Rezultate din textul definițiilor
DECALCIFIANT, decalcifianti, s. m. 1. Substanta alcatuita din acizi organici, acizi anorganici, saruri, zaharuri etc. folosita pentru eliminarea sarurilor de calciu din pieile aflate in procesul de tabacire. 2. Substanta folosita pentru micsorarea duritatii apelor calcaroase. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. decalcifiant.
SAPONIFICA, pers. 3 saponifica, vb. I. Tranz. si refl. 1. A (se) descompune (un ester) prin hidroliza in acizi organici si alcool. 2. A (se) descompune (o grasime) prin hidroliza, transformandu-se in sapun. – Din fr. saponifier, it. saponificare.
PORTOCALA (‹ ngr.) s. f. Fructul portocalului, baca globuloasa portocalie, continand apa, hidrati de carbon, acizi organici, vitaminele C, A, B2, saruri de sodiu si de potasiu, calciu, fosfor, fier etc. Foarte nutritiv, are valoare energetica mare, suplinind carentele vitaminice. Frecvent folosit in industria alimentara la fabricarea sucurilor, a compoturilor, gemurilor si dulceturilor, a bauturilor alcoolice etc. Are utilizari terapeutice, ca tonic muscular si al sistemului nervos, remineralizant, hepatoprotector, diuretic etc.
ACETIC, -A, acetici, -ce, adj. (In sintagmele) acid acetic = acid organic obtinut sintetic sau prin oxidarea alcoolului etilic, care se prezinta ca un lichid incolor, cu miros intepator si este folosit in industria colorantilor, farmaceutica, in alimentatie etc. Fermentatie acetica = fermentatie care transforma alcoolul etilic in acid acetic, folosita la fabricarea otetului. Aldehida acetica = lichid incolor cu miros intepator, folosit la prepararea acidului acetic, a acetatului de etil, in industria chimica de sinteza etc.; acetaldehida. – Din fr. acetique.
ACIL, acili, s. m. Radical monovalent al unui acid organic. – Din fr. acil.
BUTIRIC adj. (In sintagma) acid butiric = acid organic care se gaseste in grasimile animale, mai ales in unt, intrebuintat la prepararea unor esteri, a celulozei etc. – Din fr. butyrique.
CARBOXIL, carboxili, s. m. (Chim.) Grupare functionala monovalenta, caracteristica acizilor organici. – Din fr. carboxyle.
GALIC1 adj.m. (in sintagma) acid galic = acid organic aromatic, astringent, extras din gogosile de ristic si din coaja de stejar, folosit la fabricarea cernelii negre, a colorantilor si a unor medicamente. – Din. fr. gallique.
NUCLEIC, nucleici, adj. (In sintagma) acid nucleic = acid organic complex care contine in molecula baze azotate de tip special, acid fosforic etc., avand un rol fundamental in sinteza proteinelor din organism si in transmiterea caracterelor ereditare; acid nucleinic. [Pr.: -cle-ic] – Din fr. nucleique.
URIC1 adj. (In sintagma) acid uric = acid organic natural care se gaseste in sange si in u***a, rezultat din arderea proteinelor in procesul metabolic. – Din fr. urique.
MALIC adj.m. (Chim.; in sintagma) acid malic = acid organic care se gaseste in mere si in numeroase vegetale. – Din fr. malique.
FORMIC, -A, formici, -ce, adj. (In sintagmele) acid formic = acid organic corosiv, lichid, incolor, volatil, care se gaseste in corpul furnicilor rosii, in frunzele de urzica etc. si care se prepara si pe cale chimica, avand intrebuintari in industria textila, farmaceutica si in tabacarie. Aldehida formica v. aldehida. – Din fr. formique.
FTALIC, -A, ftalici, -ce, adj. (In sintagma) acid ftalic = acid organic care se prezinta sub forma de cristale albe, putin solubile in apa si alcool, insolubile in cloroform, intrebuintat in industria maselor plastice. ♦ Care contine acid ftalic. Anhidrida ftalica. – Din fr. phtalique.
FUMARIC adj.m. (In sintagma) acid fumaric = acid organic nesaturat, produs intermediar in metabolismul glucidelor si al acizilor grasi. – Din fr. fumarique.
LACTIC adj. (In sintagma) acid lactic = acid organic care se gaseste in laptele acru, in varza acra, in muraturi etc. – Din fr. lactique.
NAFTENIC, naftenici, adj. (In sintagma) acid naftenic = acid organic cu miros patrunzator, care se extrage din petrolul distilat. – Din fr. naphtenique.
TARTRIC adj.m. (In expr.) acid tartric = acid organic cristalizat, care se gaseste in fructe, mai ales in mustul de struguri, si care se intrebuinteaza in industria alimentara, in medicina etc. – Fr. tartrique.
CITRIC, -A, citrici, -ce, adj. (In sintagmele) acid citric = acid organic care se gaseste mai ales in sucul de lamaie. Plante citrice = familie de arbori si de arbusti fructiferi, avand ca tip principal lamaiul. Fructe citrice (si substantivat, f.) = nume generic pentru fructele plantelor citrice (lamai, portocale, mandarine etc.). ♦ Care contine acid citric. – Din fr. citrique.
ESTER, esteri, s. m. Combinatie organica rezultata prin eliminarea unei molecule de apa intre un alcool si un acid organic sau un acid anorganic oxigenat. – Din fr. ester.
TARTRIC adj. (In sintagma) acid tartric = acid organic cristalizat, cu gust acru, solubil in apa, care se gaseste in fructe, mai ales in mustul de struguri, si care se intrebuinteaza in industria alimentara, in vopsitoria textila, in medicina etc.; sare de lamaie. – Din fr. tartrique.
AMINOacid ~zi m. acid organic, constituent principal al materiei vii, intrand in compozitia proteinelor. [Sil. -no-a-] /<fr. aminoacide
BUTIRIC ~ca (~ci, ~ce): acid ~ acid organic din componenta grasimilor animale (mai ales a untului), folosit in industria chimica. /<fr. butyrique
CITRIC ~ca (~ci, ~ce): acid ~ acid organic care se gaseste, mai ales, in sucul de lamaie si de portocale, avand diferite intrebuintari (in industria alimentara, in medicina etc.). ◊ Culturi ~ce familie de arbori si arbusti cu fructe bogate in vitamine, uleiuri eterice etc. (reprezentanti: lamaiul, portocalul, mandarinul etc.). Fructe ~ce fructe ale acestor culturi. /<fr. citrique
ESTER ~i m. Compus chimic rezultat dintr-un alcool si un acid organic sau anorganic oxigenat prin eliminare de apa. /<fr. ester, germ. Ester
FORMIC ~a adj. : acid ~ acid organic corosiv, lichid, incolor, volatil, care se afla in stare naturala in corpul furnicilor, in frunzele de urzica si este folosit in industria chimica, farmaceutica si in tabacarie. /<fr. formique
FTALIC ~ca (~ci, ~ce): acid ~ acid organic obtinut prin oxidarea naftalinei si folosit in industria colorantilor. /<fr. phtalique
GALIC1 ~ca (~ci, ~ce): acid ~ acid organic, aromatic si astringent, extras din gogosi de ristic si folosit la fabricarea cernelii, a colorantilor si a unor medicamente. /<fr. gallique
LACTIC ~ca (~ci, ~ce) Care contine lapte. Compus ~. ◊ acid ~ acid organic care se afla, mai ales, in laptele acru. /<fr. lactique
MALIC ~ca (~ci, ~ce): acid ~ acid organic care intra in componenta unor fructe (in special a merelor) in stare libera sau sub forma de saruri. /<fr. malique
NUCLEIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de nucleu; propriu nucleului. 2): acid ~ acid organic care se afla in celulele vii si contri-buie la transmiterea caracterelor ereditare. [Sil. -cle-ic] /<fr. nucleique
SALICILIC ~ca (~ci, ~ce) : acid ~ acid organic derivat din fenol, intrebuintat in medicina, in industria colorantilor si in cea alimentara. /<fr. salicylique
DECARBOXILARE s.f. Eliminarea uneia sau a mai multor grupari carboxil din molecula unui acid organic. [Dupa fr. decarboxylation].
GIBERELINA s.f. acid organic vegetal prezent in unele ciuperci si in florile plantelor, constituind un factor complementar al auxinei si stimuland inflorirea si cresterea acestora. [< fr. gibberelline].
LACTIC adj.m. acid lactic = acid organic aflat mai ales in laptele acru. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) lapte”, „ca laptele”. [< fr. lactique].
glucuronic adj. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea glucozei, prezent la om in sange si u***a. (< fr. glucuronique)
ACETIC, -A adj. (Chim.) acid acetic = acid organic, rezultat din oxidarea alcoolului etilic; fermentatie acetica = proces de fermentatie prin care ia nastere otetul; aldehida acetica = lichid incolor cu miros intepator, folosit in industria materiilor colorante, a parfumurilor etc.; acetaldehida. [< fr. acetique, cf. lat. acetum – otet].
ACIL s.m. (Chim.) Radical monovalent al unui acid organic. [< fr. acyl].
BUTIRIC adj.m. acid butiric = acid organic care se gaseste mai ales in grasimile animale. [< fr. butyrique].
CARBOXIL s.m. Grupare functionala monovalenta, caracteristica acizilor organici. [< fr. carboxyle].
CITRIC, -A adj. Care contine acid citric. ◊ acid citric = acid organic care se gaseste in fructe si mai ales in sucul de lamaie; fructe citrice (si s.n.) = fructe care contin in sucul lor acid citric. [< fr. citrique].
ESTER s.m. Compus chimic format prin combinarea unui acid organic cu un alcool. [< fr. ester, germ. Ester].
FTALIC adj.m. acid ftalic = acid organic bibazic obtinut prin oxidarea naftalinei, intrebuintat in industria colorantilor. [< fr. phtalique].
FUMARIC adj.m. acid fumaric = acid organic nesaturat, produs intermediar in metabolismul glucidelor si al acizilor grasi. [< fr. fumarique].
HIPURIC adj.m. acid hipuric = acid organic existent in u***a omului si a unor erbivore. [< fr. hippurique, cf. gr. hippos – cal, ouron – u***a].
METACRILIC adj.m. acid metacrilic = acid organic nesaturat, care se prezinta sub forma de lichid incolor cu miros neplacut. [< fr. methacrylique].
NAFTENIC adj.m. acid naftenic = acid organic cu miros caracteristic, patrunzator, care se extrage din petrolul distilat. [< fr. naphtenique].
NUCLEIC, -A adj. Referitor la nucleu. ◊ acid nucleic = acid organic complex care intra in componenta nucleului celulei; acid nucleinic. [Pron. -cle-ic. / < fr. nucleique].
OXIacid s.m. acid organic care contine oxigen. [< fr. oxyacide].
SULFUROS, -OASA adj. Care contine sulf. ♦ acid sulfuros = acid organic care contine in molecula trei atomi de oxigen. [Cf. fr. sulfureux].
TARTRIC adj.m. acid tartric = acid organic cristalizat, solubil in apa, care se extrage din tartrul de vin. [< fr. tartrique].
URIC adj.m. acid uric = acid organic care se gaseste in u***a si in sange, fiind rezultat din arderea proteinelor. [< fr. urique].
ACETIC, -A adj. de natura otetului. ♦ acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentatie ~a = fermentatie care transforma alcoolul in acid acetic. (< fr. acetique)
ACIL s. m. radical monovalent derivat din acizii organici. (< fr. acyl)
CARBOXIL s. m. grupare functionala monovalenta, in acizii organici. (< fr. carboxyle)
CITRIC, -A I. adj. care contine acid citric. ♦ acid ~ = acid organic in fructe, in special in sucul de lamaie. II. s. n. pl. fructe care contin, in sucul lor, acid citric (lamai, portocale, mandarine). (< fr. citrique)
DECARBOXILARE s. f. eliminare a uneia sau a mai multor grupari carboxil din molecula unui acid organic. (dupa fr. decarboxylation)
FUMARIC adj. acid ~ = acid organic nesaturat, produs intermediar in metabolismul glucidelor si al acizilor grasi. (< fr. fumarique)
HIPURIC adj. acid ~ = acid organic in u***a omului si a unor erbivore. (< fr. hippurique)
LACTIC adj. acid ~ = acid organic aflat mai ales in laptele acru. (< fr. lactique)
LEVULIC adj. acid ~ = acid organic din levuloza prin tratarea cu acizi diluati. (< fr. levulique)
METACRILIC adj. acid ~ = acid organic nesaturat, lichid incolor cu miros neplacut. (< fr. methacrylique)
NAFTENIC adj. acid ~ = acid organic cu miros specific, extras din petrolul distilat. (< fr. naphtenique)
PALMITIC adj. acid ~ = acid organic semisolid, in grasimi vegetale si animale. (< fr. palmitique)
SALICILIC adj. acid ~ = acid organic din fenol, folosit in industria colorantilor, a conservelor alimentare si in medicina ca antiseptic. (< fr. salicylique)
TARTRIC adj. acid ~ = acid organic cristalizat, solubil in apa, din tartrul de vin, folosit in industria alimentara si textila, in medicina etc. (< fr. tartrique)
TAURINA s. f. acid organic obtinut prin descompunerea acidului taurocolic, prezent in bila, in tesutul pulmonar si in muschi. (< fr., engl. taurine)
URIC adj. acid ~ = acid organic in u***a si in sange, din arderea proteinelor. (< fr. urique)
BUTIRIC adj. acid ~ = acid organic sub forma de gliceride, in grasimile animale. (< fr. butyrique)
NUCLEIC adj. acid ~ = acid organic complex in componenta nucleului celulei. (< fr. nucleique)
ACETIC, -A, acetici, -ce, adj. (In expr.) acid acetic = acid organic produs sintetic sau prin oxidarea alcoolului etilic si care da otetului gustul acru. Fermentatie acetica = fermentatie care da nastere otetului. Aldehida acetica = lichid incolor cu miros intepator, folosit in industria chimica de sinteza. – Fr. acetique.
BUTIRIC adj. m. (In expr.) acid butiric = acid organic care se gaseste in grasimile animale, mai ales in unt. – Fr. butyrique (< gr.).
TEREFTALIC (‹ fr., engl.) adj. acid ~ = acid organic dicarboxilic, obtinut prin oxidarea paraxilenului sau toluenului. Este o substanta cristalina, insolubila in apa, alcool, eter. Sublimeaza la c. 300ºC. Se foloseste ca materie prima la fabricarea fibrelor sintetice poliesterice de tipul terilen.
LACTIC, -A (‹ fr.; {s} lat. lact- „lapte”) adj. acid l. = acid organic care se prezinta ca un lichid siropos, higroscopic, obtinut prin fermentatia lactica a zaharurilor din melasa, amidon sau zer. Este intrebuintat in industria alimentara, de medicamente, in vopsitorie etc. La nivel metabolic este principalul produs de degradare al glicogenului in anaerobioza; poate fi reutilizat de ficat pentru producerea de glicogen. ◊ Bacil l. v. lactobacili. ◊ Fermentatie l. = transformarea lactozei in acid lactic prin intermediul bacteriilor, avand ca efect acidificarea laptelui.
ANHIDRIDA, anhidride, s. f. 1. Substanta anorganica care, reactionand cu apa, formeaza un acid. 2. Substanta organica rezultata de obicei prin eliminarea unei molecule de apa dintre doua grupari carboxil. ♦ Anhidrida carbonica = bioxid de carbon, Anhidrida acetica = lichid incolor cu miros intepator, intrebuintat la fabricarea colorantilor, medicamentelor, acetatului de celuloza, etc. – Din fr. anhydride
PURINA, purine, s. f. Compus organic din acidul uric. – Din fr. purin.
PIROGALIC adj. : acid ~ substanta organica cristalizata, incolora, cu gust amar, avand diferite intrebuintari (in tehnica fotografierii, in medicina etc.); pirogalol. /<fr. pyrogallique
TARTRIC adj. : acid ~ substanta organica cristalizata, solubila in apa, avand diferite intrebuintari (in industria alimentara, textila si in medicina). [Sil. tar-tric] /<fr. tartrique
FOSFATAZA s.f. Enzima capabila sa hidrolizeze si sa precipite sarurile organice ale acidului fosforic. [< fr. phosphatase].
ANHIDRIDA s. f. 1. substanta anorganica (oxid) care, in combinatie cu apa, da un acid. 2. substanta organica rezultand prin eliminarea unei molecule de apa din doua grupari carboxil. ♦ ~ carbonica = bioxid de carbon; ~ acetica = lichid incolor cu miros intepator, folosit la fabricarea colorantilor, a medicamentelor etc. (< fr. anhydride)
BROMHIDRAT s. m. sare organica a acidului bromhidric. (< fr. bromhydrate)
CACODILIC adj. acid ~ = compus organic arseniat. (< fr. cacodylique)
ETER1 I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alaturi de foc, apa, aer si pamant). 2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid. 3. compus organic obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil si inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent in industrie, in medicina etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosfera, cer, vazduh. (< fr. ether, lat. aether, gr. aither, cer)
FOSFATAZA s. f. enzima capabila sa hidrolizeze si sa precipite sarurile organice ale acidului fosforic. (< fr. phosphatase)
NICOTINIC, -A I. adj. 1. referitor la nicotina. ♦ acid ~ = compus organic cristalin, incolor, din nicotina. 2. produs de nicotina. II. s. f. pl. grupa de substante care au aceeasi actiune ca nicotina. (< fr. nicotinique)
PICRIC adj. acid ~ = compus organic cristalizat, galben, cu gust amar, toxic si exploziv, prin actiunea acidului nitric asupra fenolului; trinitrofenol. (< fr. picrique)
HALLER [aler], Albin (1849-1925), chimist francez. Prof. univ. la Nancy si Sorbona. Cercetari in domeniul chimiei organice (sinteza acidului citric si a mentolului). Studii privind camforul si derivatii sai. M. de onoare al Acad. Romane (1909).
NUCLEOPROTEIDA, nucleoproteide, s. f. Compus organic alcatuit din acizi nucleici si din proteine bazice, care intra in structura tuturor celulelor animale si vegetale. [Pr.: -cle-o-pro-te-i-] – Din fr. nucleoproteide.
FLUORURA, fluoruri, s. f. Compus al fluorului cu un element chimic sau cu un radical organic; sare a acidului fluorhidric. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorure.
NITRIL, nitrili, s. m. Substanta organica, ester al acidului cianhidric, folosita in sinteza organica. – Din fr. nitrile, germ. Nitril.
NICOTINIC, -A, nicotinici, -ce, adj. Care se refera la nicotina; care este produs din nicotina. ◊ acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obtinut pe cale sintetica si folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupa de substante care actioneaza asupra neuronilor din ganglionii vegetativi si asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique.
SUBERINA s. f. Substanta organica formata din acizi grasi, care se gaseste in membrana celulara a suberului. – Din fr. suberine.
FLUORURA ~i f. Compus al fluorului cu un metal sau cu un radical organic; sare a acidului fluorhidric. /<fr. fluorure
NUCLEOPROTEIDA ~e f. Substanta organica compusa din acizi nucleici si proteine bazice, care se afla in nucleul si in plasma tu-turor celulelor organice. [Sil. -cle-o-pro-te-i-] /<fr. nucleoproteide
CACODILIC adj. acid cacodilic = compus organic arseniat. [< fr. cacodylique].
PURINA s.f. Compus organic derivat din acidul uric, zeama murdara scursa din balegar sau din gunoaie. [< fr. purin].
FLUORURA s.f. 1. Compus al fluorului cu un metal sau cu un radical organic. 2. Sare a acidului fluorhidric. [Pron. flu-o-. / < fr. fluorure].
NITRIL s.m. Substanta organica, ester al acidului cianhidric. [< fr. nitrile].
SALICILIC adj.m. acid salicilic = compus organic folosit in industria colorantilor si a conservelor alimentare, precum si in medicina ca antiseptic. [< fr. salicylique].
ACETIL s. m. radical organic monovalent, din acidul acetic. (< fr. acetyle)
FLUORURA s. f. compus al fluorului cu diferite elemente sau radicali organici; sare a acidului fluorhidric. (< fr. fluorure)
NITRIL s. m. compus organic, ester al acidului cianhidric, folosit ca sinteza organica. (< fr. nitrile)
AZIDE (‹ fr. {i}) s. f. pl. 1. Saruri instabile ale acidului azothidric. 2. Combinatii organice cu formula generala RN3 sau RCON3, instabile, care se descompun prin incalzire, uneori cu explozie.
GUANINA s.f. Substanta azotata prezenta in tesuturi animale si derivate organice, intrand in structura acidului dezoxiribonucleic. [Pron. gua-. / < fr. guanine].
ACETIL, acetili, s. m. Radical organic monovalent, derivat de la acidul acetic. – Din fr. acetyle.
SULFURA, sulfuri, s. f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic; sare sau ester al acidului sulfuric. ◊ Sulfura de carbon = combinatie de carbon cu sulf, in forma de lichid incolor si toxic, cu miros neplacut, folosita in industrie si in agricultura. – Din fr. sulfure.
ACETIL ~i m. chim. Radical organic monovalent, derivat de la acidul acetic. /<fr. acetyle
LIPIDE s.f.pl. Substante organice din grupa esterilor de acizi grasi si alcooli, care prin oxidarea lor produc caldura organismului. [Sg. lipida. / < fr. lipides, cf. gr. lipos – grasime, eidos – forma].
ACETIL s.m. (Chim.) Radical organic monovalent, derivat de la acidul acetic. [< fr. acetyle].
FENOL s.m. Compus organic derivat din hidrocarburile aromatice; acid fenic. [< fr. phenol, cf. gr. phainein – a straluci].
LIPIDE s. f. pl. substante organice din grupa esterilor de acizi grasi si alcoolici, care prin oxidare produc caldura organismului; grasimi. (< fr. lipides)
URACIL s. n. (Biol.) Substanta organica de natura bazica prezenta in acidul ribonucleic. – Din fr. uracile.
FENOL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin inlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit in farmacie si in industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat compusilor organici derivati din hidrocarburile aromatice prin inlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu hidroxili corespunzatori. – Din fr. phenol.
FLUORESCEINA s. f. Colorant organic fluorescent, obtinut din rezorcina si acid ftalic. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluoresceine.
SULFONA vb. I. tr. A introduce acid sulfuric in molecula unei substante organice. [< fr. sulfoner].
DESULFONA vb. tr. a elimina, prin hidroliza, acidul sulfuric din molecula unei substante organice. (< de1 – + sulfona)
PARAACETALDEHIDA s. f. lichid incolor cu miros aromatic, obtinut prin tratarea aldehidei acetice cu acid sulfuric sau acetic, in sinteze organice. (< fr. paraacetaldehyde)
PURINA s. f. compus organic heterociclic, unitate de baza a acidului uric, component al acizilor nucleici. (< fr. purine)
SULFONA vb. tr. a introduce acid sulfuric in molecula unei substante organice. (< fr. sulfoner)
INDAMINA s. f. colorant organic albastru(-verzui), putin rezistent fata de acizi. (< fr., engl. indamine)
METILORANJ s. n. substanta coloranta organica, folosita ca indicator, rosu in mediu acid, portocaliu in mediu neutru si galben in cel bazic; heliantina. (< fr. methylorange)
STEROID s. m. substanta organica din sterol, baza multor hormoni si acizi biliari, cu variate actiuni biologice. (< fr. steroide)
CETONA, cetone, s. f. Nume generic dat unor combinatii organice care se obtin mai ales prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hidrocarburilor, ori prin distilarea uscata a sarurilor de calciu ale acizilor; se intrebuinteaza in sinteza multor substante organice. – Fr. cetone.
STEROID, steroizi, s. m. (Biochim.) Substanta organica naturala prezenta in multi hormoni si in acizi biliari, cu rol biologic important. [Pr.: -ro-id] – Din fr. steroide.
ADENOZIN-FOSFORIC adj. m. acid adenozin-fosforic = Compus chimic care contine adenina, glucoza si acid fosforic, putand inmagazina energia eliberata din compusii organici metabolizati. [< fr. adenosin-phosphorique].
PROPIONIC adj. acid ~ = acid, omolog superior al acidului acetic, derivat din propan, in unele sinteze organice. (< fr. propionique)
NUCLEOL, nucleoli, s. m. Corpuscul sferic constituit din proteine, enzime si acizi nucleici, care se gaseste in nucleul unei celule organice. [Pr.: -cle-ol] – Din fr. nucleole.
MALONIC adj. (Chim.; in sintagma) acid malonic = acid dicarboxilic folosit impreuna cu derivatii sai in sinteze organice si farmaceutice. – Din fr. malonique.
STEROID s.m. Substanta organica raspandita in natura, constituind baza multor hormoni si acizi biliari, cu variate actiuni biologice. [Pron. -ro-id, pl. -oizi. / cf. it. steroide].
HEMINA, hemine, s. f. Substanta organica produsa prin incalzirea hemoglobinei cu clorura de sodiu si acid acetic, folosita in medicina judiciara pentru identificarea petelor de sange. – Din fr. hemine.
ETER ~i m. 1) Compus organic volatil si inflamabil, obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, care este folosit in industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice si in medicina. 2) Mediu material care ar umple spatiul din univers. 3) fig. Invelis gazos care inconjoara Pamantul; aer; atmosfera; vazduh; cer. /<fr. ether, lat. aether
HIDROLIZA, hidrolize, s. f. Reactie chimica intre ionii unei sari si ionii apei, care formeaza un acid slab sau o baza slaba. 2. Reactie chimica intre un compus organic si apa, produsa in prezenta unui catalizator. – Din fr. hydrolyse.
SULFURA, sulfuri, s.f. 1. Sare a acidului sulfhidric. 2. Compus al sulfului cu un metal, metaloid sau radical organic. (din fr. sulfure)
NITROZARE s. f. introducere a unei grupari nitrozo in molecula unui compus organic. ◊ transformare, in sol, a amoniacului sau a sarurilor amoniacale in acid nitros. (dupa fr. nitrosation)
URONIC adj. acid ~ = acid-aldehida utilizat in organism in reactii de cuplare cu compusii organici toxici. (< fr. uronique)
glutamic adj. acid ~ = aminoacid care se gaseste in melasa din sfecla, in muschi, tesuturi organice etc., folosit in medicina ca tonic al sistemului nervos central. (< fr. glutamique)
SULFURIC, -A adj. Referitor la sulf, de sulf. ♦ acid sulfuric = acid anorganic in forma de lichid incolor, foarte corosiv, care innegreste materia organica; vitriol. [Cf. fr. sulfurique].
TANIN s. n. tanat organic natural, astringent, din stejar, la tabacirea pieilor si fabricarea cernelurilor negre; acid tanic. (< fr. tanin)
AMIDA, amide, s. f. Compus organic obtinut prin inlocuirea unui atom de hidrogen al amoniacului cu radicalul unui acid. – Din fr. amide.
CLORURA, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinatie a clorului cu un element chimic sau cu o substanta organica. ◊ Clorura de sodiu = sare de bucatarie. Clorura mercurica = sublimat corosiv. Clorura mercuroasa = calomel. Clorura de var = substanta obtinuta prin introducerea de clor in varul stins si intrebuintata decolorant si dezinfectant. Clorura de vinil = compus organic gazos obtinut prin clorurarea etilenei. Clorura de polivinil = produs macromolecular obtinut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de constructie, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorura de vinil. – Din fr. chlorure.
SULFURA ~i f. 1) Sare sau ester al acidului sulfuric. 2) Combinatie a sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. ◊ ~ de fier combinatie a sulfului cu fierul, intrebuintata, mai ales, la obtinerea acidului sulfuric. ~ de carbon combinatie a sulfului cu carbonul, foarte inflamabila si toxica, intrebuintata, mai ales, la fabricarea unor insecticide. /<fr. sulfure
AMIDA s.f. Compus organic obtinut din amoniac prin inlocuirea unui atom de hidrogen cu radicalul unui acid. [< fr. amide].
CLORURA s. f. sare a acidului clorhidric, combinatie a clorului cu un element chimic sau cu o substanta organica; clorid. ♦ ~ de sodiu = sare de bucatarie. (< fr. chlorure)
FENOL s. m. compus organic oxigenat al benzenului, folosit in industria colorantilor, a medicamentelor, rasinilor sintetice etc.; acid fenic. (< fr. phenol)
AMIDA, amide, s. f. Compus organic obtinut prin inlocuirea unui atom de hidrogen al amoniacului cu radicalul unui acid. – Fr. amide.
IODURI (‹ fr.) s. f. pl. (Chim.) 1. Saruri ale acidului iodhidric. ◊ Iodura de potasiu = sare de potasiu a acidului iodhidric. Se prezinta sub forma de cristale incolore, solubile in apa si in alcool. Este intrebuintata in medicina, in fotografie etc. ◊ Iodura de sodiu = sare de sodiu a acidului iodhidric. Se prezinta sub forma de cristale incolore, cubice; este solubila in apa si alcool; se foloseste in medicina. 2. Denumire pentru unii derivati organici iodurati (i. de metil etc.) care nu sunt de fapt saruri ale acidului iodhidric.
ALBUMINA, albumine, s. f. Substanta organica din grupul proteinelor, solubila in apa, coagulabila prin incalzire si precipitabila la actiunea acizilor anorganici, care intra in compozitia albusului de ou, a sangelui si a altor lichide organice. – Din fr. albumine.
PIROGALOL n. Substanta organica cristalizata, incolora, cu gust amar, avand diferite intrebuintari (in tehnica fotografierii, in medicina etc.); acid pirogalic. /<fr. pyrogallol
CLORHIDRINA s. f. (‹ fr.) Compus organic care contine in molecula atomi de clor si grupari alcoolice; se obtine prin aditia acidului hipocloros la dublele legaturi olefinice (ex. etilenclorihidrina).
PIROGALOL s. m. substanta organica alba, cristalina, solubila in apa, folosita ca revelator in fotografie, antiseptic, colorant pentru piei etc.; acid pirogalic. (< fr. pyrogallol)
SULFURIC, -A adj. referitor la sulf, care contine sulf. ♦ acid ~ = acid oxigenat al sulfului hexavalent, sub forma de lichid uleios, incolor, foarte corosiv, care innegreste materia organica; vitriol. (< fr. sulfurique)
BROMURA, bromuri, s. f. 1. Sare a acidului bromhidric cu un metal; nume dat bromurii de potasiu, intrebuintata in medicina drept calmant al sistemului nervos. 2. Compus organic rezultat prin inlocuirea unui atom de carbon din molecula unei hidrocarburi printr-un atom de brom. – Dupa fr. bromure.
azotic, -a adj. (d. azot). Chim. De azot. acid azotic sau nitric, apa tare, chezap, un lichid incolor care ferbe [!] la 86° si se solidifica la -40°. Distruge materiile organice. Se intrebuinteaza la prepararea explozivelor si colorilor [!] si la gravarea pe metal si sticla. Descoperit de Geabar-al-Kufi in sec. 8 (Az O2 O H).
FENOL ~i m. Compus organic sub forma de substanta cristalizata, incolora, toxica, cu miros specific, intrebuintat la fabricarea maselor plastice, a colorantilor si in medicina; acid fenic; acid carbolic. /<fr. phenol
METILORANJ n. Substanta organica avand proprietatea de a fi galbena intr-o solutie bazica, portocalie intr-o solutie neutra si rosie intr-o solutie acida. /<fr. methylorange
METILORANJ s. n. Substanta organica din clasa colorantilor azotici, care are proprietatea de a fi galbena intr-o solutie bazica, portocalie intr-o solutie neutra si rosie intr-o solutie acida; heliantina. – Din fr. methylorange.
