BULETIN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinari) Scurt comunicat, raport, anunt sau nota oficiala care contine informatii de actualitate si de interes public. ♦ Adeverinta eliberata de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicatii periodice cu scurte dari de seama, studii si informatii de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atesta identitatea unei persoane. 3. (In sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzand numele si prenumele candidatilor la o alegere, cu ajutorul caruia alegatorii isi exercita dreptul de vot. – Din fr. bulletin.

POZITIV, -A, pozitivi, -e, adj. l. Care se intemeiaza pe experienta, pe fapte, pe realitati; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevarat, real, sigur. ◊ Stiinte pozitive = stiinte experimentale. ♦ Care are o semnificatie justa, valoare; valoros; demn de urmat, de imitat. Experienta pozitiva. 2. (Despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. Care este mai mare decat zero sau egal cu zero; care se noteaza in scris cu semnul plus (+). Numar pozitiv. Temperatura pozitiva. ♦ (Despre sarcina electrica) De acelasi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obtinuta prin frecarea unui baston de ebonita cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leaga de acest loc. Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirma prezenta in organism a unui anumit agent patogen. 5. (Log.; despre notiuni, rationamente) Care afirma ceva. 6. (in sintagma) Proba (sau imagine etc.) pozitiva = (si substantivat, n.) copia unui negativ fotografic care reda ca in realitate partile luminoase si cele intunecate ale obiectului fotografiat. 7. (Gram.; in sintagma) Grad pozitiv (si substantivat, n.) = forma a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul caruia se exprima insusirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fara referire la alte obiecte sau procese. – Din fr. positif, lat. positivus.

FOTOSTETOSCOP s. n. instrument medical bazat pe transformarea sunetelor in impulsuri luminoase, pentru analiza zgomotelor cordului fetal. (< foto¹- + stetoscop)

TUBAJ ~e n. med. Examen medical, care consta in introducerea unui tub de cauciuc special in organele interne (stomac, duoden etc.) pentru a extrage si a analiza sucurile gastrice. /<fr. tubage

OBSERVATIE, observatii, s. f. 1. Procedeu al cunoasterii stiintifice care consta in contemplarea metodica si intentionata a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmarire; spec. supraveghere medicala (a unui bolnav). Bolnav tinut sub observatie. ◊ Foaie de observatie = formular in care se noteaza istoricul si descrierea bolii, rezultatele examenului clinic si al analizelor de laborator, evolutia bolii si fazele tratamentului urmat de bolnav in timpul spitalizarii acestuia. 2. Remarca, constatare. 3. Obiectie critica; p. ext. mustrare, dojana, repros. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio.