trimiteRE, trimiteri, s. f. 1. Actiunea de a trimite si rezultatul ei; trimis¹. ◊ trimitere in judecata = intentare a unui proces. Casare (a unei hotarari judecatoresti) cu (sau fara) trimitere = casare cu (sau fara) inaintarea cauzei la alta instanta de judecata. 2. Scrisoare (la purtator) prin care un doctor, o sectie sau un spital recomanda un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei sectii sau altui spital (de obicei specializate). 3. Nota in josul paginii unui text sau la sfarsitul lui, care indica o carte, o revista etc. pentru confruntare sau consultare. [Var.: trimetere s. f.] – V. trimite.

STRAMUTARE, stramutari, s. f. Actiunea de a (se) stramuta si rezultatul ei. ♦ trimitere a unui proces de la o instanta la alta de acelasi grad sau de la un organ de urmarire penala la altul. – V. stramuta.

PARLAMENTAR adj., s. 1. adj. (POL.) legislativ, legiuitor. (Organ ~.) 2. s. (POL.) congresman. (In unele state, ~ ul se numeste congresman.) 3. s. (MIL., POL.) (inv.) solitor. (Au trimis un ~ in tabara adversa.) 4. adj. ceremonios, protocolar. (Stil, limbaj ~.)

trimite vb. 1. (inv. si pop.) a mana. (L-am trimis la cumparaturi.) 2. v. porni. 3. v. expedia. 4. a adresa, a expedia, a scrie, (reg.) a mana. (Cui i-ai trimis scrisoarea?) 5. v. inainta. (A trimite o cerere unei institutii.)

MAHDIU s.m. Nume dat de mai multe secte musulmane celor care sunt considerati ca trimisi ai lui Alah, meniti sa desavarseasca opera lui Mahomed. [Pron. -diu. / < fr., ar. mahdi].

BEILIC, beilicuri, s. n. (Inv.) 1. Conac in care se gazduiau beii sau demnitarii turci veniti ca trimisi ai Portii in tarile romanesti. 2. Cumparatura de oi (facuta cu de-a sila) pe seama sultanului, la preturi stabilite dinainte; dijma (in oi) platita stapanirii. 3. Munca gratuita in folosul beiului sau al stapanirii. – Tc. beylik.

BEILIC (< tc.) s. n. 1. Conac in care erau gazduiti beii sau demnitarii turci veniti ca trimisi ai Portii in Tarile Romane. 2. Cumparatura de oi (facuta cu de-a sila) pentru Poarta, la preturi dinainte stabilite; dijma (in oi) platita stapanirii.

BEILIC, beilicuri, s. n. 1. Casa in care erau gazduiti beii si alti trimisi oficiali ai Portii otomane in tarile romanesti. 2. Vanzare fortata de oi in tarile romanesti, facuta in favoarea sultanului la preturi fixate de turci; dijma (in oi). 3. Munca efectuata gratuit in folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din tc. beylik.

DECLINatORIU, -ORIE, declinatorii, adj. Care respinge competenta unei instante sau contesta o jurisdictie. ♦ (Substantivat, n.; in sintagma) Declinatoriu de competenta = hotarare prin care o instanta constata necompetenta ei si trimite cauza la o instanta competenta. – Din fr. declinatoire.

EXPEDIERE, expedieri, s. f. Actiunea de a expedia si rezultatul ei; expeditie, trimitere. [Pr.: -di-e-] – V. expedia.

DECLINatORIU, -IE adj. (Jur.) Care nu recunoaste competenta unei instante sau contesta o jurisdictie. ◊ (s.n.) Declinatoriu de competenta = hotarare prin care o instanta constata incompetenta ei si trimite cauza la o instanta competenta. [Pron. -riu. / cf. fr. declinatoire].

EXPEDIERE s.f. Actiunea de a expedia si rezultatul ei; expeditie, trimitere. [Pron. -di-e-. / < expedia].

XANTOS (in mitologia greaca), unul din caii nemuritori ai lui Ahile. trimis de Iunona spre a-l vesti pe acesta ca i se apropie sfarsitul.

PORNI vb. I. 1. a pleca, (inv.) a (se) clati, a purcede. (Au ~ la drum.) 2. a trimite. (I-a ~ cu greu la drum.) 3. v. pleca. 4. v. apuca. 5. v. demara. II. 1. v. incepe. 2. v. starni. 3. a se apuca, a incepe, a se pune. (Se ~ sa manance.) 4. a incepe, (prin Transilv.) a aradui. (Au ~ sa se certe.) 5. a incepe, (inv. si pop.) a rupe. (Se ~ a canta.) 6. a incepe, a prinde. (Se ~ sa tipe, sa fuga.) 7. v. dezlantui.

EXEQUATUR s.n. invar. Autorizatie data de un sef de stat unui consul strain de a-si exercita functiile in tara in care este trimis. [Pron. ex-sec-va-. / < fr. exequatur, cf. lat. exsequatur – sa execute].

Agenor 1. Fiul lui Poseidon si al nimfei Libya. S-a casatorit cu Telephassa, cu care a avut patru copii: Cadmus, Cilix, Phoenix si Europa. Cind aceasta din urma a fost rapita de catre Zeus, Agenor si-a trimis fiii in cautarea ei (v. si Cadmus). 2. Erou troian, fiul lui Antenor.

COOPERatiVIZARE (‹ cooperativa) s. f. Proces de unire a micilor producatori in cooperative. ◊ Cooperativizarea agriculturii = unire a taranimii in cooperative agricole de productie. In Romania, intre 1949 si 1962, a avut loc o c.a. fortata; in aceasta perioada zeci de mii de tarani au fost arestati, inchisi sau trimisi la munca fortata, inregistrindu-se numeroase victime.

EXPEDIA vb. 1. a trimite, (reg.) a mana, (inv.) a porni, (grecism inv.) a proftaxi. (A ~ coletele.) 2. a adresa, a scrie, a trimite, (reg.) a mana. (Cui i-ai ~ scrisoarea?) 3. v. inainta.

beilic (beilicuri), s. n. – 1. Palat rezervat oaspetilor domnitorului, si mai ales trimisilor Sultanului. – 2. Monopol al cumpararii de oi pentru consumul palatului domnesc, a carui valoare se stabilea, in general abuziv, de catre cumparator. – 3. Lucru de mintuiala. Tc. beylik (Seineanu, II, 14), de unde provine si ngr. μπεηλίϰι. Cuvint inv., ca si der. sau beilicciu, s. m. (slujbas insarcinat cu cumpararea unui beilic 2), din tc. beylikci (sec. XVII).

de conj. – 1. Si (functie copulativa): abia au scapat putinei de au fugit (Neculce). – 2. Pentru (functie consecutiva): fu trimis de linisti tulburarile (Balcescu); se uscase de se facuse cirlig (Ispirescu). – 3. Daca (functie conditionala): de nu era barbatu-meu, puteai sa mori (Alecsandri). Este neindoios cuvint identic cu prep. de. Functia copulativa coincide cu uzul lui de relativ (15 si 16); iar functia consecutiva coicide cu uzul lui de 7 anterior. Totusi, se considera adesea ca este vorba de un cuvint diferit; dupa Cihac, II, 92, ar deriva de la conj. sl. de, rus. de „pentru ca”, slov. de „pentru ca”; iar Tiktin se gindeste la alb. the „si”.

1) banda f., pl. bande, bende si benzi (fr. bande, vfr. bende, d. vgerm. binda, ngerm. band, legatura, c****a, bund, alianta. V. banta, bunt, panglica). Dunga lata ca ornament pe haine (cum e la mineca): banda de catifea. Legatura, fasie de hirtie cu care se se inconjoara o carte ori un ziar care sa fie trimes pin posta: a trimete supt banda. – Si banta, pl. bente si benti.

A SE REFERI ma refer intranz. 1) (despre persoane) A face trimitere. 2) A se alatura printr-un raport; a avea atributie; a se raporta. /<germ. referieren, fr. referer

Archemorus (sau Opheltes), fiul lui Lycurgus, regele Nemeei. Cind cei sapte eroi porniti impotriva cetatii Thebae au trecut Nemea, ei au silit-o pe Hypsipyle, doica lui Archemorus, sa le arate drumul. Punind un moment copilul jos linga o fintina, pe iarba, ca sa-i poata indruma, Hypsipyle l-a gasit la intoarcere mort, muscat de un sarpe. Grecii au vazut in moartea copilului un semn funest trimis de zei. Cu toate acestea, dupa ce l-au plins pe Archemorus si au instituit in amintirea lui Jocurile Nemeiene, ei si-au continuat expeditia.

Argus 1. Monstru fabulos, nascut din Agenor (sau Arestor). avea o suta de ochi, din care, atunci cind dormea, se inchideau doar o parte, ceilalti raminind deschisi. A fost pus de Hera s-o pazeasca pe Io (v. si Io), care fusese metamorfozata in vaca. Ca sa-si scape iubita, Zeus l-a trimis pe Hermes sa-l ucida pe temutul ei paznic. Dupa o legenda, Argus ar fi fost omorit de o piatra aruncata de la distanta de Hermes; dupa alta, i s-ar fi taiat capul, dupa ce zeul l-a adormit mai inainte cintindu-i cu fluierul lui Pan. Dupa moarte, se spunea ca Hera a semanat cei o suta de ochi ai lui Argus pe coada paunului, pasare care ii era dedicata. 2. Fiul lui Phrixus. A construit, cu ajutorul athenei, corabia Argo (v. si Argo).

Danae, fiica lui Acrisius, regele din Argos, si a Eurydicei. Temindu-se de implinirea unui oracol care-i prezisese ca va muri de mina fiului lui Danae, Acrisius isi inchide fata intr-un turn inalt. Nici un muritor nu poate ajunge pina acolo. Transformat in ploaie de aur, Zeus reuseste insa sa se strecoare pina-n iatacul fetei. Din dragostea lui cu Danae se naste Perseus. Ca s-o piarda pe ea si pe fiul ei, Acrisius ii inchide intr-un cufar si-i abandoneaza pe apa, prada valurilor. Danae, ocrotita de Zeus, reuseste insa sa scape cu viata si sa ajunga in insula Seriphus. Acolo e primita la curtea regelui Polydectes, care se indragosteste de ea. Dupa trecerea anilor regele vede insa in fiu o piedica in cucerirea inimii mamei. De aceea el il trimite pe Perseus departe, cu gindul ascuns ca-si va gasi moartea in lupta cu Meduza. Perseus se inapoiaza insa victorios (v. si Perseus). Impreuna cu mama sa el se intoarce in Argos unde, fara voia lui – ca o implinire a oracolului – isi ucide bunicul (v. si Acrisius).

CRAINIC s. 1. mesager, sol, trimis, vestitor, (reg.) crancau, (inv.) poslanet, poslanic, pristav, strigator, telal. (Au anuntat vestea printr-un ~.) 2. spicher. (~ la televiziune.)

VEDERE s. 1. v. vizibilitate. 2. ochi, vaz, (inv. si reg.) vazut, (inv.) vaza, vedeala, vedenie. (Are o ~ agera.) 3. aspect, chip, faptura, infatisare. (Frumos la ~.) 4. v. perspectiva. 5. cadru, peisaj, v. priveliste. 6. ilustrata. (I-a trimis o ~ de la mare.) 7. v. conceptie. 8. intentie, proiect. (Ce ai in ~?)

BEILIC ~uri n. inv. 1) Conac in care erau gazduiti inaltii demnitari, trimisi de Poarta Otomana in Principatele Dunarene. 2) Vanzare fortata de oi facuta in Principatele Dunarene la porunca sultanului turc, pe pret de nimic. [Sil. bei-lic] /<turc. beylik

apostol (-li), s. m. – 1. Nume dat fiecaruia dintre cei 12 discipoli ai lui Cristos. – 2. Carte de cult ortodox cuprinzind faptele atribuite apostolilor. Gr. ἀπόστολος „trimis”, in parte prin intermediul sl. apostolu (Murnu 6). – Der. apostolat, s. n., din fr.; apostolesc, adj. (apostolic); apostolic, adj. (care apartine apostolilor); apostol(ic)este, adv. (in chip apostolic; ca saracii; mergind pe jos); apostolie, s. f. (apostolat).

OLAC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Inv.) 1. S. m. Curier special (calare) care ducea vesti sau corespondenta in tara si peste hotare; sol, stafeta, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier postal calare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru calatori si pentru corespondenta, folosit inainte de introducerea cailor ferate; posta. ♦ Caruta de posta; postalion, diligenta. ◊ Cal de olac = a) cal de postalion; b) fig. om sau cal pus sa munceasca peste masura; c) cal datorat de sateni trimisilor domnesti in tara (ca prestatie temporara, in sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care apartine postei sau postalionului, folosit pentru transportul calatorilor si al corespondentei; b) loc. adj. si adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

ISLAM (‹ fr.; din araba „supunere fata de Dumnezeu”) s. n. 1. Religie monoteista fondata in V Arabiei, la inceputul sec. 7 (anul 622 fiind considerat inceputul erei musulmane). I. se bazeaza pe Coran, ale carui capitole (sure) au fost revelate Profetului Mahomed, prin mijlocirea arhanghelului. Coranul si traditia alcatuita din spusele si faptele Profetului (hadit) prescriu credinciosilor cinci obligatii rituale fundamentale (asa-zisii „stalpi ai islamului”): „marturia de credinta” („Nu exista al Dumnezeu decat Allah, Mahomed este trimisul lui Dumnezeu”); rugaciunea (facuta de cinci ori pe zi); dania; postul (cel mai de seama este al Ramadanului); si pelerinajul la Mecca (cel putin o data in viata). Cele doua curente principale ale i. sunt: sunnismul si siismul. Cei peste 1 miliard de musulmani, inregistrati in toata lumea la mijlocul anilor ’90, se impart in sunniti (85%), siiti, kharigiti si alte secte minoritare. Sin. islamism, mahomedanism. 2. Totalitatea popoarelor care practica religia islamica.

VIZITA, vizite, s. f. 1. Faptul de a merge la cineva in scopul unei intrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie. ◊ Carte de vizita = bucata mica de carton, dreptunghiulara, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea si titlurile sale, adresa etc., si pe care titularul o inmaneaza sau o trimite unor cunoscuti, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi in vizita cu cineva = a avea relatii de prietenie cu cineva, a-si face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplaseaza la domiciliul unui bolnav sau care primeste un pacient pentru consultatie. ♦ Deplasare zilnica facuta in saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de catre medici, insotiti de personalul auxiliar. ◊ Vizita medicala = control medical (periodic) facut salariatilor, elevilor etc. 3. Deplasare la fata locului intr-o localitate, intr-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaste, de a le controla etc. – Din fr. visite.

DECLINARE s.f. 1. Trecerea unui nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. ♦ Clasa sau grupa de substantive sau de adjective care au aceleasi forme de flexiune. 2. Hotarare prin care o instanta isi constata incompetenta si trimite cazul unei instante competente. [< declina].

Galanthis, fiica lui Proetus si una dintre insotitoarele Alcmenei. A reusit sa dejoace printr-un siretlic planurile Ilithyiei, trimisa de Hera ca sa intirzie sosirea pe lume a lui Heracles si, datorita ei, Alcmene a putut sa nasca.

DECLINARE, declinari, s. f. Actiunea de a declina si rezultatul ei. 1. Totalitatea modificarilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular si la plural. ♦ Clasa sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleasi mijloace in realizarea flexiunii. 2. (In sintagma) Declinare de competenta = trimitere a unei pricini spre solutionare la organul de jurisdictie competent de catre organul sesizat cu solutionarea ei, care constata incompetenta sa. – V. declina.

naiba s. m. art. – D****l. Probabil din tc. (arab.) naibe „nenorocire” (Loebel 68; Seineanu, Semasiol., 61), prin intermediul tig. naibah „ghinion” (Graur 175); e mai curind o imprecatie generica decit un nume propriu al demonului. Der. propusa de la n’aiba (parte de noi) nu pare normala (duca-se pe pustiu sau uciga-l toaca sint alte denumiri ale demonului; dar duca-se sau uciga-l, separat, nu au sens). Din arab. la’ib, cf. sp. naipe (Lokotsch 1389) este putin probabil. – Der. naibui, vb. (a trimite la d****l).

HERAKLES (HERCULE), in mitologia greaca, cel mai de seama erou, inzestrat cu o forta fizica neobisnuita. Fiu al lui Zeus si al muritoarei Alcmene. La porunca regelui Euristeu al Argosului, si pentru a ispasi pacatul de a-si fi omorat sotia si copiii, H. indeplineste cele 12 munci (incercari) din care iese victorios. De pe rugul pe care si-l ridicase, pentru a scapa de chinurile pricinuite de camasa otravitoare cu filtrul magic trimisa de sotia sa Deianeira, H. a fost inaltat de zei in Olimp, dobandind nemurirea. Aici se va casatori cu Hebe. Muncile lui H.: uciderea prin sugrumare a Leului din Nemeea; uciderea Hidrei din Lerna; prinderea si aducerea, de viu, pe umeri, a mistretului de pe muntele Erymanthos; prinderea caprioarei cu copite de arama si coarne de aur; curatarea grajdurilor regelui Augias; omorarea pasarilor daunatoare de pe lacul Stymphalos; prinderea taurului din Creta; imblanzirea iepelor antropofage ale regelui Diomede; rapirea cingatorii reginei Amazoanelor; aducerea cirezilor de boi ale lui Geryoneus si omorarea acestuia; furtul merelor de aur din gradina Hesperidelor; aducerea din Infern a cainelui cu trei capete Cerber, si inapoierea acestuia lui Hades.

Andromeda (sau Andromede, fiica lui Cepheus, regele Aethiopiei. Fiindca mama ei, pe nume Cassiopea, isi atrasese minia zeilor pretinzind ca e mai frumoasa decit nereidele, Poseidon a trimis un monstru marin ca sa pustiasca tara. Oracolul a prezis ca pacatul Cassiopeei poate fi ispasit numai de catre Andromeda. Silit de etiopieni, Cepheus si-a sacrificat fiica: el a inlantuit-o de o stinca, lasind-o acolo prada monstrului. Andromeda e salvata insa de Perseus, la intoarcerea acestuia dupa izbinda repurtata asupra Meduzei. Cucerit de frumusetea fetei, Perseus impietreste monstrul aratindu-i chipul Meduzei, dupa care o ia cu el pe Andromeda si o duce in Argos (v. si Perseus).

Androgeos (sau Androgeus), fiul lui Minos si al Pasiphaei. Era un atlet celebru, despre care se spunea ca si-ar fi invins toti concurentii cu ocazia jocurilor date de Aegeus la athenae. Din invidie, Aegeus l-a trimis sa lupte impotriva taurului de la Marathon, imprejurare in care Androgeos si-a gasit moartea. Pentru a-l razbuna, Minos a pornit razboi impotriva atenienilor. In cele din urma, prin pacea incheiata, s-a stabilit ca Aegeus sa-i dea anual lui Minos drept tribut cite sapte tineri si sapte tinere, care aveau sa serveasca drept hrana celebrului Minotaur, fiul monstruos al Pasiphaei.

Eurylochus, unul dintre insotitorii lui Odysseus. trimis de catre erou in recunoastere, Eurylochus a fost cel care l-a vestit pe Odysseus ca tovarasii lui au fost transformati de Circe intr-o turma de porci. Eurylochus a cazut victima miniei lui Apollo, fiindca s-a infruptat, impreuna cu ceilalti greci, din turmele zeului.

A PROIECTA ~ez tranz. 1) (actiuni) A intentiona sa realizeze. Mi-am ~at pe azi sa vizionez un film. 2) (activitati, actiuni) A prevedea din timp, elaborand un proiect. 3) (raze, particule elementare, imagini) A trimite pe o suprafata. 4) (corpuri solide) A arunca cu forta intr-o anumita directie. 5) (lichide sau materiale pulverulente) A imprastia sub presiune. 6) A face sa se proiecteze. /Din proiect

ARUNCAT, -A, aruncati, -te, adj. 1. Care a fost trimis la o distanta oarecare, prinrt-o miscare violenta. ♦ (Haltere; despre stil) Care consta in ridicarea halterei pana la piept, apoi in inaltarea ei prin intinderea bratelor in sus. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la aruncat in finala. 2. Care a fost indepartat, lepadat ca nefolositor. – V. arunca.

JUDECATA ~ati f. 1) Facultate a omului de a gandi logic si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect, minte; ratiune. ◊ Cu ~ a) cu bun-simt; cu chibzuiala; b) temeinic. 2) Forma fundamentala a gandirii, exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3) Gand exteriorizat in care se afirma sau se neaga ceva; rationament. 4) Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, parere, considerent; cuvant. 5) jur. Intrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. ◊ A da (sau a chema, a trimite) in ~ (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii (pe cineva), ~ata de apoi judecata divina care se crede ca va avea loc la sfarsitul lumii. /<lat. judicata

pocinzel (-ei), s. m. – Insotitor al mirelui la nuntile taranesti, trebuie sa poarte darurile si sa ajute la mutarea miresei. – Var. pocinzeu, pochinzer. Mgr. ἀποϰρισιάριος „trimis”, cf. v. rus. poklisari „trimis”. Nu se foloseste in Mold.

Dolon, razboinic troian, trimis de catre Hector sa-i spioneze pe greci. A fost prins insa de Diomedes si Odysseus si silit sa-i tradeze pe ai sai.

EXEQUATUR [EX-SEC-VA-] s. n. inv. 1. autorizatie data de un sef de stat unui consul strain de a-si exercita functiile in tara in care este trimis. 2. aprobare a unui stat de a se executa pe teritoriul sau o hotarare judecatoreasca pronuntata de un tribunal strain. (< fr. exequatur, lat. exsequatur, sa execute)

Deianira, fiica regelui Oeneus si sora lui Meleager. Intors din Infern, unde umbra lui Meleager il rugase s-o ia in casatorie pe Deianira, ramasa pe pamint fara nici un sprijin, Heracles ii cere acesteia la intoarcere mina. Dupa ce il invinge in lupta pe zeul apei, Achelous (v. si Achelous), se casatoreste cu ea si au un fiu, pe Hyllus. O data, pe drum, in timp ce paraseau Calydonul, ei se intilnesc cu centaurul Nessus, indragostit si el de Deianira (v. si Nessus). Centaurul incearca s-o violeze, fapt pentru care intre cei doi se incinge o lupta. Ranit mortal de Heracles, Nessus ii daruieste inainte de a muri Deianirei un filtru miraculos cu care – dupa spusele lui – sa-l poata face pe sotul ei s-o iubeasca vesnic. Curind dupa aceea, aflind de o infidelitate a lui Heracles, care se indragostise de Iole, Deianira, ramasa acasa, ii trimite o camasa imbibata in filtrul miraculos. Cum o imbraca, eroul e cuprins de flacari mistuitoare si moare in chinuri cumplite (v. si Heracles). Auzind de sfirsitul tragic al sotului ei si dindu-si seama de inselatoria si totodata de razbunarea centaurului, Deianira se sinucide la rindu-i.

Eriphyle, fiica lui Talaus, regele Argosului, si sora lui Adrastus. S-a casatorit cu Amphiaraus care, datorita ei, si-a gasit moartea in expeditia impotriva cetatii Thebae (v. Amphiaraus). Dorind sa obtina intii colierul, apoi vesmintul Harmoniei (v. Harmonia), Eriphyle si-a trimis si fiul, pe Alcmaeon, sa lupte in rindul epigonilor impotriva tebanilor. La intoarcere insa Alcmaeon isi ucide mama (v. si Alcmaeon), razbunind in felul acesta moartea tatalui sau.

CERCETAS, -A, cercetasi, -e, s. m. si f. 1. Persoana trimisa sa cerceteze, sa ia informatii despre ceva; militar care executa o cercetare. 2. S. m. si f. Persoana care facea parte din organizatia cercetasiei. – Cerceta + suf. -as.

TAICA m. invar. pop. 1) (si cuvant de adresare a copilului catre tatal sau) Barbat considerat in raport cu copiii sai; tata. ◊ A scapa de d****l si a da peste ~-sau a iesi dintr-o incurcatura si a da peste alta (si mai mare). A trimite de la d***u la ~-sau a amagi, a insela pe cineva; a duce de nas pe cineva. 2) (cuvant de adresare a celor tineri catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva; tata. [G.-D. taichii; Sil. tai-] /Din tata

JUDECATA, judecati, s. f. 1. Facultatea (1) de a gandi logic; ratiune, inteligenta, gandire. ◊ Loc. adj. si adv. Cu judecata = cu bun-simt, cu tact; serios, temeinic. ♦ Parere, idee, socoteala. 2. Forma logica fundamentala exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3. Actiunea de a judeca (4); dezbatere judiciara; proces, judet (I, 3); solutie data intr-un litigiu. ◊ Loc. vb. A face judecata = a judeca. ◊ Expr. A da (sau a trage, a chema, a trimite etc. in ori la) judecata = a intenta cuiva un proces, a chema in fata justitiei. (In unele religii) Judecata de apoi = judecata divina la care Dumnezeu va chema pe toti oamenii, la sfarsitul lumii, pentru a le hotari soarta (fericirea sau osanda vesnica). – Lat. judicata (pl. lui judicatum).

DECLINARE s. f. 1. actiunea de a declina. 2. totalitatea modificarilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominala. ◊ clasa sau grupa de substantive care au aceleasi forme de flexiune ori care folosesc aceleasi mijloace de realizare a flexiunii. 3. (jur.) ~ de compententa = hotarare prin care care o instanta isi constata incompetenta si trimite cazul unei instante competente. (< declina)

CERCETAS, -A, cercetasi, -e, s. m. si f. 1. S. m. Persoana trimisa sa cerceteze, sa ia informatii despre ceva; militar care executa o cercetare. 2. S. m. si f. Persoana care facea parte din organizatia cercetasiei. – Din cerceta + suf. -as.

SOFRONIE DE LA CIOARA (sec. 18, n. Cioara, azi Salistea, jud. Alba), militant pentru ortodoxie in Transivania. Preot in satul natal. Ramas vaduv, s-a calugarit, probabil la manastirea Cozia (Tara Romaneasca), dupa care s-a reintors la Cioara, unde a intemeiat un schit in hotarul satului, in care invatau copiii din satele invecinate. Intre anii 1759 si 1761 il aflam in fruntea unei miscari populare de aparare a credintei ortodoxe, care s-a extins in tot Ardealul, pana in Maramures. La 14-18 febr. 1761 a convocat un mare „sinod” de preoti si mireni la Alba Iulia, in cadrul caruia s-au formulat mai multe revendicari cu caracter religios, social si national, inaintand un memoriu in acest sens Curtii imperiale din Viena. Dupa o intalnire cu generalul Nikolaus Adolf de Buccow, trimisul imparatesei Maria Tereza si comandant al fortelor militare din Transilvania, s-a refugiat in Tara Romaneasca, unde a ajuns egumen la schitul Robaia (dependent de manastirea Arges). In 1955 Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat (praznuit la 21 oct.).

EXECUTARE, executari, s. f. Actiunea de a (se) executa si rezultatul ei; indeplinire, executie. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget si folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate in buget. ♦ Indeplinire a unei obligatii (lege, contract, hotarare etc.) a unui organ de jurisdictie. ◊ Executarea pedepsei = aducere la indeplinire a hotararii prin care cel trimis in judecata penala a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa.

CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesa de prelucrat intr-o masina-unealta astfel incat axa ei de rotatie in masina sa coincida cu axa pe care trebuie sa o aiba piesa prelucrata. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate in jurul unui nucleu. 3. Intranz. (La fotbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre centru (in apropierea portii adversarului). – Fr. centrer.

CARTE carti f. 1) Scriere tiparita, legata sau brosata in volum. ◊ ~ de capatai lucrare preferata de cineva, absolut indispensabila intr-un domeniu de activitate. 2) fig. Bagaj de cunostinte pe care le poseda cineva; invatatura; studii. ◊ A face ~ a insusi cunostinte. A sti ~ a fi om invatat. A vorbi ca din ~ a vorbi ca un om invatat. A lega ~ea de gard a renunta la invatatura. 3) Document oficial, cu date personale care confirma drepturile unei persoane; carnet. ~ de munca. 4) Bucata de carton de dimensiuni mici, care contine diferite insemnari si serveste la anumite scopuri. ~ de vizita. ~ postala. ~ de joc. 5) inv. Comunicare in scris trimisa cuiva; scrisoare; ravas. A trimite ~. 6) inv. Caiet unde se fac diferite insemnari cu caracter administrativ; registru. ~ de imobil. [G.-D. cartii] /<lat. charta

PROIECTA vb. I. tr. 1. a planui, a intentiona, a avea de gand. 2. a intocmi un proiect (3). 3. a face o proiectie (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafata potrivit anumitor reguli. ◊ a reproduce pe ecran imaginile inregistrate pe un film (cinematografic). 4. a arunca cu forta un corp; a imprastia cu presiune un lichid, un material pulverulent. ◊ a trimite un fascicul de raze de lumina. II. tr., refl. a (se) reflecta, a (se) profila, a (se) contura. (dupa fr. projeter)

REGULUS, Marcus attilius (?-250 i. Hr.), general si om politic roman. Comandant al corpului expeditionar roman care a debarcat in timpul Primului Razboi Punic in N Africii (256 i. Hr.). A infrant flota cartagineza la Ecnomos, in largul coastelor Siciliei, in una din marile batalii navale ale Antic. Infrant de cartaginezi si facut prizonier (255 i. Hr.), a fost trimis la Roma pentru a media pacea (c. 250 i. Hr.), dar cunoscand fortele slabite ale cartaginezilor, a pledat pentru continuarea razboiului. Reintorcandu-se in captivitate, conform angajamentului, a fost ucis de cartaginezi.

TRANSMITE, transmit, vb. III. Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A aduce la cunostinta cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. ♦ A comunica ceva cu ajutorul unui post emitator de radio, de televiziune, de telegraf; a emite. 2. A face sa ajunga la altul, a trece din om in om. 3. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. de la o persoana la alta. 4. A realiza o deplasare de energie, de radiatii, de unde etc. ♦ Refl. (Despre energie, radiatii, unde etc.) a trece dintr-un loc in altul; a se propaga. 5. A comunica o miscare de la o masina la alta sau de la un organ al unei masini la altul. [Perf. s. transmisei, part. transmis] – Din fr. transmettre, lat. transmittere.

COLONIE¹, colonii, s. f. 1. (In antichitate) Cetate sau oras intemeiat, in scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii straine. ♦ Oras intemeiat de romani in tinuturile cucerite, avand rol economic, administrativ si militar. 2. Teritoriu ocupat si administrat de o natiune straina si care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeasi origine) asezat intr-o tara sau intr-o regiune a unei tari si care provine din imigrare sau din stramutare. 4. Grup de copii trimisi la odihna in statiuni climaterice sau balneare; loc unde este gazduit acest grup de copii. 5. Grup de animale din aceeasi specie, care duce viata in comun. Colonie de corali. ◊ Colonie microbiana = grup de bacterii aflat in cultura pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un numar redus de germeni care s-au inmultit pe loc. – Din fr. colonie, lat. colonia.

SAGETATOR, -OARE, sagetatori, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care sageteaza, care trimite sageti. ♦ (Substantivat, in superstitii) Fiinta imaginara, duh necurat care provoaca boala numita sagetatura. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Patrunzator, scrutator, taios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecati, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturator. 2. Fig. (Despre miscari) Iute, repede (si in linie dreapta). II. S. m. 1. Arcas. 2. (Art.) Numele popular al unei constelatii; al noualea semn al zodiacului, reprezentand un om sau un centaur tragand cu arcul. – Sageta + suf. -ator.

PROIECTA vb. I. tr. 1. A planui, a avea de gand. 2. (Tehn.) A intocmi un proiect pentru o constructie etc. 3. (Mat.) A reprezenta un corp pe o suprafata potrivit anumitor reguli. ♦ refl. A se desena, a se profila, a se contura. ♦ A reproduce pe ecran imaginile inregistrate pe un film (cinematografic). 4. A arunca cu forta un corp; a imprastia cu presiune un lichid sau un material pulverulent. ♦ A trimite un fascicul de raze de lumina. [Pron. pro-iec-. / cf. fr. projeter, it. proiettare, lat. proicere – a arunca].

RECENSAMANT (dupa fr. recensement) s. n. Forma speciala de inregistrare statistica de mare amploare, de obicei periodica si exhaustiva, in care culegerea datelor despre fenomenele supuse observarii se face direct de catre observatorii speciali trimisi la fata locului. ◊ Recensamantul populatiei = r. al carui scop il constituie stabilirea pe intreg teritoriul unei tari, la un moment dat, dupa un program unitar, dupa principalele sale caracteristici demografice, economice, religioase si social-culturale; s*x, varsta, stare civila, nationalitate, nivel de instruire, ocupatie, ramura de activitate etc. Adesea se realizeaza concomitent si un r. al locuintelor. In epoca moderna primele r. au avut loc in S.U.A. (1790), Franta si Marea Britanie (1801). In Principatele Unite prima incercare de r. dateaza din 1859, din initiativa domnitorului I. Al. Cuza. R. in Romania au avut loc in anii: 1899, 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011.