germani, care s-a nascut prin fundarea, la Lubeck (1158), a „Comunitatii negustorilor germani sezonieri din Gotland”. In sec. 13, h. din Londra si Hamburg, care obtinusera in 1267, din partea regelui Hneric III al Angliei, dreptul de a se constitui in asociatii, au fuzionat cu h. din Colonia (Koln) (1281), formand h. teutona. Treptat, au fost atrase si alte orase-porturi, devenind (1350) o uniune, care, din 1356, avea o dieta. In sec. 15, cuprindea c. 160 de orase si avea antrepozite comerciale la Londra, Bruges, Bergen, Novgorod s.a. Ca urmare a deplasarii cailor comerciale maritime ale lumii din M. Baltica spre M. Mediterana si Oc. Atlantic, h. si-a pierdut importanta si s-a destramat.

ZBILT, zbilturi, s. n. 1. Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2. Unealta formata dintr-un carlig special fixat de o coada de lemn, cu care se apuca si se trag afara din apa pestii mari, dupa ce au fost prinsi.

CIUMESTI 1. Sat in com. Sanislau (jud. Satu Mare), pe terit. caruia au fost descoperite numeroase urme de locuire din Paleolitic, Neolitic si epoca bronzului. A mai fost scoasa la suprafata o importanta asezare nefortificata si o necropola birituala, ambele apartinind celtilor (sec. 3-2 i. Hr.). Biserica gotica (sec. 15) si biserica baroca (sec. 18). 2. Cultura neolitica (sfirsitul mileniului 5 i. Hr. – inceputul milen. 4 i. Hr.), cu larga arie de raspindire in NV Romaniei.

ZEUS (in mitologia greaca), divinitate suprema, „tatal zeilor si al oamenilor”, Zeu al cerului, al ploii si al tunetului, apoi al dreptatii si al ordinii sociale stabilite. fiu al Geei si al lui Cronos, l-a detronat pe tatal sau, instaurand stapanirea zeilor olimpieni. Tatal lui Apolo, al Atenei si al lui Artemis, al lui Ares si Hefaistos si a numerosi eroi (semizei), dintre care cel mai cunoscut este Heracles. Reprezentat cu o coroana din frunze de maslin sau stejar, tinand in mana un sceptru cu capul lui Nike (Victoria) si la picioare avand un vultur. I-au fost inchinate temple in Dikte (Creta), Olimpus (Tesalia), Dodona (Epir), Olimpia (Elida), unde se tineau Jocurile Olimpice si unde fidias ii inaltase, in templul sau, o statuie-colos, una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Identificat la romani cu Jupiter.

NASTRATIN HOGEA, personaj legendar, erou a numeroase povestiri populare si anecdote, de sursa araba si persana, de unde a trecut in folclorul balcanic. Mesager al unei intelepciuni milenare, inzestrat cu un acut simt al umorului, a ridiculizat avaritia, lacomia, marginimea spiritului etc. In literatura romana, povestirile si anecdotele despre N.H. au fost culese si versificate de Anton Pann in culegerea „Nazdravaniile lui N.H.”.

TITAN³, al saselea satelit al planetei Saturn; 5.150 km diametru; perioada de rotatie egala cu cea de revolutie: 15,9 zile. Temperatura solului: -178ºC. Date despre el au fost furnizate de sondele americane „Voyager 1” (1980) si „Voyager 2” (1981) si de sonda „Cassini”, realizata de N.A.S.A. in colaborare cu Agentia Spatiala Europeana. „Cassini” a intrat in orbita lui T. in 2004 si a lansat sonda „Huygens”, care a aterizat in zona ecuatoriala a lui T. (pe 14 ian. 2005). Atmosfera lui T., densa si opaca, contine 98,4% azot si doar 1,6% metan si alte gaze. Suprafata satelitului prezinta zone netede, care alterneaza cu un relief mai accidentat si lacuri de metan lichid. Sonda „Cassini” a pus in evidenta si existenta unei activitati vulcanice. Descoperit de Chr. Huygens in 1655.

TITAN⁴ (in mitologia greaca; si ca n. pr.), fiecare dintre cei sase uriasi legendari (Ocean, Koios, Krios, Hiperion, Iapet, Cronos), fiii lui Uranus si ai Geei. S-au razboit zece ani cu Zeus si cu ceilalti zei olimpieni. Infranti, au fost aruncati in Tartar. Im miturile de mai tarziu t. sunt confundati cu gigantii.

UZI s. m. si pl. Populatie migratoare de neam turcic. In sec. 9 au trecut m-tii Ural, iar in sec. 11 s-au asezat in Moldova si in Dobrogea, de unde faceau dese incursiuni in Pen. Balcanica; au fost infranti de o coalitie initiata de Imp. Bizantin.

IBERI (‹ fr.) s. m. pl. Populatie de limba nenindo-europeana (caucaziana) care locuia, in milen. 1 i. Hr., pe coastele de E si SE ale Spaniei actuale. De origine necunoscuta, probabil africano-mediteraneana, cu influente anatoliene si feniciene. Dupa cucerirea Spaniei, i. au fost asimilati de catre romani (sec. 2 i. Hr.). De la numele lor provine denumirea Pen. iberice.

ISLAM (‹ fr.; din araba „supunere fata de Dumnezeu”) s. n. 1. Religie monoteista fondata in V Arabiei, la inceputul sec. 7 (anul 622 fiind considerat inceputul erei musulmane). I. se bazeaza pe Coran, ale carui capitole (sure) au fost revelate Profetului Mahomed, prin mijlocirea arhanghelului. Coranul si traditia alcatuita din spusele si faptele Profetului (hadit) prescriu credinciosilor cinci obligatii rituale fundamentale (asa-zisii „stalpi ai islamului”): „marturia de credinta” („Nu exista al Dumnezeu decat Allah, Mahomed este trimisul lui Dumnezeu”); rugaciunea (facuta de cinci ori pe zi); dania; postul (cel mai de seama este al Ramadanului); si pelerinajul la Mecca (cel putin o data in viata). Cele doua curente principale ale i. sunt: sunnismul si siismul. Cei peste 1 miliard de musulmani, inregistrati in toata lumea la mijlocul anilor ’90, se impart in sunniti (85%), siiti, kharigiti si alte secte minoritare. Sin. islamism, mahomedanism. 2. Totalitatea popoarelor care practica religia islamica.

ALEA IACTA EST (lat.) zarurile au fost aruncate – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 32. Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului. Potrivit legilor Republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie sa treaca acest rau in fruntea armatei pe care o comanda. Indica o decizie irevocabila, luata dupa indelungi ezitari.

VOODOO (VODU, VUDU, WOODOO) (‹ engl. americ.) subst. Ansamblu de credinte si practici magice, apartu in sec. 18 in ins. Haiti in randul sclavilor proveniti din Africa de Vest. Deriva din traditiile religioase africane dar a preluat prin sincretism si unele elemente din religia catolica. Imigrantii haitieni au raspandit v. si in S.U.A.; o varianta aparte este v. din New Orleans. Forme asemanatoare de cult (dar cu denumiri diferite) se intalnesc si in alte in.s din Marea Caraibilor si in America de Sud. Practicile v. includ dansuri rituale in acompaniament de tobe, in timpul carora unii participanti intra in transa (se considera ca atunci corpul lor este posedat de spirite, care transmit diverse mesaje). Printre scopurile ceremoniilor v. se numara vindecarea de boli, protejarea de fortele malefice, dezlegarea de farmece. Se practica si sacrificarea unor animale si, in mai mica masura, unele forme de magie neagra, aspecte care au fost mult exagerate in filmele horror. In sens propriu, termenul desemneaza si zeul sau obiectul sacru. Printre entitatile adorate exista asa-numitele loa (spirite ale stramosilor, ale diferitelor forte ale naturii etc.), diferentiate in rado (benefice) si petro (malefice). V. si vodun.

CARUNT, -A, carunti, adj. (Despre par, barba, mustata) Care a inceput sa albeasca; alb, albit. ♦ (Despre oameni) Care are fire de par alb. – Lat. canutus.

PALINDROM, palindromuri, s. n. Grup de cuvinte sau cuvant care poate fi citit de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga fara sa-si piarda sensul; p. ext. joc distractiv constand in gasirea unui cuvant care citit si normal si invers, sa aiba fie acelasi inteles, fie, in al doilea caz, sa dea un alt cuvant. – Din fr. palindrome.

PLUSAT, -A, plusati, -te, adj. (Despre mobile) Tapisat cu plus. ♦ (Despre tesaturi) Care are fire lungi pe una sau pe ambele fete. – Din fr. peluche.

REPETOR, repetoare, s. n. Aparat folosit pentru amplificarea bilaterala a semnalelor intr-o cale de telecomunicatii pe fire, avand rolul de a compensa atenuarea semnalului pe o sectiune a liniei. – Repeta + suf. -or.

ASANA vb. a deseca, a seca, (rar) a aseca, a scurge. (au fost ~ toate mlastinile din zona.)

CUNOASTE vb. 1. a pricepe, a stapani, a sti, (fam.) a vedea. (~ la perfectie mai multe meserii.) 2. a poseda, a stapani, a sti. (~ trei limbi straine.) 3. a intelege, a pricepe, a sti. (~ franceza?) 4. v. afla. 5. v. sti. 6. a (se) sti. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 7. v. recunoaste. 8. a (se) observa, a (se) remarca, a (se) vedea. (Se ~ ca ai fost tu aici.)

DATA s. 1. (inv.) veleat. (La ce ~ s-a intamplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (inv.) sorocire, veleat. (La ~ hotarata ...) 3. v. oara. 4. v. rand, (reg.) vers. (In trei dati am fost pe deal.)

DESI conj. 1. (concesiv) (Transilv. si Mold.) batar, (prin Transilv.) maga, maram, pedig, (inv.) barem, savai. (~ n-ai fost cu mine, totusi ...) 2. (adversativ si concesiv) ca. (Calul, ~ e cu patru picioare, si tot se poticneste.)

INCORPORA vb. I. 1. v. ingloba. 2. v. absorbi. 3. v. anexa. II. (MIL.) a inrola, a recruta, (inv. si pop.) a scrie, (Transilv.) a catani, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a sorozi, (inv., prin Transilv. si Ban.) a asenta. (au fost ~ la infanterie.)

NAIV adj. 1. v. ingenuu. 2. credul, prost, (inv., in Transilv., Ban. si Olt.) lud, (fam.) f****r. (Ai fost ~ si l-ai crezut.) 3. v. copilaresc.

OfiCIALITATI s. pl. autoritati (pl.), oficiali (pl.). (au fost de fata, la inaugurare, si ~ile.)

RAMANE vb. 1. v. zabovi. 2. a sta. (~ cu noi la masa.) 3. v. supravietui. 4. (Transilv. si Ban.) a udi. (au fost noua, au ~ opt.) 5. v. dainui. 6. v. fixa. 7. v. alege. 8. v. prisosi.

RECRUTA vb. 1. (MIL.) a incorpora, a inrola, (inv. si pop.) a scrie, (Transilv.) a catani, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a sorozi, (inv., prin Transilv. si Bucov.) a asenta. (au fost ~ la infanterie.) 2. v. racola.

RAND s. 1. (inv. si pop.) sir, (livr. inv.) linie. (Un ~ dintr-un text.) 2. (MIL.) sir, (inv. si reg.) stroi. (Un ~ de ostasi aliniati.) 3. v. convoi. 4. sir, sirag, (reg.) ord, sar, (inv.) rang. (Un ~ de plopi.) 5. (inv.) oranduiala. (~ intr-o succesiune.) 6. v. tagma. 7. data, (reg.) vers. (In trei ~uri am fost la el.) 8. serie. (Closca scoate un nou ~ de pui.)

SLUJBAS s. 1. angajat, salariat, (inv. si pop.) naimit, (pop. si fam.) simbrias, (inv.) lefegiu, supus. (Era ~ al statului.) 2. functionar, (iesit din uz) amploiat, (inv.) madular. (~ la o banca.) 3. (la pl.) angajati (pl.), personal, salariati (pl.). (au fost convocati toti ~ii institutiei.)

ASTAMPAR n. (folosit de obicei in constructii negative cu verbele a avea, a gasi etc.) Liniste sufleteasca; odihna; tihna; pace. ◊ Fara ~ a) neastamparat; b) neincetat; necontenit. Ai ~ fii cuminte. /v. a (se) astampara

BA² adv. 1) Nicidecum; nu. Ai fost la scoala? – Ba. 2): Ba bine ca nu evident ca da; se intelege ca da. /<bulg., sb. ba

CARUNT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre par) Care a inceput sa albeasca; sur. 2) (despre oameni) Care are fire albe in par; sur. ◊ Munti ~ti munti cu varfurile inzapezite. /<lat. canutus

F****S ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre animale, persoane) Care are floace mari si dese; cu floace mari, dese si neordonate. 2) (despre blanuri) Care are fire lungi (si bogate); cu fire lungi (si bogate). /f**c + suf. ~os

INSPICAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INSPICA. 2) (despre par) Care are fire carunte; cu fire albe. 3) (despre parul sau despre blana unor animale) Care are varful in forma de spic. 4) (despre tesaturi si despre obiecte confectionate din ele) Care contine fire de alta culoare; impestritat. [Sil. in-spi-] /v. a inspica

NAIBA f. Una din numirile populare ale diavolului. ◊ La ~! se spune, cand cineva vrea sa se lepede de ceva. Ce ~! se spune pentru a exprima nerabdarea sau nemultumirea. Al ~ii! se spune pentru a exprima mirarea. Dat ~ii a) care pricinuieste multa bataie de cap; b) care este foarte dezghetat si descurcaret. Pe ~! se spune pentru a nega ceva. Nici pe ~ absolut nimic. A cauta pe ~ a se aventura in ceva, care poate avea urmari neplacute. A da de ~ (sau a vedea pe ~) a nimeri intr-o incurcatura. A da (sau a lasa) pe cineva sau ceva la ~ (sau ~ii) a renunta la cineva sau ceva. Du-te (sau fugi) la ~! sau du-te ~ii!, lua-te-ar ~!, fire-ar (sau fir-ar) al ~ii (sa fie)! se spune pentru a exprima o imprecatie sau un blestem. [G.-D. naibei] /Orig. nec.

NOI pron. pers., pers.¹ pl. (noua, ne, ni, (pe) noi, ne) 1) (indica grupul de persoane, in care se include si vorbitorul) ~ am fost la spectacol. ◊ ~ intre ~ in cercul nostru; numai intre noi; intre ai nostri. 2) (formele atone de dativ, inaintea verbului, au valoare de dativ posesiv) Orasul ne e frumos. 3) (se foloseste ca plural al modestiei, avand valoare de persoana¹ singular) (Noi) vom face totul. 4) inv. (in stilul oficial-administrativ se foloseste ca plural al autoritatii) Eu. Noi, domnitorul Moldovei... /<lat. nos

SUR¹ ~a (~i , ~e) 1) Care este de culoare intermediara intre alb si negru; de culoarea cenusii; cenusiu; gri. Costum ~. Pasare ~a. 2) (despre cer) Care este acoperit de nori; innorat; noros. 3) (despre par) Care este incaruntit; carunt. 4) fig. (despre oameni) Care are fire albe in par; carunt. /<bulg., sb. sur

MELANCOLIC, -A adj. 1. Stapanit de melancolie, de tristete; deprimat; care are fire inchisa. ♦ Care arata, care exprima melancolie. 2. Care sufera de melancolie (2). [< fr. melancolique].

DESJUNTIZARE HUN-/ s. f. epurare a principalilor colaboratori ai fostei junte militare din Spania (dupa sp. desjuntar)

TITAN¹ s. m. 1. (mit.) fiecare dintre cei 12 fii ai lui Uranus si ai Geei care s-au rasculat impotriva lui Zeus pentru suprematie; (p. ext.) gigant. urias. 2. (fig.) om de o putere extraordinara. ◊ personalitate care s-a impus intr-un domeniu. (< fr., lat. titan)

firetic (firetica), adj. – Coleric, furios. Origine incerta. Dictionarele nu sint de acord in privinta definirii sensului (Dame traduce ahuri; in Bihor il gasim cu sensul lui damne). Pare a fi rezultatul unei incrucisari a lui iretic „eretic” cu fire „natura”, sau cu fire-ai, inceputul tuturor imprecatiilor (dupa DAR si REW 6471, din lat. phreneticus, putin probabil; dupa Pascu, Beitrage, 11, din lat. ferus; dupa Scriban, de la fire).

sluger (-ri), s. m. – 1. Dregator, slujitor la curte, intendent principal al curtii si al armatei, boier de rangul al treilea, titlu ramas onorific dupa 1738. – 2. Titlu de noblete asimilat de Regulamentul Organic gradului de locotenent si sublocotenent. – Var. sulger, sulgear. Origine indoielnica. Pare sa provina de la sluga, cu suf. de agent -ar, fiind vorba intr-un anumit fel de seful servitorilor de la curte, cf. sb. sluzar „sluga”; var. ca la clucer, culcer. Der. de la sulgiu (Tiktin; Scriban) nu pare verosimila si nu se justifica semantic. – Der. slugerie (var. sulgerie), s. f. (demnitate de sluger); slugereasa (var. sulgereasa), s. f. (nevasta de sluger). Din rom. provin sl. sluzari si ngr. σλουτσιάρις (Meyer, Neugr. St., II, 78).

BOII (‹ lat. {i}) s. m. pl. Populatie celtica asezata in sec. 3 i. Hr. in C. Panonica. au fost infrinti de Burebista la c. 60 i. Hr.

BOLL, Heinrich (1917-1985), scriitor german. Nuvele („Calatorule, de unde vii la Spa...”) si romane („Unde ai fost, Adame?”, „Casa vaduvelor”) de evocare a razboiului si a consecintelor lui. Remarcabila prin concizia si obiectivitatea sobra a naratiunii, prin tonul de ironie amara, opera sa realizeaza o disputa cu societatea postbelica („Partida de biliard de la ora 9 1/2”, „Parerile unui clovn”). Premiul Nobel (1972).

BUZESCU, familie de boieri olteni, cu rol important in timpul domniilor lui Mihai Viteazul si Radu Serban. Mai importanti: 1. Radu B., clucer (1595-1610). 2. Preda B., postelnic si ban (1594-1608). 3. Stroe B., stolnic (intre 1594 si 1602), ranit mortal in lupta de la Ogretin cu tatarii; toti trei fii ai lui Radu Buzea, mare armas.

CANION (‹ fr., sp.) s. n. Vale simetrica adinca si ingusta, de natura eroziva, cu versanti abrupti si cu fundul ingust, de obicei ocupat in intregime de albia minora (ex. Marele Canion Colorado, S.U.A.). Se formeaza in special in podisuri cu structuri orizontale, in roci dure si cu climat arid. ♦ C. submarin = vale submarina adinca si ingusta care incepe pe platforma continentala si sectioneaza abruptul continental in dreptul gurii de varsare a unui fluviu (delta sau estuar). au fost descoperite in fata deltelor fl. Indus, Gange, Lena, Yukon si a estuarelor Hudson, Zair si Sf. Laurentiu.

CELENTERAT (‹ fr. {i}; {s} gr. koilos „scobit” + enteron „intestin”) s. n. (la pl.) Increngatura de metazoare marine, rar dulcicole, care au fie o cavitate digestiva simpla si traiesc libere sau fixate (hidrozoarele = hidrele), fie o cavitate digestiva inchisa si pot fi libere (scifozoarele = meduzele) sau fixate (antozoarele = coralii). au corpul saciform, cu un ectoderm sensibil (epiderma, situata la exterior) si un endoderm cu rol digestiv (care il captuseste pe primul), un singur orificiu diferentiat, fie bucal, fia a**l, tentacule cu celule urticante; se reproduc prin oua sau inmugurire si formeaza deseori colonii.

CIMBRI (‹ fr., lat.) s. m. pl. Trib germanic asezat la varsarea Elbei in Marea Nordului. au fost infrinti de romani la Vercellae, azi Vercelli (101 i. Hr.).

CARUNT, -A, carunti, -te adj. (Despre par, barba, mustata) Care a inceput sa albeasca, albit. ♦ (Despre oameni) Care are (fire de) par alb. – Lat. canutus.

IHTIOSTEGALIA ({s} ihtio + gr. stegos „acoperis”) subst. Ordin de amfibieni fosili, al carui gen reprezentativ, Ichthyostega, este considerat o veriga intre cele doua modalitati esentiale structural-adaptabile ale vertebratelor: cea acvatica si cea terestra (Ichthyostegalia). aveau 1 m lungime, craniul turtit, acoperit cu placi osoase, maximarul alungit, cu dinti conici, ascutiti si smaltul cutat. au fost descoperiti in depozitele Devonianului superior din Groelanda.