MOTIUNE s. f. 1. parte a unui discurs in care se urmareste emotionarea lectorilor sau auditorilor. 2. propunere facuta si adoptata intr-o adunare. ♦ ~ de cenzura = motiune dintr-o adunare nationala, intr-un parlament, care pune in cauza guvernul. 3. (psihan.) proces dinamic prin care se actualizeaza pulsiunea. 4. procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine si invers, cu ajutorul sufixelor. (< fr. motion, lat. motio)

ALTHING, denumire data parlamentului din Islanda. Fondat in 930, este considerata cea mai veche adunare nationala din lume.

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Intrunire a mai multor persoane in scopul discutarii unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊ Adunare constituanta = adunare alcatuita din reprezentanti alesi in vederea votarii sau modificarii unei constitutii. Adunare legislativa = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunta prin vot asupra proiectelor de legi. adunare nationala = a) organ suprem al puterii de stat in unele tari; b) organ de stat cu functii legislative sau consultative. Adunare generala = adunare cu participarea generala a membrilor in anumite organizatii, intreprinderi etc. 4. Concentrare a unor fiinte intr-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnul dat pentru strangerea intr-o formatie ordonata a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colectie (de texte). 7. (Inv. si reg.) Petrecere. – V. aduna.

OBSTESC, -EASCA, obstesti, adj. Care priveste poporul, care apartine poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ◊ (Inv.) Obsteasca Adunare = organ legislativ suprem in tarile romanesti, adunare nationala; p. ext. consiliu consultativ. ◊ Expr. A-si da obstescul sfarsit = a muri. ♦ (Inv.) Unanim. – Obste + suf. -esc.

PIATA piete f. 1) Spatiu liber (cu monumente sau/si plantatii decorative) in interiorul unei localitati (mai ales urbane). Piata Marii adunari nationale. 2) Loc special amenajat, de obicei intr-o localitate de tip orasenesc, unde se vand si se cumpara diferite produse agricole si industriale; targ. ◊ A face piata a cumpara produse alimentare (in special de la piata). 3) ec. Sfera de circulatie a marfurilor. ◊ Piata interna totalitate a relatiilor de schimb de marfuri din interiorul unei tari. Piata mondiala totalitate a relatiilor privind schimbul de marfuri intre tarile lumii. [G.-D. pietei; Sil. pia-] /<it. piazza

OFICIAL, -A adj. 1. Care emana de la guvern, de la o autoritate; declarat, publicat de o inalta autoritate. ◊ Buletinul oficial = periodic in care se publica legile, decretele etc. Marii adunari nationale, hotararile guvernului etc. ♦ In stilul, in maniera actelor, a documentelor autoritatilor, ale statului. 2. Care are caracter legal. 3. (Fig.) Rece, stapanit; stereotip, formal. [Var. ofitial, -a adj. / cf. fr. officiel, lat. officialis].

SEIM s.n. adunare nationala sau parlament in unele tari slave din nord. ♦ Adunare a reprezentantilor diferitelor categorii sociale. [Pron. se-im, pl. -muri. / < pol. seim].

adunareA nationala CONSTITUANTA A BUCOVINEI, adunare intrunita la Cernauti in ziua de 27 oct. 1918, care a hotarit unirea acestui stravechi teritoriu romanesc cu patria mama; a ales Consiliul National in frunte cu Iancu Flondor, care a preluat conducerea Bucovinei pina la infaptuirea Unirii.

BARITIU, George (1812-1893, n. Jucu, jud. Cluj), om politic, publicist si istoric roman. Acad. (1866). Conceptii iluministe („Cuvintare scolaticeasca”). Intemeietorul presei romanesti din Transilvania („Gazeta de Transilvania”, 1838; „Foaie pentru minte, inima si literatura”, 1838). Unul dintre conducatorii Revolutiei de la 1848-1849; vicepresedinte al adunarii nationale de la Blaj (3-5/15-17 mai 1848). Membru fondator al ASTREI si al Academiei Romane. Preocupari privind istoria romanilor („Parti alese din istoria Transilvaniei. Pre doua sute de ani in urma”). Contributii la elaborarea unor teme de filozofie a culturii si filozofie a istoriei („Despre filozoful Schopenhauer”).

BARNUTIU, Simion (1808-1864, n. Bocsa, jud. Salaj), om politic si ginditor roman. Fruntas al Revolutiei de la 1848-1849 din Transilvania; vicepresedinte al adunarii nationale de la Blaj din 3-5/15-17 mai 1848, unde a rostit un discurs celebru, in care cerea egalitatea in drepturi a romanilor cu celelalte nationalitati. Dupa infringerea Revolutiei a emigrat in Moldova (1851), unde a activat ca profesor de filozofie si drept public al Univ. din Iasi. A sprijinit domnia lui Al. I. Cuza si politica de reforme a acestuia („Dreptul public al romanilor”). A introdus predarea in limba romana a filozofiei, in Transilvania. A promovat kantianismul, fapt care a favorizat deschiderea gindirii filozofice romanesti catre stiinta si atitudine critica („Psihologia empirica si logica”, „Metafizica”).

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnal dat pentru strangerea unei trupe etc. intr-o formatie ordonata. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Grup de oameni stransi la un loc cu un anumit scop. ♦ (Urmat de determinari) Organ reprezentativ constituit dupa norme dinainte fixate, capabil sa ia anumite hotarari. ◊ Marea adunare nationala = organ suprem al puterii de stat in Republica Populara Romana. 4. Culegere, colectie (de texte). 5. (Inv.) Petrecere.

BRANDSCH [brantʃ] Rudolf (1880-1953, n. Medias), om politic sas din Transilvania. Unul dintre initiatorii adunarii nationale a sasilor de la Medias (27 dec. 1918), care a aderat la hotaririle adunarii nationale de la Alba Iulia (1 dec. 1918).

CHABAN-DELMAS, [sabã delmas], Jacques (1915-2000), om politic francez. Luptator in Rezistenta, general de brigada (1944). Presedinte al adunarii nationale (1958-1969, 1978-1981, 1986-1988). Prim-min. (1969-1972).

STATELE GENERALE 1. (In Franta, intre 1302 si 1789), institutie reprezentativa suprema a starilor din care faceau parte deputatii clerului, nobilimii si a starii a treia; erau convocate de catre rege. In 1789 deputatii starii a treia s-au declarat adunare nationala. 2. (In Tarile de Jos, din 1463), institutie reprezentativa suprema a starilor; in Regatul Olandei nume dat parlamentului bicameral – Staten Generaal -, care exercita puterea legislativa.

CONGRESUL GENERAL AL BUCOVINEI, adunare intrunita la Cernauti, in ziua de 28 nov. 1918. A hotarit „unirea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei... cu Regatul Romaniei”, reconfirmand decizia Adunarii nationale Constituante din 27 oct. 1918.

CONSILIUL NATIONAL ROMAN CENTRAL, organ politic suprem, constituit la 30 oct. 1918 la Budapesta (la Arad din 2 nov. 1918), din cite sase reprezentanti ai Partidului National Roman si ai Partidului Social-Democrat Roman. A avut atributiile unui guvern provizoriu al Transilvaniei, conducind actiunea de inlaturare a vechilor autoritati ungare si inlocuirea lor cu consilii nationale romane. Condus de St. Cicio Pop. A pregatit si organizat adunarea nationala de la Alba Iulia, care a hotarit, la 1 decembrie 1918, unirea Transilvaniei cu Romania. Si-a incetat activitatea o data cu crearea Consiliului Dirigent.

RADU, Dimitrie (Demetriu) (1861-1920, n. Radesti, jud. Alba), cleric roman. Preot unit in Bucuresti si prof. la Seminarul teologic romano-catolic (din 1886). Episcop al Lugojului (din 1896) si al Oradiei (din 1903). S-a preocupat de scolile romanesti din eparhiile pe care le-a pastorit. Copresedinte al Marii adunari nationale de la Alba Iulia (1 dec. 1918). A murit in urma unui atentat politic de tip terorist in Senat la 8 dec. 1920.

HAMA [ama], Boubou (1909-1982), om politic si scriitor de limba franceza din Niger. Presedinte al adunarii nationale a Nigerului (1960-1974). Lucrari privind specificul african („Istoria traditiilor poporului Zarma-Songhai”, „Povesti si legende din Niger”).

LANDSBERGIS, Vytautas (n. 1932), om politic si muzicolog lituanian. Prof. la Conservatorul din Vilnius. Fondator si animator al miscarii lituaniene de independenta Sajudis. Presedinte al Partidului Conservator (din 1993) si al adunarii nationale (seful statului 1990-1992).

UNIUNEA SCRIITORILOR, organizatie a scriitorilor din Romania, constituita in mart. 1949, prin fuziunea Societatii Scriitorilor Romani (infiintata in apr. 1909) cu Societatea Autorilor Dramatici. In perioada 1949-1989 a functionat ca „organizatie obsteasca si profesionala de creatie”, fiind subordonata si finantata de stat. Dupa 1989, a devenit o asociatie de creatori neguvernamentala, nonprofit si apolitica, intretinandu-se din autofinantare. Reuneste 12 filiale regionale organizate in Romania si in filiala Chisinau. include 6 sectii, dupa genurile literare. Sustine aparitia publicatiilor literare si de cultura (saptamanalele „Romania literara” si „Luceafarul”, mensualele „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Tribuna”, „Apostrof”, „Euphorion”, „Ex-Ponto”, „Viata Romaneasca”, „Memoria”). Are doua edituri: Cartea Romaneasca si Ardealul. Organele de conducere sunt adunarea Generala si Conferinta nationala. Intre Adunari este condusa de un consiliu, format din reprezentatii filialelor. Acorda anual premii membrilor si debutantilor. Presedinte, din 2005, N. Manolescu.

conventional, -a adj. (fr. conventionnel). Care rezulta din conventiune: moneta [!] are valoare conventionala. Despre care s´a convenit si a fost admis: crucea rosie e semnu convetional al ambulantelor sanitare. S. m. Membru al Conventiunii nationale din Paris (1792-1795), o adunare de revolutionari care l-au asasinat pe Ludovic XVI.

CONDORCET [codorse], Marie Jean Antoine DE CARITAT [carita], marchiz de (1743-1794), filozof, matematician si om politic francez. Girondin. Membru in adunarea Legislativa (1791-1792) si in Conventia nationala (1793). Colaborator al „Enciclopediei”. A sustinut ideea perfectibilitatii omenirii pe baza progresului infinit al ratiunii („Schita a unui tablou istoric al progresului spiritului uman”).

CIMPIA LIBERTATII 1. Nume dat cimpiei de linga Blaj, unde au avut loc in 1848 trei adunari populare ale romanilor transilvaneni, care prin programele adoptate au contribuit la intarirea constiintei nationale romanesti, a ideii unitatii nationale. 2. Nume dat Cimpiei Filaretului de linga Bucuresti, unde a avut loc o mare adunare populara (15/27 iun. 1848) in prezenta a peste 30.000 de oameni, care au aclamat guvernul, au recunoscut Constitutia si au depus juramint pe programul revolutionar, exprimindu-si astfel adeziunea la cauza Revolutiei.

PACATIAN, Teodor V. (1852-1941, n. sat Ususau, jud. Arad), ziarist si istoric roman. Redactor la „Tribuna”, „Familia”, „Telegraful Roman” s.a. A adunat si publicat un mare numar de documente privitoare la istoria politica a romanilor din Transilvania („Cartea de aur sau luptele politice nationale ale Romanilor de sub coroana ungara”).

COMUNITATILE EUROPENE, sistem de organizatii internationale guvernamentale, cu sediul la Bruselles, creat prin Tratatul de la Bruxelles din 1965, intrat in vigoare in 1967, in scopul coordonarii activitatii a trei entitati: Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.), Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM). Tote cele trei comunitati au aceiasi membri si aceleasi organe principale. Membri fondatori: Belgia, Franta, R.F.G., Italia, Luxenburg si Olanda. Alti membri: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin in 1986), Spania si Portugalia (din 1986). Principalele organe sint Comisia Comunitatilor Europene, Consiliul European (format din sefi de state si de guvern), Consiliul Ministerial, Parlamentul (Vest-) European (adunarea Europeana), Curtea de Justitie si Curtea de Control Financiar. Alte organe comune: Banca Europeana de Investitii, Comitetul Economic si Social, Fondul European de Cooperare Monetara s.a. In 1971, Consiliul Ministerial a adoptat un program privind realizarea unei uniuni economice si monetare, in vederea deplasarii treptate a centrelor de decizie economica de pe plan national pe plan comunitar si a crearii unui sistem monetar de flotare concertata.

CONCILIU (‹ lat. concilium) s. n. adunare de preoti catolici convocata pentru a hotari in chestiuni de dogma, morala si disciplina bisericeasca. ◊ C. ecumenic = c. la care sint convocati toti episcopii Bisericii catolice, prezidat de papa. Biserica catolica recunoaste 21 de c.e., in timp ce Biserica ortodoxa nu accepta decit primele sapte c.e. ◊ C. local = c. reunind episcopii unei tari (c. national) sau ai unei regiuni ecleziastice (c. provincial) pentru a hotari in probleme privind clerul din tara sau regiunea respectiva. V. sinod; sobor.

consiliu m. (lat. consilium). Sfat, sfatuire, parere data cuiva ca sa faca ceva. adunare p. a se sfatui. Localu consiliului. Consiliu de ministri, consiliu p. a delibera despre afacerile statului. Consiliu de razboi, consiliu p. justitia militara. Consiliu de stat, consiliu p. a prepara legi, ordonante si regulamente, a rezolva dificultatile care se ridica in materie administrativa si a judeca apelurile contentiosului administrativ. Consiliu judetenesc (gresit zis judetean), consiliu compus din 18 membri, p. afacerile judetului. Consiliu comunal, consiliu compus tot din 18 membri, p. afacerile comunei. Consiliu permanent, consiliu alaturat ministerului Educatiunii nationale. Consiliu de familie, consiliu compus din rude si prezidat de un judecator ca sa apere interesele unui minor. Consiliu judiciar, persoana numita de un tribunal ca sa-l infrineze pe cel declarat in stare de prodigalitate sau incapacitate civila sau legala. Consiliu de disciplina, tribunal instituit p. disciplina. Consiliu de zece, un tribunal secret in foasta [!] republica a Venetiii.