abstractionism s. n. arta abstracta. (< fr. abstractionnisme)

ABSTRACTIONISM s. n. Curent in artele plastice europene, a carui trasatura o constituie incercarea de a elimina din reprezentarea operei de arta orice referire la realitatile exterioare, ideile si sentimentele fiind relatate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice; arta abstracta. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. abstractionnisme.

NONFIGURATIV, -A, nonfigurativi, -e, adj. (In sintagma) Arta nonfigurativa = arta abstracta. – Non + figurativ.

ABSTRACTIONISM s. arta abstracta, arta nonfigurativa.

ARTA s. 1. v. maiestrie. 2. arta abstracta v. abstractionism; arta aplicata v. arta decorativa; arta decorativa = ornamentica, arta aplicata; arta nonfigurativa = abstractionism. 3. arta regizorala v. regie; arta scenica v. scenografie; arte frumoase = belearte. 4. arta culinara v. gastronomie.

ORFISM s.n. 1. Doctrina de mistere orfice care preconiza dualismul suflet-corp, considerand corpul ca „temnita” a sufletului, precum si credinta in metempsihoza. 2. (Arte) Tendinta in pictura, care, prin folosirea culorilor dure urmarind efecte poetice si muzicale, crea impresia de miscare si luminozitate, anuntand astfel arta abstracta. [< fr. orphisme].

ABSTRACT, -A adj. (op. concret) Care este rezultatul unei abstractii; care este imperceptibil prin simturi. ◊ (Mat.) Numar abstract = numar caruia nu i se alatura obiectul numarat; (gram.) substantiv abstract = substantiv care denumeste o notiune abstracta; arta abstracta v. abstractionism (2) [in DN]. // s.n. Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb, denumind actiunea acestuia. ◊ In abstract = pe baza de deductii logice; rupt de realitate. ♦ Conceput sub un aspect general, teoretic; (despre un proces de gandire) greu de inteles, bazat numai pe abstractii. // s.n. 1. Categorie filozofica desemnand cunoasterea proprietatilor esentiale si generale ale obiectelor si fenomenelor. 2. Expunere sumara a continutului esential al unei lucrari. [< lat. abstractus, cf. fr. abstrait].

ORFISM s. n. 1. curent religios din Grecia antica care preconiza dualismul suflet-corp si credinta in metempsihoza. 2. miscare artistica, partial influentata de f********l italian, care, prin folosirea culorilor pure, crea impresia de miscare si luminozitate, anuntand astfel arta abstracta. (< fr. orphisme)

BAUMEISTER [baumaistər], Willi (1889-1955), pictor si grafician german. Orientat catre arta abstracta, realizeaza compozitii murale din diverse materiale dispuse in relief. In lucrarile sale apar caligrame, semne si reprezentari din diferite culturi (ciclurile „Pereti peruani”, „Tablouri africane”, „Ziduri ciclopice”). Ilustratii la „Ghilgames”, „Furtuna” de Shakespeare etc.

HAMILTON [hæmiltən], Richard (1922-2011), pictor britanic. Unul dintre precursorii curentului pop-art in Marea Britanie. Influentat de M. Duchamp, evolueaza spre o arta abstracta ce promoveaza in special tehnica colajului („Omul care umbla”, „Londra dansand”, „Trafalfar Square”).

CONCEPTUAL, -A adj. referitor la concept (1) sau la conceptie; abstract. ◊ arta ~a = tendinta in arta contemporana care face sa primeze ideea, conceptia operei asupra formei sale concrete, ultime. (<fr. conceptuel, lat. conceptualis)

ARP, Hans (Jean) (1887-1966), sculptor, pictor si poet francez. Unul dintre initiatorii miscarii dada si al artei abstracte („Pastorul si norii”) . A participat la decorarea Palatului UNESCO de la Paris.

ABSTRACTIONISM s. n. 1. Tendinta care acorda abstractiunilor aceeasi valoare cu aceea a realitatilor concrete. 2. arta abstracta. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. abstractionnisme.

INFORMAL, -A, informali, -e, adj. 1. (In sociologie; despre relatii sociale) Care se desfasoara in absenta determinarilor si cadrelor institutionale, oficiale, formale; neoficial, neprotocolar, familiar. 2. (Despre pictura abstractionista) Caracterizat prin lipsa oricarei organizari a materiei picturale; abstract. ♦ (Despre pictori) Care practica arta informala sau abstracta. – Din engl. informal, fr. informel.

FORMALISM s. n. 1. conceptie idealista care rupe forma de continut, reducand procesul concret al dezvoltarii istorice la forme exterioare si scheme abstracte. 2. orientare estetica in arta care supraapreciaza importanta formei, in dauna continutului. 3. respectarea birocratica, ingusta si superficiala a formalitatii. ◊ atitudine conformista, exagerata, protocolara. 4. utilizare a modelelor formale in diferite stiinte. ◊ orientare metodologica in filozofia matematica contemporana care sustine ca matematica isi gaseste deplina ei justificare in constructia formala. ♦ ~ etic = respectare pur formala a preceptelor si normelor morale. (< fr. formalisme)

NONFIGURATIV, -A adj. (Despre unele arte) Care nu este figurativ; abstract. [< fr. non-figuratif].

NONFIGURATIV, -A adj. (despre unele arte) care nu reprezinta realul; abstract. (< fr. non-figuratif)

ABSTRACTIONISM s.n. 1. Folosirea excesiva a abstractiilor. 2. Curent in artele plastice care se foloseste de pete colorate sau de constructii geometrice complicate pentru redarea imaginilor sau a figurilor concrete. ♦ Directie generala in arta contemporana, caracterizata prin intelectualizarea, reductia abstracta si incifrarea imaginii. 3. (Fil.) Tendinta de a da abstractiilor o valoare egala aceleia a realitatilor concrete. [ Pron. -ti-o-. / < fr. abstractionnisme].

OP-ART s. n. Tendinta in arta contemporana care incearca imbogatirea expresivitatii imaginii abstracte prin obtinerea unor efecte optice, in functie de miscarile privitorului. – Din engl. op[tical] art.

OP-ART loc. s. tendinta in arta plastica contemporana care urmareste imbogatirea expresivitatii imaginii abstracte prin obtinerea unor efecte optice ale obiectelor in functie de miscarea privitorului fata de ele, ca si prin folosirea de linii, forme geometrice. (< fr., engl. op-art)

APOSTU, George (1934-1986, n. Stanisesti, jud. Bacau), sculptor roman. Lucrari in piatra si lemn, in a caror conceptie se deslusesc ecouri ale artei populare. Volume echilibrate ce tind spre forme abstracte („Maternitate”, suita „Tata si fiu”, ciclul „Fluturii”).

KANDINSKY, Wassilly (1866-1944), pictor si desenator rus, naturalizat german (1928), apoi francez (1933). Promotor al picturii abstracte, autorul primei opere nonfigurative („Prima compozitie abstracta”, 1910). Realizeaza o sinteza originala a unor elemente din arta populara rusa, din impresionismul lui Monet, din secession, favism si expresionism. Peisaje de mare intensitate emotionala („Muntele albastru”), compozitii („Improvizatii”, „Elan domolit”). Unul dintre intemeietorii gruparii „Der Blaue Reiter”. Eseuri („Despre spiritula in arta”); versuri. Lucrari teoretice.

abstract adj. 1. teoretic. (Ipoteze ~.) 2. conceptual, notional. (Continut ~ al unui enunt.) 3. nonfigurativ. (arta ~.)

abstract, -a I. adj. gandit in mod separat de ansamblul concret, real. ◊ in ~ = pe baza de deductii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gandire) greu de inteles; (mat.) numar ~ = numar caruia nu i se alatura obiectul numarat; arta ~a = curent aparut in artele plastice europene la inceputul sec. XX, care se caracterizeaza prin intelectualizarea, reductia abstracta si incifrarea imaginii; abstractionism. II. s. n. 1. parte de vorbire provenita prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o alta parte de vorbire, avand un sens abstract. ◊ ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind actiunea acestuia. 2. categorie filozofica desemnand cunoasterea proprietatilor esentiale si generale. (< germ. abstrakt, lat. abstractus)

IDEALIZARE s.f. Actiunea de a idealiza si rezultatul ei. ♦ Procedeu cognitiv de constituire a unor „obiecte” abstracte, care nu exista ca atare in realitate. ♦ Transfigurare in cadrul operei de arta a realitatii in vederea realizarii unui ideal artistic. [< idealiza].

A REPREZENTA reprezint tranz. 1) A reda intr-o forma concreta; a infatisa. 2) (lucruri absente sau abstracte) A face sa apara in forma concreta (prin intermediul unui alt obiect care ii corespunde). 3) (persoane sau colectivitati) A actiona ca exponent, ca imputernicit, ca delegat; a infatisa. ~ tara. 4) (realitatea in arta) A reda prin mijloace artistice; a infatisa; a oglindi; a reflecta. 5) A evoca prin mijloace plastice. Tabloul reprezinta niste ruine. 6) A insemna prin sine; a constitui; a marca. 7) (imagini percepute anterior) A reproduce in memorie. 8) (piese de teatru) A prezenta publicului prin mijloace scenice; a juca. /<fr. representer, lat. repraesentare