Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
INFASURARE, infasurari, s. f. Actiunea de a (se) infasura si rezultatul ei. ♦ (Concr.) Fiecare dintre ansamblurile de bobine sau de bare care alcatuiesc circuitele electrice ale unor masini si aparate electrice. – V. infasura.
MIEZ, miezuri, s. n. 1. Parte interioara (moale) a unui fruct, a painii etc., inima (IV 3). ♦ Partea cea mai dinauntru, centrala a unui lucru, a unui spatiu etc. interior; spec. partea din interior, comestibila, a unei nuci. ♦ Expr. A hrani (sau a creste pe cineva) cu miez de nuca = a tine pe cineva in huzur; a rasfata. ♦ (Tehn.) Parte a unei forme de turnatorie, asezata in interiorul acesteia, cu ajutorul careia se obtin goluri sau scobituri intr-o piesa turnata. ♦ Piesa de fier masiv, de otel sau formata din lame de otel decupate, care se introduce in interiorul unor aparate electrice. 2. Fig., Partea esentiala, fondul unei probleme; semnificatie, talc. ◊ Loc. adj. Cu miez = cu talc, substantial. 3. (In sintagmele) Miezul noptii sau miez de noapte = a) ora 12 noaptea; b) perioada din jurul orei 24; toiul noptii. Miezul zilei = a) ora 12 ziua, amiaza; b) perioada din jurul orei 12 ziua, toiul zilei. Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii). – Din lat. medius.
PARAZIT, -A, paraziti, -te, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Organism animal sau vegetal) care traieste si se hraneste pe seama altui organism, caruia ii provoaca adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. si f. Fig. (Persoana) care traieste din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbatii electromagnetice de origine externa in transmisiile radiofonice, de telecomunicatii etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosfera. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite.
E*******E, e*******i, s. f. 1. E******e. 2. Proces fiziologic care se manifesta prin activitatea functionala (contractie, secretie sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui tesut sau a unui organ, ca raspuns la un factor stimulativ intern sau extern. 3. Producere a unui camp magnetic util in masini, aparate sau instrumente electrice. 4. Producere a campului magnetic inductor util in masinile electrice, in unele aparate electrice si instrumente electrice. – Din fr. e********n, lat. e*******o.
DESCHIS, -A, deschisi, -se, adj. 1. (Despre usi, porti, capace etc.) Dat la o parte spre a lasa descoperita o deschizatura. 2. (Despre incaperi, lazi etc.) Cu usa sau capacul neinchise sau neincuiate. ◊ Expr. Aplauze la scena deschisa = aplauze in timpul desfasurarii unui spectacol. A avea (sau a tine) casa deschisa = a avea mereu musafiri; a fi primitor. ♦ (Despre vehicule) Neacoperit. Camion deschis. ♦ (In sintagmele) Scrisoare deschisa = specie de scrisoare cu continut polemic, destinata publicitatii. Vot deschis sau alegere deschisa = vot sau alegere pe fata, prin ridicare de maini. Sedinta(sau adunare) deschisa = sedinta (sau adunare) la care sunt invitate si persoane din afara organizatiei respective. 3. Fig. (Adesea adverbial) Lipsit de ascunzisuri, de fatarnicie; franc, sincer. ◊ Expr. Deschis la vorba sau cu sufletul deschis, cu inima deschisa = sincer, fara ascunzisuri. Deschis la minte (sau la cap) = destept, receptiv. Cu pieptul deschis = fara teama, plin de curaj. ♦ (Despre razboaie, certuri etc.) Declarat, manifest. 4. (Despre obiecte care se pot inchide) Cu marginile (sau cu partile componente) desfacute, indepartate; care nu mai e impreunat sau strans. A lasa foarfecele deschis. ♦ (Despre ochi) Cu pleoapele ridicate, cu vederea libera; fig. care nu doarme, care e treaz, vigilent. ◊ Expr. A avea ochii deschisi = a privi cu multa atentie; a fi vigilent. ♦ (Despre mana) Cu degetele intinse, rasfirate; fig. darnic. ♦ (Despre brate) Desfacut in laturi pentru a cuprinde ceva sau pentru a imbratisa pe cineva. ♦ (Despre aripi) Desfacut, intins pentru zbor. ♦ (Despre rani) Care sangereaza sau supureaza, care nu este vindecat. 5. (Despre terenuri) Neingradit, neimprejmuit; p. ext. care se intinde pe o mare distanta; (despre drumuri) pe care se poate circula nestingherit, fara obstacole. ◊ Oras deschis = oras nefortificat sau neaparat, care, potrivit dreptului international, nu poate fi bombardat sau atacat in timp de razboi. Port deschis = port in care au acces navele de orice nationalitate. 6. (In sintagmele) Vocala deschisa = vocala pronuntata cu gura mai deschisa decat in cazul vocalelor inchise. Silaba deschisa = silaba terminata in vocala. 7. (Despre circuite electrice) Care este intrerupt; (despre aparate electrice de conectare) cu contactele separate. 8. (Despre culori) Cu nuanta mai apropiata de alb decat de negru; pal, luminos, clar. [Var.: (pop.) deschis, -a adj.] – V. deschide.
A CUPLA ~ez tranz. 1) (aparate electrice) A uni intre ele pentru a face un transfer de energie. 2) (piese, forte motrice) A uni doua cate doua pentru a actiona solidar si simultan. /<fr. coupler
E*******E ~e f. 1) Reactie a unui organ, a unui tesut, a unei celule, sub actiunea unui e******t, manifestata prin contractie, secretie sau impulsuri. 2) elec. Producere a campului magnetic inductor util in unele masini si aparate electrice. /<fr. e********n, lat. e*******o, ~onis
PARAZIT2 ~ti m. la pl. Perturbatii in receptia undelor electromagnetice, provocate de alte aparate electrice sau de fenomene atmosferice. /<lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite
PARAZIT, -A s.m. si f. 1. Invitat la masa unui bogatas din vechea Roma pentru a-l amuza. 2. (Fig.) Persoana care traieste pe seama alteia. 3. Fiinta care traieste pe organismul unei alte fiinte vii, hranindu-se exclusiv cu substantele produse de aceasta. 4. (la pl.) Perturbatie produsa in transmisiile de telecomunicatii, datorita descarcarilor electrice din atmosfera, scanteilor produse de unele aparate electrice etc. // adj. 1. (Despre fiinte) Care duce o viata de parazit; parazitar. 2. (Fig.) Care nu produce nimic, care traieste din munca altora. ♦ (Fig.) Lipsit de functie; de prisos. [Cf. fr. parasite, lat. parasitus, gr. parasitos < para – alaturi, sitos – mancare].
BIPOLAR, -A adj. 1. (despre masini, aparate electrice) care are doi poli magnetici. 2. (despre unele organisme marine) care traieste in cele doua regiuni polare ale Pamantului. 3. (mat.) coordonate e = sistem de coordonate in care un punct este determinat prin distantele la doua puncte fixe. (< fr. bipolaire)
ELECTROCASNIC, -A adj. (despre aparate electrice) utilizat in casa; electromenajer. (< electro- + casnic)
PARAZIT1, -A I. s. m. f. 1. organism care traieste pe un alt organism gazda, hranindu-se exclusiv cu substantele produse de acesta. 2. (fig.) cel care traieste pe seama muncii altora. 3. (pl. m.) perturbatii in transmisiile de telecomunicatii, datorita descarcarilor electrice din atmosfera sau scanteilor produse de unele aparate electrice. II. adj. 1. parazitar. 2. (fig.) care nu are un rol util, care traieste din munca altora. (< fr. parasite, lat. parasitus, germ. Parasit)
BAILESTI 1. Cimpia Bailestilor, cimpie in partea central-sudica a Olteniei, intre Jiu si Dunare, limitata de Platforma Strehaiei (la N), de C. Blahnitei (la NV) si strabatuta de Desnatui. Alt. descresc de la 200 m (in N) la 15-20 m (in S). Cereale. 2. Oras in jud. Dolj, in cimpia cu acelasi nume; 22.915 loc. (1991). Constr. de masini si utilaje agricole, de aparate electrice; piese turnate din fonta; mat. de constr.; mobila; produse textile (conf.) si alim. (lactate, panificatie, bauturi alcoolice); ateliere de reparatii. Fabrica de nutreturi combinate. Complex zootehnic (bovine, porcine). Atestat documentar in 1536 sub denumirea de Baiulesti. Declarat oras in 1921.
COVOR (‹ rus., ucr.) s. n. 1. Tesatura groasa de lina, de fibre sintetice, de iuta, de bumbac etc. (cu motive multicolore) folosita pentru ornamentarea si confortul incaperilor (asternuta pe podea, pe paturi sau atirnata pe pereti). Pot fi c. netede, la care figurile se obtin prin modul de tesere (ex. c. oltenesti, scoarte) si c. paroase, la care figurile se executa din smocuri de fire (ex. c. de Persia). 2. C. vegetal = patura de plante care acopera suprafata uscatului pe o anumita regiune. 3. (TEHN.) C. izolant = material izolant sintetic sau natural, folosit pentru izolarea electrica fata de pamint a omului, in timpul lucrului cu aparate electrice sub tensiune.
CURTEA DE ARGES, oras in jud. Arges, pe Arges, in zona Subcarpatilor Getici; 32.438 loc. (1991). Expl. de argile si balast. Hidrocentrala (7,7 MW). Fabrici de mobila, cherestea si placi aglomerate din lemn, de aparate electrice de uz casnic (aspiratoare, mixere, fohn-uri etc.), de piese auto si piese radio, de ceramica fina si obiecte din portelan pentru menaj, de conf. si de drojdie furajera. Morarit. Centru pomicol. Muzeu. Atestat documentar in 1330, orasul a fost, din ultimii ani de domnie ai lui Basarab I pina in timpul lui Dan II (1420-1431), resedinta domneasca. Vechi monumente arhitectonice: Biserica Sf. Nicolae Domnesc (1352), in stil bizantin, ctitorie a lui Basarab I si Nicolae Alexandru, cu un bogat ansamblu de picturi murale (sec. 14); ruinele Bisericii Sin Nicoara (sec. 14); ruinele palatului domnesc (sec. 14-16); Biserica episcopala (1512-1517), ridicata de Neagoe Basarab, monument fastuos cu o bogata si variata decoratie exterioara sculptata; ansamblul de picturi murale interioare originare, scos la restaurarea facuta de Lecomte sdu Nouy la sfirsitul sec. 19, se gaseste in parte la Muzeul National de Arta al Romaniei. Aici se afla mormintele regilor Carol I si Ferdinand al Romaniei.
LANDSHUT [lantshu:t], oras in SE Germaniei (Bavaria), pe raul Isar, la 393 m alt., la 55 km NE de Munchen; 55,7 mii loc. (1992). Nod rutier. Constr. de masini si aparate electrice; produse textile, chimice (lacuri), de sticlarie si alim. (bere, ciocolata, tutun). Mobila. Asezarea a fost intemeiata in 1204 in jurul unei cetati fortificate, Trausnitz, in interiorul careia s-a construit capela Sankt Georg (1210-1220). A devenit oras in 1279. Manastire dominicana (1271); bisericile cisterciana Seliqenthal (1232), Sankt Blasius (1271-1386) si Sankt Martin (1390-1432), in stil gotic. Primarie (sec. 14); castel in stil renascentist (1536-1540, cu refaceri din 1780). Biserica Iezuitilor (1631-1641). Intre 1800 si 1826 a fost sediul Universitatii bavareze.
AEROTERMA, aeroterme, s. f. aparat electric de incalzire cu aer cald. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerotherme.
BLINDAJ, blindaje, s. n. 1. Invelis protector de placi metalice groase al unui vas de razboi, al unui tanc etc. ♦ Invelis metalic al proiectilelor de pusca si de pistol. 2. Invelis metalic de izolare a campului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric. – Din fr. blindage.
BOBINAJ, bobinaje, s. n. 1. Bobinare. 2. (Concr.) Totalitatea bobinelor dintr-o masina sau dintr-un aparat (electric). – Din fr. bobinage.
BUZER, buzere, s. n. aparat electric care produce un sunet intermitent caracteristic si care este folosit in telefonie. – Din engl. buzzer.
CAPTOR, captoare, s. n. aparat electric sau electromagnetic care serveste la transformarea semnalelor sonore sau optice in semnale electrice. – Din fr. capteur.
ECLATOR, eclatoare, s. n. aparat electric folosit pentru masurarea tensiunilor inalte, format din doi electrozi intre care se produce o descarcare electrica daca tensiunea dintre ei depaseste o anumita valoare. – Din fr. eclateur.
INDUCTOR, -OARE, inductori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Despre procese fizice) Care produce sau influenteaza un alt proces, cu care evolueaza concomitent. Forta inductoare. 2. S. n. Organ al unei masini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. 3. S. n. Mic generator de curent alternativ, cu magneti permanenti, actionat manual si folosit in instalatiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. – Din fr. inducteur.
VECTORMETRU, vectormetre, s. n. (Elt.) aparat electric pentru masurarea caracteristicilor curentilor alternativi. – Din fr. vecteurmetre.
PLITA, plite, s. f. Placa de fonta, cu ochiuri acoperite cu rotite, care constituie partea de deasupra a unei masini de gatit; p. ext. masina de gatit. ♦ aparat electric de laborator care serveste la incalzirea directa a vaselor de sticla cu fund plat; incalzitor electric de laborator. – Din rus., ceh. plita, ucr. plyta.
PLONJOR, (1) plonjori, s. m., (2) plonjoare, s. n. 1. S. m. (Rar) Scafandru. 2. S. n. aparat electric confectionat din otel inoxidabil, care serveste la incalzirea, in timp foarte scurt, a unei cantitati mici de lichid, prin scufundare in acel lichid. – Din fr. plongeur.
PIROGRAF, pirografe, s. n. aparat electric folosit in pirogravura. – Din fr. pyrographe, engl. pyrograph.
POTENTIOMETRU, potentiometre, s. n. (Fiz.) 1. aparat pentru divizarea tensiunii electrice. 2. aparat pentru masurarea tensiunii electromotoare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. potentiometre.
STECAR, stecare, s. n. Piesa la capatul unui snur, care face contactul intre un aparat electric si priza de curent; fisa de curent. [Var.: stecher s. n.] – Din germ. Stecker.
MULTIMETRU, multimetre, s. n. aparat electric pentru masurarea tensiunilor, curentilor si uneori a rezistentelor electrice. – Din fr. multimetre.
MIXER, mixere, s. n. 1. Amestecator hidraulic folosit la prepararea laptelui de ciment pentru cimentarea sondelor. 2. aparat electric care serveste la amestecarea, baterea etc. alimentelor. – V. malaxor. – Din fr., engl. mixer.
ELECTRONAVIGATIE, electronavigatii, s. f. Metoda de navigatie de coasta cu ajutorul aparatelor electrice de navigatie. – Din fr. electronavigation.
E****A, e***t, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea in actiune a unei celule, a unui tesut sau a unui organ. 2. A atata, a intarata. ♦ A provoca, a starni o senzatie, un sentiment. 3. A produce un camp magnetic util intr-o masina electrica sau intr-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. e***ter, lat. e***tare.
RADIATOR, radiatoare, s. n. 1. Corp, aparat sau dispozitiv care emite radiatii. ◊ Radiator electric= aparat electric de incalzire (in care caldura este transmisa prin radiatii). 2. Corp de incalzire format din tuburi sau coloane tubulare prin care circula aburii sau apa calda, intr-o instalatie de incalzire centrala. 3. Dispozitiv care serveste la racirea apei in motoarele cu ardere interna. 4. Antena de emisie reprezentand elementul activ al unui sistem de antene. [Pr.: -di-a-] – Din fr. radiateur, germ. Radiator.
REZISTOR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate si capacitate neglijabile, dar care, avand rezistenta electrica, poate fi introdus intr-un circuit electric si care este folosit la aparatele electrice de incalzit, la reostate etc.; rezistenta (II 5). – Din fr. resisteur, engl. resistor.
RUPTOR, ruptoare, s. n. aparat electric care deschide si mentine deschis un circuit electric, sub actiunea si pe durata unei comenzi din exterior. – Din fr. rupteur.
DESCARCATOR, -OARE, descarcatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care descarca, care provoaca descarcarea; (despre acte) care elibereaza de raspundere; justificativ. 2. S. n. Dispozitiv pentru descarcarea benzii de cauciuc a unui transport in diferite puncte de pe traseul sau. ♦ Dispozitiv de descarcare prin rasturnare a vagoanelor de mina, a vagoanelor de marfa etc. 3. S. n. (In sintagma) Descarcator electric = aparat de protectie a instalatiilor electrice impotriva supratensiunilor, destinat limitarii valorilor acestora. – Descarca + suf. -ator.
DECONECTA, deconectez, vb. I. 1. Tranz. A suprima o conexiune a doua conducte electrice. 2. Tranz. A desface o legatura dintre o masina sau un aparat electric si un circuit sau o retea electrica; a decupla. 3. Refl. Fig. A se relaxa, a se destinde, a se calma. – Din fr. deconnecter.
ROTISOR, rotisoare, s. n. aparat (electric sau cu raze infrarosii) la care se frige carnea prin rotire. – Din fr. rotissoire.
SEPARATOR, -OARE, separatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care are calitatea de a separa. II. S. n. 1. Dispozitiv, aparat sau masina care serveste la curatarea unei substante de altele sau la separarea unuia sau mai multor componenti dintr-un amestec. Separator de titei. ◊ Separator de lapte = aparat centrifugal folosit pentru separarea smantanii din lapte. 2. aparat electric folosit pentru conectarea si deconectarea vizibila a unui circuit electric, manevrabil numai daca circuitul este intrerupt. – Din fr. separateur, lat. separator.
CONECTARE, conectari, s. f. 1. Actiunea de a conecta; conexiune. 2. Operatie de montaj prin care o masina, un aparat sau un dispozitiv electric este legat intr-un circuit sau la o retea electrica. ◊ aparat de conectare = aparat electric folosit pentru inchiderea sau deschiderea unui circuit electric. – V. conecta.
CONJUNCTOR, conjunctoare, s. n. (In sintagma) Conjuctor-disjunctor = aparat electric care inchide si deschide automat un circuit electric. – Din fr. conjoncteur.
DECONECTA vb. (FIZ.) a decupla. (A ~ un aparat electric.)
DECONECTARE s. (FIZ.) decuplare. (~ unui aparat electric.)
REGLARE s. 1. (TEHN.) aranjare, potrivire, reglaj. (~ unui aparat electric.) 2. v. dirijare.
AEROTERMA ~e f. aparat electric de incalzire cu aer cald. /<fr. aerotherme
BOBINAJ ~e n. Totalitate a bobinelor dintr-o masina sau dintr-un aparat (electric). /<fr. bobinage
CASCA casti f. 1) Acoperamant de protectie pentru cap, purtat de unele persoane (militari, pompieri, sportivi, mineri etc.). 2) aparat electric in forma de caciula, care serveste la uscarea parului. 3) Receptor electroacustic, compus din una sau doua capsule telefonice, care se pun la ureche pentru a asculta unele transmisiuni radiofonice. [G.-D. castii] /<fr. casque
CONECTARE ~ari f. 1) v. A CONECTA. 2): aparat de ~ aparat electric care stabileste legatura intre partile unui sistem; conector. /v. a conecta
ELECTRICIAN ~ana (~eni, ~ene) m. si f. Muncitor specializat in lucrari de constructie, instalare si reparare a masinilor si aparatelor electrice. [Sil. -lec-tri-ci-an] /<fr. electricien
ELECTROCASNIC ~ca (~ci, ~ce) Care este folosit in gospodarie si actionat electric. aparate ~ce. /Electro- + casnic
GENERATOR2 ~oare n. 1) aparat care produce o anumita forma de energie, folosind energie de alta forma. ~ termic. ~ electric. 2) aparat care produce un fluid sau o suspensie fluida. ~ de aburi. ~ de gaze. /<fr. generateur, lat. generator, ~oris
MIXER ~e n. 1) Amestecator hidraulic folosit la prepararea laptelui de ciment utilizat in constructii. 2) aparat electric pentru amestecarea alimentelor. /<fr., engl. mixer
PLONJOR1 ~oare n. aparat electric pentru incalzirea rapida a unei cantitati mici de lichid (prin cufundarea in acesta). /<fr. plongeur
RADIATOR ~oare n. 1) Dispozitiv pentru racirea apei sau a uleiului la motoarele cu ardere interna. 2) Bloc dintr-un sistem de incalzire centrala care consta din tuburi sau coloane tubulare, prin care circula un fluid cald; calorifer. 3) Dispozitiv de racire a tranzistoarelor. 4) Corp sau dispozitiv care elimina radiatii. ◊ ~ electric aparat electric de incalzire a incaperilor. [Sil. -di-a-] /<fr. radiateur, germ. Radiator
RESOU ~ri n. aparat electric sau cu gaz, de incalzit, intrebuintat in bucatarie, in laborator etc.; plita electrica. /<fr. rechaud
TELEAUTOGRAF ~e n. aparat electric cu ajutorul caruia se realizeaza transmite-rea la distanta a scrisului si a desenelor. [Sil. -le-a-u-to-graf] /<fr. teleautographe, germ. Teleautograph
TRANSFORMATOR2 ~oare n. aparat sau instalatie care modifica forma, tipul sau unele proprietati esentiale ale energiei. ◊ ~ electric aparat care mareste sau micsoreaza tensiunea unui curent alternativ fara a-i schimba frecventa. /<fr. transformateur
TRANSVERTOR ~oare n. aparat electric pentru schimbarea curentului continuu in curent alternativ si invers. /<fr. transverteur
VOLTAJ ~e n. fiz. 1) Tensiune electrica exprimata in volti. 2) Numarul de volti necesar pentru functionarea normala a unui aparat electric. /<fr. voltage
ASANATOR, -OARE adj. (rar) Care asaneaza. // s.n. Produs chimic sau aparat electric care inlatura mirosurile urate. [Dupa fr. assainisseur].
CONTROLER s.n. aparat electric care permite o succesiune de modificari ale conexiunilor sau de reglaj. [< germ. Kontroller, cf. engl. controller].
DIVIZOR, -OARE adj. Care divide, care imparte. // s.m. (Mat.) Impartitor. ◊ Divizor comun = intreg care imparte exact doua sau mai multe numere date. // s.n. Divizor de frecventa = circuit sau montaj folosit la divizarea frecventei unei oscilatii electrice; divizor de tensiune = aparat electric utilizat pentru divizarea tensiunii. [Cf. fr. diviseur, lat. divisor].
FOEN s.n. 1. Vant cald si puternic care bate in muntii Alpi. 2. aparat electric pentru uscarea parului cu ajutorul unor curenti de aer cald. [Pron. fon, scris si foehn. / < fr. foehn, germ. Fohn].
FOTOELEMENT s.n. 1. Sursa de curent electric, in care energia unei radiatii luminoase este transformata in energie electrica. 2. aparat foarte sensibil pentru masurat intensitatea razelor ultraviolete. [Cf. fr. photoelement].
GIROPILOT s.n. aparat electric de navigatie destinat a mentine drumul prestabilit al unei (aero)nave si sa asigure trecerea automata la un alt drum; pilot automat. [< fr. gyro-pilote].
HIDROSTATIMETRU s.n. aparat electric care determina nivelul apei intr-un curs de apa. [< fr. hydrostatimetre].
PRIZA s.f. 1. Dispozitiv prin care se face legatura intre un aparat electric si reteaua electrica respectiva. ♦ Dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conducta, dintr-un recipient etc. 2. Trecerea in stare solida a pastei unui liant hidraulic. 3. Priza de aterizare = ansamblul manevrelor care preceda aterizarea unui avion executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 4. A avea priza = a avea trecere, a trezi interesul. 5. Mica portie de praf de tutun care se trage pe nas. ♦ (Med.) Administrare perorala a unui medicament facuta la un moment dat; luare a unui medicament. 6. Asperitate, proeminenta pe care un alpinist o foloseste pentru a escalada o stanca. 7. Luare, apucare, prindere. 8. (Sport) Pozitia mainilor in momentul in care se prinde sau se arunca mingea de handbal sau de baschet etc.; mod in care atletii tin sulita sau prajina, tenismenii racheta sau paleta. ♦ (Despre o piesa de sah) In priza = amenintata sa fie capturata. 9. Priza directa = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul in care arborele primar transmite direct miscarea arborelui secundar; b) pozitie a schimbatorului de viteze care da acest cuplu. [< fr. prise].
TRANSFORMATOR, -OARE adj. Care transforma, preface, schimba; innoitor. // s.n. 1. aparat care transfera energia de la un sistem tehnic primar la unul secundar. ♦ aparat electric care transforma tensiunea unui curent alternativ fara a-i modifica frecventa. 2. aparat fotogrammetric care transforma unele imagini in altele. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. transformateur].
VECTORMETRU s.n. (Fiz.) aparat electric pentru masurarea caracteristicilor marimilor alternative. [Cf. fr. vecteurmetre].
BOBINAJ s.n. Bobinare. ♦ (Concr.) Totalitatea bobinelor unei masini, ale unui aparat electric etc. [< fr. bobinage].
BOBINA s.f. 1. Piesa cilindrica pe care se poate infasura un fir, un cablu etc.; ansamblu compus din piesa aceasta si firul, cablul etc infasurat pe ea. ♦ Infasurare a unui fir intr-o masina sau intr-un aparat electric. 2. Infasurare a unui fir de ata, de sfoara etc. pe un betisor, un mosor etc.; ghem. [< fr. bobine].
BORNA s.f. 1. Stalp de marcaj din beton, din lemn etc., asezat la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc.; piatra de hotar. 2. Piesa metalica care face legatura masinilor sau a aparatelor electrice. [< fr. borne].
CONJUNCTOR s.n. aparat electric automat pentru intreruperea si deschiderea unui circuit electric. [Cf. fr. conjoncteur].
ELECTRONAVIGATIE s.f. Metoda de navigatie costiera cu ajutorul aparatelor electrice de navigatie. [Gen. -iei. / cf. fr. electronavigation].
F******R s.n. aparat electric in care se mentine o temperatura scazuta, convenabila pastrarii si conservarii alimentelor. [< fr. f********e – nume comercial].
PIROGRAF s.n. aparat electric de pirogravura cu un varf ascutit care se inroseste. [< fr. pyrographe].
RADIATOR s.n. 1. aparat care serveste la racirea apei in motoarele cu ardere interna. 2. Sistem termic care emite radiatii. ♦ Radiator electric = aparat electric de incalzire. 3. Corp de incalzire alcatuit din tuburi sau coloane tubulare prin care circula un fluid incalzit, in scopul de a ceda caldura in mediul inconjurator. 4. Antena de emisiune. [Pl. -oare. / < fr. radiateur, germ. Radiator].
STECAR s.n. Piesa montata de obicei la capatul unui snur, care face contactul dintre un aparat electric si priza de curent. [Var. stecher s.n. / < germ. Stecker].
TELEFON s.n. 1. Telecomunicatie constand in realizarea de convorbiri la distanta prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalatiilor folosite in acest scop. 2. aparat electric care are un transmitator si un receptor, cu ajutorul caruia se pot face convorbiri la distanta. ♦ Chemare telefonica. ♦ Numarul telefonului (2) unui abonat. [< fr. telephone, cf. gr. tele – departe, phone – sunet].
TRANZISTOR s.n. 1. Dispozitiv cu semiconductori cu trei electrozi care amplifica tensiuni sau curenti electrici. 2. aparat de radio portativ echipat cu tranzistoare. [Pl. si (s.m.) -ori, var. transistor s.n.m. / < engl., fr., it. transistor < engl. trans(fer) + (res)istor – rezistenta de transfer].
ADAPTOR s. n. 1. mic dispozitiv pentru adaptarea unui aparat electric. 2. dispozitiv al unui aparat fotografic destinat modificarii distantei focale a obiectivului. (< fr. adapteur)
CONJONCTOR s. n. aparat electric automat pentru intreruperea si deschiderea unui circuit electric. (dupa fr. conjoncteur)
DECONECTA vb. I. tr. 1. a suprima o conexiune. 2. a desface o legatura dintre o masina sau un aparat electric si un circuit sau o retea electrica; decupla (1). II. refl. (fig.) a se relaxa, a se destinde. (< fr. deconnecter)
DEMAROR s. n. 1. mecanism motor sau instalatie care serveste la pornirea motoarelor cu ardere interna. 2. aparat electric montat la circuitul motoarelor electrice, care le asigura demararea. (< fr. demarreur)
DIAFONOMETRU s. n. aparat electric in diafonometrie. (< fr. diaphonometre)
DIVIZOR, -OARE I. adj. care divide. II. s. m. (mat.) numar intreg sau polinom care divide un numar intreg (sau polinom) dat. III. s. n. ~ de frecventa = circuit sau montaj la divizarea frecventei unei oscilatii electrice; ~ de tensiune = aparat electric pentru divizarea tensiunii. (< fr. diviseur, lat. divisor)
ECLATOR s. n. aparat electric pentru masurarea tensiunilor inalte, pentru protectie contra supratensiunilor in retelele de transport a energiei electrice etc. (< fr. eclateur)
ELECTROMAGNET s. m. 1. corp feromagnetic magnetizat temporar sub actiunea unor curenti electrici de conductie. 2. aparat electric format dintr-un miez feromagnetic infasurat intr-un fir, care il magnetizeaza temporar sub actiunea curentilor electrici ce strabat acel fir. (< germ. Elektromagnet)
ELECTRONAVIGATIE s. f. (mar.) metoda de navigatie costiera cu ajutorul aparatelor electrice de navigatie. (< fr. electronavigation)
ELECTROSTETOGRAF s. n. aparat electric care amplifica si inregistreaza zgomotele respiratorii si c******e ale toracelui. (< electro- + stetograf)
EXTENSOMETRU s. n. 1. instrument folosit in extensometrie. 2. dinamometru pentru masurarea extensiunii in kilograme. 3. aparat electric pentru masurarea variatiei dimensiunilor unor solide. (< fr. extensometre)
FOEHN [FON] s. n. 1. vant cald si uscat care bate in muntii Alpi. 2. aparat electric pentru uscarea parului cu ajutorul unor curenti de aer cald. (< fr. foehm, germ. Fohn)
GIROPILOT s. m. aparat electric de navigatie destinat sa mentina drumul prestabilit al unei (aero)nave si sa asigure trecerea automata la un alt drum; pilot automat. (< fr. gyropilote)
HIDROSTATIMETRU s. n. aparat electric care determina nivelul unei ape curgatoare. (< fr. hydrostatimetre)
MASA s. f. 1. cantitate de materie a unui corp, considerata ca o marime caracteristica in raport cu volumul. ♦ ~ verde = furaj; ~ critica = masa minima a unui material radioactiv in care poate aparea o reactie de fisiune nucleara in lant. 2. ingramadire de elemente care formeaza impreuna un singur corp; corp solid, compact; bloc. ♦ ~ de aer = portiune imensa, omogena, a troposferei, cu proprietati distincte. 3. corp metalic masiv la care se leaga punctele unei retele, ale unei masini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor. 4. (fam.) cantitate mare. ♦ a vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusa schimbarilor. 5. multime compacta de oameni. ♦ e populare = totalitatea claselor si categoriilor sociale dintr-o anumita etapa istorica, ale caror interese fundamentale concorda cu cerintele si sensul actiunii legilor obiective ale dezvoltarii societatii. 6. ~ continentala = continent. (< fr. masse, germ. Masse)
MIXER s. n. 1. aparat electric, instalatie care efectueaza amestecarea unor materiale, produse alimentare. 2. amestecator hidraulic la prepararea laptelui de ciment pentru cimentarea sondelor. 3. dispozitiv care permite folosirea mai multor surse electroacustice. ◊ (cinem.) pupitru de mixaj. (< fr., engl. mixer)
PACEMAKER [PEIS-MEICAR] I. s. m. 1. regiune a inimii unde ia nastere e*******a motrice. 2. element functional capabil sa imprime bioritmul sau unui ansamblu de elemente oscilante. 3. (p. ext.) reactie biochimica dintr-un lant enzimatic care isi impune ritmul intregului lant. II. s. n. aparat electric pentru a stimula ritmul c*****c anormal; stimulator c*****c. ♦ ~ cerebral = implantare de electrozi pe suprafata creierului, pentru autostimularea electrica. (< engl., fr. pacemaker)
PIROGRAF s. n. aparat electric de pirogravura cu varf ascutit, care se inroseste. (< fr. pyrographe, engl. pyrograph)
PLONJOR, -OARE I. adj., s. m. f. (cel) care plonjeaza; scufundator. II. s. m. scafandru. III. s. n. aparat electric portativ pentru incalzirea rapida, prin imersiune, a unei cantitati mici de lichid; termoplonjor. (< fr. plongeur)
RADIATOR s. n. 1. parte din instalatia de racire sau de ungere a motoarelor cu ardere interna. 2. sistem termic care emite radiatii. 3. corp de incalzire alcatuit din tuburi sau coloane tubulare prin care circula un fluid incalzit, in scopul de a ceda caldura in mediul inconjurator. ♦ ~ electric = aparat electric de incalzire. 4. aparat emitator de unde acustice sau electromagnetice. (< fr. radiateur, germ. Radiator)
ROTISOR s. n. aparat electric sau cu raze infrarosii, pentru fript carne. (< fr. rotissoire)
SPINTEROSCOP s. n. 1. aparat care produce scanteia electrica la aparatele de telegrafie fara fir. 2. aparat electric pentru generarea oscilatiilor de inalta frecventa. (< fr. spintheroscope)
STECAR s. n. piesa montata la capatul unui snur care face contactul dintre un aparat electric si priza de curent; fisa (2). ♦ triplu ~ = dispozitiv pentru racordarea simultana a trei stecare la aceeasi priza. (< germ. Stecker)
TELEFON s. n. 1. telecomunicatie prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalatiilor folosite in acest scop. 2. aparat electric, dintr-un transmitator si un receptor, pentru transmiterea la distanta a vorbirii; post telefonic. ◊ chemare telefonica. ◊ numarul telefonului (2) unui abonat. (< fr. telephone)
VECTOMETRU s. n. aparat electric pentru masurarea caracteristicilor curentilor alternativi. (< fr. vecteurmetre)
AVRAMESCU, Aurel (1903-1985, n. Radna, jud. Arad), inginer roman. Acad. (1963), prof. univ. la Bucuresti. Lucrari in domeniul electromagnetismului, constructiei aparatelor electrice, informaticii documentare („Introducere in documentarea stiintifica”, „Efectul pelicular tranzitoriu”). Colectionar de arta.
AEROTERMA, aeroterme, s. f. aparat electric de incalzire cu aer cald. – Din fr. aerotherme.
BOBINAJ, bobinaje, s. n. 1. Bobinare. 2. (Concr.) Totalitatea bobinelor dintr-o masina sau dintr-un aparat electric. – Fr. bobinage.
BORNA, borne, s. f. 1. Semn constand dintr-o piatra, un stalp de lemn etc., care marcheaza marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2. Parte a masinilor sau a aparatelor electrice, prin care se realizeaza legatura electrica. – Fr. borne.
CONTACTOR (‹ fr.) s. n. aparat electric care, sub actiunea unui semnal de comanda, inchide un circuit electric si-l mentine inchis numai cit dureaza comanda. ◊ C. static = aparat de comutatie la care inchiderea si deschiderea circuitului electric se face fara contacte mecanice, folosind ventile (2) sau semiconductori (2).
LUNEVILLE [lunevil], oras in NE Frantei (Lorena), pe raul Meurthe, la confl. cu Vezouze, la 25 km SE de Nancy; 22,4 mii loc. (1990). aparate electrice, constr. de masini si material rulant feroviar, textile, faianta, dantelarii, jucarii. Muzee de istorie si de faianta. Castel (1702-1706) cu o gradina vasta. Biserica Saint-Jacques (1730-1747), in stil rococo. Aici s-a semnat la 9 febr. 1801, de catre Franta si Austria un tratat care ratifica prevederile Pacii de la Campo Formio.
ROCKFORD [rakfərd], oras in NNE S.U.A. (Illinois), situat pe Rock River, la 129 km NV de Chicago; 151,1 mii loc. (2002). Aeroport. Nod feroviar. Piata agricola pentru cereale. Ind. constr. de masini (masini-unelte, masini agricole, containere, utilaj textil, aparate si instrumente pentru rachetele aerospatiale, echipament de aer conditionat pentru avioane, piese si subansamble pentru automobile, motoare electrice, aparate de televiziune, suruburi s.a.), chimica (vopsele), de prelucr. a lemnului (mobila), pielariei, hartiei si alim. Muzeu de istorie naturala; Galerie de Arta. Orchestra simfonica. Fondat de englezi originari din New England in 1834 sub numele de Midway si mentionat documentar in 1836. In anii 1850-1852, aici s-au stabilit numerosi emigranti italieni si suedezi. Declarat oras in 1852.
ELECTRICIAN, -A, electricieni, -e, s. m. si f. (Adesea adjectival) Persoana calificata care lucreaza sau repara instalatii, masini, aparate etc. electrice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. electricien.
A DECONECTA ~ez tranz. (aparate, masini electrice etc.) A face sa se deconec-teze. /<fr. deconnecter
ECLATOR s.n. Aparat care produce scanteia electrica la aparatele de telegrafie fara fir. [< fr. eclateur].
VOCODER s.n. 1. Sistem electronic de telefonie in care vorbirea este codificata si apoi reconstituita. 2. aparat muzical electric de transformare a sunetelor deja existente (pe benzi de magnetofon) prin procedeul analizei, filtrarii si sintezei electrice. [< fr., engl. vocoder, germ. Vocoder].
AMPLIFICATOR, -OARE I. adj. care amplifica; amplificativ. II. s. n. aparat, dispozitiv electric care mareste valorile caracteristice unui fenomen, luand energie de la o sursa separata. (< fr. amplificateur)
SUPRAVOLTOR-DEVOLTOR s. n. aparat, masina electrica asociata cu o sursa de energie electromagnetica, astfel incat sa permita augmentarea sau diminuarea tensiunii furnizate de sursa. (dupa fr. survolteur-devolteur)
VOCODER s. n. 1. organ de analiza a sunetelor, care permite reconstituirea codificata intr-un sistem informatic. 2. aparat muzical electric de transformare a sunetelor deja existente (pe benzi de magnetofon) prin procedeul analizei, filtrarii si sintezei electrice. (< engl., fr. vocoder)
acumulator adj. Care acumuleaza. Si m. sau n., pl. oare. aparat (mecanic, electric) care acumuleaza energie.
CASCADA, cascade, s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui rau, provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii; cataracta. ◊ Expr. Cascada de ras = ras zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (Tehn.; in sintagma) Montaj in cascada = model de legare a unor aparate sau masini electrice astfel incat curentul de la intrarea unui element sa fie egal eu cel de la iesirea elementului anterior. – Din fr. cascade.
AMPLIFICATOR, amplificatoare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a amplifica. 2. S. n. aparat sau masina electrica ce mareste valorile caracteristice ale unui fenomen cu ajutorul energiei luate de la o sursa separata. ◊ Amplificator de antena = amplificator montat in imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei receptii imbunatatite a posturilor locale sau pentru receptia posturilor indepartate. Amplificator de putere = aparat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. Amplificator stereofonic = ansamblu construit din doua sau mai multe amplificatoare, folosit pentru transmisia stereofonica a sunetului. – Din fr. amplificateur.
ANOD, anozi, s. m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliza etc. – Din fr. anode.
CONDUCTIV, -A, conductivi, -e, adj. Referitor la conductibilitatea electrica. ◊ Legatura conductiva = legatura intre doua elemente de circuit electric, realizata prin intermediul unui conductor electric, al unui aparat de conectare sau al unui conector; legatura galvanica. – Din fr. conductive.
ELECTRIC, -A, electrici, -ce, adj. Care apartine electricitatii, privitor la electricitate, care produce sau are energie legata de prezenta electricitatii. ◊ (Adverbial) aparat care functioneaza electric. ◊ Energie electrica = energie proprie campurilor electrice, cantitate de electricitate; (impr.) electricitate (1). Lumina electrica (si substantivat, f.) = sistem de iluminatie in care sursele de lumina sunt alimentate cu energie electrica. – Din fr. electrique.
TELEFOTO s. n. aparat care transmite electric la distanta o imagine luminoasa; imagine astfel obtinuta. – Din fr. telephoto.
RESOU, resouri, s. n. aparat de incalzit, electric sau cu gaz, intrebuintat la bucatarie si in laborator. – Din fr. rechaud.
COMBINATOR, -OARE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combina, care determina o combinatie. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinatii de asociatie intre masini, aparate si instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.
BORNA ~e f. 1) Stalp de beton, piatra sau alt obiect care serveste drept semn de marcaj pe marginea unei sosele, de-a lungul unei frontiere, a unei proprietati funciare etc. 2) Piesa metalica montata la capatul unui fir care realizeaza legatura unei masini sau a unui aparat la reteaua electrica. /<fr. borne
CABLAJ n. 1) v. A CABLA. 2) Totalitate a cablurilor care realizeaza legaturile electrice intr-un aparat sau intr-o instalatie de telecomunicatii. /< fr. cablage
CONECTOR2 ~oare n. tehn. Dispozitiv care stabileste legatura intre partile unui sistem; aparat de conectare. ~ electric. /<fr. connecteur
PRIZA1 ~e f. 1) Dispozitiv pentru conectarea unui receptor de energie electrica la o sursa de curent. ◊ ~ de pamant a) legatura a unor aparate sau masini electrice cu pamantul; b) instalatie pentru realizarea acestei legaturi. 2) Dispozitiv prin care se extrage un fluid dintr-o conducta. 3) fig. Consideratie sau influenta de care se bucura cineva. [G.-D. prizei] /<fr. prise
REZISTENTA ~e f. 1) v. A REZISTA. 2) Caracter rezistent; durabilitate; trainicie. ~a materialelor. 3) Forta de opunere; im-potrivire. 4) Element de circuit care prezinta o anumita rezistenta electrica si este folosit in constructia reostatelor, a aparatelor de incalzire electrica si in electrotehnica; rezis-tor. [G.-D. rezistentei] /<fr. resistence, it. resistenza
REZISTOR ~oare n. Element de circuit care prezinta o anumita rezistenta electrica si este folosit in constructia reostatelor, a aparatelor de incalzire electrica si in elec-trotehnica; rezistenta. /<fr. resisteu, engl. resistor
CATOD s.m. Electrod negativ al unei pile electrice, al unui aparat de electroliza etc. [< fr. cathode, cf. gr. kata – in jos, hodos – drum].
SUPRAVOLTOR-DEVOLTOR s.n. (Tehn.) aparat sau masina electrica asociata cu o sursa de energie electromagnetica, astfel incat sa permita augmentarea sau diminuarea tensiunii furnizate de sursa. [Dupa fr. survolteur-devolteur].
TELEFOTO s.n. aparat care transmite electric, la distanta, o imagine luminoasa; imagine astfel obtinuta. V. teleobiectiv. [< fr. telephoto].
ANOD s.m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliza etc. [< fr. anode].
E*******E s. f. 1. e******e. 2. proces fiziologic manifestat prin accentuarea activitatii functionale a unei celule, a unui tesut sau organ ca reactie la un stimul. 3. stare de enervare, de incordare, de atatare. 4. producere a unui camp magnetic util in masini, aparate sau instrumente electrice. ◊ producere a campului magnetic inductor util in masinile, aparatele si instrumentele electrice. (< fr. e********n, lat. e*******o)
NEFOGRAF s. n. aparat pentru fotografierea electrica a norilor. (< engl. nephograph)
TELEFOTO s. n. aparat care transmite electric, la distanta, o imagine luminoasa; imaginea insasi. (< fr. telephoto)
ANOD, anozi, s. m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliza etc. – Fr. anode (< gr.).
MEGOHMETRU, megohmetre, s. n. (Fiz.) aparat pentru masurarea rezistentelor electrice de valoare mare. [Pr.: -gom-] – Din fr. megohmetre.
ELECTROCHIMOGRAF, electrochimografe, s. n. (Med.) aparat pentru inregistrarea curentilor electrici emisi de contractia organelor, vaselor de sange etc. – Din engl. electrokymograph.
ACUMULATOR ~oare n. aparat care inmagazineaza energie electrica sub diferite forme. [Pl. si acumulatori] /<fr. accumulateur
CONDUCTOMETRU ~e n. aparat pentru masurarea conductivitatii electrice a apei sau a unei solutii. /<fr. conductometre
DIFUZOR2 ~oare n. 1) aparat care transforma energia electrica in energie acustica, fiind intrebuintat in radioreceptie, la televizoare sau la instalatiile de amplificare a sunetelor. 2) Dispozitiv pentru imprastierea uniforma a luminii unei lampi. 3) aparat intrebuintat la extragerea prin difuziune a unei substante. /<fr. diffuseur
INVERTOR ~oare n. aparat pentru transformarea curentului electric continuu in curent electric alternativ; mutator. /<engl. inverter, rus. invertor
MONTOR ~i m. 1) v. MONTATOR. 2) Muncitor specializat in montarea aparatelor sau a retelelor electrice. /<fr. monteur
REDRESOR2 ~oare n. 1) aparat pentru redresarea curentului electric; supapa electrica. 2) Sistem optic care serveste la redresarea imaginii rasturnate date de obiectivul unui instrument. 3) med. aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. /<fr. redresseur
CONECTARE s.f. Actiunea de a conecta si rezultatul ei; operatie de montaj prin care o masina, un aparat sau un dispozitiv electric este legat intr-un circuit sau la o retea electrica; conexiune (2) [in DN] [< conecta].
HENRIMETRU s.n. (Fiz.) aparat de masurat inductanta electrica. [< fr. henrymetre].
CAPACIMETRU s.n. aparat pentru masurarea capacitatilor electrice. [< fr. capacimetre].
CASCADA s.f. 1. Torent de apa care cade de la o mare inaltime; cataracta. ◊ Cascada de ras = ras sacadat si prelungit. 2. Montaj in cascada = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. [< fr. cascade, cf. it. cascata – cadere].
POTENTIOMETRU s.n. 1. Montaj pentru divizarea tensiunii electrice. ♦ Reostat care intra in compunerea unui asemenea montaj. 2. aparat pentru masurarea potentialelor electrice prin compensare. [Pron. -ti-o-. / < fr. potentiometre].
PSOFOMETRU s.n. aparat pentru masurarea tensiunilor electrice produse de zgomotele parazite in circuitele telefonice. [< fr. psophometre].
RACORD s.n. Legatura; contact (intre partile unei lucrari, ale unei instalatii etc.). V. bransament. ♦ Tub flexibil, teava de legatura intre doua tevi. ♦ Portiune dintr-un circuit electric care leaga un aparat, o instalatie etc. cu reteaua electrica de distributie. ♦ (Cinem.) Legatura intre doua secvente de film, intre doua benzi de sunet. [Pl. -duri. / < fr. raccord].
REZISTOR s.n. aparat care prezinta rezistenta electrica si care poate fi introdus intr-un circuit electric. [Pl. -oare, (s.m.) -ri. / cf. fr. resisteur, engl. resistor].
BORNA s. f. 1. stalp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc. 2. piesa metalica apartinand circuitului electric interior al unui aparat, al unei masini sau instalatii, care asigura legatura cu un alt circuit. (< fr. borne)
CAPACIMETRU s. n. aparat pentru masurarea capacitatilor electrice. (< fr. capacimetre)
CASCADA s. f. 1. cadere naturala de apa de la o mare inaltime; cataracta2. 2. (fig.) suita de lucrari care se produc in sacade. ♦ ~ de ras = ras sacadat si prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice. 3. montaj in ~ = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice astfel incat curentul de la intrare sa fie egal cu cel de la iesirea elementului anterior. ♦ succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apa regularizat. 4. cadere libera, pe sol, a unui acrobat sau cascador. (< fr. cascade)
CONECTA vb. tr. a lega intre ele doua sau mai multe conductoare electrice; a lega un aparat, o masina etc. la circuitul electric. (< fr. connecter, lat. connectere)
EXPLOZOR s. n. aparat pentru aprinderea capselor electrice detonante; explodor. (< fr. exploseur)
HENRYMETRU s. n. aparat de masurat inductanta electrica. (< fr. henrymetre)
MANIPULATOR, -OARE I. s. m. f. manipulant. II. s. n. 1. dispozitiv pentru apucarea si manipularea lingourilor sau a altor semifabricate calde intr-o uzina. 2. aparat pentru stabilirea si intreruperea circuitului la aparatele de telecomunicatii. 3. comutator electric comandat prin pedala. (< fr. manipulateur)
NEUROMAGNETOMETRU s. n. aparat pentru evidentierea activitatii electrice a creierului prin intermediul unui camp magnetic, curentii electrici fiind rezultatul celulelor nervoase. (< neuro- + magnetometru)
RACORD s. n. 1. legatura, contact (intre partile unei lucrari, instalatii etc.). ♦ ~ olandez = holendru (1). 2. element de legatura intre doua tevi, conducte etc. 3. portiune dintr-un circuit electric care leaga un aparat, o instalatie etc. cu reteaua electrica de distributie. 4. (cinem.) legatura intre doua secvente de film, intre doua benzi de sunet. (< fr. raccord)
TRANZISTOR I. s. n. /s. m. dispozitiv electronic din semiconductoare cu trei electrozi care amplifica tensiuni sau curenti electrici. II. s. n. aparat de radio portativ echipat cu tranzistori (I). (< fr. transistor, germ. Transitor)
ACUMULATOR, acumulatoare, s. n. aparat pentru inmagazinarea energiei electrice. – Dupa fr. accumulateur.
BAC2, bacuri, s. n. 1. (In expr.) Bac de celula electrolitica = vas de ebonita, de sticla sau de rasini sintetice, care contine electrozii si electrolitul unui acumulator electric. Bac de racire = aparat folosit la racirea mustului de bere. 2. Dispozitiv in care se prinde o piesa in vederea prelucrarii ei. 3. Fiecare dintre piesele de aschiere ale unei filiere. – Fr. bac.
CASCADA (‹ fr.) s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui riu, fluviu sau torent provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii. Frecvente in regiunile calde si umede peste fostele praguri glaciare, in unitatile inalte de relief unde bancurile de roci dure alterneaza cu altele mai moi. C. cu cea mai inalta cadere de apa din lume este Angel (Venezuela, 979 m). In Romania cea mai inalta c. este Izvorul Cailor (M-tii Rodnei, 150 m). ♦ C. de hidrocentrale = grup de centrale hidroelectrice, in componenta unui sistem hidroenergetic amenajate in serie pe un curs de apa, ce pot avea sau nu lacuri proprii de acumulare. ♦ Expr. Cascada de ris = ris zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (TEHN.) Montaj in c. = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice pentru a imbunatati factorul de putere sau pentru a modifica fara pierderi turatia acestora.
INSTALATIE, instalatii, s. f. 1. Faptul de a (se) instala. 2. Ansamblu de constructii, de masini etc. montate astfel incat sa formeze un tot in scopul executarii unei anumite functiuni sau operatii in procesul de productie. ◊ Instalatie electrica = ansamblu unitar de conductoare, aparate, masini etc. destinate producerii sau utilizarii energiei electrice. [Var.: instalatiune s. f.] – Din fr. installation.
JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, in unele tari, se fixeaza de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, caruta, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Munca grea, neplacuta; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn imbracat in piele care se pune uneori la gatul cailor si prin care se trec hamurile. 3. Piesa in forma de cadru sau de inel, care serveste la sustinerea altor piese ale unei masini sau ale unei unelte. ♦ Grinda sau rigla de lemn folosita la constructia acoperisurilor. 4. Parte componenta a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei masini electrice, care nu are infasurari electrice. – Lat. jugum.
E******E, e******i, s. f. 1. Actiunea de a e****a si rezultatul ei; e****atie. 2. Aplicare a unei marimi de comanda (tensiune electrica, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat. – V. e****a.
RACORD, racorduri, s. n. 1. Legatura, contact intre doua parti ale unei lucrari sau intre doua elemente ale unui intreg. 2. Piesa (constituita din una sau din doua parti tubulare cu piulite) cu care se face legatura intre doua conducte si prin care poate circula un fluid sau un material pulverulent ori granular. 3. Portiune de circuit electric care pune in legatura aparatul, masina sau locul de utilizare a energiei electrice cu reteaua de distributie. 4. Legatura intre doua secvente de film care asigura continuitatea ideii cinematografice. ♦ Imbinare a doua benzi de sunet fara a intrerupe unitatea coloanei sonore. – Din fr. raccord.
FOTOELEMENT, fotoelemente, s. n. aparat care emite un curent electric de intensitate variabila in raport cu lumina care cade pe el; pila sau celula fotovoltaica. – Din fr. photo-element.
AMPERMETRU, ampermetre, s. n. aparat pentru masurarea intensitatii curentului electric. – Din fr. amperemetre.
VOLTMETRU, voltmetre, s. n. Instrument electric folosit pentru masurarea tensiunii electrice si a tensiunii electromotoare, cu indicatiile scalei exprimate direct in volti sau in multiplii sau submultiplii voltului. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru masurarea tensiunii electrice. – Din fr. voltmetre.
EXPLOZOR, explozoare, s. n. aparat special pentru aprinderea capselor electrice detonante. – Din fr. exploseur.
RECEPTOR, -OARE, receptori, -oare, subst., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat sa primeasca (si sa dirijeze) un anumit material. 2. S. n. aparat, instalatie, masina, dispozitiv destinate sa primeasca energie de o anumita forma si sa o transforme in energie utila. Receptor telefonic = aparat care transforma oscilatiile curentului electric produs de un microfon telefonic in v******i sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care inregistreaza anumite modificari ale mediului extern sau intern si transmite e*********e la centrii nervosi. 4. Adj. (Tehn.) Care recepteaza, care primeste (o actiune mecanica, un curent, un semnal etc.) – Din fr. recepteur.
AMPERMETRU ~e m. aparat pentru masurarea intensitatii curentului electric. [Sil. -me-tru] /<fr. amperemetre
GALVANOMETRU ~e n. aparat pentru masurarea intensitatii curentilor electrici slabi. /<fr. galvanometre
PUNTE ~ti f. 1) Pod ingust care poate fi trecut numai pe jos. ◊ ~ de scapare mijloc de iesire dintr-o situatie grea. ~ de trecere mijloc cu ajutorul caruia se face legatura intre doua parti diferite. A se face (sau a se pune) luntre si ~ v. LUNTRE. 2) Scandura lata fixata pe o schela si folosita pentru efectuarea lucrarilor de constructie la inaltime. 3) Planseu orizontal fixat intre etajele unei corabii sau ale unui vapor. ~ superioara. ~ de promenada. ◊ ~ de comanda punte asezata transversal de la un bord la altul, pe care sunt instalate aparatele de navigatie. 4) Pod mobil care face legatura intre nave si chei. 5) Placa ingusta de metal, prevazuta cu o gaura in care se introduce fitilul candelei. 6) Aparat pentru masurarea unor marimi electrice. /<lat. pons, ~ntis
REOSTAT ~e n. fiz. aparat pentru reglarea intensitatii curentului electric din circuite. [Sil. re-os-] /<fr. rheostat
STABILIZATOR2 ~oare n. 1) aparat care mentine constanta tensiunea electrica de alimentare, indiferent de variatiile tensiunii din retea. 2) Parte imobila la un aparat de zbor menita sa-i asigure stabilitatea in atmosfera. 3) Dispozitiv care impiedica oscilatiile prea mari ale unui vehicul de apa. /<fr. stabilisateur
V******R2 ~oare n. 1) aparat care serveste la compactarea materialelor gra-nulare prin vibrare. 2) Dispozitiv bazat pe vibrare, care serveste la transformarea curentului electric continuu in curent alternativ. 3) aparat electroacustic de semnalizare bazat pe v******a unei lame electrice. /a vibra + suf. ~tor
DOZA2 s.f. 1. Cutie folosita mai ales la instalatiile electrice cu conducte in tuburi pentru a face legaturile dintre conducte si ramificatii. 2. aparat care produce un curent electric variabil sub actiunea v*********r pe care i le imprima o placa de fonograf; picup. 3. (Fot.) Instrument ajutator pentru desfasurarea in bune conditii tehnice a developarii filmelor. [< germ. Dose].
EXPLOZOR s.n. aparat special pentru aprinderea capselor electrice detonante; explodor. [< fr. exploseur].
VOLTMETRU s.n. Instrument de masura a diferentelor de potential electric in volti. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru masurarea tensiunii electrice. [< fr. voltmetre, cf. fr. volt – volt, gr. metron – masura].
FARADMETRU s.n. aparat pentru masurarea capacitatii condensatoarelor electrice in farazi. [< fr. faradmetre].
FOTOELECTRIC, -A adj. Care se refera la fenomene electrice si luminoase. ◊ Celula fotoelectrica = aparat care transforma energia luminoasa in energia unor curenti electrici; fotocelula. [< fr. photoelectrique].
REDRESOR, -OARE adj. Care redreseaza. // s.n. 1. aparat pentru transformarea unui curent electric alternativ in curent continuu. 2. Sistem optic servind pentru redarea imaginii unui obiect in pozitia sa reala de catre un instrument optic. ♦ (Med.) aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. 3. Dispozitiv care readuce in directia initiala un curent lichid sau fluid care a fost abatut de un obstacol oarecare. [Cf. fr. redresseur].
CONVERTOR s. n. organ al sistemelor de reglare automata sau al aparatelor ori instrumentelor de masura electrice, care transforma datele dintr-o forma intr-o alta forma de reprezentare, fara a modifica valoarea informatiei. (< engl. converter)
DOZA2 s. f. 1. cutie folosita la instalatiile electrice cu conducte in tuburi pentru a face legaturile dintre conducte si ramificatii. 2. aparat care produce un curent electric variabil sub actiunea v*********r pe care i le imprima o placa de fonograf; pick-up. 3. (fot.) tanc (4). (< germ. Dose)
ELECTRODINAMOMETRU s. n. aparat pentru masurarea intensitatii curentului electric. (< fr. electrodynamometre)
REDRESOR, -OARE I. adj. care redreseaza. II. s. n. 1. aparat, instalatie care transforma curentul electric alternativ in curent continuu. 2. sistem de lentile sau de prisme pentru redarea imaginii unui obiect in pozitia sa reala de catre un instrument optic. ◊ (med.) aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. 3. dispozitiv care readuce in directia initiala un curent lichid sau fluid care a fost abatut de un obstacol. (< fr. redresseur)
REOSTAT s. n. aparat pentru reglarea intensitatii curentului electric intr-un circuit. (< fr. rheostat)
AMPERMETRU, ampermetre, s. n. aparat pentru masurarea intensitatii curentului electric. – Fr. amperemetre.
comutator n., pl. oare (d. comut). aparat de schimbat directiunea curentilor electrici.
ACUMULATOR, acumulatori, s. n. aparat sau rezervor care inmagazineaza energie electrica. – Din fr. accumulateur.
TRANZISTOR, tranzistoare, s. n. 1. Semiconductor al unui circuit electric servind ca amplificator de putere. 2. aparat de radio portativ prevazut cu mai multe tranzistoare (1). [Pl. si: (m.) tranzistori. – Var.: transistor s. n.] – Din fr. transistor, germ. Transistor.
BLITZ [pr.: blit] n. Sursa de lumina intensa si de scurta durata, avand forma unei lampi (electrice), cu care este prevazut un aparat de fotografiat. /<germ. Blitz (licht)
FOTOELECTRIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de fenomenele electrice si de lumina; propriu fenomenelor electrice si de lumina. ◊ Celula ~ca aparat folosit in cinematografie si televiziune, care transforma energia luminoasa in energie electrica. Efect ~ fenomen de emisiune a electronilor sub influenta luminii vizibile sau a razelor gama. /<fr. photo-electrique
GALVANOSCOP ~oape n. aparat care indica prezenta unui circuit electric slab (fara a-i masura intensitatea). /<fr. galvanoscope
ADAPTOR s.n. aparat care permite adaptarea unui organ electric la diverse intrebuintari. [< fr. adapteur].
FREEZER s.n. (Anglicism) Frigorifer electric; f******r. ♦ Masina de preparat inghetata. ♦ aparat pentru congelarea lichidelor, in special a apei; congelator. [Pron. fri-zer. / < americ. freezer].
SECTIONOR s.n. aparat care intrerupe temporar un circuit electric, de obicei atunci cand acesta trebuie izolat un anumit timp de restul retelei. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. sectionneur].
ARMATURA s. f. 1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat. 2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi sau conducte. 3. constructie de lemn, de zidarie etc. servind la intarirea peretilor unei galerii subterane. 4. fiecare dintre placile conducatoare ale unui condensator electric. 5. invelis metalic protector al unui cablu electric. 6. ~ (bucala) = totalitatea partilor care formeaza aparatul bucal al insectelor, crustaceelor. 7. (fig.) ceea ce sustine, serveste ca baza diferitelor parti ale unui tot; osatura (3), schelet (3). (< fr. armature, lat. armatura)
AUTOOSCILATIE s. f. oscilatie electrica, nedorita, care se produce in aparatele electronice din cauza unui cuplaj parazit intre circuite. (< fr. autooscillation)
SECTIONOR s. n. aparat care intrerupe temporar un circuit electric. (< fr. sectionneur)
STELAJ s. n. 1. piesa de mobilier formata din rafturi suprapuse, pe care se asaza carti sau alte obiecte; etajera. 2. schelet metalic care sustine aparate, instrumente si dispozitive, o instalatie electrica. (< germ. Stellage)
SECTIONOR, sectionoare, s. n. aparat care intrerupe temporar un circuit electric atunci cand el trebuie izolat un anumit timp de restul retelei. [Pr.: -ti-o-] – Dupa fr. sectionneur.
CICLON (‹ fr. {i}; {s} gr. kyklos „cerc”) s. n. 1. (METEOR.) Forma negativa a reliefului cimpului baric, cu diametrul de citeva mii de km, in care presiunea scade de la periferie spre centru si masele de aer au o miscare convergenta pe orizontala si predominant ascendenta pe verticala. Structura sa este asimetrica cu un sector cald mai ingust, unul rece mai dezvoltat, un front cald in partea anterioara si unul rece in cea posterioara, ceea ce face ca sa predomine timpul inchis cu precipitatii si vinturi puternice; cimp de joasa presiune. Ex.: c. australian (in partea de N a Australiei in timpul verii australe) si c. tropical (in zona frontului tropical, 5-25 ºC lat. N si S). ♦ Furtuna puternica, cu deplasarea aerului in virtejuri, insotita de ploi si descarcari electrice puternice. V. taifun, uragan. 2. (TEHN.) aparat pentru separarea particulelor materiale din aer sau din gaze prin efectul fortei centrifuge.
ACUMULATOR, (1) acumulatori, (2) acumulatoare, s. n. 1. S. m. aparat sau rezervor care inmagazineaza energie electrica. 2. Dispozitiv care inmagazineaza energie electrica sub forma chimica in vederea restituirii acesteia. Acumulatorul unui automobil. – Din fr. accumulateur.
ILUMINAT1 s. n. Faptul de a (se) ilumina. ♦ Tehnica (producerii si a) raspandirii luminii (artificiale). ◊ Iluminat de avertizare = lumina intermitenta care se declanseaza pentru a atrage atentia asupra functionarii defectuoase a unor sisteme, instalatii, aparate. Iluminat de siguranta = sistem de lampi electrice, cu generator propriu, care asigura iluminarea in cazul intreruperii alimentarii prin reteaua electrica publica. – V. ilumina.
MICROFON, microfoane, s. n. aparat care transforma v********e sonore in oscilatii electrice, folosit in radioteleviziune si in telecomunicatii. – Din fr. microphone, germ. Mikrophon.
REOSTAT, reostate, s. n. aparat, care serveste la reglarea intensitatii curentului electric din circuite. [Pr.: re-o-] – Din fr. rheostat.
COMPRESOR, -OARE, compresori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care comprima. 2. S. n. Masina, cu piston si cu rotor, intrebuintata pentru ridicarea presiunii unui gaz. 3. S. n. Cilindru metalic masiv, cu tractiune animala sau mecanica, servind la indesarea terasamentelor, nivelarea soselelor etc. 4. S. n. (In sintagma) Compresor de dinamica = aparat electronic care realizeaza compresia dinamicii semnalelor electrice. 5. S. n. (Med.) Instrument cu care se strange un vas sanguin in timpul unei operatii. – Din fr. compresseur.
DISTRIBUITOR1 ~oare n. Instalatie sau aparat pentru distribuirea automata (de materiale, energie electrica, a mesajelor telegrafice etc.); repartizor. [Sil. -bu-i-] /a distribui + suf. ~tor
MICROFON ~oane n. aparat care transforma v********e sonore in oscilatii electrice, folosit in radioteleviziune si in telecomunicatii. /<fr. microphone, germ. Microphon
SNUR ~uri n. 1) Sfoara de bumbac, de lana sau de metal, folosita ca ornament la haine sau la mobilier; siret; gaitan; ceapraz. 2) reg. Bentita ingusta de material textil, tesuta tubular sau in fasie, folosita pentru a incheia si a strange incaltamintea, unele haine etc.; siret. 3) Conductor electric flexibil, intrebuintat pentru a racorda diferite aparate la reteaua de curent. /<germ. Schnur
MICROFON s.n. aparat care transforma v********e sonore in oscilatii electrice, folosit in telefonie, in radiofonie etc. [< fr. microphone, germ. Mikrophon, cf. gr. mikros – mic, phone – voce].
LANTERNA s. f. 1. felinar. ◊ lampa electrica portativa cu baterie. ♦ ~ venetiana = lampion; ~ magica = aparat care proiecteaza pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase si al unui sistem de lentile, imaginea marita a unei figuri desenate pe o placa de sticla sau imprimate pe o placa fotografica. ◊ lampa de semnalizare montata pe acoperis. ◊ lampa mica cu sageata luminoasa pentru explicatii pe desene, diapozitive etc. in cadrul expunerilor. 2. aparat de control cu vizori de sticla, care se intercaleaza in conductele de produse lichide pentru a face vizibila circulatia acestora. 3. turn mic, cu aspect de edicul, pentru iluminarea si impodobirea unei cupole. 4. (text.) mecanism inversor la flaierele de fibre liberiene pentru ridicarea si coborarea mosoarelor pe care se infasoara semitortul sau, la unele masini de bobinat, pentru infasurarea firului. (< fr. lanterne, lat. lanterna)
RONTGEN1/ROENTGEN /RO'NT-GHEN/ I. s. m. unitate de masura a dozelor de radiatie X, cantitatea de radiatii care, in conditii fizice normale, produce, prin ionizarea unui cm3 de aer, o sarcina electrica de un franklin. II. s. n. aparat cu care se produc raze X. (< fr. rontgen)
CADRU, cadre, s. n. 1. Rama in care se fixeaza un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. inramate. 2. Pervaz al unei usi sau al unei ferestre. ♦ Deschizatura zidului ocupata de o usa sau de o fereastra. 3. Fig. Mediu, ambianta. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei actiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcatuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se intrebuinteaza la constructii; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt infasurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. [Var.: (1) cadra s. f.] – Fr. cadre.
V******R, -OARE, v*******i, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care vibreaza, care produce v******i, vibrant. II. S. n. 1. aparat care produce oscilatii (electromagnetice, mecanice etc.) ♦ Intrerupator electromagnetic automat care produce oscilatii slabe de inalta frecventa; dispozitiv cu intrerupere mecanica, folosit pentru transformarea curentului continuu in curent alternativ monofazat; lama metalica vibranta care intrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosita la soneriile electrice. ♦ Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. aparat care serveste la indesarea prin vibrare (2) a unui material. – Vibra + suf. -tor.
TERMOANEMOMETRU, termoanemometre, s. n. aparat pentru determinarea vitezei vantului prin masurarea rezistentei electrice a unui filament incalzit. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-anemometre.
BIPOLAR ~a (~i, ~e) 1) Care are doi poli; cu doi poli. 2) (despre aparate, masini) Care are doi poli magnetici sau electrici. 3) (despre unele organisme marine) Care se poate intalni simultan la cei doi poli si in zonele temperate ale emisferelor Pamantului. /<fr. bipolaire
CONTOR ~oare n. aparat care masoara si indica cantitatea de energie electrica, de apa sau de gaze, consumata intr-un interval de timp. /<fr. comptoir, germ. Kontor
FOTOELEMENT ~e n. aparat fotoelectronic pentru transformarea energiei luminii in energie electrica. [Sil. -to-e-] /<fr. photo-element
OSCILOSCOP ~oape n. fiz. aparat pentru observarea variatiilor rapide ale unor marimi electrice. /<fr. oscilloscope
REPARTIZATOR ~oare n. tehn. Insta-latie sau aparat pentru repartizare automata (de materiale, de energie electrica, de mesaje telegrafice etc.); distribuitor. / a repartiza + suf. ~tor
OSCILOSCOP s.n. aparat care transforma variatiile periodice ale unui curent electric in semnale optice. [Pl. -scoape. / < fr. oscilloscope].
POLAROGRAF s.n. aparat pentru inregistrarea (foto)grafica a intensitatii curentului electric ce strabate o solutie. [< fr. polarographe].
CONTOR s.n. aparat care inregistreaza cantitatea de apa, de energie electrica etc. consumata intr-un anumit interval de timp. [Pl. -oare (s.m.) -ori. / < fr. compteur].
INTRERUPATOR, -OARE adj. Care intrerupe. // s.n. aparat care poate intrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) intr-un circuit; intreruptor. [< intrerupe + -tor, dupa fr. interrupteur].
OSCILOGRAF s.n. aparat care inregistreaza grafic oscilatii de diferite cauze (electrice, v********i etc.). [< fr. oscillographe].
RECEPTOR, -OARE adj. Care recepteaza, care primeste (o actiune mecanica, un curent etc.). // s.n. Sistem tehnic care primeste o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta. ♦ Receptor telefonic = aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; (p. ext.) piesa care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. // s.m. Organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei e**********i exterior in energie nervoasa. [Cf. fr. recepteur].
REOSTAT s.n. aparat pentru modificarea intensitatii curentului intr-un circuit electric. [Pron. re-o-, pl. -te, -turi. / < fr. rheostat, cf. gr. rheos – curent, statos – care sta].
CONVERTIZOR s. n. 1. dispozitiv mecanic pentru transformarea unei miscari sau a unei forte. 2. cuptor pentru operatia de convertizare (1). 3. masina destinata a transforma un curent electric. 4. masina pentru transformarea grisului in faina. 5. (inform.) aparat pentru transformarea informatiilor de pe un suport pe altul. (< fr. convertisseur)
DIFUZOR1 s. n. 1. aparat destinat reproducerii sunetelor, care transforma variatiile energiei electrice in energie acustica si care intra in componenta radioreceptoarelor, televizoarelor, a instalatiilor de amplificare etc; hautparlor. 2. portiune de conducta a carei sectiune transversala creste in sensul curgerii fluidului. 3. parte a unui carburator cu explozie unde se produce pulverizarea combustibilului. 4. aparat pentru extragerea zaharului din sfecla, a taninului din stejar etc. (< fr. diffuseur)
FARADMETRU s. n. aparat gradat in farazi pentru masurarea capacitatii condensatoarelor electrice. (< fr. faradmetre, engl. faradmeter)
RECEPTOR, -OARE I. adj. care recepteaza (o actiune mecanica, un curent, o unda etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat sa primeasca o anumita forma de energie pentru a o transforma in alta utilizabila. 2. aparat care transforma oscilatiile electromagnetice dintr-un circuit electric in oscilatii acustice; ansamblu, cuprinzand un amplificator, care serveste pentru a asculta si a vorbi la telefon. 3. mediu natural (rau, lac, mare) care primeste apele de evacuare. III. s. m. organ de simt la nivelul caruia se realizeaza transformarea energiei stimulului extern in influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoana care primeste si decodeaza un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primeste sange de la un donator. (< fr. recepteur)
SNUR s. n. 1. sfoara rasucita din mai multe fire de bumbac, imbracate in matase colorata; siret. 2. ~ electric = cordon electric flexibil, pentru racordarea la retea a unor aparate mobile, lampi portative etc. (< germ. Schnur)
VOLTAMETRU s. n. aparat pentru masurarea intensitatii curentului sau a sarcinii electrice, bazat pe determinarea masei de substanta, depusa la catodul unei bai de electroliza. (< fr. voltametre)
BORNA (‹ fr.) s. f. 1. Bloc sau stilp scund, din lemn, piatra ori beton armat, care fixeaza si marcheaza punctele geodezice ori topografice pe teren, care indica distantele fata de origine ale punctelor din lungul unei cai de comunicatie terestre (ex. b. kilometrica), care ce planteaza pe ambele margini ale unui drum pentru a delimita calea, sau de-a lungul unei frontiere. 2. Piesa metalica a unui aparat, a unei instalatii sau a unei masini electrice prin care se poate realiza legatura galvanica a unor circuite electrice (sau parti metalice ale acestora) cu un conductor exterior.
CARBURATOR, carburatoare, s. n. aparat al unui motor cu ardere interna, cu aprindere electrica, in care se formeaza amestecul carburant, in proportia dorita, prin difuzarea combustibilului intr-un curent de aer. – Din fr. carburateur.
ELECTROCASNIC, -A, electrocasnici, -ce, adj. (Despre aparate) Care este folosit in gospodarie si este actionat electric; electromenajer. – Electro- + casnic.
CONTOR, contoare, s. n. aparat de masurat cantitatea consumata de apa, de energie electrica, de gaze etc. intr-un anumit timp; ceas (3). – Din fr. comptoir, germ. Kontor.
ELECTROMENAJER, -A, electromenajeri, -e, adj. (Despre aparate) Care este folosit in gospodarie si este actionat electric; electrocasnic. – Din fr. electromenager.
CONTACTOR ~oare n. aparat care, sub actiunea unei comenzi, inchide un circuit electric si il mentine inchis numai cat dureaza comanda. /<fr. contacteur
MULTIMETRU ~e n. aparat pentru masurarea tensiunilor, a curentilor si a rezistentelor electrice. /<fr. multimetre
STECAR ~e n. Piesa fixata la capatul unui snur electric care face contactul intre priza si un receptor (aparat de radio, televizor, resou etc.); fisa. /<germ. Stecker
LANTERNA s.f. 1. Felinar. ♦ Lampa electrica portativa cu baterie. ◊ Lanterna venetiana = lampion; lanterna magica = aparat care proiecteaza pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase si al unui sistem de lentile, imaginea marita a unei figuri desenate pe o placa de sticla sau imprimate pe o placa fotografica. 2. aparat de control prevazut cu vizori de sticla, care se intercaleaza in conductele de produse lichide pentru a face vizibila circulatia acestora. 3. Un fel de turn mic pentru iluminarea si impodobirea unei cupole. 4. (Text.) Mecanism inversor folosit la flaierele de fibre liberiene pentru ridicarea si coborarea mosoarelor pe care se infasoara semitortul sau la unele masini de bobinat pentru infasurarea firului. [< fr. lanterne, it. lanterna].
TERMOANEMOMETRU s.n. aparat pentru determinarea vitezei vantului, bazat pe masurarea rezistentei electrice a unui filament incalzit. [Cf. fr. thermo-anemometre].
INTRERUPATOR, -OARE I. adj. care intrerupe. II. s. n. aparat, dispozitiv care poate intrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) intr-un circuit; intreruptor; comutator. (dupa fr. interrupteur)
TERMOANEMOMETRU s. n. aparat pentru determinarea vitezei vantului, bazat pe masurarea rezistentei electrice a unui filament incalzit. (< fr. thermo-anemometre)
VOLTAMETRU, voltametre, s. n. aparat pentru studiul electrolizei, care permite determinarea intensitatii unui curent electric sau a cantitatii de electricitate prin masurarea cantitatii de substanta depusa pe cale electrolitica. – Din fr. voltametre.
TRADUCTOR, traductoare, s. n. Dispozitiv, sistem tehnic care stabileste o corespondenta intre valorile unei marimi specifice acestui sistem si valorile unei marimi de alta natura, specifice altui sistem, utilizat in tehnica, electricitate si telecomunicatii; spec. aparat folosit in telegrafie pentru a traduce combinatiile de semnale electrice primite in caracterele tipografice corespunzatoare. – Din fr. traducteur.
BATERIE ~i f. 1) mil. Subunitate de artilerie, utilata cu tunuri sau cu aruncatoare de mine. ~ antiaeriana. 2) tehn. Grup de elemente (aparate, piese, dispozitive) identice sau asemanatoare, care indeplinesc aceeasi functie. ◊ ~ electrica ansamblu de acumulatoare electrice, legate in serie. 3) Vas cu gheata, in care se pun la racire sticle cu bauturi. 4) muz. Ansamblul instrumentelor de percutie dintr-o orchestra (mai ales de muzica usoara sau de jaz). [Art. bateria; G.-D. bateriei] /< fr. batterie
TRADUCTOR s.n. 1. Element al unui sistem cu reglare automata care transforma in semnal unificat o marime pe care este construit sa o masoare. 2. aparat folosit in telegrafie pentru a traduce combinatiile de semnale electrice elementare primite in caracterele tipografice corespunzatoare. [Cf. fr. traducteur].
BATERIE s. f. 1. subunitate de artilerie, dintr-un numar variabil de plutoane, tunuri, rachete etc. ◊ terasament care protejeaza tunurile in pozitie de tragere. ◊ ansamblul tunurilor de acelasi calibru de pe o nava. 2. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate intre ele, care indeplinesc aceeasi operatie. ♦ ~ electrica = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solara = grup de celule fotoelectrice care transforma energia solara in energie electrica. 3. vas cu gheata pentru a raci vinul si sifonul din sticle; frapiera. 4. grupul instrumentelor de percutie intr-o orchestra. 5. ~ de teste = ansamblu de teste care vizeaza un anume aspect al structurii psihologice a cuiva. 6. ansamblu de custi metalice suprapuse, pentru intretinerea pasarilor, purceilor sau iepurilor de casa. (< fr. batterie, it. batteria)
CONTOR s. n. denumire data unor aparate ori instrumente care masoara, prin insumare sau inregistrare, elemente, operatii sau semnale de aceeasi natura. ◊ aparat care inregistreaza consumul de apa, de gaze, de energie electrica etc. ♦ ~ de particule = detector de particule emise de un corp radioactiv. (dupa fr. compteur, germ. Kontor)
OSCILATOR, -OARE s. n. 1. sistem fizic care efectueaza oscilatii. 2. aparat, dispozitiv care, alimentat de la o sursa de energie (electrica), produce unde electromagnetice. (< fr. oscillateur)
OSCILOSCOP s. n. aparat pentru masurarea si vizualizarea variatiilor periodice ale unui curent electric. (< fr. oscilloscope)
TRADUCTOR s. n. 1. dispozitiv al unui sistem cu reglare automata care transforma in semnal unificat o marime pentru a putea fi masurata cu o alta marime. 2. organ al unui aparat telegrafic sau al unui receptor Morse care traduce impulsurile electrice primite in semnale sonore sau vizuale. 3. (cib.) dispozitiv la care alfabetul de iesire e diferit de cel de intrare. (< fr. traducteur)
BEC, becuri, s. n. 1. Balonas de sticla prevazut cu un filament care devine incandescent si raspandeste lumina cand e strabatut de un curent electric. ◊ Bec de siguranta = dispozitiv de siguranta care opreste un aparat, o instalatie etc. in caz de deranjament. 2. (Inv.) Parte a unei lampi cu gaz aerian in care se formeaza flacara. ♦ (Azi determinat prin „de gaz”) Arzator pentru gaz, folosit pentru iluminat sau pentru incalzit. ◊ Bec de sudura(sau de sudaj) = piesa la aparatul de sudura, prin care ies gazele. – Fr. bec [de gaz].
INTRERUPATOR, -OARE, intrerupatori, -oare, adj., s. n. (aparat, dispozitiv) care serveste la intreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: intreruptor, -oare, adj., s. n.] – Intrerupe + suf. -ator (dupa fr. interrupteur).
ARMATURA, armaturi, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice prinse intre ele care intaresc o constructie (de beton armat). ♦ Constructie care sustine o galerie subterana. 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalatii alcatuite din tevi sau conducte. 3. Totalitatea aparatelor si dispozitivelor de comanda, de control, de siguranta etc., montate la o instalatie, la o masina etc. ♦ Ansamblul conductoarelor unui condensator electric. ♦ Invelis protector al unui cablu electric. 4. (Biol.; in sintagma) Armatura bucala = totalitatea pieselor anatomice care alcatuiesc aparatul bucal al insectelor si crustaceelor. – Din fr. armature, lat. armatura (dupa arma).
REDRESOR, -OARE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. aparat sau dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentila, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a indrepta imaginea rasturnata data de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce in directia initiala un curent de fluid abatut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redreseaza. – Din fr. redresseur.
BATERIE s.f. 1. Subunitate de artilerie care cuprinde mai multe tunuri, un numar de militari care le manuiesc, utilajul si mijloacele de transport necesare. ♦ Terasament care protejeaza tunurile in pozitie de tragere. ♦ Sir de tunuri aflate de fiecare latura a unui bastiment de razboi. 2. Ansamblu de aparate, de masini etc. cu care se face aceeasi operatie. ◊ Baterie electrica = reunire de mai multe pile sau de acumulatoare electrice. 3. Vas cu gheata folosit pentru a raci vinul si sifonul din sticle. 4. Grupul instrumentelor de percutie intr-o orchestra de muzica usoara sau de jaz. 5. Baterie de teste = grup de mai multe teste legate impreuna printr-un scop comun. [Gen. -iei. <fr. batterie, it. batteria].
STABILIZATOR, -OARE adj. Care da stabilitate. // s.n. 1. Partea fixa a ampenajului orizontal, care asigura stabilitatea avionului in timpul zborului. 2. Dispozitiv bazat pe principiul giroscopului care reduce oscilatiile unei nave. 3. aparat pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. // s.m. Substanta care se adauga unei solutii coloidale sau unei suspensii pentru a-i mari stabilitatea; stabilizant. [Cf. fr. stabilisateur].
STABILIZATOR, -OARE I. adj. care stabilizeaza, care da stabilitate; stabilizant. II. s. n. 1. partea fixa a ampenajului orizontal, care asigura stabilitatea avionului in timpul zborului. 2. dispozitiv bazat pe principiul giroscopului, care reduce oscilatiile unei nave. 3. aparat pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. 4. dispozitiv automat care contribuie la mentinerea constanta a liniei de ochire a tunului de pe tanc, indiferent de miscarile acestuia. III. s. m. substanta care se adauga unei solutii coloidale, unei suspensii pentru a-i mari stabilitatea; stabilizant. (< fr. stabilisateur)
SINCRONOSCOP ~oape n. 1) Instrument pentru determinarea existentei sincronismului intre doua fenomene periodice. 2) aparat pentru determinarea momentului in care are loc sincronizarea a doua tensiuni electrice alternative. /<fr. synchronoscope
CLIDONOGRAF s.n. (Fiz.) aparat pentru determinarea polaritatii, amplitudinii si formei undelor de supratensiune din instalatiile electrice. [< fr. clydonographe, cf. gr. klydon – agitatie, graphein – a scrie].
CLIDONOGRAF s. n. aparat pentru determinarea polaritatii, amplitudinii si formei undelor de supratensiune din instalatiile electrice. (< fr. clydonographe)
TRANSFORMATOR, -OARE I. adj. care transforma; innoitor. II. s. n. 1. aparat, instalatie, masina care transfera energie de la un sistem tehnic primar la unul secundar. ◊ dispozitiv electric care transforma tensiunea unui curent alternativ fara a-i modifica frecventa. 2. aparat fotogrammetric care transforma unele imagini in altele. (< fr. transformateur)
INTEGRATOR, -OARE, integratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (aparat) care efectueaza calculul numeric al integralelor unei ecuatii diferentiale. 2. S. n. Circuit electric caracterizat printr-o constanta de timp ce determina viteza cu care acest circuit raspunde la semnalele aplicate. – Din fr. integrateur.
REACTOR, reactoare, s. n. 1. aparat propulsor cu o camera de ardere la care propulsia se realizeaza prin interactiunea mecanica dintre gazele rezultate din actiunea arderii unui combustibil in aceasta camera si peretii recipientului prin care se evacueaza aceste gaze. 2. (In sintagma) Reactor nuclear = instalatie complexa in care se realizeaza fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reactie in lant controlata, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate. 3. aparat industrial sau de laborator in care se produce o reactie chimica. 4. Bobina electrica sau condensator electric folosite ca sisteme fizice care prezinta in principiu reactanta intr-un circuit electric; bobina cu reactanta. [Pr.: re-ac-] – Din fr. reacteur.
STABILIZATOR, -OARE, stabilizatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care face stabil, care da stabilitate. 2. S. n. Organ dintr-un sistem tehnic care asigura stabilitatea sistemului. 3. S. n. aparat sau dispozitiv pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. 4. S. n. Partea fixa a ampenajului orizontal al unui avion. 5. S. n. Legatura elastica intre capetele osiei unui autovehicul, care impiedica inclinarile mari ale acestuia. 6. S. m. Substanta care se adauga unei solutii pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a o stabiliza; stabilizant. – Din fr. stabilisateur.
aparat ~e n. 1) Sistem tehnic care serveste la executarea anumitor operatii (tehnice, mecanice, electrice etc.). ~ de radio. ~ fotografic. ◊ ~ de gimnastica ansamblu de instalatii care servesc la efectuarea de exercitii gimnastice. 2) Totalitate a organelor care indeplinesc o functie in organism. ~ circulator. ~ digestiv. 3) Totalitate a serviciilor si a personalului dintr-o institutie, dintr-un stat. ~ administrativ. ◊ ~ critic explicatiile care insotesc un text. /<germ. Apparat, lat. apparatus
HIDROFON s. f. aparat pentru semnalizarea prin sunete sub apa, care transforma oscilatiile acustice in oscilatii electrice. (< fr. hydrophone)
BATERIE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusa din patru, sase sau opt tunuri, cu mijloacele de tractiune, utilajul si personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate in vederea executarii unei operatii. ◊ Baterie electrica = reunire a mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce electricitate. Baterie solara = sursa de energie formata dintr-un grup de generatoare fotoelectrice cu semiconductori, care transforma energia radiatiei solare in energie electrica. 3. Ansamblul instrumentelor de percutie (intr-o orchestra). 4. Vas cu gheata in care se afla sticle cu bautura. ♦ P. ext. Un litru de vin si o sticla de sifon luate impreuna. – Din fr. batterie.
OSCILATOR, oscilatoare, s. n. 1. Sistem fizic care poate efectua oscilatii libere. 2. aparat sau dispozitiv care produce oscilatii electromagnetice, alimentat de la o sursa de energie (electrica). ◊ Oscilator pilot = oscilator destinat sa produca o oscilatie de frecventa constanta utilizata ca frecventa de referinta. Oscilator multispot = oscilator care poate afisa simultan mai multe imagini. – Oscila + suf. -tor. Cf. fr. oscillateur.
LAMPA, lampi, s. f. aparat ori dispozitiv care produce lumina prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric. ◊ Lampa fulger = blitz. Lampa cu halogen = lampa cu incandescenta in balonul careia se introduce un amestec de gaze inerte care contine halogeni, in scopul maririi duratei de functionare si a stralucirii. Lampa de radio = tub electronic. Lampa de sudat (sau de lipit) = aparat care produce o flacara foarte puternica, necesara in operatia de lipire a unor piese metalice. – Din germ. Lampe, rus. lampa, fr. lampe.
CONEXIUNE, conexiuni, s. f. 1. Legatura intre doua sau mai multe obiecte sau fenomene; relatie, raport, conexitate. ◊ Conexiune inversa = feedback. 2. Legatura prin conducte sau prin organe de masina intre doua masini, aparate, mecanisme etc. ♦ Legatura intre doua sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice. 3. Conectare [Pr.: -xi-u-] – Din fr. connexion, lat. connexio, -onis.
CISTOSCOP, cistoscoape, s. n. aparat format dintr-un tub metalic prevazut la unul dintre capete cu un bec electric, iar la celalalt cu un dispozitiv optic, intrebuintat la cistoscopie. – Din fr. cystoscope.
EUDIOMETRU s.n. (Fiz.) aparat folosit la analiza volumetrica a gazelor si la sinteza, sub influenta unei descarcari electrice, a diverselor corpuri gazoase. [Pron. e-u-di-o-. / < fr. eudiometre, cf. gr. eudia – timp frumos, metron – masura].
EUDIOMETRU s. n. aparat folosit la analiza volumetrica a gazelor si la sinteza, sub influenta unei descarcari electrice, a diverselor corpuri gazoase. (< fr. eudiometre)
BATERIE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusa din patru, sase sau opt tunuri, cu mijloacele de tractiune, utilajul si personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate in vederea executarii unei operatii. ◊ Baterie electrica = reunirea mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce descarcari electrice sau curent electric. 3. Ansamblul instrumentelor de percutie (intr-o orchestra). 4. Vas cu gheata in care se afla sticle cu bautura. – Fr. batterie.
CISTOSCOP, cistoscopuri, s. n. aparat format dintr-un tub metalic prevazut la unul dintre capete cu un bec electric, iar la celalalt cu un dispozitiv optic, intrebuintat la cistoscopie. – Fr. cystoscope (< gr.).
ELECTRONIC, -A, electronici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care apartine electronilor sau electronicii, privitor la electroni sau la electronica. 2. S. f. Stiinta care studiaza fenomenele legate de miscarea in diferite medii a particulelor incarcate electric, interactiunea dintre aceste particule, producerea lor etc., precum si constructia si studiul dispozitivelor si aparatelor care functioneaza pe baza acestor fenomene. ♦ Ramura a tehnicii care se ocupa cu producerea dispozitivelor, aparatelor etc. electronice (1). – Din fr. electronique.
ECRAN ~e n. 1) Suprafata (de obicei alba) pe care se proiecteaza imagini reale cu ajutorul unor aparate optice. ~ lat. ◊ Micul ~ televizor. 2) Perete sau invelis de protectie contra unor actiuni fizice (acustice, electrice, magnetice etc.) exterioare. [Sil. e-cran] /<fr. ecran
LAMPA lampi f. aparat fix sau portativ care produce lumina prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric, folosit la iluminat sau pentru semnalizari. ~ cu gaz. ~ electrica. ◊ ~ de radio tub electronic. ~ de sudat (sau de lipit) lampa cu benzina, folosita la sudarea pieselor metalice. [G.-D. lampii] /<germ. Lampe, fr. lampe
ELECTROFON s.n. aparat care reproduce vocea si sunetele inregistrate pe un disc prin procedee electromecanice; picup, patefon electric. [< fr. electrophone].
FILTRU1 s. n. 1. instalatie, aparat, dispozitiv care serveste pentru filtrarea unui fluid. 2. mediu care filtreaza radiatiile. ◊ sistem de circuite electrice, sonore etc cu care se selecteaza oscilatiile de anumite frecvente. 3. dispozitiv prin care se strecoara cafeaua fiarta; cafeaua obtinuta. 4. capat din hartie poroasa al unei tigari pentru a filtra nicotina. 5. control al circulatiei rutiere. (< fr. filtre, lat. filtrum)
PLATINA s. f. 1. metal pretios alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil si inoxidabil. 2. (pl.) dispozitiv prevazut cu contacte electrice care comanda aprinderea in motoarele cu explozie. 3. piesa plana care intra in constructia anumitor aparate. (< fr. platine)
TELETIP s. n. 1. teleimprimator. 2. aparat telegrafic care permite culegerea de caractere tipografice de la distanta. 3. masina de scris comandata electric, la distanta. (< fr. teletype, germ. Teletyp)
TEMPORIZATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (cel) care temporizeaza. II. s. n. aparat care introduce intentionat un interval de timp intre inceputul si sfarsitul functionarii unui dispozitiv electric sau electronic. (< fr. temporisateur)
REFRIGERATOR, refrigeratoare, s. n. aparat sau parte dintr-o instalatie frigorigena, in care se produce, in general cu ajutorul energiei electrice, scaderea temperaturii pana aproape de 0
SOCLU, socluri, s. n. 1. Suport sau postament (din piatra) care sustine o coloana, o statuie etc. ♦ Partea de jos (mai proeminenta) a unei cladiri, a unui grilaj de fier etc. 2. Partea de metal a unui bec electric care se fixeaza in dulie. ♦ Piesa prin intermediul careia se fixeaza tuburile electronice de sasiul aparatelor in care sunt montate. 3. (Geogr.; in sintagma) Soclu continental = zona a uscatului, afundata cu panta lina sub apele marii, pana la adancimea de 200 de metri. – Din fr. socle.
BEC ~uri n. 1) Balon mic de sticla avand in interior un filament, care devine incandescent cand este strabatut de un curent electric. 2) Lampa alcatuita dintr-un soclu si dintr-un astfel de balon. ◊ ~ de sudura piesa la aparatele de sudura, prin care iese amestecul de gaz combustibil si oxigen, arzand cu flacara. 3) inv. Partea din interior a unei lampi cu gaz, unde se formeaza flacara. /<fr. bec
RADIOFICATIE s.f. Sistem de radioreceptie in care un singur aparat receptor puternic serveste mai multe difuzoare, instalate la distanta si legate de el prin conductoare electrice. [Gen. -iei. / < rus. radiofikatiia].
RADIOFICATIE s. f. sistem de radioreceptie in care un singur aparat receptor puternic serveste mai multe difuzoare, instalate la distanta si legate de el prin conductoare electrice. (< rus. radiofikatiia)
TERMOFOR s. n. aparat dintr-o punga plata in care se pune apa calda sau dintr-o perna incalzita electric, ca mijloc terapeutic; buiota. (< germ. Thermophor, fr. thermophore)
PIAN, piane, s. n. 1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanta asezata pe trei picioare si dintr-o serie de coarde metalice, care vibreaza cand sunt lovite de niste ciocanele actionate prin apasarea unor clape; clavir, pianoforte. ◊ Pian automat (sau electric) = pian actionat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care executa automat anumite melodii inregistrate in prealabil pe niste suluri speciale de hartie introduse in aparat. Pian cu manivela = pian automat care functioneaza prin invartirea unei manivele. 2. Arta de a interpreta o compozitie muzicala la un pian (1). [Var.: (rar) piano s. n.] – Din germ. Piano, fr. piano, it. piano[forte].
TERMOFOR s.n. aparat format dintr-o punga plata in care se pune apa calda sau dintr-o perna incalzita electric, folosit ca mijloc terapeutic; buiota. [< fr. thermophore, cf. gr. thermos – cald, phoros – purtator].
SEPARATOR, -OARE I. adj. care separa. II. s. n. 1. aparat, dispozitiv, masina pentru separarea anumitor componenti dintr-un amestec. 2. dispozitiv care inchide sau deschide un circuit electric. (< fr. separateur, lat. separator)
ELECTROSCOP, electroscoape, s. n. aparat care serveste la punerea in evidenta a starii de electrizare a unui corp si a felului sarcinii electrice a unui corp. – Din fr. electroscope.
POTENTIOMETRU s. n. 1. aparat din rezistente etalonate, pentru masurarea diferentelor de potential si a tensiunii electromotoare. 2. rezistor reglabil pentru divizarea tensiunii electrice. (< fr. potentiometre)
DIFUZOR, (I) difuzoare, s. n., (II) difuzori, s. m. I. S. n. 1. Dispozitiv (in forma de palnie) pentru redarea sunetelor transmise pe cale electrica si raspandirea lor in mediul inconjurator. 2. Dispozitiv translucid din sticla, portelan etc., care imprastie uniform lumina unei lampi. 3. aparat intrebuintat la extragerea prin difuziune (2) a unei substante. 4. Piesa a carburatorului unui motor, care pulverizeaza combustibilul printr-un curent de aer. II. S. m. Persoana care difuzeaza publicatiile periodice. – Din fr. diffuseur.
ONDULATOR1 ~oare n. 1) aparat pentru receptionarea semnalelor telegrafice si inregistrarea lor pe o banda de hartie (sub forma de linie ondulata). 2) Instrument (electric) cu ajutorul caruia se onduleaza parul; drot. /<fr. ondulateur
ONDOGRAF s.f. aparat care inregistreaza pe o banda de hartie forma curbei care reprezinta mersul in timp al tensiunii unui curent electric. [< fr. ondographe].
OSCILOSCOP, osciloscoape, s. n. aparat de masura pentru observarea vizuala a curbei care reprezinta variatia rapida in timp a unor marimi fizice, de obicei electrice. – Din fr. oscilloscope.
PANTOGRAF ~e n. 1) aparat pentru reproducerea unui desen sau a unui plan la scara dorita. 2) Dispozitiv montat pe acoperisul unor vehicule cu tractiune electrica (tramvaie, locomotive), care realizeaza contactul cu firul electric; troleu. /<fr. pantographe
FILTRU1 s.n. 1. Dispozitiv, aparat pentru separarea unui fluid de substantele solide aflate in el in suspensie. 2. Mediu care filtreaza radiatiile. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se filtreaza oscilatiile de anumite frecvente. 3. Dispozitiv prin care se strecoara cafeaua fiarta; (p. ext.) cafeaua obtinuta prin acest sistem. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. filtre, it. filtro, lat. filtrum].
V******R, -OARE I. adj. care vibreaza, vibrant, v********u. II. s. n. 1. aparat care produce oscilatii. ◊ dispozitiv care transforma curentul continuu in curent alternativ monofazat; lama metalica ce vibreaza, intrerupand un curent electric la comanda unui electromagnet, in soneriile electrice. ◊ dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. masina care serveste la indesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de constructie. (< fr. v*******r)
STINGATOR ~oare n. aparat pentru stingerea focului (prin improscare cu substante spumogene care impiedica arderea); extinctor. ◊ ~ de scantei dispozitiv pentru stingerea scanteilor de la intrerupatoarele electrice. /a stinge + suf. ~tor
SEPARATOR, -OARE adj. Care poate separa. // s.n. 1. aparat sau masina care separa o anumita substanta sau un anumit material dintr-un amestec. 2. Dispozitiv care inchide sau deschide un circuit electric. [Cf. fr. separateur, lat. separator].
ARMATURA ~i f. 1) Ansamblu de bare metalice, care intaresc o constructie de beton armat. 2) Ansamblul elementelor de sustinere a unei lucrari miniere subterane. 3) Totalitate a pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi, conducte etc. 4) Totalitate a aparatelor de control (de comanda, de siguranta etc.), montate la o instalatie sau la o masina. 5) Imbracaminte metalica de protectie a unui cablu electric. 6) Fiecare dintre conductoarele unui condensator electric. [G.-D. armaturii] /<lat. armatura, fr. armature
electric ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de electricitate; propriu electricitatii. Energie ~ca. 2) Care produce electricitate; producator de electricitate. Generator ~. 3) Care functioneaza cu ajutorul electricitatii. aparat ~. [Sil. -lec-tric] /<fr. electrique, lat. electricus
PULSATOR, -OARE I. adj. 1. (med.) care produce pulsatii. 2. (despre fenomene) alcatuit dintr-o succesiune de pulsatii (2) identice. 3. (despre curentul electric) format numai din alternante de un singur sens; pulsant (1). II. s. n. 1. dispozitiv la unele haveze pentru reglarea vitezei de avans. 2. subansamblu al aparatului de muls mecanic. (< fr. pulsatoire, engl. pulsator)
GODEU, godeuri, s. n. I. 1. Cupa de metal care se monteaza la aparatele de ridicat sau de transportat materiale si care se incarca si se descarca automat. 2. Mic recipient din material izolant, folosit pentru realizarea unor legaturi electrice. II. Fald la o rochie, la o draperie etc. – Din fr. godet.
SNUR, snururi, s. n. 1. Sfoara (imbracata in matase colorata, in fir etc.), de obicei rasucita in doua sau in trei, intrebuintata mai ales ca ornament la imbracaminte; siret1 (2). 2. Ansamblu de fire electrice (foarte) flexibile, izolate intre ele si stranse intr-un invelis protector, folosit pentru racordarea la retea a lampilor portative, a fiarelor de calcat, a aparatelor de radio etc. – Din germ. Schnur.
CICLOTRON s.n. aparat care serveste la accelerarea particulelor elementare folosite in reactii nucleare, in care aceste particule descriu traiectorii eliptice intr-un camp magnetic si un camp electric alternativ. ♦ accelerator de particule atomice grele, prin imprimarea unei miscari rapide de rotatie. [Pl. -oane. / < fr. cyclotron].
SINTETIZOR s. n. 1. instrument electric cu claviatura, comutatoare de filtre, posibilitati de memorizare etc., avand o larga paleta de timbre si sonoritati, in muzica electronica, usoara si de film. 2. aparat electronic complex care permite efectuarea sintezei cuvintelor; procesor electronic care reduce redundanta semnalelor vorbirii umane in scopul manipularii lor cu eficienta maxima in diferite sisteme. (< fr. synthetiseur)
REZONATOR, rezonatori, s. m. aparat sau sistem fizic care poate oscila cand se gaseste intr-un camp de forte periodice, datorita unui izvor de oscilatii. ◊ Rezonator acustic = aparat care intra in oscilatie numai cand este lovit de unde sonore de o anumita frecventa si care este folosit pentru analizarea sunetelor compuse. Rezonator electric = circuit in care apare un curent electric atunci cand se gaseste intr-un camp electromagnetic alternativ. – Dupa fr. resonateur.
STINGATOR, stingatoare, s. n. Dispozitiv, aparat etc. care serveste la stingerea unei flacari, a unor scantei, a unui foc; (in special) extinctor. ◊ Stingator de scantei = dispozitiv pentru stingerea scanteilor si arcurilor electrice de la contactele intrerupatoarelor electrice. [Var.: stingatoare s. f.] – Stinge + suf. -ator.
CICLON, cicloane, s. n. 1. Vant puternic cu deplasarea aerului in spirala, insotit de ploi torentiale si de descarcari electrice, specifice regiunilor tropicale; uragan, taifun. ♦ Regiune a sistemului baric in care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o miscare convergenta. 2. aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul fortei centrifuge. – Din fr. cyclone.
REGLETA, reglete, s. f. Element auxiliar de montaj al unei instalatii electrice, construit dintr-un material izolant pe care sunt fixate piese de contact si prin intermediul caruia se face legatura intre cablul fix al instalatiei si diferitele aparate mici. – Din fr. reglette.
INVERSOR s. n. 1. dispozitiv care inverseaza sensul de miscare al unui mecanism, al unei masini, al curentului electric intr-un circuit etc. 2. schimbator de viteza suplimentar care permite folosirea acelorasi trepte de viteza atat pentru mersul inainte, cat si pentru cel inapoi, al autovehiculelor. 3. aparat pentru inversarea imaginilor. (< fr. inverseur)
EUDIOMETRU, eudiometre, s. n. aparat alcatuit dintr-un tub de sticla gradat, cu doi electrozi de platina, folosit la analiza volumetrica a gazelor sau la sinteza anumitor substante gazoase cu ajutorul descarcarilor electrice. [Pr.: e-u-di-o-] – Din fr. eudiometre.
MANIPULATOR, -OARE, manipulatori, -oare, subst. 1. S. n. aparat cu care se apuca si se manipuleaza piesele calde intr-o uzina sau intr-un atelier. 2. S. n. Dispozitiv cu ajutorul caruia se stabileste sau se intrerupe circuitul electric la transmiterea semnalelor telegrafice. 3. S. m. si f. Manipulant. – Din fr. manipulateur.
PANTOGRAF, pantografe, s. n. 1. aparat utilizat pentru reproducerea unui desen, a unui plan etc. la aceeasi marime cu un model dat sau la o scara diferita de a modelului. 2. Dispozitiv montat pe acoperisul unor vehicule electrice, care face contactul intre instalatia electrica a vehiculului si reteaua electrica fixa de alimentare. – Din fr. pantographe.
TUB2 s. n. 1. teava de metal, de sticla, de cauciuc etc. 2. recipient din metal subtire in care se tin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. formatiune anatomica de forma tubulara in organismele vii. ♦ ~ fonator = organ in forma de canal cu care se realizeaza sunetele vorbirii, delimitat de laringe si de buze si nari. 4. (tehn.) aparat in forma de teava in care sunt introdusi doi sau mai multi electrozi, la diferite montaje. ♦ ~ electronic = tub in care se gasesc doi sau mai multi electrozi si in care se produc descarcari electrice; ~ Geissler = tub care contine un gaz rarefiat si in care se produc descarcari electrice, la reclamele luminoase. ◊ (la unele instrumente muzicale) teava care produce sunete de diferite tonalitati la trecerea unui curent de aer prin ea. ◊ invelis cilindric din metal sau din carton care contine explozibilul si proiectilul unei arme de foc. (< fr. tube, lat. tubus)
TUB s.n. 1. Teava de metal, de sticla etc. 2. Recipient din metal subtire in care se tin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. Formatiune anatomica de forma tubulara in organismele vii (mai ales la animale). ♦ Tub fonator = organ, in forma de canal, cu care se realizeaza sunetele vorbirii, delimitat de laringe si de buze si nari. 4. (Tehn.) aparat in forma de teava in care sunt introdusi doi sau mai multi electrozi, folosit la diferite montaje. ♦ Tub electronic = tub in care se gasesc doi sau mai multi electrozi si in care se produc descarcari electrice. ♦ (La unele instrumente muzicale) Teava care produce sunete de diferite tonalitati la trecerea unui curent de aer prin ea. ♦ Invelis cilindric din metal sau din carton care contine explozibilul si proiectilul unei arme de foc. [Cf. fr. tube, lat. tubus].
baterie (baterii), s. f. – 1. Subunitate de artilerie. – 2. Grup de aparate, dispozitive sau piese identice in vederea executarii unei operatii. – 3. Serviciu compus dintr-o sticla de vin si una de sifon. Fr. batterie. Sensul 3 este o imaginatie hazlie, care asimileaza elementele unui sprit cu cele ale unei baterii electrice. – Der. contrabaterie, s. f., din fr.
DIFUZOR s.n. 1. Dispozitiv folosit in radiofonie care transforma undele electrice in unde sonore prin punerea in v******e a unei membrane plane sau a unui cornet; este folosit in dispozitivele de radioreceptie si in instalatiile de amplificare a sunetului. 2. Parte a unui carburator cu injectie unde se produce pulverizarea combustibilului. 3. aparat folosit pentru extragerea zaharului din sfecla, a taninului din stejar etc. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. diffuseur].
LANTERNA, lanterne, s. f. 1. Felinar. ◊ Lanterna venetiana = lampion. Lanterna magica = aparat care proiecteaza pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase si al unui sistem de lentile, imaginea marita a unei figuri desenate pe o placa de sticla sau imprimate pe o placa fotografica. 2. Lampa mica, portativa, care functioneaza cu baterie electrica. 3. Lanternou. – Din fr. lanterne.
BANDAJ s. n. 1. fasa cu care se leaga o rana, o parte bolnava a corpului; (p. ext.) pansament. ◊ aparat special pentru a sustine o hernie. ◊ fasa cu care boxerii isi infasoara pumnii pe sub manusi. 2. cerc metalic sau de cauciuc care se monteaza pe janta unei roti de vehicul. 3. sistem de inele din sarma cu care se consolideaza infasurarile rotoarelor masinilor electrice. (< fr. bandage)
BANDAJ s.n. 1. Fasa cu care se leaga o rana sau o parte bolnava a corpului; (p. ext.) pansament. ♦ aparat special pentru a sustine o hernie. ♦ Fasa cu care boxerii isi infasoara pumnii pe sub manusi. 2. Cerc (de otel, de cauciuc etc.) care se monteaza pe janta unei roti de vehicul. 3. Sistem de inele din sarma cu care se consolideaza infasurarile rotoarelor masinilor electrice. [Pl. -je. / < fr. bandage].
INALT, -A, inalti, -te, adj. 1. Care se ridica mult in sus; foarte ridicat. ◊ Frunte inalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) Inaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la inaltime (mare). 2. (Despre sunete) Ascutit2, subtire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treapta ridicata in scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ◊ Inalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cat mai fidel semnalele sonore (inregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -a adj.] – Lat. in altum.
FILTRU1, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalatie care separa, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate in suspensie in masa lui. ◊ Hartie (de) filtru = hartie poroasa, speciala, fabricata din bumbac pur, care serveste ca material filtrant. 2. (Fiz.) Mediu transparent, colorat (sticla, lichid), care filtreaza unele componente monocromatice ale luminii incidente. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selecteaza, dintr-un complex de oscilatii cu frecvente diferite, oscilatiile cu frecventele cuprinse intre anumite limite. 3. Dispozitiv special prin care se trece cafeaua dupa ce a fost fiarta pentru a separa lichidul de zat; p. ext. cafea obtinuta in acest fel. 4. (In sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de politie pe o artera de circulatie, la toate vehiculele. [Pl. si.: filtruri] – Din fr. filtre Cf. it. filtro.
m.dex.ro © 2009-2025 | Expresii | Confidențialitate | Desktop

Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române