ARTIOZOARE s. n. pl. animale metazoare cu simetrie bilaterala: anelide, moluste, artropode etc. (< fr. artiozoaires)

CELOMATE s. n. pl. grup de animale metazoare cu celom. (< fr. coelomates)

CELOM s. n. Cavitate in interiorul corpului animalelor metazoare. – Din fr. coelome.

CELOM s.n. Cavitate in interiorul corpului animalelor metazoare, in care se gasesc organele; cavitate generala. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. coelome, cf. gr. koile – cavitate].

metazoare s.n. pl. Increngatura care cuprinde animalele cu celule diferentiate; (la sg.) animal din aceasta increngatura. [Sg. metazoar, pron. -zo-a-. / < fr. metazoaires, cf. gr. meta – al doilea, zoon – animal].

METAZOAR, metazoare, s. n. (La pl.) Subregn de animale constituite dintr-un numar mare de celule variate ca structura si diferentiate functional; (si la sg.) animal care face parte din acest subregn. [Pr.: -zo-ar-] – Din fr. metazoaire.

metazoar ~e n. 1) la pl. Increngatura de animale cu corpul format din celule diferentiate (reprezentanti: viermii, molustele etc.). 2) Animal din aceasta increngatura. [Sil. -zo-ar] /<fr. metazoaire

metazoare s. n. pl. subregn care cuprinde animalele cu celule diferentiate. (< fr. metazoaires)

HAECKEL [hecəl], Ernst Heinrich (1834-1919), biolog si filozof german. Prof. univ. la Jena. Fondator al monismului materialist. Reprezentant al evolutionismului. Cercetari in domeniul biologiei generale („Morfologia generala a organismelor”, „Istoria naturala a creatiei”), al zoologiei nevertebratelor, al filogeniei plantelor si animalelor, al embriologiei, al antropologiei („Antropologia sau istoria dezvoltarii omului”). Unul dintre autorii „legii biogenetice fundamentale”, sintetizata in formula: „ontogenia repeta filogenia” (1866). Prin teoria gastreii (1868), a explicat originea metazoarelor din monocelularele coloniale. A formulat conceptul de ecologie (1866). Calatorii de studii in insulele Canare, Ceylon, Java si in Marea Rosie.