BICAMERAL, -A, bicamerale, -e, adj. (Despre sistemul reprezentativ al unui stat) Care consta din doua adunari reprezentative, denumite, uneori, camere. – Din fr. bicameral.

BICAMERAL, -A adj. (despre organe legislative) cu doua adunari reprezentative. (< fr. bicameral)

BICAMERAL, -A (< fr.) adj. (Despre un organ legislativ) Care este alcatuit din doua adunari reprezentative, denumite in unele state camere (ex., in Marea Britanie, Camera Comunelor si Camera Lorzilor; in Romania, adunarea Deputatilor si Senatul).

UNICAMERAL, -A, unicamerali, -e, adj. (Despre parlamente) Care este constituit dintr-o singura adunare reprezentativa. – Uni¹- + camera.

DIETA² s.f. adunare legislativa (in feudalism si in unele state moderne); (p. ext.) adunare reprezentativa cu caracter politic. [Pron. di-e-. / < fr. diete, cf. gr. diaita – regim].

CONSTITUANT, -A adj. Care constituie, constitutiv. ◊ adunare constituanta = adunare reprezentativa care are sarcina de a vota sau de a modifica constitutia. [Pron. -tu-ant. / < fr. constituant].

UNICAMERAL, -A adj. (Despre sistemul cameral, organizarea legislativa a unui stat) Compus dintr-o singura adunare reprezentativa. [Cf. it. unicamerale, engl. unicameral].

CONSTITUANT, -A adj. referitor la constitutie. ♦ adunare ~a = adunare reprezentativa care are sarcina de a elabora, de a modifica o constitutie. (< fr. constituant)

UNICAMERAL, -A adj. (despre sisteme parlamentare) dintr-o singura adunare reprezentativa. (< engl. unica-meral)

DIETA², diete, s. f. (In evul mediu si in unele state contemporane) adunare legislativa; p. ext. adunare politica reprezentativa. [Pr.: di-e-] – Din fr. diete, lat. dieta.

DIETA² s. f. (in unele state feudale si capitaliste) adunare legislativa; (p. ext.) adunare politica reprezentativa. (< fr. diete, lat. dieta)

adunare, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Intrunire a mai multor persoane in scopul discutarii unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊ adunare constituanta = adunare alcatuita din reprezentanti alesi in vederea votarii sau modificarii unei constitutii. adunare legislativa = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunta prin vot asupra proiectelor de legi. adunare nationala = a) organ suprem al puterii de stat in unele tari; b) organ de stat cu functii legislative sau consultative. adunare generala = adunare cu participarea generala a membrilor in anumite organizatii, intreprinderi etc. 4. Concentrare a unor fiinte intr-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnul dat pentru strangerea intr-o formatie ordonata a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colectie (de texte). 7. (Inv. si reg.) Petrecere. – V. aduna.

LANDTAG s. n. Nume dat unor adunari sau organe reprezentative ori legislative dintr-un land. – Cuv. germ.

reprezentativ, -A adj. 1. (Despre o adunare) Ai carei membri alesi reprezinta o colectivitate si actioneaza in numele ei. 2. Care reprezinta, ilustreaza epoca, curentul etc. din care face parte; ilustrativ. ♦ s.f. Echipa care reprezinta o asociatie sportiva, o tara etc. [Cf. fr. representatif].

reprezentativ, -A adj. 1. (despre o adunare) ai carei membri alesi reprezinta o colectivitate si actioneaza in numele ei. 2. care reprezinta, ilustreaza epoca, curentul etc. din care face parte. ◊ (s. f.) echipa reprezentand o asociatie sportiva, o tara etc. (< fr. representatif)

STATELE GENERALE 1. (In Franta, intre 1302 si 1789), institutie reprezentativa suprema a starilor din care faceau parte deputatii clerului, nobilimii si a starii a treia; erau convocate de catre rege. In 1789 deputatii starii a treia s-au declarat adunare nationala. 2. (In Tarile de Jos, din 1463), institutie reprezentativa suprema a starilor; in Regatul Olandei nume dat parlamentului bicameral – Staten Generaal -, care exercita puterea legislativa.

adunare, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnal dat pentru strangerea unei trupe etc. intr-o formatie ordonata. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Grup de oameni stransi la un loc cu un anumit scop. ♦ (Urmat de determinari) Organ reprezentativ constituit dupa norme dinainte fixate, capabil sa ia anumite hotarari. ◊ Marea adunare Nationala = organ suprem al puterii de stat in Republica Populara Romana. 4. Culegere, colectie (de texte). 5. (Inv.) Petrecere.

LANDTAG s.n. 1. (In evul mediu) adunarea reprezentantilor pe stari in principatele germane. 2. (In Germania pana in 1934 si in Austro-Ungaria) Organul reprezentativ al puterii. 3. (In Germania si Austria) Organul legislativ suprem al landurilor; dieta² [in DEX si DN]. 4. Parlamentul in Liechtenstein. [< germ. Landtag].

LANDTAG s. n. 1. (in evul mediu) adunarea reprezentantilor pe stari in principatele germane. 2. (in Germania pana in 193⁴ si in Austro-Ungaria) organul reprezentativ al puterii. 3. (in Germania si Austria) organul legislativ suprem al landurilor; dieta. 4. parlamentul in Liechtenstein. (< germ. Landtag)

SESIUNE s.f. Perioada de timp in care membrii unui organ reprezentativ, al unei institutii stiintifice etc. raman impreuna, adunandu-se la sedintele de lucru. ♦ Perioada de timp in care se tin adunari de lucru, de comunicari ale unei institutii stiintifice, didactice etc.; (p. ext.) sedintele tinute in aceasta perioada de timp. ♦ Sesiune de examene = perioada de timp in care au loc examene. [Pron. -si-u-. / cf. fr. session, lat. sessio].

VOT, voturi, s. n. 1. Exprimare a opiniei cetatenilor unui stat in legatura cu alegerea reprezentantilor lor in organele de conducere; opinie exprimata de membrii unei adunari constituite in legatura cu o candidatura, cu o propunere sau cu o hotarare; adeziune data in acest scop. ◊ Vot de incredere (sau de neincredere) = vot prin care un parlament aproba (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia. Drept de vot = drept al alegatorilor de a-si exprima vointa pentru alegerea reprezentantilor in organele reprezentative ale statului; sufragiu. 2. Mod de adoptare a hotararilor de catre organele de stat, obstesti etc. 3. (In sintagma) Vot de blam = sanctiune prin care o colectivitate organizata isi manifesta prin vot dezaprobarea fata de o actiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. – Din fr. vote.

adunari AD-HOC, organe cu caracter consultativ in Moldova si in Tara Romaneasca, alcatuite din reprezentanti alesi ai tuturor claselor si categoriilor sociale convocate la Iasi si Bucuresti la 22 sept. / 4 oct., respectiv 30 sept. / 12 oct. 1857. Au hotarit: autonomia si neutralitatea celor doua Principate, unirea lor intr-un singur stat cu numele de Romania, numirea ca domn a unui print strain dintr-o familie domnitoare din Europa, guvern reprezentativ si constitutional, garantarea colectiva a celor sapte puteri. Numite si Divanuri ad-hoc.