AJUNS ~sa (~si, ~se) 1) v. A AJUNGE. 3) si substantival Care s-a imbogatit; parvenit. ◊ ~ de (sau la cap) om priceput, istet, destept. Bun ~! bun sosit! bine ati venit! /v. a ajunge

n-ati (tempo rapid) adv. + vb. aux. (n-ati veni, n-ati venit)

binete f. pl. (din bine ati venit). Trans. Ban. A da binete, a saluta, a ura fericire. A-si lua binete, a-si lua ramas bun. – Si pl. n. bineturi (Vlah.).

AJUNS¹ s. n. 1. (In loc. adv.) De ajuns = destul. 2. (In sintagma) Bun ajuns(ul)! = bine ai venit! bun sosit! – V. ajunge.

AJUNS², -A, ajunsi, -se, adj. s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a imbogatit, a parvenit. 2. (Reg.; in expr.) Ajuns de (sau la) cap = destept, istet. II. S. f. art. (In sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit ! bine ai venit! – V. ajunge.

BINETE s. f. (Pop.; in expr.) A(-si) da binete = a (se) saluta. – Din bine ati [venit].

INCA adv. I. (Cu sens modal) 1. in plus, pe deasupra. Au venit inca doua persoane. ◊ Expr. Ba inca (sau si inca) = chiar mai mult decat atat. Dar inca = a) cu atat mai mult; b) (dupa o propozitie negativa) cu atat mai putin. (Si) inca cum = foarte mult, in mare masura. Inca pe atat(a) = dublu. 2. (Reg.) De asemenea. 3. (Reg.) Chiar. II. (Cu sens temporal) 1. (Arata repetarea actiunii) Din nou, iarasi. 2. Si acum, in continuare, mai. Inca dureaza. 3. (In propozitii negative) Pana acum; pana atunci. Inca nu mi-a raspuns. ♦ Deja. – Lat. unquam.

VIOI, VIOAIE, vioi, vioaie, adj. 1. Care este plin de viata, de vigoare; iute in miscari, sprinten; zglobiu, zburdalnic. ♦ (Despre ochi; p. ext. despre privire, infatisare) Radios, luminos, viu. ♦ Ager, istet. 2. Aprins, inflacarat, intens. ♦ (Despre sunete, melodii etc.) Cu ritm accelerat; saltaret; vesel. [Pr.: -vi-oi] – Viu + suf. -oi.

VIITOR, -OARE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va aparea dupa momentul de fata; proiectat intr-o perioada care va veni. ◊ Viata viitoare = (in conceptiile religioase) viata care ar continua si dupa moarte, intr-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (si substantivat, n.) = timp verbal care exprima o actiune ulterioara momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmeaza prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) viitor = de acum inainte. 2. Situatie, stare care urmeaza sa existe; perspectiva. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea sanse de succes intr-o actiune; a-l astepta o cariera plina de succes. [Pr.: vi-i-] – veni + suf. -tor.

TOAMNA, toamne, s. f. Anotimp care urmeaza dupa vara si preceda iarna, cuprinzand (in emisfera boreala) intervalul dintre 23 septembrie si 22 decembrie, caracterizat prin scaderea treptata a duratei zilei, insemnate precipitatii si vestejirea vegetatiei. ◊ Loc. adj. De toamna = care se face sau se intampla toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Asta toamna = in toamna trecuta. La toamna = cand va veni toamna; in timpul toamnei viitoare. De (cu) toamna = fiind inca toamna. Pe (sau in) toamna = cand a sosit (sau cand va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Pana la toamna = pana la inceputul toamnei. ♦ (Adverbial; in forma toamna) In timpul toamnei. – Lat. autumnus.

REFLEXIE, reflexii, s. f. 1. Fenomen de reintoarcere partiala a luminii, a sunetului, a radiatiilor in mediul din care au venit atunci cand intalnesc o suprafata de separare a doua medii; reflexie (2). 2. Reflectie (1). [Var.: reflexiune s. f.] – Din fr. reflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion.

AMANDOI num. ambii. (Au venit ~.)

DE conj. 1. (conditional) daca. (Doar ~ n-ar veni astazi.) 2. (consecutiv) ca, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 3. (temporal) daca. (~ va fi sa plec ...) 4. (completiv) sa, si. (Stai ~ ma asteapta.)

IMPREUNA adv. 1. laolalta, (rar) olalta, (inv. si reg.) delaolalta, (prin Munt.) tamba. (Au venit ~ la mine.) 2. dimpreuna, laolalta, (inv.) depreuna. (Cu totii ~ sa ...) 3. v. alaturi.

INDOI vb. 1. v. impaturi. 2. v. incovoia. 3. v. apleca. 4. a (se) cocosa, a (se) curba, a (se) incovoia, a (se) stramba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povara.) 5. a (se) curba, a (se) frange. (S-a ~ de mijloc.) 6. v. garbovi. 7. v. incovriga. 8. a aduce. (~ cuiul in jos.) 9. v. sufleca. 10. v. dubla. 11. v. dilua. 12. (inv.) a se prepune. (Se ~ ca va veni.)

PRESUPUNE vb. 1. (inv. si pop.) a prepune. (Am ~ ca vei veni.) 2. v. banui. 3. v. crede. 4. a admite, a spune, a zice. (Sa ~ ca asa s-au intamplat lucrurile.) 5. a cere, a implica, a necesita, a reclama. (Inteligenta ~ reflectia.)

REVARSA vb. 1. a deborda, (reg.) a puhoia. (Apele au venit mari si s-au ~.) 2. a inunda, (reg.) a (se) naboi. (Apele s-au ~ pe campie.) 3. v. raspandi. 4. a (se) difuza, a (se) imprastia, a (se) raspandi. (Lumina se ~ in toate ungherele.)

ANTIHRIST ~sti m. 1) Antipodul lui Iisus Hristos, care, dupa scriptura, va veni pe pamant inainte de sfarsitul lumii. 2) fig. Om rau. /<sl. antihristu

BINETE f. pop. : A(-si) da ~ a (se) saluta. /Din bine ati (venit)

CA conj. I. (cu functie subordonatoare) 1) (exprima un raport cauzal) Fiindca; caci; pentru ca; deoarece. 2) (exprima un raport consecutiv) Incat; de. 3) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. El, ca-i strain, si tot are grija... II. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) Si. Numai porunci, ca totul era facut. 2) (exprima un raport adversativ) Dar; insa. Va veni, numai ca mai tarziu. /<lat. quod

CAND¹ adv. 1) (in propozitii interogative) In care timp? In ce moment? ~ ai venit? ◊ ~ si ~ cateodata; rar; uneori. Din ~ in ~ din timp in timp. 2) (introduce propozitii conditionale) Daca; de. Cum sa te justifici ~ esti vinovat. /<lat. quando

CAND² conj. 1) Dupa ce. ~ voi termina, atunci voi veni. 2) In timp ce. ~ merge il doare piciorul. ◊ De ~ (sau de pe ~) din timpul cand. Pe ~ in timpul in care. Ca si ~ de parca. /<lat. quando

CERTITUDINE ~i f. Caracter cert; convingere ferma; siguranta. ~ea ca va veni. /<lat. certitudio, ~inis

CUM¹ adv. (cu sens interogativ) 1) In ce mod? in ce fel? in ce chip? ~ ai venit? ◊ ~ si in ce fel (~ si in ce chip?) se spune cand cineva reuseste sa faca ceva greu de realizat. (Da) ~ sa (sau de) nu! se spune atunci cand interlocutorul nu este de acord cu ceea ce spune cel care vorbeste. Apoi (pai) ~ se spune atunci cand totul este foarte clar; desigur; se intelege! 2) Este adevarat? ~, nu v-ati intalnit? 3) Ce? Poftim? Ce ai spus? 4) Cu ce pret? ~ dai marfa? /<lat. quomo (do)

DOAR adv. 1) Numai. ~ tu ai venit. 2) Cum se stie. ~ n-ai plecat! 3) Dupa cum se pare; poate; probabil. Va reusi ~ pana la urma! ◊ Fara ~ si poate fara nici o indoiala; numaidecat; neaparat. Intr-o ~a la intamplare. [Monosilabic] /<lat. de-hora

INTRU prep. 1) (exprima un raport spatial, concretizand interiorul unui spatiu sau al unui obiect, directia) In. Lucreaza intr-un cabinet spatios. 2) (exprima un raport temporal, concretizand perioada de timp) Au plecat intr-o duminica. 3) (exprima un raport modal) Au strigat intr-un glas. ◊ Intr-un suflet in mare graba. Intr-adins in mod intentionat; in mod voit. Intr-o doara la intamplare; la nimereala. 4) inv. (exprima un raport final si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente circumstantiale de scop) In. I-au venit intr-ajutor. 5) (exprima un raport instrumental) S-a imbracat intr-o rochie noua. 6) (exprima un raport transgresiv si formeaza cu cuvintele pe care le introduce complemente indirecte sau atribute) Cenusareasa s-a transformat intr-o printesa. /<lat. intro

MAINE adv. In ziua care urmeaza dupa azi. ◊ De ~ a) incepand cu ziua care vine; de a doua zi; b) care va veni in viitor. (Ca) ~-poimaine in timpul cel mai apropiat; in curand; degraba. Pe ~! sa ne revedem a doua zi! la revedere! salut! Ba azi, ba ~ se zice cand este vorba de o amanare continua. /<lat. mane

PRICOLICI ~ m. 1) (in superstitii) Om (viu sau mort) despre care se crede ca se preface noaptea in lup sau in caine. 2) reg. Copil vioi si zburdalnic. /Orig. nec.

SPIRITISM n. 1) Conceptie potrivit careia spiritele celor morti ar supravietui, iar cei vii au posibilitatea de a comunica cu ele prin anumite procedee oculte. 2) Practica oculta bazata pe aceasta conceptie. /<fr. spiritisme

RUJULITA, rujulite, s.f. (Bot.) Diminutiv al lui ruja¹. 1. v. ruja¹ (1). Ruja creata, rujulita, Mai badita Niculita. ◊ Fig. Bine-ai venit sanatos, Trandafirul meu frumos! – Bine-am gasit sanatoasa, Rujulita mea frumoasa! 2. v. ruja¹ (3). Rujulite si bujori dupa dalbii-ti obrajori.

COLINA² s. f. amina din compozitia materiei vii ai carei derivati (acetilcolina etc.) au un rol important in organism. (<fr. choline)

AVENTURA s.f. 1. Actiune indrazneata, extraordinara. ♦ Intreprindere riscanta, lucrare cu multe pericole. 2. Intriga amoroasa; legatura amoroasa intamplatoare. [< fr. aventure, it. avventura, lat. adventurus – care va veni].

macinic, macinici, s.m. (reg.) om venit la moara sa macine.

bascalie (bascalii), s. f. – Mustruluiala. Tig. bastali „sa (de calarit)” (Graur 127); semantismul prezinta analogii curioase cu fr. mettre sur la sellette si, in parte, cu rom. insela. Dupa Vasiliu, GS, VII, 103, ar fi o simpla var. de la bascalui, de la basca. – Der. bascali, vb. (a mustra, a dojeni); besteli, vb. (a mustra), pe care Dragan, Dacor., VI, 263 il deriva cu putin succes din mag. bestya „animal”.

capete (-ti), s. m. – Vas, strachina. – Var. capet, s. n.; capcea, capcea, s. f. Ngr. ϰαπέτις „masura pentru produse solide” (Diculescu, Elementele, 467), probabil introdus intr-o epoca mai putin tirzie decit presupunea Diculescu. Ultima var. un dim., cu confuzia intre ti si ci la finala. Dupa Densusianu, Hateg, 61, capcea ar veni de la tc. kepce; insa aria sa de raspindire (Trans. de Sud-Vest) nu se potriveste cu aceasta ipoteza; acelasi autor a propus mai tirziu (GS, VI, 363) un lat. *capicella.

PRESIMTI vb. IV. tr. A prevedea, a simti (vag, instinctiv) ceva care va veni, care se va intampla. [P.i. presimt si (pop.) presimt, conj. -ta. / dupa fr. pressentir].

GENERatiE s. f. 1. functiune prin care fiintele vii se reproduc; reproducere. ♦ (biol.) ~ spontanee = ipoteza potrivit careia organismele vii ar lua nastere in mod spontan din materia anorganica. 2. totalitatea oamenilor care sunt de aceeasi varsta. ◊ (biol.) grupare de indivizi avand aceeasi filiatie. ◊ perioada de timp care desparte varsta tatalui de aceea a fiului. 3. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzand perioadelor in care tehnica se afla relativ stabilizata. (< fr. generation, lat. generatio)

PRESENTIMENT s. n. sentiment vag in legatura cu ceea ce va veni; presimtire. (< fr. pressentiment)

senic (-ce), s. n. – 1. Pinza in care se prepara cenusa pentru lesie. – 2. Cirpa, bucata de pinza. – Var. selnic. Origine indoielnica. Cum serveste la inalbirea rufelor, ar veni din sineli „a albi rufele cu amidon”, bg. sinja, cf. sineala. Se foloseste in Olt. Legatura cu bg. siennik „umbrar” (Scriban) pare dubioasa.

BAPTISM (‹ fr.; {s} baptisma „botez”) s. n. 1. Miscare fundata de pastorul John Smith la inceputul sec. 17, in Anglia, ca protest impotriva bisericii anglicane oficiale; de aici, s-a raspindit in Olanda. In sec. 18, multi baptisti au emigrat in America de Nord. La inceputul sec. 19 emisari din America au venit in Europa intemeind comunitati baptiste in Germania, Elvetia, Rusia, Ungaria si alte tari, intre care si Romania. Din crestinism, refuza traditia, admitind numai Scriptura. 2. Doctrina protestanta care pune un accent deosebit pe actul botezului oficiat la majoratul religios (16 ani), comportind imersiunea.

AJUNS¹ s. n. (In expr.) 1. Bun ajuns(ul)! = bine ai venit! bun sosit! 2. De ajuns = destul. – V. ajunge.

BINETE s. f. pl. (In expr.) A (sau a-si) da binete = a (se) saluta. – Din bine¹ ati [venit].

CARGOCULT (‹ fr.) s. n. Cult religios sincretic prezent la unele populatii semiprimitive din lumea moderna, intemeiat pe mitul asteptarii unui mintuitor care va veni de peste mare la bordul unui cargou.

CERESC, -EASCA, ceresti, adj. 1. Care tine de bolta cerului, privitor la bolta cerului, care se afla pe cer. 2. (In conceptiile religioase) Care se crede ca ar veni din cer. 3. Ca cerul. 4. Fig. Fermecator, minunat. – Din cer² + suf. -esc.

n-as (tempo rapid) adv.+ vb. aux. (n-as veni)

CARPENT TUA POMA NEPOTES (lat.) roadele (stradaniile) tale le vor culege nepotii – Vergiliu, „Bucolica”, IX, 50. Trebuie sa trudesti gandindu-te la cei ce vor veni dupa tine.

*numai ca (dar) loc. conjct. (as veni, numai ca ploua)

ba adv. (vsl. ba) Nu: Da ori ba? Nu stiu daca vine ori ba. Ca particula intaritoare: Esti dator! Ba nu-s! Ba esti! Ba nu! Ba da! – Ba zau? Zau! Adevarat! Cum se poate? – Ba ca? (= caci) chear (Iron.), curat asa, chear asa! – Ba bine ca nu! Se putea altfel? D’apoi cum crezi? De sigur! – Singur sau in legatura cu chear, inca, nici ild. ci: vecinu nu prea vede, ba (sau ba inca, ba chear), e orb cum se cade! Nu vede ba nici nu aude! – Cind.... cind, aci... aci: ba la unii, ba la altii; ba e alba, ba e neagra!

balamuc n., pl. uri (d. balmut, adica „locas al dezordinii”. Unii cred c’ar veni din Malamuc, o localitate de linga Gherghita, unde era balamucu care apoi s’a mutat la Marcuta, Bucuresti). Spital de nebuni. Fig. Taraboi, galagie, dezordine: ce inseamna balamucu asta?

balciz, -a adj. (poate d. turc. bal-kyz, fata de miere, pin antiteza. Dupa Lobel, turc. balkyz, ar veni d. ngr. Palai i Kyzikos, ruinele vechiului Cizic). Fam. Urit: fata balciza. Cov. S.f. Grasana, basoldina.

ametesc v. tr. (orig. nest. Cp. cu lat. amittere, a trimete [!], a da drumu, a perde [!], si vgr. methyo, ma imbat. In Ban. si Hateg amet, ameti, amete, sa ameata. La Polizu amatesc. La Sincai, 2, 291, amotesc poate fi o gres. de citire ild. amagesc). Am ameteala: invirtindu-ma, am ametit. Ma cam imbat: bind vin, am ametit. Fig. Imi perd cumpatu: a ametit de atita onoare. V. tr. Cauzez ameteli (pr. si fig.): vinu, banii l-au ametit. V. refl. Ma cam imbat (pr. si fig.): m' am ametit de atita vin. – Si amitesc (Acad.).

anison m. ca planta si n., pl. oane sau uri ca marfa (ngr. si vgr. anison, turc. anisun si pop. anasun, de unde iar vine ngr. anasoni; lat. anisum, fr. anis). O planta umbelifera cu seminte aromatice (pimpinella anisum). S. n. Rachiu anisonat. – In Munt. anason. V. chimen dulce.

anisonez v. tr. (d. anison). Mold. Pun anison pe pine [!] sau in vin ori in rachiu: rachiu anisonat.

anume adj. si pron. indefinit fix (d. nume si a 4). Numit, care se numeste, cu numele de: un om anume (vechi si pre anume). Ion. Adv. In adins, cu intentiune: anume n' am venit. Vechi. Crezind, inchipuindu-ti: anume ca este si el unul den [!] Greci l-au lovit (Cost. I,293). Asa zicind, sanchi, supt cuvint ca, pretinzind ca, pretextind ca: Hmil cu ostile gata era, anume spre partile Moscului (Cost. I,319). Un anume, o anume (pron. indefinit fix) un oare-care, o oare-care: un anume Ion. Anumit, determinat, special: o anume femeie (sau o femeie anume) care sa-l ingrijeasca. Anumit, determinat, precis, fix: o anume cantitate. – Si anume (adv.), anume, pe nume, dupa nume: erau trei, si anume: Vasile, Grigore si Ion. – Ardelenii, traducind dupa germ. namlich, fac abuz de acest anume, ca si de adica.

aventura f., pl. i (fr. aventure, it. avventura, d. lat. adventura, care va veni). Intimplare neasteptata. Intreprindere la noroc: aventura periculoasa.

cantar n., pl. e (turc. kantar, d. ar. qyn´tar, care vine d. mgr. kentinarion, iar acesta d. lat. centenarium [subint. pondus, greutate], d. centum, o suta. D. lat. vine germ. zentner; d. ar. vine it. quintale; d. turc. vine ngr. kantari, bg. sirb. kantar, rus. kantari si kontari. V. centenar, chintal. Balanta romana sau alt-fel (dar nu cumpana). Cantar decimal. Greutate de 44 de ocale sau 125 de libre (V. maja). – In nord. cintar, pop. cintari (dupa rus. kontari, ca finar, rus. fonari). La Moxa (sec. 17) chindinar (dupa ngr. kendinari), 150 de litre.

ca si² (si) loc. conjct. (ea, ~ el, au venit devreme; au venit el, ~ cine a mai fost chemat)

VENI, VIDI, VICI (lat.) am venit, am vazut, am invins – Continutul lapidar al scrisorii prin care Cezar vestea Senatului biruinta sa rapida de la Zela asupra lui Pharnaces, regele Pontului. Expresia unui succes fulgerator.

Bohem, -a s. (d. Bohemia; fr. Boheme, Ceh si tigan, fiindca se credea ca Tiganii au venit in Francia din Bohemia: mlat. Bohemus). Ceh, Bohemian, locuitor din Bohemia. Adj. Limba bohema. Fig. Om cu viata de vagabond si si cu aere de intelectual sau artist. Adj. O viata bohema. – Si Boem.

cinste f., pl. inuz. cinsti (mbg. censt, vsl. cisti, infl. poate de censti, parte. V. bicisnic, tist). Onoare. Onorabilitate, probitate, onestitate. Consideratiune. Tratatiune, oferire de vin ori alte bauturi sau mincari. A da cinstea pe rusine, a face o fapta rusinoasa, a te compromite. A da cuiva ceva pe cinste, pe credit, pe cuvint. A face cinste 1) a face onoare si 2) a oferi de baut sau si de mincat. A te pune pe cinste, a te pune pe betie, pe chef. V. onorar 2.

cinstesc v. tr. (vsl. cistiti). Onorez. Fam. Fac cinste, ofer bautura sau si mincare gratis. V. intr. Beau vin ori rachiu. V. refl. Beau cu altii sau chear [!] ma imbat bind cu ei.

circumlocutiune f. (lat. circum-locutio, -onis). Ocol de vorba, perifraza, ca: zeama de struguri ild. must ori vin.

cite adv. (lat. cata, d. vgr. kata, din care, cind n´avea acc., s´a facut rom. cata, apoi, supt [!] infl prep. in -e, cate, pastrat in catelin ori supt infl. lui cit; lat. cata mane, in fiecare dimineata; it. cada-uno, cad-uno, pv. cada-un, vfr. che-un, sp. pg. cada). – In unire cu un num., formeaza num. distributive (lat. singuli, bini s. a.): cite unu (doi, doua s. a.) sau unu cite unu (doi, doua s. a.). Cite ceva, in fiecare data ceva: de cite ori vine, imi aduce cite ceva. Cite putin sau putin cite putin, incet, treptat, in fie-care data putin: malu s´a daramat [!] cite putin.

cit-va, cita-va pron. indef., pl. citi-va, cite-va (scris si citva, citava, citiva, citeva). Putin, ceva (din mai multi, din mai multe): citi-va oameni, cite-va femei, citor-va oameni, citor-va femei, cita-va hirtie, cit-va vin, cit-va timp (un oare-care timp), a vindut cit-va din marfa. Adv. A plouat cit-va.

Amazonides, femei razboinice care salasluiau in regiunea riului Thermodon din Pontus. Li se atribuia intemeierea mai multor orase, printre care se numarau: Ephesus, Magnesia si Smyrna. Erau conduse tot de femei. Cele mai vestite dintre reginele lor au fost Antiope, Hippolyte si Penthesilea (v. si numirile respective). Se spunea ca amazoanele isi ucideau copiii daca erau de s*x masculin si nu lasau in viata decit fetele, carora de mici le taiau sinul drept, ca sa poata minui mai bine sulita si arcul. Isi petreceau intreaga viata luptind sau indeletnicindu-se cu exercitii razboinice. Divinitatea lor protectoare era Artemis. Mitologia greaca le pomeneste adesea. Odata au invadat attica pentru a-l pedepsi pe Theseus, care le rapise regina, pe Antiope. Cea mai importanta dintre expeditiile amazoanelor este aceea facuta cu ocazia razboiului troian, cind au venit in ajutorul lui Priamus. Au fost, cu aceasta ocazie, invinse de armata grecilor, iar regina lor, Penthesilea, ucisa de catre Achilles. Se pomeneste, de asemenea, despre infringerea lor de catre Bellerophon si Heracles.

Antenor, unul dintre troieni, sfatuitor si prieten apropiat al lui Priamus. I-a gazduit pe Menelaus si pe Odysseus in casa sa atunci cind au venit cu solie din partea grecilor si i-a sfatuit pr troieni sa evite razboiul, inapoind-o pe Helena sotului ei. Dupa o alta versiune, Antenor si-ar fi tradat neamul, trecind de partea grecilor si ajutind la introducerea calului de lemn in cetate. Oricum, cu ocazia macelului grecii i-au crutat viata. Dupa incendierea cetatii, Antenor s-a refugiat impreuna cu familia lui in Italia.

ROMANOV, familie de boieri rusi, a carei reprezentati au fondat dinastia de tari (din 1613) si imparati (1721-1917) ai Rusiei. Numele ei vine de la Roman Iuriev (m. 1543), a carui fiica Anastasia (c. 1530-1560) a fost, din 1547, prima sotie a lui Ivan al IV-lea cel Groaznic. Nepotii ei de frate au asumat numele de R. si dinastia incepe prin alegerea ca tar de catre Zemski Sobor (la 21 febr. 1613) a tanarului Mihail Fiodorovici R. (1596-1645), fiul patriarhului Filaret. A domnit pana la Revolutia din februarie 1917, cand ultimul tar, Nicolae II (1894-1917), a fost detronat si executat impreuna cu familia. mai importanti: Petru cel Mare, tar (1682-1721) si imparat (1721-1725); Aleksandru I (1801-1825); Nicolae I (1825-1855); Aleksandru II (1894-1917).

SEGESTA (in mitologia romana), zeita ocrotitoare a secerisului si a granelor coapte. Numele ei vine de la lat. seges „recolta”, „seceris”.

conditional, -a adj. (mlat. conditionalis, cl. -cionalis). Supus unor conditiuni: promisiune conditionala. S. n., pl. e. Gram. Un mod care serveste sa arate ca actiunea e supusa unei conditiuni: as veni dac´as putea (fara virgula!); dac´as putea, as veni (V. optativ). Particula conditionala, care arata o conditiune, ca daca. Adv. In mod conditional.

contra, prep. cu genitivu sau cu un pron. posesiv (lat. contra, cu acuz., infl. de in potriva [!], care cere genitivu). In directiune contrara, fata in fata cu: contra vintului, contra mea. Fig. Dusmaneste: a vorbi, a vota contra lui. (V. pentru). Cu acuz.: unu contra doi, a schimba argint contra aur (sau pe aur). – Si in contra dupa in potriva): in contra tuturor. In Munt. Pop. A se pune contra cu cineva, a se lua la contra, a se incontra, a se pune in contrazicere, a-i face opozitiune. – Din contra (fals din contra), de tot alt-fel, pe dos de cum este: A zis ca va veni. – Din contra! A zis ca nu va veni!

REFLEXIE (‹ lat., fr., germ.) s. f. (FIZ.) Fenomen de reintoarcere a undelor electromagnetice (inclusiv a luminii, a sunetului, a radiatiilor corpusculare etc.) in mediul din care au venit atunci cand cad pe suprafata altui mediu. Datorita r. luminoase se pot vedea obiectele care nu emit lumina. ◊ R. totala = r. pe care o sufera radiatiile electromagnetice (inclusiv luminoase) care vin dintr-un mediu mai dens pe suprafata unui mediu mai putin dens, sub un unghi de incidenta superior unei unei anumite limite, caracteristica fiecarei perechi de medii; in cel de-al doilea mediu, desi este si el transparent, nu patrunde nici o fractiune a energiei radiatiilor electromagnetice (inclusiv luminoase).

cotrova (in) adv. In vre-o directiune, spre un punct oare-care, undeva: ori in cotrova se va duce si ori din cotrova va veni.

HILOZOISM s. n. Teorie potrivit careia intreaga materie ar fi vie, insufletita, avand capacitatea de a simti si de a gandi. – Din fr. hylozoisme.

INCOACE adv. 1. Inspre mine, spre locul unde ma aflu; in directia mea. ◊ (In loc. adv.) Incoace si incolo = dintr-o parte in alta. (Pop. si fam.; substantivat, n.) A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atragator. ◊ Expr. Ce mai incoace (si) incolo = de ce atat a vorba? e inutila orice discutie. 2. Inspre momentul de fata, mai apropiat de epoca noastra. [Var.: incoa adv.] – Lat. in-eccu(m)-hocce.

VIER¹, vieri, s. m. (Rar) Podgorean, viticultor. ♦ Ingrijitor, pazitor de vie. [Pr.: -vi-er] – Vie + suf. -ar.

CREATURA, creaturi, s. f. (Adesea peior.) Fiinta vie, faptura; om, individ. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. creature, lat. creatura.

PARCA¹ adv. Se pare ca..., s-ar crede ca..., s-ar zice ca...; (in constructii negative) nu prea. Parca il cunosc. ♦ Este posibil, se pare ca da. Ma cunosti? – Parca. ♦ (Cu valoare de conjunctie) Ca si cum, ca si cand. Imi raspunde parca n-ar avea gura. ♦ Ca si cum ar fi, ca si cand ar fi. Venea parca o adiere. – Parea + ca.

VINAR, vinari, s. m. (Pop.) Podgorean; negustor, vanzator de vinuri. – Vin + suf. -ar.

CELALALT pron., adj. 1. pron., adj. (pop.) alalalt. (A venit si ~; ~ om.) 2. pron. v. altul.

CINEVA pron. nehot. 1) O persoana necunoscuta, neidentificata; careva. A venit ~. 2) fig. Om de vaza. vrea sa fie ~. /cine + va

INCOACE adv. 1) Inspre mine; in partea (sau in directia) mea; in partea aceasta. Vino ~. ◊ A se da mai ~ a se apropia. ~ si incolo intr-o parte si in alta; in toate directiile. A avea pe vino-ncoace a avea ceva atragator. 2) Mai aproape de timpul actual; inspre timpul prezent. ◊ Mai ~ a) mai aproape; b) intr-un timp mai apropiat. De la o vreme ~ de catva timp. [Sil. -coa-] /<lat. in-eccu[m]-hocce

A JUISA ~ez intranz. A se bucura din plin de placerile vietii; a avea placeri vii. /<fr. jouir

MAG magi m. 1) (in antichitate) Preot la popoarele orientale. 2) Persoana care prezice viitorul (dupa pozitia astrilor). 3) fig. Om invatat; persoana atotstiutoare; filozof. 4) Persoana care face vraji; vrajitor. 5) (in religia crestina) Rege mitic despre care se spune ca ar fi venit din orient la Bethleem sa se inchine lui Isus Hristos, la nasterea lui. 6) fig. Persoana care duce sau aduce vesti; vestitor. /<sl. magu

VIITOR¹ viitoare (viitori, viitoare) Care tine de perioade ce urmeaza sa vina; care va urma dupa prezent. Anul viitor. Generatiile viitoare. ◊ Viata viitoare viata care ar urma dupa moarte in lumea de apoi. Timp viitor timp verbal care exprima o actiune sau o stare ce urmeaza sa se realizeze dupa momentul vorbirii. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tor

VINAR ~i m. rar 1) Lucrator specializat in fabricarea vinului. 2) Negustor de vin. /vin + suf. ~ar

VIOI vioaie adj. 1) (despre persoane) Care vadeste usurinta in miscari; sprinten; iute; ager; agil. 2) (despre ochi, privire) Care expri-ma inteligenta; viu. 3) (despre conversatii) Care se desfasoara din ce in ce mai energic, inflacarat. 4) poet. (despre stele, flacari, vapai) Care straluceste; care raspandeste lumina in jur; luminos; lucitor. 5) Care se caracterizeaza printr-un ritm sustinut. Muzica vioaie. /viu + suf. ~oi

ZAHARURI n. pl. Substante organice naturale, care constituie componenti fundamentali ai materiei vii, avand un rol important in metabolism; hidrati de carbon; zaharide. /Din zahar

BIOMatERIAL s. n. produs folosit la restaurarea sau inlocuirea unor tesuturi vii care au avut de suferit din diverse cauze. (< bio- + material)

barbacana f., pl. e (fr. barbacane, d. it. barbacane, care vine d. ar. barbak-kaneh). Fort. Partea inaintata a unei intarituri in care-s facute deschizaturi de tras cu pusca ori cu tunu. V. beden.

aduc, adus, a aduce v. tr. (lat. adduco, -ducere; it. addurre, pv. vfr. aduire, sp. aducir, pg. adduzir. – Imper. ada si adu: adu-ti [VR. 1925,7,34]. V. duc). Duc (considerindu-ma pe mine ca centru sau locu despre care vorbesc): a aduce apa in casa, pine [!] copiilor, o scrisoare, o veste. Fac sa vie: l-am adus acasa. Produc, fac: pomu aduce roade, munca aduce castig. Pricinuiesc, fac: ploaia a adus mari pagube. Indoiesc, intorc (Rar): a adus copacu cu virfu' n jos. Fig. Fac sa ajunga: aici l-a adus betia. V. intr. Seman putin: copilu aduce cu tata-su. Aduc la indeplinire, indeplinesc. Aduc la cunostinta, comunic, spun. Aduc laude, laud. Aduc aminte, V. aminte. Prov. Nu aduce anu ce aduce ceasu. Vorba dulce mult aduce.

amuz si -ez, a -a v. tr. (fr. amuser, derivat d. muser, a pruji [!], a nu lucra, care ar putea veni d. muse, muza, adica „a te deda muzelor”). Distrez, fac sa treaca timpu cu jocuri sau alte distractiuni: patinatu amuzeaza copiii. V. refl. Copiii se amuzau cu zmeu. V. zabavesc.

anticip si -ez, a -a v. tr. (lat. anticipa, -cipare, d. ante, inainte, si capere, a lua). Apuc in ainte [!], preintimpin: a anticipa plata (a plati din ainte [!]). Uzurp: a anticipa veniturile cuiva.

benjoin n., pl. uri (d. mlat. benzoe, care vine din ar. luban gavi, tamiie de Java). Chim. Un fel de rasina aromatica care se scurge pin inciziuni dintr’un arbore din India si Australia (styrax) si care se intrebuinteaza in medicina si’n parfumerie. – Se zice si benzoe, f., ca aloe.

berbinta (sud) si barbinta si brabinta (nord) f., pl. e (ung. berbence si borbonce, butoias; rut. berbenicea). Putinica de pus brinza, lapte s.a. Prov. Cind e brinza, nu-i berbinta, cind ai una, n’ai alta, totdeauna iti lipseste ceva. Butoias (de vin, de rachiu). Mold. Vechi. Taxa pe care o platea cel ce vrea sa intre in breasla ciobotarilor.

arsenal n., pl. e (fr. arsenal, d. it. arsenale [si darsena, d. ar.], care vine d. ngr. arsenas, iar acesta d. ar. dar-us sina' a, derivat si el d. pers. ters-hane, casa industriii; turc. tersane, pop. tersana; bg. tersana, ngr. tersanas, si tarsanas; sp. [d. ar.] arzana si arsenal. V. tersana). Fabrica si depozit de arme si de munitiuni de razboi. Stabiliment maritim in care se construesc [!], se repara si se armeaza bastimentele de razboi. Fig. Mijloace de atac si de aparare: arsenalu eruditiunii.

asasin, -a s. (fr. assassin, d. it. asassino, care vine d. ar. hasasi, pl. d. hasis, consumator de hasis; sp. asesino. Pe la 1090 s' a pornit din Persia o secta musulmana de fanatici numiti si ismailiti, care se imbatau cu hasis si, in timpu cruciatelor [!], ucideau oameni pe strada). Ucigas misel. Adj. Un cutit asasin.

atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.

1) cabana f., pl. e (sirb. kaban si gaban, d. it. gabbano, sp. gaban, fr. caban, manta de ploaie, chepeneag, care vine d. ar. perss. turc. kaba, haina, iar acesta poate d. lat. cappa, chepeneag. V. cabanita, chebe, chepeneag, capot). Vechi. Chepeneag. Sec. 19. (d. fr.). Un fel de paltonas femeiesc care se poarta si azi la tara.

calibru n., pl. e (fr. calibre, d. it. calibro, care vine d. ar. qalib, qalab, iar acesta d. vgr. kalapus, kalopus si kalopodion. V. calapod, calup). Diametru unui cilindru, unei coloane, unei tevi: calibru pustii. Model care serveste la verificarea diametrului armelor de foc si ghiulelelor. Fig. Iron. Calitatea unei persoane: is de acelasi calibru amindoi.

2) cep n., pl. uri (lat. cippus, palisada; it. ceppa, pv. vfr. cep, sp. cepo, ceia ce ramine in pamint dintr´un copac taiat, Abruzzo ceppe, cep. D. it. sau rom. ar putea veni si vsl. cepu, sirb. bg. cep, rut. cip, ung. csepp). Bucata de lemn pusa orizontal ca sa astupe gaura unui butoi (la butelii se zice dop si e pusa vertical). Ciot in trunchiu bradului. A da cep unui butoi, a-i face o gaura si a-i pune cep.

chesagiu m. (turc. kessigi, tilhar de drumu mare, ian kessigi, pungas, de nu va fi venind d. kese, punga). Vechi. Pungas. – Si chi- si chisagiu.

brad m., pl. i (lat. bratus, un copac perpertuu verde, care, ca si vgr. brahty, un fel de ienupar, si alb. breth, art. bredhi, vine d. ebr. beros, sirian berot, ar. brot, chiparis, inrudit cu vsl. berza, mesteacan. Ar putea veni si din alb. bredhi, rom. pl. brazi, apoi sing. brad. V. breaz). Un mare si impunator copac conifer rasinos perpetuu verde care-si inalta trunchiu vertical pina la 50 de metri si creste mai ales ma munte (abies alba sav abies pectinata). Lemnu lui: o masa de brad. Fig. Un brad de flacau, un flacau inalt, drept si robust. V. molid, pin, cetina, sihla, cucuruz, rasina, terebint.

Aegaeon, unul dintre giganti, monstru cu o suta de brate si cincizeci de capete. Tatal sau era Uranus, iar mama sa Gaea. Dupa o veche traditie, Aegaeon, numit si Briareus, impreuna cu fratii sai, Gyges si Cottus, ar fi venit in ajutorul lui Zeus in lupta acestuia cu titanii.

2) coace si coa (oa dift.) adv. (lat. ecu-hacce si eccu-hac, de unde s´a facut acoace [care exista pina azi in est in intr´acoace, in coace], apoi coace, ca si acice-cice si acolo-colo; it. qua, sp. aca, pg. ca; vit. cia, fr. ca; pv. sa). Spre mine, in directiunea mea: vino´n coace, du-te´n colo. Fam. A avea pe „vino´n coace”, a fi dragalas, dragastos, atragator, simpatic. De(la) un timp in coace, de cit-va timp. In coace si´n colo, in amindoua (sau si in toate) directiunile, in toate partile: am cautat in coace si´n colo, si n´am gasit nimic! Intr´acoace (est si nord), in coace. Din coace, din spre mine: sa pornim din coace´n colo (in est si nord dintr´acoace intr´acolo). – Se zice tot asa de des si in coa, din coa, mai ales in vest. V. colo, dincoace, dincolo.

BUTAR, butari, s. m. (Inv. si reg.) Dogar de buti; persoana care are in seama ei butile cu vin dintr-o pivnita. – Bute + suf. -ar.

GALOFOB, -A, galofobi, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care manifesta ostilitate fata de tot ceea ce apartine francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallophobe.

GALOFOBIE s. f. Ostilitate fata de tot ceea ce apartine francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallophobie.

GALOMAN, -A, galomani, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care admira fara rezerve (si adesea fara spirit critic) tot ceea ce apartine francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallomane.

GALOMANIE s. f. Admiratie fara rezerve (si fara spirit critic) pentru tot ceea ce apartine francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallomanie.

VENIRE, veniri, s. f. Actiunea de a veni si rezultatul ei; sosire, aparitie; prezentare; venita. ♦ Navalire. – V. veni.

STRIGOI, -OAIE, strigoi, -oaie, s. m. si f. (In superstitii) Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma in timpul noptii intr-un animal sau intr-o aparitie fantomatica, pricinuind neajunsuri celor pe care ii intalneste; p. ext. om nascut intr-o zodie nefavorabila, care s-ar afla in legatura cu diavolul si s-ar ocupa cu vraji si cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rau, ursuz sau unui batran cu apucaturi demodate. – Striga + suf. -oi.

CURMEI, curmeie, s. n. 1. Bucata, capat de funie sau de franghie, intrebuintate pentru a lega ceva sau pentru a priponi vitele; curm; funie de calitate proasta (facuta din coaja de tei sau de rachita). 2. (Reg.) Mladita care creste din tulpina vitei de vie. – Curm + suf. -ei.

SOSIT adj. venit. (Vezi ce vor noii ~ti.)

VOI pron. dumneavoastra. (veniti si ~ cu noi?)

FORFECAR ~i m. Insecta neagra cu corpul scurt si gros, lipsita de aripi posterioare, daunatoare vitei de vie. /foarfeca + suf. ~ar

NEVINOVAT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la vinovat) 1) Care nu este vinovat. ◊ A face pe ~tul se spune despre o persoana vinovata dar care se poarta parca nu ar avea nici o vina. 2) (despre manifestari ale persoanelor) Care exprima curatenie sufleteasca; predispus sa faca numai bine; inocent; candid. Privire ~ta. /ne- + vinovat

PROTEINA ~e f. Substanta organica complexa care constituie unul din principalii componenti ai tuturor organismelor vii. /<fr. proteine

PROTOPLASMA f. Substanta complexa de baza a celulei vii, in care au loc procesele vitale. /<fr. protoplasma

SUVEICA ~ci f. 1) Piesa la razboiul de tesut, servind la introducerea firului de batatura in rostul urzelii. ◊ (Iute) ca o ~ (sau (iute) ca ~ca) se spune despre o persoana harnica si sprintena. 2) Organ al masinii de cusut in care se introduce mosorul sau teava cu ata ce vine dedesubt. [Sil. -vei-] /<bulg. sovalka

VERMUT ~uri n. Bautura alcoolica amaruie, preparata din vin in care au fost macerate plante aromatice. [Acc. si vermut] /<fr. vermout, vermouth

NET², -A adj. 1. (si adv.) clar; categoric; deslusit. 2. (despre greutatea unei marfi) fara ambalaj; (despre venituri) din care au fost scazute impozitele, retinerile etc. (< fr. net)

volba (-b, at), vb. – A veni mare, a se arunca in riu. Megl. volb(ari). Lat. volvere (REW 9433). – Der. volbura, s. f. (vint puternic, virtej; inv., furtuna; rochita-rindunicii, Convolvulus arvensis), poate direct din lat. volvula (Puscariu 1946; Candrea-Dens., 785; REW 9447); volbura, vb. (a se invirteji); volburos, adj. (ca volbura, invirtejit).

BEILIC, beilicuri, s. n. (Inv.) 1. Conac in care se gazduiau beii sau demnitarii turci veniti ca trimisi ai Portii in tarile romanesti. 2. Cumparatura de oi (facuta cu de-a sila) pe seama sultanului, la preturi stabilite dinainte; dijma (in oi) platita stapanirii. 3. Munca gratuita in folosul beiului sau al stapanirii. – Tc. beylik.

BIOLOGIE s. f. Stiinta care are ca obiect viata si legile ei; studiul organismelor vii, al materiei organizate. [Pr.: bi-o-] – Fr. biologie (<gr.).

BEILIC (< tc.) s. n. 1. Conac in care erau gazduiti beii sau demnitarii turci veniti ca trimisi ai Portii in Tarile Romane. 2. Cumparatura de oi (facuta cu de-a sila) pentru Poarta, la preturi dinainte stabilite; dijma (in oi) platita stapanirii.

bacalaureat, -a s. (fr. baccalaureat, d. mlat. baccalaureatus, care vine d. baccalaureus, iar aceasta e o traducere arbitrara dupa fr. bachelier, flacau, si n’are nici o legatura cu lat. baca, baca, si laurus, dafin). Acela care a trecut un examin general de liceu. S.n., pl. e. Examinu pe care-l trece un bacalaureat: a da, a trece, a lua bacalaureatu. – In Romania, acest examin a fost desfiintat de ministru liberal Haret in 1899 si reinfiintat de ministru liberal Angelescu la 1925. – Vulg. bacaloriat.

balas n., pl. uri si e (it. balascio, fr. balais, d. ar. balahs, care vine d. pers. badahsan, numele tarii de unde se aducea balasu). Vechi. Un fel de rubin portocaliu.

aciuiez, a aciuia si aciua v. tr. (lat. accello, -are adapostesc in celula, d. cella, celula, camaruta, poiata. Din accello vin formele fara l, ca aciuiez, iar din accellare vine aciolez). Adapostesc. Rar. Odihnesc, potolesc. V. refl. Un bordei, in care se aciua cum putea (Sadov. VR. 2, 9, 309), se aciuase acolo (Rebr. 2, 61). In Vc. Arg. aciolez si aciurez. In Trans. si Olt. ma aciuiesc: ramas numai cu casuta, s' a aciuit pe linga Paraschiva (Rebr. 2, 35). V. olejesc 2.

aglutinez v. tr. (lat. agglutinare, d. glutino, -are, a incleia, care vine), d. gluten ori glutinum, clei). Lipesc la un loc, inpreun pin [!] lipire.

ajung, -juns, a -junge v. tr. (lat. adjungere, a uni, d. jugum, jug). ating, vin pina la: ajung fructele cu mina, potera i-a ajuns pe hoti. Apuc, nemeresc [!]: rele timpuri am ajuns! A ajunge pe cineva din urma, a-l ajunge in mers, a veni pina la el. V. intr. ating, vin pina la: ajung cu mina' n pod. Sosesc, vin pina la: am ajuns acasa. Sint destul: ajunge o maciuca la un car de oale (Prov.). Devin: am ajuns sa traduc bine. Parvin. Vin la cineva sa-l rog (Vechi). Valorez: asta nu ajunge o ceapa degerata (Vechi). A ajunge bine, a sosi fara accident, (fig.) a fi fericit, in situatiune buna. A ajunge la aman, la mare nevoie. A ajunge la cineva, la mina cuiva, a ajunge sa ceri ajutor de la el, sa traiesti din ceia ce-ti da el. A se ajunge v. refl. A se atinge: ramurile copacilor se ajung. Fig. A se intelege, a se invoi: nu ne-am ajuns din pret. A te ajunge cu leafa, a-ti fi suficienta (mai elegant a-ti ajunge leafa).

bazar n., pl. uri si e (fr. bazar, d. ar. bazar, care vine d. pers. bazar. V. pazar). Loc acoperit in care se vind tot felu de obiecte mici si unelte in Orient. In Europa, mare centru de marfuri.

biblioteca f., pl. i (vgr. bibliotheke, d. biblion, carte, si theke, dulap. V. teaca). Colectiune de carti si manuscripte. Locu unde-s asezate. Dulap de carti. Fig. E o biblioteca vie, e un om erudit. – In vechime, era celebra biblioteca din Alexandria Egiptului, care cuprindea 700.000 de volume si a fost arsa de califu Omar. Astazi, is insemnate: la Paris, Biblioteca Nationala, a Arsenalului, a Camerei Deputatilor, Mazarina si a Sfintei Genoveva; in Germania, La lipsca, Drezda si Munchen; in Anglia, a Muzeului Britanic (British Museum) si Bodleiana din Oxford; in Spania, a Escorialului; in Italia, a Vaticanului, Ambroziana din Milano si Laurentiana din Florenta.

RUNCEANU, Mihaela (1955-1989, n. Buzau), cantareata romana de muzica pop. Activitate pedagogica. Slagare („De-ar fi sa vii”, „Sperante-vis, sperante-flori”).

carne f. (lat. caro, carnis, it. sp. pg. carne, pv. cat. carn, fr. chair). Substanta moale, singeroasa si organica a animalului, indiferent daca e vie (fr. chair) ori de vinzare la macelarie (fr. viande). Carne macra, carne slaba, fara grasime si fara oase. Carne vie, carne care simte. A taia in carne vie (fig.), a-i pedepsi fara mila pe vinovati. Carnatiune: carne sanatoasa. Fig. Natura omului: carnea e slaba, dar sufletu e tare. Pl. n. carnuri, bucate de carne: mie nu-mi plac carnurile (V. hoitina). Carne cu ochi, figura fara expresiune, figura stearsa (V. bot). A creste carnea pe tine, a fi foarte multamit [!]. A ti se scutura, a ti se´ncreti carnea de groaza, a-ti fi foarte groaza. A fi carne si unghie cu cineva, a fi trup si suflet cu el, a-i fi foarte devotat. A fi rau de carne, 1) a te vindeca greu de o rana, 2) a fi libidinos.

REPEDEA s. f. (La pl.) Grup de insecte coleoptere cu corpul zvelt, cu picioare puternice, foarte lungi si subtiri, adaptate pentru alergat (familia Cicindelide). Au zbor foarte rapid, dar scurt, de unde le vine si numele. Au culori metalice, stralucitoare si de obicei prezinta pete sau benzi albe pe elitre. atat adultii cat si larvele hranesc cu insecte, fiind folositoare pentru combaterea daunatorilor agriculturii. Cele mai comune specii sunt repedea de camp (Cicindela campestris) si repedeaua de munte (C. silvicola).

camase (vest) f., pl. asi, si camesa (est) pl. i (lat. camisia, it. camiscia si camicia, fr. chemise, sp. pg. camisa). Imbracaminte de pinza care acopere [!] partea de sus a corpului si care se poarta pe pele [!] (V. izmene). Coaja care se formeaza pe lichide (vin s. a.) ori pe unele lucruri. Placenta, caita pelita [!] in care se naste copilu. – Dim. -uta, pl. e, si -uica, pl. i.

chior, chioara adj. (turc. kor, pop. kior). Care are numai un ochi. Intunecos: ferestre chioare. Fig. Iron. Care nu nemereste [!] sau face greseli la joc (foarte des in limba copiilor): mai chiorule! De-a chioara, chioraste, ca chioru, in bobote. Iron. Apa chioara, (dupa unii, din apa chiara, adica „clara, limpede), apa simpla, nu vin. A nu avea nici o para chioara, nici un ban chior, a nu avea nici o letcaie. V. orb.

ciucure m. (cp. cu ciuf si turture. D. rom. vine bg. kicor si ung. csukor, funda, ciucure. V. chiciura. Cp. cu viezure s. a.). Vest. Canaf, motocel, snop de fire de ata. Adv. Gramada, imbulziti: calicii ciucure la pomana. Est. (ciucur). Ciorchina, strugure fara bobite. Adv. Ne trezim plini ciucur de riie capreasca (Cr.), foarte plini de riie. V. soroaca.

REDISTRIBUIRE (‹ redistribui) s. f. Actiunea de a redistribui si rezultatul ei. ◊ R. a veniturilor = proces de preluare cu titlu gratuit si nerambursabil a unei parti din veniturile primare ale agentilor economici si de cheltuire acestora pentru asigurarea functionarii altor agenti economici, ale caror activitati sunt absolut necesare. Principalul instrument de r. a veniturilor este bugetul de stat consolidat.

2) cosor n., pl. oare (vsl. kosori, d. kosa, coasa; bg. koser, rus. kosyri; ung. koszor, kocsor). Un fel de cutit incovoiat de taiat vita de vie s. a.

BOTEZA, botez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) supune botezului (1). 2. Tranz. A stropi cu agheasma pe credinciosi si casele lor. ♦ Fig. (Fam.) A uda, a stropi. ◊ Expr. (Fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adauga apa in lapte (sau in vin etc.). 3. Tranz. A avea calitatea de nas sau de nasa la botezul (1) cuiva. 4. Tranz. A pune cuiva sau la ceva un nume (de batjocura); a supranumi; a porecli. – Lat. batizare (= baptizare).

CADAVRU, cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, starv, les¹. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab si palid. A calca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule in atingerea unui scop. – Din fr. cadavre.

HACHITE s. f. pl. 1. (In expr.) A avea hachite (a-l apuca pe cineva sau a-i veni cuiva hachitele) = a avea toane, capricii, istericale. 2. Chichite, nod in papura. [Acc. si: hachite]

HACHITE (HACHITE) s. f. pl. (In expr.) A avea hachite sau a-l apuca (pe cineva), a-i veni (cuiva) hachitele = a avea toane, capricii, istericale. – Et. nec.

VIKING, vikingi, s. m. Nume dat razboinicilor, navigatorilor si negustorilor scandinavi care au intreprins, intre secolele VII si X, numeroase expeditii in Europa si in America de Nord. – Din fr. viking.

VERMUT, vermuturi, s. n. Bautura alcoolica facuta din vin in care s-au pus la macerat diferite substante vegetale amare; sticla sau pahar care contine o astfel de bautura. [Acc. si: vermut] – Din fr. vermouth, germ. Wermut, it. vermut.

NET, -A, neti, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, deslusit, precis; hotarat, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au scazut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea marfurilor) din care s-a scazut daraua, ambalajul. – Din fr. net.

STRALUCIRE, (rar) straluciri, s. f. 1. Actiunea de a straluci si rezultatul ei; intensitatea unei lumini vii. ♦ Lumina vie reflectata; scanteiere, sclipire; spec. iluminare produsa de un astru. ♦ (Fiz.) Marime care caracterizeaza un izvor de lumina, egala cu raportul dintre intensitatea luminoasa a izvorului si proiectia ariei sale pe directia de observatie. 2. Fig. Fast, splendoare, frumusete. ♦ Marire, glorie. – V. straluci.

INTRA vb. 1. a merge, a pasi, a patrunde. (Au ~ in casa.) 2. a veni. (~ te rog in casa!) 3. v. baga. 4. v. incapea. 5. v. ajunge. 6. v. infige. 7. v. patrunde. 8. v. angaja. 9. v. inrola. 10. v. adera. 11. a patrunde, a trece. (Acest cuvant a ~ in limba literara.) 12. a se stramta, a se strange. (Panza a ~ la apa.) 13. v. cuprinde. 14. v. consuma.

PUNCTUALITatE s. 1. exactitate, exactitudine. (~ cu care a venit la intalnire.) 2. promptitudine. (Om de o rara ~.)

veni vb. v. angaja, avea, baga, cadra, cadea, cantari, conveni, corespunde, costa, cuveni, decurge, face, fi, intra, incadra, intelege, invoi, merge, potrivi, preface, proveni, reiesi, reveni, rezulta, schimba, tocmi, transforma, urma, vari.

ARGINT n. Metal pretios de culoare alba stralucitoare, meleabil si ductil, cu mare conductibilitate electrica si calorica, avand diferite intrebuintari (la baterea monedelor, in giuvaiergie, in fotografie etc.). Bani de ~. ◊ Nunta de ~ aniversare a douazeci si cinci de ani de la casatorie. ~ viu a) mercur; b) om iute, plin de energie. /<lat. argentum

FIZIOLOGIE ~i f. 1) Ramura a biologiei care se ocupa cu studiul proceselor ce au loc in organismele vii. ~a omului. ~a plantelor. 2) Totalitate a functiilor vitale din organism. [Art. fiziologia; G.-D. fiziologiei; Sil. -gi-e] /<fr. physiologie

MISTRET¹ ~eata (~eti, ~ete) 1) (despre fructe, vin etc.) Care este cam acru; acrisor. 2) rar Care provine de pe urma unei incrucisari a doua specii diferite; amestecat; corcit; hibrid. 3) rar Care nu este nici prea bun, nici prea rau. /<lat. mixticius

MOROI ~ m. 1) (in superstitii) Sufletul unui mort despre care se crede ca iese noaptea din mormant in chip de fantoma pentru a pricinui rele celor vii; strigoi. 2) pop. rar Om inchis la suflet. /cf. sl. mora

VAMPIR ~i m. 1) Liliac mare raspandit in America de Sud si Centrala, care suge sangele pasarilor si animalelor adormite. 2) Personaj fantastic, despre care se crede ca ar suge sangele oamenilor vii. 3) fig. Individ care se imbogateste prin exploatarea crunta a oamenilor. 4) Criminal care ucide pentru placerea de a vedea sange. /<fr. vampire, germ. Vampir

BIOGNOZA s.f. Studiul cunoasterii proceselor care au loc in materia vie. [Cf. gr. bios – viata, gnosis – cunoastere].

CatABOLIT s.n. Substanta rezultata in urma proceselor catabolice care au loc in organismele vii. [Cf. gr. katabole – desfacere].

NET, -A adj. 1. (Adesea adv.) Clar; categoric; deslusit. 2. (Despre o greutate) Din care a fost scazuta daraua; (despre un salariu, un venit etc.) din care au fost scazute impozitele, retinerile etc. [< fr. net].

VERMUT s.n. Bautura alcoolica preparata din vin in care s-au pus la macerat plante aromatice. ♦ Sticla, pahar care contine o astfel de bautura. [Acc. si vermut, scris si vermouth. / cf. fr. vermouth, it. vermut < germ. Wermut – numele plantei compozite Artemisia absinthium].

A*****N s.m. Planta sau animal venit inainte de termen. ♦ Om slab dezvoltat la trup sau la minte; starpitura. ♦ (Fig.) Lucru nereusit sau fiinta inapoiata, nedezvoltata. [< fr. a*****n].

VAMPIR s.m. 1. Personaj imaginar despre care se credea ca ar suge sangele celor vii; strigoi. ♦ (Fig.) Exploatator salbatic. 2. (Zool.) Specie de liliac mare care traieste in America de Sud si care suge sangele animalelor si al oamenilor pe care-i surprinde adormiti. [< fr. vampire, cf. germ. Vampir].

BIOPSIE s.f. (Med.) Taiere a unei portiuni dintr-un tesut viu din corpul unui om sau al unui animal pentru a fi examinat la microscop. [Gen. -iei. / < fr. biopsie, cf. gr. bios – viata, opsis – vedere].

BRUT, -A adj. (Despre materii) In stare naturala; (despre compuse) netransformat intr-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. net; despre greutatea unei marfi) Din care nu s-a scazut daraua; (despre venit) din care nu au fost scazute cheltuielile. [Cf. it. bruto, fr. brut, lat. brutus].

COTIZatiE s.f. Suma pe care o platesc periodic membrii unei organizatii, ai unei asociatii etc. (in functie de veniturile pe care le au); (p. ext.) contributie baneasca la o cheltuiala comuna. [Gen. -iei, var. cotizatiune s.f. / < fr. cotisation].

DERIVA vb. I. 1. intr. a se trage, a rezulta din... ♦ (Lingv.) A avea originea in..., a veni din... 2. tr. A abate o apa din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate, a se indeparta de la directia de mers sub influenta vanturilor, a curentilor; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei functii. [P.i. deriv, -vez. / < fr. deriver, it., lat. derivare].

ASIMILatiE s. f. 1. asimilare. 2. totalitatea proceselor metabolice de sinteza care au loc in organismele vii; anabolism. (< fr. assimilation, lat. assimilatio)

BIOLOGIE s. f. stiinta care studiaza materia vie sub toate aspectele ei. (< fr. biologie)

BRUT, -A adj. 1. care se gaseste in stare naturala, neprelucrat, inca netransformat intr-un produs finit. 2. (despre greutatea marfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scazute cheltuielile de productie, pierderile, impozitul etc. (< lat. brutus, fr. brut, it. bruto)

CHASE CEIS/ s. n. (jaz) dialog foarte viu intre solistii interpreti ai aceluiasi instrument, fiecaruia revenindu-i cateva masuri. (< engl. chase)

DEZASIMILatiE s. f. 1. dezasimilare. 2. totalitatea proceselor metabolice de descompunere a substantelor, care au loc in organismele vii; catabolism. (< fr. desassimilation)

VAMPIR s. m. 1. liliac mare din America de Sud care suge sangele animalelor si al oamenilor pe care-i surprinde adormiti. 2. personaj imaginar despre care se credea ca ar suge sangele celor vii. ◊ (fig.) exploatator salbatic. 3. criminal care ucide din placerea de a vedea sange. (< fr. vampire, germ. Vampir)

ANABOLISM s. n. Totalitatea proceselor biochimice care au loc in organismele vii, asigurand producerea substantelor necesare vietii. – Fr. anabolisme.

CADAVRU, cadavre, s. n. Om sau animal mort. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab si palid. A calca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de scrupule in atingerea scopului. – Fr. cadavre (lat. lit. cadaver).

TECHNETIU (TEHNETIU) (‹ fr. {i}; {s} gr. tekhnetos „artificial”) s. n. Element chimic (Tc; nr. at. 43, m. at. 99) din grupa a VII-a a sistemului periodic. Metal alb-argintiu, care se gaseste in cantitati infime in minereurile de uraniu. Izotopul Tc⁹⁷ a fost primul element obtinut pe cale artificiala, in 1937, intr-un ciclotron. Prin metode spectrale Tc a fost identificat in Soare si in unele stele. Izotopul Tc⁹⁹ este utilizat in medicina nucleara. Necesarul de Tc se obtine din deseurile ind. atomice.

abanos m. ca copac si n. ca materie (turc. abanos si -oz, d. pers. abnus, ar. ebenus, care vine d. vgr. ebenos, iar acesta d. ebr. eben, peatra [!]; lat. ebenus [copacu] si ebenum, it. ebano, fr. ebene fem.) Un copac din India (diospyros ebenum). Lemnu lui, care e negru foarte dens si apreciat in strugarie [!], nu pluteste pe apa si cind cade, daca e in forma de bat, se fringe ca sticla. Fig. Par de abanos, par foarte negru. Adv. A raminea abanos a nu mai imbatrini (pin [!] aluz. la lemnu de abanos, care nu putrezeste). – Barb. eben (dupa fr.).

ambasada f., pl. e (fr. ambassade, d. mlat. ambactiata, part. d. ambactiare, a trimete [!] in misiune [din lat. ambactus, om de serviciu, care vine d. vgerm. ambaht], de unde s' a facut vfr. ambassee, apoi -ade supt infl. it. ambasciata). Functiunea de ambasador. Locuinta si cancelaria lui. Personalu lui. Deputatiune, solie.

berbec si berbece m. (lat. vervex, pop. berbex, -ecis; it. berbice, fr. berbis. D. rom. vine ung. berbecs). Masculu oii, arete. Un fel de masina (grinda) cu care Romanii izbeau si spargeau portile si zidurile in razboi. Marele ciocan pe care aparatu numit titan il ridica si-l lasa ca sa bata pilotii. Un semn al zodiacului (Martie).

armasar m. (lat. armessarius ild. admissarius, de unde si alb. harmasuar, iar d. mold. harmasar vine rut. harmesar. V. emisar). Cal intreg (nejuganit). A face din tintar armasar, a exagera grozav.

ating, atins, a atinge v. tr. (lat. attingere, it. attingere, fr. atteindre. V. contact). Ajung, pun mina: a atinge fructele din pom cu mina, cu prajina. Fig. (fr. toucher). Misc, emotionez: vaietele saracului l-au atins. Supar, ofensez: s´a simtit cam atins de gluma ta. Barb. A-ti atinge scopu (fr. atteindre le but) ild. a-ti ajunge scopu. V. refl. Vin in contact: m´am atins de un gard vapsit [!] de curind si m´am murdarit. Fig. Pun mina (fur sau vatam): nu te atinge de banu, de onoarea altuia!

cancelarie f. (forma latinizata din cantilerie, forma veche sau populara azi, ca si mai populara cantalarie, d. rus. kanceleariia, care vine d. it. cancelleria, iar asta d. lat. cancelli, gratii, parmaclic, ingraditura, de unde „biurou, cancelarie”. Cancelli, sing. cancellus, e dim. din cancer, rac, adica „picioare de rac”. Fr. chancellerie, germ. kanzlei. V. cancer). Biurou, cabinet, camera de lucru a unui functionar (azi mai mult despre camera de lucru a directorilor de scoala).

carat n., pl. e (fr. carat, it. carato, d. ar. girat, care vine d. vgr. keration, roscova, dim. d. keras, corn. Cu simburii de roscova, se cintareau diamantele). Partea de aur pur care cintareste a 24-a parte din greutatea totala a unui aliaj: aur de 20 de carate. O mica greutate (21 de centigrame) de cintarit diamantele: diamant de 5 carate. V. roscova si batca 2.

climateric, -a adj. (fr. climaterique, d. vgr. klimakterikos, treptat, care vine d. klimakter, treapta, iar aceasta d. klimax, scara, inrudit cu klima, clima). Care arata o decadenta, un moment critic al vietii: an climateric. – Cei vechi credeau ca din sapte in sapte ani sau din noua in noua e un moment critic al vietii, iar 7 inmultit cu 9 (63) da anu cel mai critic al vietii. V. climatic.

Aeolus 1. Fiul lui Hellen, regele Magnesiei (Thessalia) si unul dintre intemeietorii semintiei hellenilor. A urmat la domnie dupa tatal sau si a avut numerosi fii si fiice, printre care se numarau: Sisyphus, athamas, Cretheus si Salmoneus. 2. Fiul lui Hippotes (sau, dupa o alta versiune, al lui Poseidon). Salasluia in insulele Aeolice, unde Zeus ii daduse in stapinire vinturile. Aeolus le tinea inchise intr-o pestera sau, dupa altii, intr-un burduf. Cind Odysseus s-a abatut prin insulele Aeolice a fost gazduit de Aeolus. Acesta i-a daruit la plecare burduful in care erau inchise toate vinturile, cu exceptia unuia singur: Zephyrus, care avea sa-l conduca pe erou in patrie. Crezind ca e plin cu vin, tovarasii lui Odysseus au deschis insa burduful, dind drumul si celorlalte vinturi. In felul acesta s-a iscat o groaznica furtuna pe mare (v. si Odysseus).

brodesc v. tr. (vsl. broditi, a merge pin apa, pin vad, d. brodu, vad; sirb. „a naviga”, rut. „a merge pin apa, a umbla in bobote”, rus. na-broditi, a brodi. V. brod. Cp. cu gasesc). Potrivesc, nemeresc: azi am brodit-o bine venind pe aci. V. refl. M’am brodit si eu la pranzu lor, rau s’a brodit lucru azi! V. zgodesc.

Anius, profet care a domnit in insula Delos pe vremea razboiului troian. Era fiul lui Apollo, iar prin mama sa, Rhoeo, se tragea din Dionysus. Anius s-a casatorit cu Dryope, cu care a avut trei fete: pe Oeno, S****o si Elais. Ele primisera in dar de la stramosul lor, Dionysus, puterea de a transforma orice obiect ar fi dorit in vin, griu sau untdelemn. Cind Agamemnon a trecut prin Delos in drum spre cetatea Troiei, Anius, care stia ca razboiul avea sa se prelungeasca zece ani, i-a oferit serviciile fetelor sale, pentru a asigura hrana necesara soldatilor. Ele l-au insotit un timp pe Agamemnon dar, de la o vreme urindu-li-se, au fugit. Urmarite de greci au implorat sprijinul lui Dionysus, care le-a metamorfozat in porumbei. Se spunea ca in amintirea lor ar fi fost oprita, in insula Delos, uciderea porumbeilor.

cometa f., pl. e (neol. din sec. 17, d. lat. cometa, care vine d. vgr. kometes, iar acesta d. kome, coama, par lung). Stea ratacitoare care descrie in prejuru [!] soarelui o lunga elipsa ori parabola si care e insotita de o coada luminoasa (si de aceia poporu o numeste stea cu coada). – Unii zic comet, pl. tot e. – E recunoscut astazi ca cometele tin de sistema noastra planetara si ca strabat spatiu in orbite foarte excentrice, al caror focar il ocupa soarele. Is multe al „caror mers si inturnare [!] poate fi calculata din ainte [!] cu oare-care aproximatiune. Cometa numita a lui Halley revine la fie-care 75 de ani; alta isi face revolutiunea in trei ani si jumatate, alta in sase si trei sferturi s. a. – Poporu, in ignoranta lui, atribue [!] cometelor oare-care influenta asupra lucrurilor de pe pamint, ceia ce e o pura superstitiune.

ROBINET [robine], Jean-Baptiste Rene (1735-1820), literat si filozof francez. Conceptii materialiste influentate de deism si hilozoism. Considera ca elementele constitutive ale materiei ar fi animaliculele, fiinte vii elementare („Despre natura”).

INVINUIRE, invinuiri, s. f. Actiunea de a (se) invinui si rezultatul ei; invinovatire, acuzare, acuzatie, inculpare. ♦ Vina; culpa. – V. invinui.

FORFECAR, forfecari, s. m. Gandac negru, lipsit de aripi posterioare, daunator pentru vita-de-vie (Lethrus cephalotes) – Foarfece + suf. -ar

ARGINT (1) s. n., (2) arginti, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal pretios de culoare alba stralucitoare, maleabil si ductil, cu o mare conductibilitate electrica. ♦ Nunta de argint = a douazeci si cincea aniversare a casatoriei cuiva; petrecere organizata cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ban¹, para³. – Lat. argentum.

FAZAN, fazani, s. m. 1. Pasare de marimea unei gaini, cu coada lunga si ascutita, al carei barbatus se distinge printr-un penaj frumos si viu colorat, vanata pentru carnea ei gustoasa (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, f****r. ◊ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi pacalit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. faisan.

LOAZA, loaze, s. f. (Reg.) 1. Vita de vie. ♦ Ramura verde; vlastar. 2. Fig. Om strengar, smecher; om de nimic, secatura. – Din sl. loza.

DEFICIT, deficite, s. n. Plus de cheltuieli fata de venituri; lipsa (baneasca) la un bilant financiar; pierdere; p. gener. orice lipsa la o socoteala. ◊ Expr. A fi in deficit = a fi in pierdere, a avea cheltuieli mai mari decat veniturile. – Din fr. deficit.

SPALACIT, -A, spalaciti, -te, adj. Care este lipsit de culori vii, ale carui culori s-au sters; decolorat. ♦ Palid, searbad, fad; p. ext. lipsit de expresie, de vioiciune; ofilit. – V. spalaci.

venit adj. sosit. (Vezi ce vor noii ~ti.)

APROPO¹ adv. Fiindca a venit vorba; bine ca mi-am adus aminte. [Sil. a-pro-] /<fr. a propos

BIOCHIMIE f. Ramura a biologiei care se ocupa cu studiul compozitiei chimice a materiei vii in corelatie cu procesele ei biologice; chimie biologica. [Art. biochimia; G.-D. biochimiei; Sil. -mi-e] /<fr. biochimie

DINTAR ~e n. 1) Instrument pentru reglarea dintilor unui ferastrau. 2) Gratar asezat in fata scocului morii care opreste patrunderea murdariei ce vine pe apa. /dinte + suf. ~ar

EREDITATE ~ati f. 1) Proprietate a materiei vii de a transmite urmasilor caracteristicile sale morfologice, fiziologice si biochimice. 2) jur. Transmitere a unei averi, mosii sau a unui titlu pe cale de mostenire. /<fr. heredite, lat. hereditas, ~atis

PIERDERE ~i f. 1) v. A PIERDE si A SE PIERDE. 2) mai ales la pl. Parte pierduta dintr-un bun material sau dintr-un efectiv. ◊ A fi in ~ a avea cheltuieli mai mari decat veniturile. /v. a (se) pierde

AMPELOLOGIE s.f. Disciplina, tratat care au ca obiect vita de vie. [< fr. ampelologie, cf. gr. ampelos – vita de vie, logos – studiu].

BIOPOIEZA s.f. (Biol.) Totalitatea fenomenelor care au contribuit la aparitia organismelor vii. [Pron. bi-o-po-ie-. / < fr. biopoiese, cf. gr. bios – viata, poiein – a face].

GENERatiE s.f. 1. Functiune prin care fiintele vii se reproduc; reproducere. ◊ (Biol.) Teoria generatiei spontanee = teorie conform careia din materia anorganica poate lua nastere in mod spontan un organism viu evoluat. 2. Totalitatea oamenilor care au cam aceeasi varsta sau traiesc in acelasi timp. ♦ (Biol.) Grupare de indivizi avand aceeasi filiatie. ♦ Perioada de timp care desparte varsta tatalui de aceea a fiului. [Gen. -iei, var. generatiune s.f. / cf. fr. generation, it. generazione, lat. generatio].

PRIZA s.f. 1. Dispozitiv prin care se face legatura intre un aparat electric si reteaua electrica respectiva. ♦ Dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conducta, dintr-un recipient etc. 2. Trecerea in stare solida a pastei unui liant hidraulic. 3. Priza de aterizare = ansamblul manevrelor care preceda aterizarea unui avion executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 4. A avea priza = a avea trecere, a trezi interesul. 5. Mica portie de praf de tutun care se trage pe nas. ♦ (Med.) Administrare perorala a unui medicament facuta la un moment dat; luare a unui medicament. 6. Asperitate, proeminenta pe care un alpinist o foloseste pentru a escalada o stanca. 7. Luare, apucare, prindere. 8. (Sport) Pozitia mainilor in momentul in care se prinde sau se arunca mingea de handbal sau de baschet etc.; mod in care atletii tin sulita sau prajina, tenismenii racheta sau paleta. ♦ (Despre o piesa de sah) In priza = amenintata sa fie capturata. 9. Priza directa = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul in care arborele primar transmite direct miscarea arborelui secundar; b) pozitie a schimbatorului de viteze care da acest cuplu. [< fr. prise].

apropo adv. – Fiindca a venit vorba; bine ca mi-am adus aminte. Fr. a propos. – Der. apropo(u), s. n. (aluzie).

INDIVID, -A s.m. si f. 1. Persoana considerata ca unitate distincta fata de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut, suspect; om demn de dispret. 2. Fiinta vie considerata ca unitate deosebita a spetei careia ii apartine. [< fr. individu, cf. lat. individuus – indivizibil].

LOCatiV, -A adj. Referitor la casele de inchiriat. ◊ Valoare locativa = valoare a unui imobil calculata pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin inchiriere; spatiu locativ = ansamblul incaperilor ocupate de cineva. // s.n. (Gram.) Caz in declinarea unor limbi care arata locul unde se afla cineva sau ceva sau unde se petrece o actiune. [Cf. fr. locatif].

A*****N s. m. 1. planta, animal venit inainte de termen. ◊ (peior.) om slab dezvoltat la trup sau la minte; starpitura. 2. (fig.) lucru nereusit. (< fr. a*****n)

BIOPOIEZA s. f. totalitatea proceselor care au contribuit la aparitia organismelor vii. (< fr. biopoiese)

LOCatiV, -A I. adj. referitor la casele de inchiriat. ♦ valoare ~a = valoare a unui imobil calculata pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin inchiriere; spatiu ~ = ansamblul incaperilor ocupate de cineva. II. s. n. caz al flexiunii nominale (in unele limbi), care arata locul unde se petrece actiunea verbului. (< fr. locatif)

VERMUT/VERMUT s. n. vin amarui in care s-au pus la macerat plante aromatice. (< fr. vermouth, germ. Vermut, it. vermut)

BRUT, -A, bruti, -te, adj. 1. (Despre o materie prima) Care se gaseste in stare naturala, inca neprelucrat; (despre un produs in stare de prelucrare) care n-a fost inca transformat in produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) din care nu s-au scazut cheltuielile, impozitele etc. – Lat. lit. brutus (fr. brut).

baut, -a adj. Care e baut: vin baut. Care a baut: om baut. Beat: e beat rau. S.n. Actiunea de a bea: s’a pus pe baut. Pe baute, bin,d cu bautu: aici nu e pe baute, ci pe muncite. – Vechi, iar azi Olt. Trans. beut.

bidiviu, -ie s. si adj. (turc. [d. ar.] bedevi, beduin, de unde vine si fr. bedouin). Vechi. Cal arabesc sprinten: un bidiviu, o iapa bidivie. Azi. Iron. Cal de rasa inhamat, telegar: tine-ti bidiviii, boierule! Fig. Om impetuos: ia opreste-te, bidiviule! – Si bididiu. V. ducipal.

borcan n., pl. e (ung. borkancso, canceu de scos vin, de unde si bg. burkan, borcan). Vest. Gavanos, vas de tinut dulceata s.a. Cana de tinut apa pe masa si ori la spalator, de adus vin s.a. – V. ibric, urcior.

cirmiz m. (turc. kyrmyz, d. ar. kermazi, kirmizi, care vine d. scr. krmi-ja, produs de vermi [!], ngr. kremezi, it. cherrmisino, carmesino, chermisi, cremisi, fr. cramoisi, kermes. V. carmajin). Un fel de cocinila, (coccus ilicis si coccus polonicus), care traieste ca parazit pe un fel de stejar verde din regiunile Mediteranei si a carui femela face, pe frunzele, ramurile si trunchiu acestui copac, niste bobite rosii care dau un ros foarte frumos. S. n., pl. uri. Aceste bobite (care se vind supt [!] numele de carmin). Cirmiz vegetal, rumeoara. – Si cirmuz (Mold. sud).

INTAMPINARE, intampinari, s. f. 1. Actiunea de a intampina si rezultatul ei. ◊ Expr. A iesi sau a veni in (sau intru) intampinarea cuiva = a iesi in calea cuiva (pentru a-l primi). 2. Spec. Contestatie, obiectie in justitie. [Var.: intimpinare s. f.] – V. intampina.

EXECUTARE, executari, s. f. Actiunea de a (se) executa si rezultatul ei; indeplinire, executie. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget si folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate in buget. ♦ Indeplinire a unei obligatii (lege, contract, hotarare etc.) a unui organ de jurisdictie. ◊ Executarea pedepsei = aducere la indeplinire a hotararii prin care cel trimis in judecata penala a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa.

CONveni vb. 1. a-i placea, a prefera. (Ti-ar ~ sa te muti la noi?) 2. a se intelege, a se invoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se indogati, (Ban.) a se toldui, (inv.) a se lovi, a pristani, a se targui, a se tocmi, a veni, (grecism inv.) a se simfonisi. (Au ~ asupra pretului.) 3. v. intelege. 4. a accepta, a se invoi, (inv.) a pristani. (A ~ sa vina la nunta.)

AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus

BUTOI ~oaie n. 1) Vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului; bute; poloboc. ◊ A aduce a ~ a mirosi a butoi. A vorbi ca din ~ a vorbi ragusit. ~ fara fund se spune despre o persoana care (poate) bea mult. 2) Continutul unui asemenea recipient. Un ~ de vin. [Sil. bu-toi] /bute + suf. ~oi

A CUVANTA cuvant 1. tranz. 1) rar A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a zice; a spune. 2) (discursuri) A prezenta in fata unui public. 2. intranz. A fi in stare sa-si exprime gandurile prin cuvinte; a avea facultatea de a exprima prin viu grai. /<lat. conventare

A POFTI poftesc 1. tranz. 1) A dori tare; a jindui; a ravni. ◊ Cat poftesti cat doresti; cat vrei; oricat. 2) (persoane) A chema in mod politicos (sa vina undeva sau sa participe la ceva); a solicita printr-o invitatie; a invita. 3) pop. (sanatate, fericire, succes etc.) A dori cu deosebita afectiune; a ura. 4) (urmat de o propozitie completiva cu conjunctivul) A porunci pe un ton aparent politicos. L-a poftit sa inchida usa. 5) inv. A solicita intr-o forma categorica. A pofti bani. 2. intranz. A binevoi sa vina (pe undeva sau pe la cineva). Poftiti in ospetie la noi. ◊ Sa pofteasca a) sa intre; sa vina; b) numai sa incerce (daca vrea s-o pateasca). /<sl. pohoteti

A VENI vin intranz. 1) (despre oameni, animale, vehicule etc.) A se misca, apropiindu-se de tinta miscarii. ~ spre casa. 2) (despre persoane, vehicule, fenomene ale naturii) A fi intr-un anumit loc dupa parcurgerea unei distante; a sosi; a ajunge. Trenul a venit in gara. ◊ ~ la spartul targului a sosi prea tarziu. ~ cu sufletul la gura (sau intr-un suflet) a veni in fuga mare. A-i ~ ceasul a muri. 3) A se intoarce, a reveni la locul de mai inainte. Pasarile vin la cuiburile lor. 4) A-si avea originea; a proveni. 5) (despre imbracaminte, incaltaminte) A se potrivi bine; a fi pe masura cuiva. Pantofii ii vin bine. 6) (despre ape) A ajunge pana la o inaltime oarecare. 7) (despre sunete, zgomote etc.) A ajunge la urechea cuiva. /<lat. venire

VIITOR² n. 1) Timpul care vine; perioada care succede prezentului. ~ul va demonstra adevarul. ◊ Pe (sau in) ~ de acum inainte. 2) Situatie care urmeaza sa existe. ◊ (Plin) de ~ (sau cu ~) care are perspective mari intr-un anumit domeniu de activitate. A avea ~ a avea sanse sigure de supravietuire in timp. /a veni + suf. ~tor

VULTAN ~i m. 1) pop. Pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri; vultur. 2) fig. Om curajos si mandru. /vult [ur] + suf. ~an

PATRILOCAL, -A adj. (Despre un sistem de relatii conjugale) In care femeia vine sa locuiasca in familia sotului ei. [< fr. patrilocal].

PSEUDOMNEZIE s.f. Memorie falsa, constand in imposibilitatea de a recunoaste imprejurarile in care s-au format anumite idei si impresii venite din subconstient in lumina constiintei, acestea fiind socotite ca noi. [< fr. pseudomnesie].

BLASTEMA s. f. 1. mugur din care se va regenera un organ. 2. talul unui lichen. 3. materie vie, (semi)lichida, din care s-au dezvoltat celulele sau organele. (< fr. blasteme)

PATRILOCAL, -A adj. (despre un sistem de relatii conjugale) in care femeia vine sa locuiasca in familia sotului ei. (< fr. patrilocal)

BOLL, Heinrich (1917-1985), scriitor german. Nuvele („Calatorule, de unde vii la Spa...”) si romane („Unde ai fost, Adame?”, „Casa vaduvelor”) de evocare a razboiului si a consecintelor lui. Remarcabila prin concizia si obiectivitatea sobra a naratiunii, prin tonul de ironie amara, opera sa realizeaza o disputa cu societatea postbelica („Partida de biliard de la ora 9 1/2”, „Parerile unui clovn”). Premiul Nobel (1972).

ajutor n., pl. oare si uri (lat. adjutorium). Actiunea de a ajuta: a chema, a veni, a sari in ajutor cuiva, a-i aduce ajutor. Persoana care ajuta (dupa fr. adjoint, adjunct, ori aide, ajutor): primaru si ajutoarele lui (nu ajutorii!). Un bir numit si ajutorinta (sec. 18). Ajutor! strigat de cerut ajutor (adica: sariti in ajutor, dati-mi ajutor!). – Fem. d. ajutor (de primar, de ex.) nu e ajutoare, ci ajutatoare sau (mai bine!) tot ajutor, s. n. ca sprijin, reazem s. a. Cp. cu membru, mester si sef.

NEUBURGER (cuv. germ.) [noiburgər] s. m. Soi german de vita de vie cu ciorchini mici, cilindrici, care au boabe verzi-galbui si must nearomat.

chefnesc v. intr. (imit ca si scheun, tifnesc s. a.). Se zice despre cine [!] ori despre lup cind scheauna de bucurie ca vinatu e aproape ori (cinele) de bucurie c´a venit stapinu lui: lupanii s*******u chefniri rare dupa iepuri (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Bufnesc de ris. – La Cant. cehnesc. V. brehnesc.

chiup n., pl. uri (turc. kup, d. ar. kiub, chiup, care vine d. lat. cupa, cada; alb. kiup, bg. kiup. V. cupa, cofa). Est. Vas mare de lut cu doua toarte care serveste la tinut apa s. a. – In Munt. chiub. V. borcan, gavanos.

bordei si -eu n., pl. eie (aceiasi orig. cu b****l, luat de noi de la Gepizi ori de la Goti. D. rom. vine bg. bordei si burdei, rut. burdei). Locuinta taraneasca primitiva in pamint si care are numai acoperamintu afara. Azi au devenit rare si servesc mai mult la ca adapost p. bivoli pe marginea Dunarii. Ele-s mai calduroase iarna decit casele ccu pareti suptiri. – V. coliba.

LACONIA (LAKONIKE HORA, LAKEDAIMON, LACEDEMONIA), regiune istorica in S Greciei, in SE Peloponesului, unde dorienii, veniti in sec. 11-10 i. Hr., si-au impus hegemonia, intemeind orasul-stat Sparta.

bulearca f., pl. erci (din holerca, ca bostina din hostina). Est. Vin prost (posirca, poasca, livej, tispoaca ori ceai prost). V. tigher.

buriu n., pl. e (bg. sirb. buriia, mare butoi, bure, butoias, d. turc. bury, tub, care vine d. ven. boria, buriu). Munt. Balerca mai mare, butoi mijlociu: Vin si rachiu tot intr’un buriu (ghicitoarea oului).

2) da adv. afirmativ opus lui nu si ba (vsl. bg. rus. da. V. si dar 2). Ai fost la Roma? Da!- A venit? Cred ca da. – Raspunde: da ori nu (da ori ba)? Da! S.M. Pentru’n „da” s’a suparat.

APROPO (1) adv., (2) apropouri, s. n. 1. Adv. Fiindca a venit vorba (de asta); bine ca mi-am adus aminte. 2. S. n. Aluzie (adesea rautacioasa) la adresa cuiva; propunere facuta cuiva pe ocolite. [Var.: apropou s. n.] – Din fr. a-propos.

MAMIFER, mamifere, s. n. (La pl.) Clasa de vertebrate superioare care au corpul acoperit cu par, nasc pui vii si ii hranesc cu laptele lor; (si la sg.) animal din aceasta clasa. ◊ (Adjectival) Animal mamifer. – Din fr. mammifere.

EMANA, eman, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a imprastia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvori, a-si avea originea. – Din fr. emaner, lat. emanare.

SENS s. I. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, semnificatie, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ul unui cuvant.) 2. v. semnificatie. 3. coerenta, logica, noima, sir. (Vorbeste fara ~.) 4. justificare, logica, motivare, noima, ratiune, rost, temei. (Nu vad ~ul acestei decizii.) 5. inteles, mesaj, semnificatie, talc, (inv.) socoteala. (~ul adanc al unei poezii.) 6. semnificatie, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~uri noi.) 7. v. scop. 8. importanta, insemnatate, semnificatie, valoare, (fig.) pret. (~ul actului Unirii.) II. 1. directie, parte. (In ce ~ o iei?) 2. directie, latura, parte. (Din toate ~urile veneau spre noi.) 3. cale, directie, linie. (Ce ~ va urma aceasta dezvoltare?) 4. directie, linie, orientare. (~ul luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, maniera, mod, (rar) spirit. (Se pot face si alte observatii in acelasi ~.)

CLONTAR ~i m. reg. Pasare sedentara, de talie mica, cu ciocul scurt si gros si cu penajul viu colorat; ciresar; botgros; samburar. /clont + suf. ~ar

PROLETARIAT n. Clasa a muncitorilor salariati, care traiesc din venitul realizat din munca lor. [Sil. -ri-at] /<fr. proletariat

PUI¹ ~ m. I. 1) Pasare de la iesirea din gaoace si pana la maturitate. ~ de gaina. ~ de curca. ◊ ~ de cuc (sau de bogdaproste) copil al nimanui. 2) Carne de gaina tanara. Zeama de ~. 3) Orice fiinta vie in prima faza de dezvoltare. ~ de om. ~ de urs. ◊ ~ de lele a) persoana usuratica, amorala; b) copil nelegitim; bastard. ~ de vipera (sau de naparca, de sarpe) om rau, perfid. 4) Ramura tanara care porneste de la radacina unei plante; copilet. 5) fig. fam. Fiinta scumpa, draga. 6) la pl. pop. Cusatura decorativa in forma de cruciulite marunte facuta pe pieptul si pe manecile camasilor taranesti. II. (in imbinari cu valoare de superlativ): ~ de ger ger cumplit. ~ de somn somn bun, reconfortant. ~ de chef chef mare. ~ de bataie bataie zdravana. /<lat. pulleus

A SAGETA ~ez 1. tranz. 1) A strapunge cu sageata (ranind sau omorand). ◊ ~ cu privirea a arunca priviri scurte, dar patrunzatoare. 2) A intepa ca o sageata, producand durere ascutita de scurta durata; a injunghia. 3) fig. (despre ganduri, idei etc.) A cuprinde venind brusc si cu intensitate. L-a ~at dorul de casa. 4) fig. (persoane) A trata cu vorbe ironice sau cu aluzii rautacioase; a impunge cu vorba. 2. intranz. 1) A arunca sageti cu arcul. 2) A zbura ca o sageata. 3) (despre trasnete sau fulgere) A se produce cu intensitate mare. /<lat. sagittare

STICLETE ~ti m. Pasare sedentara, cantatoare, de talie mica, cu cioc conic, scurt si gros, cu penaj viu colorat. ◊ A fi cu (sau a avea) ~ti in cap (sau a-i canta cuiva ~tii in cap) a) a fi straniu, bizar; b) a fi smintit. A-i scoate cuiva ~tii din cap a vindeca pe cineva de capricii, de idei ciudate. [Sil. sti-cle-] /<sb. steglic, bulg. stiglic

MAMIFERE s.n. pl. Clasa de vertebrate superioare, care au corpul acoperit cu par, nasc pui vii si ii hranesc cu lapte propriu; (la sg.) animal din aceasta clasa. ♦ (adj.) Animal mamifer. [Sg. mamifer. / < fr. mammiferes, cf. lat. mamma – mamela, ferre – a purta].

REPARTITIONIST, -A adj. Teorie repartitionista = teorie antistiintifica care sustie ca clasele sociale s-ar deosebi, in esenta, numai dupa sursa venitului. [Pron. -ti-o-. / et. incerta].

APROPO adv. (Fam.) Fiindca a venit vorba (de asta); bine ca mi-am adus aminte! // s.n. (De obicei la pl.) Cuvinte spuse pe departe (adesea rau intentionate) la adresa cuiva; aluzii rautacioase. [Pl. -ouri. / < fr. a-propos].

cicar (cicari), s. m. – Tipar (Anguilla vulgaris). Mag. csik, cu suf. -ar, ca in tipar, piscar (Puscariu, Dacor., VII, 468).

CHAMBERTIN AM-BER-TEN/ s. n. varietate de vin rosu din Burgundia. (< fr. chambertin)

BUTAR, butari, s. m. (Inv. si reg.) Persoana care are in seama butile cu vin intr-o pivnita. – Din bute + suf. -ar.

ALEA IACTA EST (lat.) zarurile au fost aruncate – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 32. Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului. Potrivit legilor Republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie sa treaca acest rau in fruntea armatei pe care o comanda. Indica o decizie irevocabila, luata dupa indelungi ezitari.

caua (rut. kava, kavka, cioaca, ceuca; litv. nakti-kova, germ. kauz, cucuvaie). Nord. O dihanie inchipuita de speriat copiii (ca si bordea, buzguroiu, gogorita, joimarita). – Se zice numai caua, vine caua, ca un nume propriu, iar gen. ar fi al lui caua, adica masc. La Acad. si Cdr. fem.

cintat n. pl. uri. Actiunea de a cinta dese-ori: a cistiga bani cu cintatu, a venit pe la cintatu cocosilor (cind cintau cocosii, in zori).

colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.

cret, creata adj., pl. f. ete (cp. cu lat. crispus, cret. D. rom. vine sirb. hrecav). Cu mici undulatiuni [!], zgircit ori zbircit: par cret, pele [!] creata. S. n., pl. uri. Incretitura: cretuturile parului, fruntii, hainei. Tort de bumbac. A-ti face gura in cret, a face nasu zbirciog, a te formaliza, a te indigna (Ion Adam, intr´o nuvela din ziaru Minerva, 26 April 1911, 4, 5).

ALERGATURA, alergaturi, s. f. Alergare. ◊ Expr. O alergatura de cal = masura aproximativa (nu prea mare) de distanta. ♦ Deplasare continua pentru indeplinirea unor treburi; du-te-vino. ◊ Expr. Cal de alergatura = cal sau, fig., om intrebuintat la toate corvezile. – Alerga + suf. -atura.

NUR, nuri, s. m. (Pop. si fam.) Calitate a unei femei de a atrage, de a placea (unei persoane de s*x opus) prin farmecul, dragalasenia, gratia ei; p. ext. aspect atragator al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur.

HACHITA ~e f. Dorinta sau atitudine neasteptata, trecatoare (si neobisnuita); taina; capriciu. Asta-i ~a ta. ◊ A avea ~e (a-l apuca (pe cineva) ~ele sau a-i veni ~ele) a) a deveni capricios; b) a avea o criza de isterie. /Orig. nec.

COLINA² s.f. (Chim.) Corp azotat care intra in compozitia materiei vii, avand rol protector al celulei hepatice si ai carui derivati (acetilcolina) au o mare importanta in functionarea sistemului nervos. [< fr. choline].

CAPERA, capere, s.f. Mugurii floriferi, inca verzi, ai caperului (Capparis spinosa), conservati in otet sau vin, sunt utilizati drept condiment sau garnitura la diferite preparate culinare. Fiind foarte scumpi, adesea sunt folositi drept surogat mugurii florali sau semintele inca verzi de caltunasi (Tropaeolum majus).

budai (-aie), s. n. – 1. Butoi, vas din doage. – 2. Sant, canal de scurgere din lemn. – Var. budii(e), budau, budiu, budae, buda(s)ca, budalau, budereu. Mag. bodony „butoi” (Cihac, II, 485; DAR). – Der. budalau, s. n. (linguroi de lemn cu care se bate untul); budihace (var. budiheci, budihala, buduhala, buduhaie, buduhoi, etc.), s. m. (sperietoare, monstru); buduroi, s. m. (butoias, burduf). Rom. budalau, a ajuns in mag. (dialectal) in forma bodolo (Tamas, Magyar Nyelvor, XXIX, 182). Cea mai mare parte a acestor der. au fost considerate creatii expresive (cf. Iordan, BF, VII, 277).

APANAJ s. n. 1. domeniu funciar sau venit acordat de suverani pentru intretinerea unor membri ai familiei domnitoare. 2. bun material sau spiritual care apartine exclusiv cuiva. (< fr. apanage)

ALERGATURA, alergaturi, s. f. Alergare. ◊ Expr. O alergatura de cal = masura aproximativa de distanta. ♦ Deplasare continua pentru indeplinirea unor treburi; du-te-vino. ◊ Expr. Cal de alergatura = cal sau, fig., om intrebuintat la toate corvezile. – Din alerga + suf. -(a)tura.

APROPO¹ adv. (Frantuzism) Fiindca a venit vorba (de asta); a! bine ca mi-am adus aminte! – Fr. a-propos.

atiNGERE, atingeri, s. f. Actiunea de a (se) atinge si rezultatul ei. ◊ Expr. A intra (sau a fi, a veni, a ajunge) in atingere cu... = a intra (sau a fi, a veni etc.) in contact cu..., in relatii cu...

EVA (in „Vechiul Testament”), nume dat primei femei in virtutea menirii ei de a fi „mama a tuturor celor vii”; sotia lui Adam, creata de Dumnezeu din coasta acestuia. Ispitita de sarpe (diavol), E., si, la indemnul ei, Adam incalca porunca divina, mancand din pomul cunoasterii binelui si a raului (pacatul originar), ambii fiind alungati din Rai. Cu Adam a avut trei fii (Cain, Abel si Seth) si mai multe fiice. ◊ Expr. Fiica a Evei = femeie; in sens peiorativ, femeie frivola.

afion n., pl. oane (turc. [d. ar.] afion si afiun, d. vgr. opion, care vine d. opos, suc; ngr. afioni; lat. opium). Opiu. Fig. A plesnit afionu, i-a trecut betia, a revenit la starea normala.

aplecatoare si plecatoare f., pl. ori (d. a se [a]pleca. D. rom. vine rut. plekotora, plecatoare, si ung. pleketor, vita stearpa). Alaptatoare, doica (Vechi). Oaie careia i-a murit mielu si care se lasa sa fie supta putin de alt miel ca sa fie mulsa pe urma (Sin. cu mulgare).

cadastru n., pl. e (fr. cadastre, d. pv. cadastre, care vine d. it. catast[r]o, din catastico, iar acesta d. mgr. katastihon. V. catastih). Planu proprietatilor teritoriale ale unui tinut (cu situatiunea, intinderea si valoarea lor) p. a stabili impozitu fonciar [!].

cartof (vest) m., cartoafa (Munt., est, Mold. sud)., pl. e, si cartofa (nord) f., pl. e (rus. kartofeli, d. germ. kartoffel, care vine d. it. tartufolo, trufa mica, tartufo, trufa, om ipocrit. V. trufa si tartuf). O leguma solanee care produce niste tubercule comestibile foarte intrebuintate in bucatarie (solanum tuberosum). – Cartofii is originari din Chili (America de Sud). Pe la 1532 au fost introdusi in Spania, apoi in restu Europei, iar in Romania pe la 1800. In alimentatiune n´au fost admisi de cit pe la sfirsitu seculului [!] 18, gratie sfortarilor agronomului Francez Parmentier, care a propagat cultura lor. Tuberculele lor contin multa fecula si alcool. Pin [!] cultura, exista astazi o multime de feluri de cartofi. Pe alocuri se numesc si barabule, bandraburce, bulughine, crumpene, picioci s. a.

1) carare f., pl. carari (lat. carraria, it. carraja, vfr. charriere, pv. carriera, sp. carrera, pg. carreira. V. carare). Drum de trecut cu picioru, fie pe munte, fie pe cimp ori intr´o gradina s. a.: imi place mai mult sa merg pe carare de cit pe drumu carelor. Dunga facuta cu peptenele in par, in peptanatura: a-ti face cararea. Fig. A merge pe doua carari, a fi beat. A scurta cuiva cararile, a-l face sa nu mai vie [!] pe undeva. V. poteca, colnic, pirtie.

butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.

F****I, f*******c, vb. IV. Tranz. A smulge parul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii pasarilor vii; fig. a bate zdravan, a parui. – F**c + suf. -ai.

MONERA, monere, s. f. (Biol.) Protozoar ipotetic, fara nucleu, care ar face trecerea de la materia nevie la cea vie. – Din fr. monere.

EIDETISM s. n. Anomalie intalnita in special la copii, care consta in reprezentarea foarte vie a obiectelor vazute anterior, ca si cum acestea ar fi prezente. [Pr.: e-i-] – Din fr. eidetisme.

COCOSAR, cocosari, s. m. Pasare din genul sturzilor, cu pene sure pe spate si castanii pe restul corpului, care vine la noi toamna (Turdus pilaris). – Din bg. kokosar.

KEYNESISM s.n. Doctrina economica burgheza moderna care limiteaza procesul reproductiei la sferele circulatiei si consumului si, sustinand ca venitul national si gradul de utilizare a fortei de munca ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotarator in cresterea venitului national revenind consumului, considera ca statul capitalist, prin politica sa fiscala, de credit etc. si prin combaterea inclinatiei spre consum, ar putea preveni crizele economice. [Pr. (eng.): chein-zism, (fr.): chei-ne-zism] (dupa fr. keynesianisme) [def. MDN]

SENSIBILIZARE, sensibilizari, s. f. Actiunea de a (se) sensibiliza si rezultatul ei. ♦ Scadere a pragului de reactivitate a unei structuri vii (celula, tesut, organ, organism) fata de un anumit agent. ♦ Stare de receptivitate crescuta, patologica a organismului fata de un agent (fizic, chimic sau biologic). ♦ Marire a sensibilitatii unui instrument de masura, a unui aparat, a emulsiilor fotografice etc. – V. sensibiliza.

APUCA vb. 1. v. lua. 2. v. inhata. 3. v. cuprinde. 4. v. agata. 5. v. prinde. 6. v. surprinde. 7. a se indrepta, a o lua, a merge, a se orienta, a pasi, a pleca, a porni, (rar) a se indruma, (pop.) a purcede, a se purta, (inv. si reg.) a nazui, (Transilv.) a aradui. (A ~t-o pe drumul acela.) 8. v. incepe. 9. a prinde, a trai, a vedea. (Simtea ca nu va mai ~ ziua de maine.) 10. a cuprinde, a-i veni. (L-a ~ ameteala.) 11. v. mosteni. 12. v. nimeri. 13. v. nazari.

CAND conj. 1. (temporal) ca. (Acum ~ ne-am odihnit, putem pleca.) 2. (temporal) daca. (~ vede ca ..., pleaca repede.) 3. (temporal) cum. (Frunza-n codru ~ invie.) 4. (temporal) (pop.) cum. (Din ceasul ~ te-am vazut ...) 5. (cauzal) cum, deoarece, fiindca, intrucat. (~ stiu ca vine, sunt emotionat.) 6. (conditional) daca, (pop.) de. (Ce pot sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc.)

EXECUTARE s.f. 1. Actiunea de a (se) executa si rezultatul ei; indeplinire. ♦ Pedepsire cu moartea, executie. 2. Executarea bugetului = realizarea veniturilor bugetare si utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevazute in buget. [Pron. eg-ze-. / < executa].

KEYNESISM s. n. doctrina economica burgheza moderna care limiteaza procesul reproductiei la sferele circulatiei si consumului si, sustinand ca venitul national si gradul de utilizare a fortei de munca ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotarator in cresterea venitului national revenind consumului, considera ca statul capitalist, prin politica sa fiscala, de credit etc. si prin combaterea inclinatiei spre consum, ar putea preveni crizele economice. (dupa fr. keynesianisme)

BASIN [bazẽ], Thomas (1412-1491), cronicar si om politic francez. Opera sa „Istoria domniilor lui Carol VII si Ludovic XI”, reflecta pozitia ostila a nobilimii fata de politica de centralizare, promovata de regele Ludovic XI.