MAILLECHORT [MAI-SOR] s. n. aliaj de zinc, arama si nichel, care imita argintul, folosit la fabricarea tacamurilor. (< fr. maillechort)

PLATINOID s. n. aliaj de zinc, cupru, nichel si tungsten, cu aspect si duritate de platina. (< fr. platinoide, germ. Platinoid)

zinc n. Metal de culoare alba-albastruie, intrebuintat in industrie, mai ales, sub forma de aliaje. /<fr. zinc

MAILLECHORT s.n. aliaj de zinc, arama si nichel, care imita argintul, folosit mai ales la fabricarea tacamurilor. [Pron. maisor. / < fr. maillechort, cf. Maillot si Chorier, numele inventatorilor].

PLATINOID s.n. aliaj de zinc, cupru, nichel si tungsten, cu aspect si duritate de platina. [Pron. -no-id. / < fr. platinoide].

zinc s. n. Metal de culoare alba-cenusie, intrebuintat in industrie atat singur cat si sub forma de aliaje. – Fr. zinc.

zinc s. n. Element chimic, metal de culoare alba-albastruie, intrebuintat in industrie atat singur, cat si sub forma de aliaje. – Din fr. zinc.

pacfon s. n. – aliaj de cupru, zinc si nichel. Germ. Packfong.

ALAMA, (2, 3) alamuri, s. f. 1. aliaj de cupru si zinc, galben-auriu, maleabil, ductil, usor de prelucrat, cu numeroase si variate intrebuintari in industrie. 2. (La pl.) Obiecte de alama (1); alamarie². 3. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat din alama (1). – Cf. it. lama „placa de metal”.

TOMBAC s. n. aliaj de cupru cu zinc, de culoare rosiatica, folosit la fabricarea unor sarme, table etc. [Var.: (rar) tumbac s. n.] – Din fr. tombac.

ALAMA alamuri f. 1) aliaj de cupru si zinc, maleabil si dur, utilizat in tehnica. 2) la pl. Obiecte din acest aliaj. Vas de ~. [G.-D. alamei] /cf. it. lama

TOMBAC n. aliaj de cupru si zinc, rezistent la coroziune, folosit la fabricarea unor sarme, site si table. /<fr. tombac, turc. tumbak

TOMBAC s.n. aliaj de cupru si zinc. [Var. tumbac s.n. / < fr. tombac].

ALAMA s. f. 1. aliaj de cupru si zinc. 2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alama (1). (dupa it. lama)

TOMBAC s. n. aliaj de cupru si zinc, de culoarea aurului, folosit sub forma de sarme, table etc. (< fr. tombac)

ALAMA, (2) alamuri, s. f. 1. aliaj de cupru si zinc, galben-auriu, cu numeroase intrebuintari in industrie. 2. (La pl.) Obiecte de alama (1). – Comp. it. lama.

CADMIU s. n. Metal moale, alb-argintiu, asemanator cu zincul, folosit, sub forma de aliaje, in medicina, in tehnica etc. – Din fr. cadmium.

PLATINOID, platinoide, s. n. aliaj de cupru, nichel si zinc de culoarea platinei (1), care se foloseste in electrotehnica sau pentru ornamentatii. – Din fr. platinoide, germ. Platinoid.

NICHELINA, nicheline, s. f. 1. aliaj de nichel, cupru si zinc din care se executa sarma intrebuintata la fabricarea rezistentelor electrice si unele piese de precizie. 2. Mineral de culoare rosie-aramie care contine nichel si arsen. – Din fr. nickeline.

NICHELINA s.f. 1. Arseniura de nichel naturala. 2. aliaj de nichel, cupru si zinc, folosit mai ales la fabricarea rezistentelor electrice. [< fr. nickeline].

NICHELINA s. f. 1. aliaj de cupru, nichel si zinc, folosit la fabricarea rezistoarelor. 2. arseniura naturala de nichel. (< fr. nickeline)

PACFONG s. n. aliaj de cupru, nichel si zinc, folosit la fabricarea tacamurilor. (< germ. Packfong, fr. pacfung)

ALPACA² s. f. aliaj de nichel, cupru si zinc. – Germ. Alpaka.

alfenid n. (fr. alfenide, dupa numele chimistului Halphen [1850]). Un aliaj alb compus din arama, zinc, nichel si fer intrebuintat (argintat) la facut tacimuri de masa. Se numeste si metal Christofle. V. alpaca.

ALPACA² s. f. aliaj inoxidabil de nichel, cupru si zinc, folosit la fabricarea tacamurilor, instrumentelor medicale etc. – Din germ. Alpaka.

ALPACA¹ f. aliaj inoxidabil de cupru, nichel si zinc, din care se fac diferite obiecte (tacamuri, instrumente medicale, optice etc.). [G.-D. alpacalei] /<germ. Alpaka

ALPACA² s.f. aliaj inoxidabil de cupru, nichel si zinc, intrebuintat la fabricarea tacamurilor, a instrumentelor medicale, optice etc.; argentan. [< germ. Alpaka].

ALPACA² s. f. aliaj inoxidabil de cupru, nichel si zinc, folosit la fabricarea tacamurilor, a instrumentelor medicale etc.; argentan. (< germ. Alpaka)

CADMIU s. n. Metal moale, alb-lucitor, asemanator cu zincul; se intrebuinteaza, sub forma de aliaje, in medicina, in tehnica etc. [Pr.: -mi-u] – Fr. cadmium.

PACFONG s. n. aliaj de cupru, de nichel si de zinc, care imita argintul. [Var.: pacfon s. n.] – Din germ. Pakfong, fr. pacfung.

MERCALLOY s. n. aliaj de tip alpaca din cupru, nichel, zinc cu adaos de fier si plumb, foarte plastic, intrebuintat in constructia aparaturii electrice, medicale etc. – Din germ. Mercalloy.

PACFONG s.n. aliaj de arama, de nichel si de zinc, folosit in special la fabricarea tacamurilor. [Var. pacfon s.n. / cf. germ. Packfong, fr. pacfung].

MERCALLOY s. n. aliaj de tip alpaca din cupru, nichel, zinc, cu adaos de fier si plumb, foarte plastic, folosit pentru aparaturi electrice, medicale etc. (< germ. Mercalloy)

bronz n., pl. uri (fr. bronze, d. it. bronzo, care vine d. pers. biring, arama. Cp. si cu vgr. bronteion, masina de imitat tunetu la teatru). Un aliaj galben compus din arama, cositor si zinc. Obiect de bronz (medalie, statueta s.a.). Poet. Tun: bronzu tuna.

zinc s.n. Metal alb-albastrui care se intrebuinteaza sub forma de tabla in aliaje, pentru protectia superficiala a otelurilor etc. [< fr. zinc, cf. germ. Zink].

zinc s.n. Metal alb-albastrui, moale, maleabil si ductil, usor fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje, la zincarea otelurilor etc. [Simb. Zn] (din fr. zinc)

NICHELINA ~e f. 1) aliaj de cupru si de nichel (cu adaos de zinc), intrebuintat, mai ales, la fabricarea reostatelor. 2) Arsenura de nichel de culoare rosie-aramie, intrebuintata la extragerea nichelului. /<fr. nickeline

ELECTRON s.n. aliaj dur si usor de magneziu, aluminiu, arama si zinc, folosit mai ales in aeronautica. [Scris si elektron. / cf. fr. electron, it. electron, germ. Elektron].

alama f. fara pl. (it. lama si alama, d. lat. lamina, lama, limba de metal). aliaj galben compus din 67 de parti de arama si 33 de zinc. Pl. n. alamuri, vase ori alte lucruri de alama. V. bronz.

CADMIU (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Cd; nr. at. 48; m. at. 112,41, p. t. 321ºC, p. f. 768ºC); metal alb-argintiu. Se gaseste in natura sub forma de combinatii in minereuri de zinc. Functioneaza in combinatii in starea de valenta 2. Este folosit la obtinerea aliajelor cu punct de topire scazut si rezistente fata de agentii de coroziune, ca absorbant de neutroni in reactoarele nucleare etc.; sulfura si oxidul de c. sint intrebuintate la preparea culorilor fine si a smalturilor. A fost descoperit de chimistul german Fr. Strohmeyer in 1817.

BRONZ, bronzuri, s. n. aliaj de cupru cu unul sau cu mai multe elemente (cu exceptia zincului), mai dur si mai rezistent decat cuprul, folosit in turnatorie. ◊ Epoca de bronz = epoca preistorica, caracterizata prin descoperirea metalelor si a bronzului, din care s-au facut arme si unelte de munca. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de arta facut din bronz. – Fr. bronze.

zinc (‹ fr., gr.) s. n. Element chimic (Zn; nr. at. 30, m. at. 65,39, p. t. 419,4ºC, p. f. 906ºC, gr. sp. 7,13) din gr. II secundara; metal alb-argintiu sau alb-albastrui. Se gaseste in natura sub forma de sulfura (blenda) si carbonat (smitsonita). In combinatii este bivalent. In contact cu aerul se acopera cu o pelicula protectoare de oxid. Se intrebuinteaza in zincare, sub forma de aliaje (ex. alama), la acumulatoarele alcaline, la fabricarea pesticidelor si pigmentilor etc. A fost izolat pentru prima data de chimistul german A.S. Marggraf (1709-1782) in 1776.