PESCUI, pescuiesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A prinde peste (1) sau alte animale acvatice (comestibile), de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale; a se indeletnici cu prinderea pestelui sau a altor animale de apa; a pescari. ◊ Expr. A pescui in apa tulbure = a profita de o situatie incordata sau confuza pentru a trage foloase personale. 2. Tranz. A scoate pe cineva sau ceva din apa (pentru a salva, a recupera). 3. Tranz. Fig. (Fam.) A face rost de ceva greu de obtinut. ♦ (Arg.) A acosta pe cineva; a agata. – Din peste (dupa pescar).

PESCUITOR, -OARE, pescuitori, -oare, s. m. si f. 1. Persoana care pescuieste (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle. ◊ Expr. Pescuitor in apa tulbure = persoana care profita de situatiile incordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2. Fig. (Fam.) Persoana care cauta cu insistenta sa obtina ceva; vanator. [Pr.: -cu-i-] – Pescui + suf. -tor.

A PESCUI ~iesc 1. tranz. 1) (varietati de peste sau alte vietati acvatice) A prinde cu ajutorul unor instrumente speciale. ◊ ~ in apa tulbure a trage foloase dintr-o situatie confuza sau dificila. 2) (oameni sau obiecte cazute in apa) A scoate la suprafata sau la mal. 3) fig. fam. (obiecte deficitare) A procura prin diverse mijloace (ilicite). 2. intranz. A practica ocupatia de pescar; a se ocupa cu prinderea pestelui; a fi pescar. /Din peste

cioloboaca s.f. (reg.) 1. apa statuta, apa tulbure. 2. drojdii, bobala, laturi, halbe, braha.

corvoseala s.f. (reg.) apa tulbure, ciorofleaca, mocirla; goroveala.

ramac s.n. (reg.) undita de pescuit in apa tulbure.

torofina s.f. (reg.) 1. resturi de seminte, fructe stoarse. 2. ramasite de fagure. 3. apa tulbure pe fundul vasului.

TULBUROS, -OASA, tulburosi, -oase, adj. (Rar; despre apa) tulbure. ♦ (Despre vreme) Cetos, posomorat, mohorat. [Var.: turburos, -oasa adj.] – tulbure + suf. -os.

SEPIE, sepii, s. f. 1. Molusca marina cu corpul oval, prevazut cu zece brate acoperite cu numeroase ventuze si cu o cochilie calcaroasa interna si care, cand este atacata, elimina o secretie negricioasa dintr-o „glanda de cerneala”, tulburand apa din jur (Sepia officinalis). 2. (In forma sepia) Vopsea de culoare cafeniu-inchis provenita din viscerele sepiei sau fabricata pe cale artificiala, intrebuintata in pictura sau in grafica. 3. Desen colorat rosu-brun, realizat cu sepia (2). – Din fr. sepia, lat. sepia.

SEPIE ~i f. Molusca marina rapitoare, comestibila, de talie mare, cu corpul oval, inzestrat cu tentacule si cu o glanda speciala, care, atunci cand este atacata, emana un lichid de culoare inchisa, tulburand apa. [G.-D. sepiei; Sil. -pi-e] /<fr. sepia, lat. sepia, it. seppia

stilbure adj. f. (reg.; despre apa) tulbure.

stilburoasa adj. f. (reg.; despre apa) tulbure.

SEPIE s.f. Molusca cefalopoda marina, cu corpul oval si cu brate tentaculare, care, cand este in pericol de a fi prinsa, emana un lichid negricios care tulbura apa. [Pron. -pi-e, gen. -iei. / < fr. sepia, cf. gr., lat. sepia].

SEPIE s. f. molusca cefalopoda marina, cu corpul oval si cu brate tentaculare, care, cand este atacata, emana un lichid negricios ce tulbura apa. (< fr. sepia, lat. sepia)

Acheron 1. Unul dintre fluviile Infernului, cu ape tulburi si noroioase. Peste el, Charon trecea in luntrea lui, de cealalta parte, sufletele mortilor, care ajungeau astfel in imparatia subpaminteana. 2. Nume purtat de mai multe ape curgatoare din Grecia si din Italia.

DIAFANOMETRU ~e n. 1) aparat pentru determinarea gradului de tulburare a apei. 2) aparat care determina transparenta hartiei. [Sil. di-a-] /<fr. diaphanometre

LISTEAV, -A, listevi, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre ape) Murdar, tulbure, mocirlos. 2. Brut, primitiv.

TUMULT, tumulturi, s. n. 1. Zgomot mare, larma, zarva, vacarm. ♦ Involburare, curs repede, talazuire a unor ape. 2. Fig. Agitatie, tulburare, zbucium sufletesc. – Din fr. tumulte, lat. tumultus.

stilbura, pers. 3 sg. stilbura, vb. I refl. (reg.; despre apa) a se tulbura.

VOLBURA, volburi, s. f. I. 1. Vant puternic cu vartejuri; vartej; p. ext. furtuna. ♦ Tramba (de zapada, de nisip, de praf etc.), sul; involburare. ♦ Fig. tulburare, invalmaseala; galagie. 2. Vartej de apa; valtoare, bulboana. II. Planta erbacee cu tulpina subtire, taratoare sau agatatoare, cu flori albe sau roz, avand corola in forma de palnie; rochita-randunicii, poala-randunicii, poala-Maicii-Domnului, adormitele (Convolvulus arvensis). [Var.: holbura, bolbura. s. f.] – Lat. volvula (< volvere).

agit si -ez, a -a v. tr. (lat. agito, -are; fr. agiter. V. cuget). Zgudui, scutur, clatin: a agita apa dintr' o garafa. Fig. Tulbur, atit: pasiunile il agita, demagogii agita poporu. Aduc in discutiune: a agita o chestiune.

JIMBA, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. si refl. (Despre oameni) A-si stramba gura, a se schimonosi, a ranji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafata unei ape) A se increti; a se tulbura. – Din jimb (inv. „stramb la gura”, et. nec.).

MURDAR, -A, murdari, -e, adj. 1. Plin de pete, acoperit de praf, de murdarii, imbacsit de necuratenie; nespalat, intinat. ♦ (Despre fiinte) Care nu se spala, care nu respecta curatenia. ♦ (Despre apa, lumina etc.) Lipsit de claritate; tulbure. 2. Fig. Josnic, marsav, ticalos, degradant. ♦ (Despre cuvinte) Necuviincios, obscen, trivial. – Din tc. murdar.

AGITAT adj. 1. clocotitor, framantat, frematator, involburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (inv.) colcotos, (fig.) razvratit. (Ape ~.) 2. v. turbulent. 3. v. zbuciumat. 4. v. critic.

colastra (Olt. Munt.) si corastra (Munt.) f., pl. e (lat. colostra si -strum, de unde s´a facut corastra, cu suf. din maiastra, albastra, apoi s´a disimilat in col-, ca tulbure, bolborosesc din turb-, borb-; it. colostre, -ostra. D. rom. vine bg. kulastra, rut. kolastra, ung. gurasztra, gulasztra si gulaszta). Munt. Primu lapte la femei si la vite. Pin [!] a**l. Lapte brinzit. – Si corasla (Mold. Munt.), corasta (Banat) si curasta (Maram.).

A SE AGITA ma agit intranz. 1) A se misca neregulat intr-o parte sau in alta; a se clatina. Frunzele se agita. 2) fam. (despre persoane) A se misca grabit incolo si incoace; a nu-si gasi locul; a se zvarcoli; a se framanta. 3) A fi cuprins de agitatie; a se nelinisti; a se ingrijora; a se framanta. 4) (despre ape) A se misca in valuri; a se tulbura; a se zbuciuma. /<fr. agiter, lat.agitare

CEATA, ceturi, s. f. 1. Aburi de apa care plutesc in aer aproape de pamant, tulburand transparenta aerului; negura usoara, pacla. 2. Fig. Aburii care se asaza pe o sticla. – Lat. caecia (< caecus „orb”).

A SE ZBUCIUMA ma zbucium intranz. 1) A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violenta; a se zvarcoli; a se nelinisti; a se ingrijora; a se framanta; a se agita. 2) (despre ape) A se misca in valuri mari; a se tulbura; a se agita. /cf. a buciuma

tulbure, tulburi, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparenta, de limpezime; amestecat cu impuritati. ♦ (Despre ape) Agitat, involburat. ♦ (Despre cer, vreme) Acoperit cu nori, intunecat, posomorat. ♦ Fig. Difuz, neclar. Lumina tulbure. ♦ Fig. Greu de inteles, confuz, incurcat. 2. (Despre ochi, privire) Lipsit de claritate; impaienjenit. 3. Fig. (Despre situatii sociale, politice) Nelinistit, nesigur, agitat, framantat. ♦ (Despre stari psihice) Nelinistit, framantat, zbuciumat. [Var.: turbure adj.] – Lat. *turbulus ( = turbidus).

tulburaT, -A, tulburati, -te, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparenta, de limpezime, amestecat cu impuritati. ♦ (Despre ape) Zbuciumat, agitat, involburat. ♦ (Despre cer) Innorat, cetos, posomorat. 2. Fig. (Despre oameni si despre manifestarile lor). Nelinistit, zapacit, zbuciumat, agitat. ♦ Manios, furios. ♦ (Despre functia unor organe sau facultati fizice ori psihice) Care si-a pierdut echilibrul normal, care s-a dereglat. [Var.: turburat, -a adj.] – V. tulbura.

RATATINARE s. f. tulburare de nutritie caracterizata prin reducerea in dimensiuni si zbarcirea celulelor ca urmare a pierderii apei intercelulare. – Dupa fr. ratatiner.

AGITATIE s. 1. clocot, framantare, freamat, involburare, talazuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, ( rar) zbuciumeala. (~ apelor iesite din matca.) 2. v. turbulenta. 3. framantare, neastampar, neliniste, zbucium, (livr.) impacienta. ( Stare de ~ sufleteasca.) 4. framantare, tulburare, valva, zarva. (Din nimic s-a starnit o ~.) 5. v. infrigurare. 6. v. forfota.

TOLOMETRU s.n. (Fiz.) aparat pentru masurarea turbiditatii apei prin determinarea grosimii stratului de apa, care impiedica distingerea prin transparenta a unor figuri standardizate. [Cf. fr. tholometre < gr. tholos – tulbure, metron – masura].

tulburaRE, tulburari, s. f. Actiunea de a (se) tulbura si rezultatul ei. 1. Pierdere a limpezimii, a transparentei unui lichid (din cauza impuritatilor). 2. Involburare a unei ape, a atmosferei etc.; fig. neastampar. 3. Fig. Neliniste sufleteasca, ingrijorare, framantare, emotie. ♦ Manie, furie. 4. Fig. Tumult, dezordine, razvratire, rascoala. 5. Fig. Dereglare a functiei unui organ anatomic, a unei facultati fizice sau psihice. [Var.: turburare s. f.] – V. tulbura.

A SE tulbura ma tulbur intranz. 1) (despre lichide) A deveni tulbure; a pierde limpezimea. 2) (despre timp) A se schimba din bine in rau; a se strica. 3) (despre persoane) A cadea prada unor emotii puternice. 4) (despre ape) A se misca in valuri mari; a se agita; a se zbuciuma. 5) (despre vedere, minte etc.) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea inconjuratoare; a se intuneca. /<lat. turbulare

IMBATA, imbat, vb. I. 1. Refl. si tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva sa ajunga in starea de betie, a (se) ameti cu bautura; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) imbata lulea (sau tun, turta, crita) = a (se) imbata foarte tare. A (se) imbata cu apa rece (sau chioara) = a (se) amagi, a (se) insela. ♦ Tranz. P. a**l. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemanatoare cu betia; a ameti. 2. Tranz. si refl. Fig. A (se) incanta, a (se) ameti, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (< bibitus „beat”).

PACLA, pacle, s. f. 1. Ceata deasa care apare de obicei dimineata si seara; negura. 2. Val atmosferic albastrui sau galben-cenusiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent si care este provocat de refractia inegala a luminii in straturile de aer cu temperaturi diferite, incalzite de suprafata solului. ♦ Fig. Strat des, panza de fum, de ploaie etc. 3. Atmosfera inabusitoare, zapuseala (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sarate, uneori si petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĩclu.

hilt- Radacina expresiva, care reda zgomotul lichidului miscat intr-un recipient inchis. Creatie spontana. – Der. hiltic, interj. (exprima zgomotul lichidului); hiltibic, interj. (exprima zgomotul unei caderi in apa); cf. bildibic; hilticii (var. hiltici, hiltacari), vb. (a mesteca, a agita un lichid); hiltina, vb. (a agita, a scutura), rezultat dintr-o incrucisare cu hitina; hiltiuga, s. f. (mincare proasta), der. de la hilticii ca halaciuga de la halacai (cf. pol. beltuga „amestec tulbure”).

BARAJ s. n. 1. constructie hidrotehnica asezata transversal pe cursul unei ape curgatoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stavilar, zagaz. 2. lucrare provizorie pentru a impiedica patrunderea apei intr-o zona de lucru, a opri circulatia rutiera etc. 3. piedica; bariera. 4. lucrare de fortificatie care impiedica inaintarea inamicului pe anumite directii. 5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca sa opreasca atacul inamicului. 6. intrecere suplimentara pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenti aflati la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor intr-un clasament. 7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizata printr-un blocaj in sirul ideilor, in exprimarea lor. (< fr. barrage)

NOR ~i m. 1) Formatie atmosferica prezentand o masa densa de vapori de apa sau de cristale de gheata, care, in anumite conditii, poate genera precipitatii. ~i de ploaie. ◊ ~ arzator masa foarte fierbinte de gaze si de cenusa, expulzata in timpul eruptiei unui vulcan. Pana la (sau in) ~i la inaltime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul in (sau prin) ~i a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau parca a) cazut din ~ se spune despre o persoana care pare total dezorientata intr-o imprejurare data. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteste in atmosfera). ~ de praf. ◊ ~ de tristete amestec de sentimente ce tulbura echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum